31 octombrie 2022

Unicornii roz

Decembrie 2024


Numele meu este Paul. Dețin o companie de succes și am planuri mari cu ea. Vânzările de vin cresc de la o lună la alta iar acest lucru este o mare satisfacție pentru mine.


Cu toate astea compania vine doar pe loc secund. Întotdeauna   am știut că familia aduce cele mai mari satisfacții. Sunt cel mai norocos soț și fericit tată de fiică din lume. Toata casa e plină de unicorni roz și multă dragoste.


Pe Dina am cunoscut-o la schi. Fusesem cu doi prieteni să învățăm să schiem. La prima coborâre pe cont propriu am observat o pată roșie care a dispărut subit în dreapta. În imaginația mea eram un mare schior și am zis că opresc să văd ce se întâmplă. Am început să execut plugul. Nu știu cât de bine am executat manevra, dar cert e faptul că deodată lumea s-a întors cu josul în sus, iar schiurile se comportau ca elicea unui elicopter în mișcare.

 

Sunt convins că am leșinat de durere. În sinea mea eram conștient că sunt deja pe cealaltă lume. Într-o oarecare măsură aveam dreptate. Când am deschis ochii o pată roz statea deasupra mea și mă cerceta cu atenție: 

-Hey, trăiești? 

- Da, sunt bine. 

Am dat să mă ridic și atunci un nor negru m-a lovit și am leșinat iar de durere.


A stat cu mine până au venit ajutoarele și a venit la spital, susținând, cum aveam să aflu mai târziu că e logodnica mea și nu mă va lăsa un minut din ochi. Când m-am trezit din nou la spital, ea era tot acolo, în dreapta, citind ceva pe telefon. 

- Hey, zic eu, tu erai fata ce a disparut de pe pistă? 

Zâmbind larg îmi răspunde:

- Singurul care a ieșit de pe pistă ești tu. Și spre propria siguranță ar fi bine să ți se interzică să te apropii de schiuri. 

- Dar, zic eu, mă descurc bine, deja mă pricep. 

- Da, răspunde ea, te descurci binișor pentru un elicopter cu elicea din lemn. Problema e că nu te poți ridica în aer. Și începu să râdă abținându-se cu greu. Eram sigură că ajungi să ai probleme grave de sănătate. Pot să te asigur că medicii mi-au garantat că nu ai nicio fractură. Se pare însă că ai o contuzie destul de bună. A, da, și un filmuleț super amuzant.


A rămas cu mine mult timp de atunci. A venit să mă viziteze la spital încă câteva zile. Apoi am iesit și în oraș. Am invitat-o pretextând o mulțumire pe care trebuia să o manifest pentru grija pe care mi-o purtase. Apoi am mai ieșit și altă dată. Apoi am ajuns la patinaj zicând că vrea să vadă dacă sunt la fel de talentat. De data asta nu am mai căzut singur. Ne ridicam ambii de fiecare dată de pe jos mai fericiți decât cu o căzătură înainte. 


Aceste căzături deveniseră un laitmotiv al relației. Era un refugiu al nostru de unde ne era mai ușor să ne ridicăm împreună. 

  

Într-o escapadă prin natură mă împiedicasem de o rădăcină mai noduroasă și mi-am stâlcit cotul.  Dina râzând cu poftă s-a aruncat peste mine. Atunci am răsucit-o și sărutând-o ca să o opresc din râs am prins-o de mână și i-am strecurat un inel pe deget. Pe acest inel inteligent îi imprimasem prima noastră întâlnire, căzătura de pe pista de schi, cu videoul înregistrat de camera de pe casca ei.

I-am arătat cum se face, și de data asta a izbucnit în lacrimi când am întrebat-o dacă zice da. 





La încă câteva luni după luna de miere a venit ea la mine cu o cutie. Înăuntru era o brățară neagră din categoria bijuterii bărbați. La activarea cu ajutorului telefonului a pornit mesajul “it’s a girl”. A fost momentul meu să izbucnesc în lacrimi. 





Oliviei, fetiței, împreună cu Dina, i-am ales din secțiunea lănțișoare cu pandantiv unul auriu, pe care înregistrasem un video, în care personajul principal, un unicorn roz, transmitea un mesaj de liniștire de la mine și Dina -“Dragostea e adevărată, e o cupolă care te înconjoară, este energia care iți dă viață. Cu ajutorul dragostei te vei face mare”.




_____________________________________

𝓐𝓻𝓽𝓲𝓬𝓸𝓵 𝓼𝓬𝓻𝓲𝓼 𝓹𝓮𝓷𝓽𝓻𝓾 𝓢𝓾𝓹𝓮𝓻𝓑𝓵𝓸𝓰

_____________________________________






29 octombrie 2022

Viața in metal - un vis Frisomat

 

Decembrie 2023

A început încet, pe nesimțite.

Pandemia trecuse, celălalt scandal se stinsese, lumea se liniștise. Totul părea normal viața devenise iar leneșă. Până și inflația se liniștise așa că oamenii își puteau iar permite un trai calm. Apoi se puteau auzi câteodată la bursa zvonurilor că iar nu se mai găsesc containere maritime. Lumea nu s-a alarmat prea tare, se mai întâmplase acest lucru și înainte si s-au găsit soluții.

Paul Rebergean, căutător amator de comori, se crispă însă când auzi de containere. Observase că la precedentele vizite pe traseele de căutare aparatul de detecție nu prea mai emitea multe sunete. La început a crezut ca e defect senzorul, dar la un test pe o conservă din garaj a țiuit puternic.

Trebuia să vină sfârșitul de săptămâna și să plece într-o nouă escapadă. Acest hobby îi adusese multe satisfacții cât și suferințe de-a lungul vremii - nu avea cum sa renunțe. Mai mult abia aștepta să plece iar pe deal.


În dimineața de sâmbătă își luă hainele proaspăt spălate pe care obișnuia să le ia pe traseu. Își puse cizmele în picioare și merse la garaj. După ce aruncă echipamentele în mașină dădu sa plece. Roti cheia, mașina schelălăi puternic dar motorul nu porni. Mai încercă o dată cheia dar cu același rezultat. Cu un pic de durere în suflet Paul coborî, își luă echipamentul din mașină și o luă pe jos. Pe drum se afișa o liniște deplină. Doar semnul de cedează trecerea” scârțâia trist. Pe deal își identifică traseul de scanat. Se uită puțin la pădurea de alun, admiră o pupăză neastâmpărata, apoi se puse pe treabă. Aparatul țiuia din când în când dar apoi scormonind nu se găsea nimic de valoare. Poate era doar o sârmă, poate doar vreo urmă de rugină, iar apoi, după un timp se lăsă liniștea și în aparat.


Obosit îl puse jos, își scoase un sandwich și se aseză și el. Se uită la aceeași pupăză care era tot neliniștită. Apoi văzu un avion ce înaintă lent. Într-o doară puse mâna pe piolet și îl înfipse în sol. Când dădu să îl scoată rămase doar cu mânerul de cauciuc în mână. Perplex Paul se lăsă pe spate cu ochii închiși.

Poate ca stătu așa cinci minute. Când deschise ochii observă linia mare de avion care curbă la dreapta. La intersecția liniei cu orizontul se înalță o mare emanație de fum negru. Paul se gândi că iar au dat unii foc la cauciucuri pentru sârmă.  Cumva nu se prea mai găsea sarma de cumpărat, dar găsea barbara această activitate pentru mediu. Dezgustat își adună toate si se îndreptă înapoi spre casă – nu era o zi bună de scanat plus că părea că urmează să și plouă. Pe drum observă câțiva stâlpi metalici răsturnați alandala, iar apoi mai jos nu mai erau nici aceștia. Se miră, erau destul de recent puși, să fi avut vreo 3 ani, nu părea încă momentul să fie înlocuiți.

Ajunse puțin deprimat pe străduță, iar când puse mână pe poartă observă ca acesteia îi lipsea mânerul. Acest aspect îl enervă la culme. Aruncă detectorul chiar lângă poartă și merse la garaj sa iși ia sculele.  Se pare că vecinii nu doreau încă să își educe șotioșii. În fașa garajului îl lovi stupoarea. Ușa garajului lipsea cu desăvârșire. De asemenea lipsea tot ce era metal mai subțire din mini mașina lui de teren. Se uită în jur și observă ca și gardul avea elemente lipsă, anume acelea de legătură. Împinse puțin unul dintre elemente și acesta căzu silențios. Păre că sunetul a fost interzis. Rezemat de un piersic Paul contempla dispariția metalului.


Viața urma a deveni altfel după acea zi.

Electricitatea a dispărut. Paul a fost nevoit să caute lumânări ca să mai poată citi după lăsarea întunericului. Apoi a încropit din câțiva europaleți legați între ei cu sfori un suport de pat pe care să își întindă salteaua și oasele obosite. Un efect ciudat asupra casei, mai exact al tavanului a fost ca au rămas doar urmele de la lustre. Părea că cineva de deasupra a tras de cabluri dar ramas doar invelisul protector din PVC. Momentul în care au căzut aproape la unison toate lustrele pe pardoseli însă a avut un efect devastator asupra somnului si așa agitat al lui Paul.

Dimineața, aruncând o privire peste geamul șubred, a constatat dispariția gardului în totalitate. Prin casă a strâns toate resturile lustrelor, a mașinii de spalat vase și rufe, ale mobilierului inutil. Cu învelișurile de plastic ale cablurilor  a ieșit afară și a legat un fel de poartă. Voia sa păstreze aparența unei proprietăți deși era evident ca urma sa vina timpuri atât de dificile că probabil va trebui sa evacueze casa cu totul.

La locul de grătar își fiersese o cafea într-o oală de sarmale. Apoi cu o ceașcă de cafea în mână urmări strada. Semnul de cedează trecerea dispăru și el, dar nici nu mai prea avea sens. Cu oarecare îngrijorare Paul se întrebă totuși unde sunt toți oamenii. Se hotărî că va trebui sa plece într-o incursiune sa culeagă ceva informații undeva prin centrul orașului.


Pentru orice eventualitate luă cu el și mini bâta de baseball cu el. Neavând sens să mai caute în garaj vreun mijloc de locomoție, împinse portița legată cu PVC sși o luă la pas alert spre centru. Vremea era orbitor de caldă. Pe sub salcâmii verde crud nu se mai vedeau cablurile de electricitate, doar stâlpii vechi de beton. În zona râului pe lângă care pășea podul pietonal era semi prăbușit. Paul ar fi reușit să treaca peste el dar a preferat să o ia în continuare pe lângă râu. Nu mișca nicăieri nimic. Nu erau nici oameni, nici pisici, nici măcar pasările permanent croncănitoare. La următorul pod peste râu traversa cu o grijă deosebită. Se afla deja in zona parcului central unde era puțin mai răcoare. Acesta nu arăta prea diferit, doar băncile de odihnit picioarele erau răsturnate pe jos. Părea că au fost distribuite prin parc și urma sa vina o altă echipă să le instaleze. Paul își urmă drumul. La muzeul de istorie observă că ușa de lemn era răsturnata și golul răcoros îl atrase puternic spre interior.

Era o expoziție a Egiptului antic. Urmări resturile azvârlite și rămase puțin mai mult in dreptul capacului de lemn al unei mumii. Era al unui prinț care murise la o vârstă fragedă. Admiră culorile încă vii după mii de ani si se miră de mesajele ciudate de pe contur. Zicea: pupăză, acum trezește-te. Se tot repeta dar nu avea sens. Doar sus deasupra capului erau câteva caractere pe care nu le înțelegea. Căută o explicație pe stativul de plexiglas unde era si o transcriere – Paul, acum trezește-te.

 

Paul se trezi din nou. De data aceasta era in patul lui metalic si cu lustra încă atârnând de tavan. Zâmbi subțire și se gândi ce putu însemna visul tocmai avut. Apoi hotărî că totul putea fi din imposibilitatea luării unei decizii legate de muncă. Trebuia sa faca o expindere la depozitul de vinuri de colectie si era o mare dilema daca sa fie din metal sau din beton.  Intelese ca totul parea sa fie cauzat de o frică irațională și acest lucru îl întristă puțin. Avea sa mearga pe varianta moderna si sa aleaga o constructie rapida si curata din elemente metalice. Avea sa aleaga varianta unei hale metalice Frisomat care putea fi extinsă pe ambele direcții. Un alt avantaj notabil este că hala fiind metalică putea fi demontată și remontată în altă parte rapid.

Consiliul format din cei cinci membri printre care și el, dorea ca hala sa fie construită din fonduri europene. Era ideal acest fapt pentru că dezvoltau afacerea fără a investi fonduri proprii. Fondurile economisite puteau astfel folosite pentru inovare sau poate chiar pentru o extindere în zona de producție unde tot doreau să intre.

 

Și pentru zona de producție vinuri cei de la Frisomat le promiseseră o soluție dedicată de hale metalice, chiar lângă podgorie. Abordarea integrată de la proiectare până la execuție era completă. Le prezentară exemple din portofoliu și consiliul părea mulțumit.  Paul zâmbi cu gândul la coșmarul avut. Nu, metalul nu avea sa dispară, și da, viitorul este solid.

 

 

 


sursă - frisoart  

 _____________________________________

𝓐𝓻𝓽𝓲𝓬𝓸𝓵 𝓼𝓬𝓻𝓲𝓼 𝓹𝓮𝓷𝓽𝓻𝓾 𝓢𝓾𝓹𝓮𝓻𝓑𝓵𝓸𝓰

_____________________________________

 

 

 

28 octombrie 2022

la depozit ca acasă

 

Că tot vorbeam de renovări în articolul precedent.  Să zicem că vara ce vine e musai să bag toată casa în renovare, dar din aceea serioasă, cu recompartimentare și refinisări. Eu nu zic doamne ferește da' un doamne ajuta nu strică. E clar că nu am cum să pun câte o camera în construcție. Nu pot să mut mobila de colo-colo prin casă și să umblu cu moloz și toate cele. Se depune praf și mizerie pe toate că la sfârșit, după ce ai trudit la ele să le tot muți, sunt numai bune de aruncat.

Poate sunt unii care au o hala a lor, pot să ducă acolo mobila și electrocasnicele. Poate dețin o șură sau improvizează un cort în curte undeva. Mai este și opțiunea unui prieten binevoitor care te poate ajuta cu depozitarea câteva săptămâni. Eu însă, mai modest, va trebui să mă apuc cu toate forțele să o scot din casă și să o duc undeva în siguranță.

 

O soluție bună ar fi să închiriezi un spațiu, mai mare sau mai mic, dar sa iți pui acolo mobila si alte lucruri pe care vrei sa le depozitezi in siguranță. Zise o voce in capul meu...

 

Da, opțiune de tip container de depozitare chiar sună bine. Mai ales că tot timpul am avut un fel de atracție față de aceste containere maritime. Într-o vreme mă gândeam chiar să îmi fac și casa din ele. Sunt metalice deci durabile și le poți imediat aranja cum dorești. Am mers pe o variantă mai clasică totuși cu casa, dar știu că mi-aș depozita acolo mobila și nu mi-aș face griji.

                sursa la depozit

Plus că dacă locuiești în București e și mai dificil. Nu le poți duce la vecini, nu le poți depozita în curtea blocului sau sus pe acoperiș. Continuă vocea rațiunii.

Pentru acest tip de situații cei de la depozit au și gândit soluția lor. Au disponibile diverse tipuri de spații de depozitare-  de la 1,75 mp, 3,5 mp, 4,8 mp, chiar 14 mp și până la generosul 28 mp. Cred că în unul de 28 de mp aș putea chiar locui câteva săptămâni. Da, așa bine arată! Probabil că nu e permis totuși. Cu toate acestea sunt curate și special amenajate diferitelor nevoi de depozitare.

                sursa la depozit



Avantajul este că cei de la depozit dețin mai multe spații la diferite adrese. Aud în continuare.


Pe la Otopeni în drum spre aeroport, pe Splaiul Unirii la ieșire spre mare și mai este unul la ieșire spre Giurgiu. Adresele exacte sunt pe la Depozit cu opțiuni de direcționare. Poți lua și o dubă la închiriere, nu e inclus și șoferul, dar îți duci lucrurile, instalezi aplicația, si mergi oricând să ți le ridici. E plată lunară și se emite automat factura. Plus că data viitoare când te uiți la un episod din războiul depozitelor vei ști cum e să folosești un asemenea spațiu.

Desigur, foarte important, spațiile au în dotare sisteme de alarmă.

            sursa la depozit


 _____________________________________

𝓐𝓻𝓽𝓲𝓬𝓸𝓵 𝓼𝓬𝓻𝓲𝓼 𝓹𝓮𝓷𝓽𝓻𝓾 𝓢𝓾𝓹𝓮𝓻𝓑𝓵𝓸𝓰

_____________________________________

 

 

 

26 octombrie 2022

tapet decorativ și ninja inventiv

 

Ziceam zilele trecute că vine iarna. Nu vreau să infirm, încă vine, e un fapt confirmat si de comportamentul de până acuma al vremei. Anul acesta, cel puțin la Cluj, ea a stat cu ochii pe calendar. De exemplu în 31 august au fost 31 de grade – vreme frumoasă de vară, ceva delicios. La 2 septembrie fiind toamnă deja au fost 16 grade. 


Sursa timeanddate.com



Dar de ce ziceam de iarnă?

Adevărul e ca am început să stau mai mult în casă pentru că vremea rea și rece nu mă prea prinde. Și atunci prefer să stau în casă la cald. Stând înăuntru mai îmi găsesc câte o activitate. Poate citesc o carte, mai fac niște exerciții de sport, mă uit la un film și mai ales stau la birou.

 

Într-o după-amiază stând frumos la birou si gândindu-mă la ce să scriu mă uitam la pereții casei mele de un alb absolut. Bine, erau așa când i-am vopsit acum 6 ani. Pe ici pe colo mai răsare câte o pată ori de cerneală ori de la pisoi. Iar ocd-ul mă stresează rău în aceste situații. Așa că deja mă gândeam oare ce variante se mai pot identifica pentru pereți în afară de vopsea. 


Frunzărind pe net am identificat mai multe soluții printre care și tapetul decorativ. Nici nu mă gândeam că ia cineva în serios opțiunea aceasta. Când eram mic, doar camera de copii, adică a mea, avea tapet din toată casa. Avea un model inspirat din natură și a trebuit schimbat când am devenit mai mare din cauze, cred eu, evidente.


Mai studiind am ajuns să găsesc mai mulți furnizori printre care unul chiar din oraș. E un lucru bun să poți să vezi produsele, să le atingi, să le simți textura. Să ți le imaginezi cum o să le lipești pe perete, dacă e exact potrivit nevoii tale. Colecția de tapet de la Axelen mi-a lăsat o impresie puternică de elegant și chiar luxos. Diversitatea de modele a magazinului pot satisface aproape orice moft, iar faptul că sunt lavabile parcă mă liniștește puțin în avans. Un lucru bun este și că fiind rezistente sunt potrivite și în zonele mai intens circulate, dar la o adică pot fi și înlocuite ușor.


Pare relaxantă o variantă inspirată chiar din amenajarea deja existentă cât și din natură. Biroul este alb și susține cu brio un monitor și mici accesorii. Lângă accesorii am doi bambuși care sunt foarte diferiți. Unul crește ca tras în sus, celălalt mai molcom, ca un ardelean sadea, a crescut în trei ani trei cm. Pot alege pe perete o temă de frunză de bambus, poate mai echilibrez situația si feng shui-ul. La o interogare în caseta de căutare am găsit tapet decorativ Philipp Plein cu model frunze bambus. Stați să vedem dacă se potrivește:

sursa arhiva personala 

Și cu o rolă de tapet personalizez toată zona biroului.

Cred că acum când o să mă apuc de scris doar despre junglă și ninja o sa îmi vină idei. 

Dacă mă mai gândesc mult pot alege ceva mai clasic și din zona tapetului decorativ Canvas pare că se potrivește bine cu bambusul.


tu ce părere ai, ce ar trebui să aleg? lasă-mi un semn în comentarii!


_____________________________________

𝓐𝓻𝓽𝓲𝓬𝓸𝓵 𝓼𝓬𝓻𝓲𝓼 𝓹𝓮𝓷𝓽𝓻𝓾 𝓢𝓾𝓹𝓮𝓻𝓑𝓵𝓸𝓰

_____________________________________

24 octombrie 2022

O surpriză catifelată

 


Zilele trecute am reușit să mă trezesc mai devreme ca de obicei. Mi-am făcut rutina matinală, scurtă - de mascul feroce și am ieșit rapid afară. Surpriză, afară frig de mama focului și cu minus în termometre. Ce minune - a venit iarna mai devreme. Peste zi s-a mai încălzit, dar un lucru e clar ne apropiem cu pași rapizi de sezonul rece.


Acuma că vine iarna iată câteva lucruri pe care le fac în perioada aceasta. Îmi plantezi cei doi pomi fructiferi tradiționali. Îmi aranjez puțin prin curte și mai arunc ce nu mai pare folositor. Aș fi aranjat lemnele dar am centrală pe gaz așa că nu am ce aranja. Dar, știu surpriză, oricum îmi iau cremă hidratantă pentru mâini. Cum vine frigul pielea de pe mâinile mele o ia razna.



Și dacă eu am nevoi de genul îmi imaginez ce probleme ar putea întâmpina în zona aceasta iubita mea. Astfel că găsesc o justificare  bună să scurtez rapid lista de cadouri și îi fac o surpriză delicată. Mă gândeam să o ajut în rutina ei matinală cat și cea de seară. Aș putea să iau o apa micelară Allurene - Refresh me nicely! Este un produs care se poate folosi și dimineața dar și seara pentru o curățare cât mai bună a tenului. Conține extract de lucuma care are o acțiune de tonifiere a pielii protejând-o ulterior. Ce mai merită menționat este că produsele Allurene sunt testate atât dermatologic, cât și oftalmologic. Este important și faptul că după folosire lasă în urmă un parfum subtil și că uniformizează culoare pielii.

 


Acuma mă gândesc dacă sa mă opresc aici sau să mai adaug ceva în coș. Până la urmă s-ar putea ca produsele Allurene să fie firi sociale. Și mai am motiv - dacă îmi iau mie cremă hidratantă pentru mâini de ce să nu îi iau și ei pentru ten? Nu știu cum a făcut și a reușit sa își ia înainte, dar pentru mâini are. Oricum mie Crema hidratantă My BFF îmi face cu ochiul. Protejează împotriva elementelor dezlănțuite ale iernii prin acțiune de hidratare si vitaminizare. O poate folosi mai ales după ce a folosit apa micelară. O va aplica pe fața, pe gât, pe decolteu și așa se poate pregăti și pentru un eventual machiaj. Ce este foarte important că se absoarbe foarte rapid, un lucru bun când ești permanent pe grabă. Lasă o senzație plăcută de moale și parfum proaspăt. Stau eu si mă gândesc așa în sinea mea, că pare genul de produs pe care îl iei ei pentru el. Oricum dacă ea e fericită și pe mine mă face fericit.



Mă opresc aici că mai pot lasă și pentru crăciun. Știi tu vin sărbătorile, vin sărbătorile”... De ce zic? Am mai văzut o cremiță interesantă. Cremă contur ochi Open my eyes – numai bună pentru ochii fericiți. Dai cu ea în jurul ochilor și doar te bucuri de cum pielea arată așa cum trebuie – întinerită, hidratată, catifelată. Mai ajută prin regenerare astfel reduce ridurile superficiale.  Se poate folosi cu succes împreună cu celelalte produse amintite mai sus.



M-am luat cu vorba, mai trebuie să ies pe afară să plantez o magnolie. Și aceasta ajută la ten doar ca are o acțiune ușor diferită. Acțiunea ei este benefică primăvara și are un efect benefic asupra tuturor care o văd.


_____________________________________

𝓐𝓻𝓽𝓲𝓬𝓸𝓵 𝓼𝓬𝓻𝓲𝓼 𝓹𝓮𝓷𝓽𝓻𝓾 𝓢𝓾𝓹𝓮𝓻𝓑𝓵𝓸𝓰

_____________________________________


23 octombrie 2022

dela07

 să nu te oprești, să continui, să nu te oprești din lichefierea diamantelor, să aduni cantități tot mai mari, să ai grijă să nu te arzi și tu, bine, poate doar puțin


odată cu mașina echipată cu 3 lentile, cu frigul neobosit, și întunericul se prelinge spre cabană.  cu limbi vii de petrol și brațe mutante de caracatiță imensă, ocupă tot locul din fața casei, din lateralele și dedesubtul acesteia. ușa, care cedează acțiunilor de sabotare ale mașinii, nu e decât încă o tentație irezistibilă pentru tentaculator. orice loc care  poate fi ocupat - va fi ocupat și devorat cu precizie călduță și fluidă. orice loc care nu poate fi ocupat va fi transformat spre a fi ocupabil, și apoi, va fi ocupat și devorat cu precizie și mai călduță și fluidă. sigura problemă a tentaculatorului ar putea fi imposibilitatea creării de spațiu, știi și tu - spre a fi devorat.  în această situație nu rămâne decât să îl caute și să se prelingă permanent spre acesta.

mașina sabotoare și silențioasă este înăuntru de câteva microsecunde și, deși are un nume, cum ar veni AIM (artificial inteligence machine) nu scrie pe ea și nici nu are însemne cu deținătorul acesteia sau cu rolul atribuit ori cu durata misiunii cum i-ar sta bine.  lucrurile urmează să se întâmple oricum.

respirația mai închisă la culoare, care și aceasta este atașată încă de un corp cu nume, cum ar veni 

Paul (probabil aude unde lacustre) profitând de cortizolul eliberat, de planul dinainte elaborat și trece la acțiune efectuând desigur atacul nimicitor. pentru a face asta a și realizat eschiva menționată, după rostogolirea dinspre respirația blondă, și, achiziționând pe drum un obiect cotondent aplică o lovitură năucitoare lui AIM.  mașina nu schiță nicio grimasă, nu cedă un milimetru în spațiu și căută o primă mișcare 

respirația mai blondă, al cărei nume încă nu a fost menționat cu dorința nesăbuită, sau mai rău, nesubtilă de a complica inutil totul, trecu și ea la acțiune. nu a fost menționat, dar cortizol fuse eliberat și aici și corpul era pe deplin pregătit pentru un atac drept. dacă ar fi să îi menționăm totuși numele, ar fi potrivit un anume Ava (aievea vizualizează arta) și acum nu mai putem trece peste.

/ din cele mai vechi timpuri se dorește arta în viața oamenilor. astfel când știința și tehnologia au reușit să pună în urmă religia, partea artistică mai rămâne să aibă un oarecare sens în partea spirituală a oamenilor. necesitatea artei devenise puternică și după depășirea tuturor manevrelor dictatoriale și depășirea celor mai negre și maniacale genocide produse. asftel în antiteză cu postmodernismul unde arta devenise aproape sinonimă cu materialul și apoi sfârșitul istoriei și al vieții, arta devenise mai mult decât moarte și decât transcendență. oamenii deveniseră mai puțin miopi și mai mult oameni, iar complicând mereu și mereu, digitalizând și reconceptualizând, reducând și reorganizând, transformand și reinterpretând, destructurând și ambiguizând era clar că se pierde șirul. oamenii și-au luat nume și capacități diverse printre care și cele de a vedea arta cu adevărat./


 

20 octombrie 2022

podcast pentru bere

I.

Anul acesta dintr-o simplă încercare am ajuns să ascult și eu emisiuni de tip podcast.
 
Eram pe drumul de întoarcere dinspre Iași spre Cluj. Având o mare de timp în față am zis să schimb atmosfera în mașină. Tot în acea perioadă eram deja foarte interesat de finanțe personale și investiții. Am zis că prind doi iepuri deodată. În șase ore de condus am aflat o multitudine de idei despre bani. M-am ales și cu un nou obicei – acela de a asculta podcast-uri din zona financiară. Mi se pare un lucru bun mai ales că aceste deplasări în interes de serviciu apar în mod recurent.
 
II.

Întâmplător sunt oarecum pasionat și de tehnologie. Această pasiune vine din fascinația pentru SF. În liceu și apoi în studenție puteam leșina de foame neputincios. Nu mă puteam opri din citit. Evident că am început să urmăresc unele canale de tehnologie din media. Dintr-o altă încercare am dat peste Tehnocultura.
 




Mi-a plăcut mai multe la el. Stilul așezat și prietenos. Abordarea sinceră a subiectelor (și eu am în română meniul la telefon). Modestia simplă și subiectele discutate (nu e nevoie de bani mulți pentru tehnologie destulă). Deși se discută subiecte actuale și destul de specializate m-a surprins plăcut atmosfera. Mi-a dat senzația de începutul anilor 2000 când doar puneam mâna pe PC-uri, mă refer la nivel de mase. Adică acel entuziasm debordant. Apreciez.
 
Din motivele de mai sus o să adaug pe lista de ascultat și un acest podcast de tehnologie (pe 1,2x).
 
III.

Cu riscul să emit și o opinie nepopulară vreau să mai adaug un lucru. Nu mă prea energizează utilizarea facila a unor termeni din engleză. Știu, sunt de acord că o limbă evoluează permanent, dar în stilul asta româna va dispărea cu succes. Ne dorim asta?
Cât medităm la limba română trec mai departe.

IIII.

Daca aș face eu un podcast? Nu stiu, m-am mai gândit la asta dar parcă e tot ceață. Poate că aș face dar în nici un caz singur. În pandemie aproape săptămânal mă  întâlneam cu doi prieteni și discutam diverse. Ne vedeam în virtual. Mai în glumă le mai ziceam „Podcasturi cu bere”. Genul acela de activitate mi-ar plăcea să fac. Ar putea să fie despre orice - politică, tehnologie, știință chiar și filozofie. Desigur subiecte ar fi la nivel de bază - despre calculatoare cuantice și ultimul lor procesor. Sau mai simplu un podcast despre nimic. Mă mai gândesc dacă merită. Nu știu dacă ne-ar asculta lumea, pentru că deși fiind trei reușim cumva să avem fiecare păreri diametral opuse.


V. Curaj 

Dar până îmi deschid eu ceva ai ce asculta, îți las aici link la podcast. Sau poate faci tu un podcast în schimb. Hai, curaj!


Dacă ai o parere te rog să o lași în comentarii. 

_____________________________________

𝓐𝓻𝓽𝓲𝓬𝓸𝓵 𝓼𝓬𝓻𝓲𝓼 𝓹𝓮𝓷𝓽𝓻𝓾 𝓢𝓾𝓹𝓮𝓻𝓑𝓵𝓸𝓰

_____________________________________

18 octombrie 2022

Pietrele Celestine

 "Chiar aşa Vama nu mai e la fel, 
dar cine sunt eu
 să îi cer să nu se schimbe
 dacă eu mă schimb mereu?"





Inițiere

 După ce fac un duş lung, după ce îmi pun trei tricouri şi alte multe chestii mici întro geantă, după ce îmi fac rost de doi prieteni şi două necunoscute cu numele în V, sunt pregătit de drum de Vamă. 

 Drumul începe cum ştie el mai bine într-o noapte caldă de vară, cu un mix făcut în grabă și cu mult entuziasm.

Context

 Primul lucru pe care îl fac, când ajung, e să simt apa, oare e la fel de sărată, oare mai are stânci, oare o să mă primească? Răspunsuri pe care le voi găsi odată cu timpul scurs, afundat în nisip şi soare.

 Al doilea lucru e să beau o apă minerală pe terasa care-şi zice "Pura Vida". Mă îndeamnă cu hamace, saltele şi muzică dulce să mai poposesc puțin. Și adorm subit hipnotizat de un dream catcher.

Se face că ridic un cort, apoi mai plantez unul. Apoi mă schimb să merg la mare. Pe alee sunt oprit de celălalt prieten să mai potrivesc un cort, apoi vin chiar și necunoscuți care insistă să le pun câte unul pentru fiecare... 

Mă trezesc speriat și transpirat cu ochii mari în dream catcher, apoi mă uit în zare și mă  liniștesc.

"Vama o să îţi fie prietena ta bună"

Hotărât mă ridic și mă îndrept din nou spre plajă. E încă fierbinte, iar apa e curată şi caldă. Soarele cade peste case, după unicul deal - cel ca o dungă. Elementele naturii îţi fac o promisiune pe care o înţelegi: "Vama o să îţi fie prietena ta bună"

 Seara se face foc cu lemne și iarbă de mare, folk de suflet și de durere. Toate mă alină în cercul de prieteni - toți necunoscuți dar foarte mulți. Stau la serbare până când, de departe, se aruncă roua peste noi pe sub razele astrului renăscut.



Intriga

Pe drum spre cortul ridicat (totuși) de prietenii mei trec pe lângă o tarabă. Are îșirate mai multe brățări de piele prelucrate manual, iar lângă câteva suveniruri din scoici sau din pietre. Mă uit distras la ele mai mult din inerție când văd un suvenir total diferit de restul. Întind mâna instinctual.

De după tarabă o voce mă atenționează:

- Te rog nu-l atinge!

Contrariat observ sursa vocii – era o adolescentă absorbită toată într-o lectură și zic într-o doară

- Dacă vreau sa îl cumpăr, aș vrea să îl văd mai bine.

- Dar nu vrei, și nici nu e de vânzare, continuă fata fără să ridice ochii spre mine.

Cu aripile tăiate dar având curiozitatea stârnită continui: 

- Tu ce citeşti acolo?

- Profeţiile de la Celestine...

- Celestine... O fi ceva în latină, nu mă pot opri eu.

- Ah, nu, nu chiar. Într-un gest ciudat lasă cartea și se lasă surprinsă de un căscat. Apoi cu ambele mâini pe față lăsând să se vadă chiar doar un ochi printre arătătoare se uită la mine aruncând o întrebare:

- De ce ţi-i frică?

- Frică? Poftim? De nimic! Bravez.

- Văd atâta frică în ochii tăi, şi întuneric. Eşti îmbibat cu energii poluante. De asta am cristalul pe masă - mă apară de cei ca tine.

- Frică?.. Întuneric?..

- Da, zici că doar la tine nu a venit dimineața.

Viziunea

 Mă lovise fără să îmi dau seama. Chiar era frică. Îmi era frică de toate. Am salutat fără să mai aud răspunsul și am dat să merg mai departe. Dintr-odată parcă totul era lipsit de sens și nimic nu mai era bine. Toate bucuriile se topiseră - se scurseseră printre firicelele de nisip. Iar peste toate se pusese praful. Era depus pe mașini, pe case, pe alei, pe ochi, pe suflet, ca o himeră a unei lumi demult dispărute. Apoi simt o mână pe umăr și mă întorc resemnat.


- Scuze, poate am interpretat eu greșit. Uite, sunt doar la început în zona aceasta cu viziunile, vreau să zic. Nu sunt încă sută la sută că înțeleg bine energiile. Era fata de la tarabă ce mă ajunsese. Nici nu era greu, abia apucasem și eu să fac doi pași.

 - Vreau să ai tu asta, cu un gest inocent își scoase de la gât un cristal micuț și albastru. Eram gata să refuz, să protestez fiind împotriva accesoriilor, mai ales de la o necunoscută. Până să fac ceva însă, cristalul era deja la gât. Dintr-odata s-a luat un văl de pe ochi și s-a făcut mai luminos... în acelasi timp, acum fata radia o lumină pală, puțin fluidă.

- Cum?.. nu înțeleg.

- Mai stai câteva zile, așa-i? Uite, și-mi întinse și cartea, citește-o și mi-o înapoiezi înainte să pleci. Să nu uiți!

- Dar o citeai tu...

- Sunt la a doua lectură, plus că poate mai vând și eu ceva, așa numa’ citesc. Zâmbi și, după ce se asigură că țin cartea bine, se întoarse la tarabă afișând un zâmbet larg.

Outro

Marea începea să bată valuri într-un fel mai ritmic, pescărușii se duceau la pescuit, soarele începea să pârlească iar totul. Chelia mea se cocea încet dar înăuntru era răcoare. Acum aveam o promisiune.

Am citit și cartea și am vrut să o și inapoiez. Dar când am mai trecut pe acolo într-una dintre zile, nu mai era nici fata, nici taraba. Nu am aflat ce s-a întâmplat.


Mai târziu am aflat mai multe și despre energii și despre pietre semiprețioase și ce se știe despre ele.  Am găsit și un magazin fain aici de pietre semiprețioase.


_____________________________________

𝓐𝓻𝓽𝓲𝓬𝓸𝓵 𝓼𝓬𝓻𝓲𝓼 𝓹𝓮𝓷𝓽𝓻𝓾 𝓢𝓾𝓹𝓮𝓻𝓑𝓵𝓸𝓰

_____________________________________


16 octombrie 2022

Cadoul perfect este o emoție!



Cadourile au apărut ca o nevoie în vechile timpuri, ca jertfe aduse întru îmbunarea zeilor. Între timp au evoluat și și-au schimbat semnificația iar acum un cadou se identifică cu dorința oamenilor de a arăta aprecierea, iubirea și bucuria.

 

De ce oferim cadouri?

Oamenii erudiți – sociologii - care studiază fenomenul cadourilor, spun că acestea servesc multiple roluri. Unul dintre ele ar putea fi religios și se poate manifesta prin dorința oamenilor de a lăsa fapte bune în urmă. Astfel multe persoane aleg să facă donații pentru diverse cauze nobile. Alt rol ar putea fi cel moral prin care o persoană aduce un cadou pentru  a obține recunoaștere și statut social.

 

Există cadoul ideal?

Fiecare dintre noi a vrut la un moment dat să facă un cadou foarte bun, cel mai bun. Din acest motiv, uneori este dificil să alegi cadoul potrivit. Darul nu este doar obiectul în sine ci și emoția pe care o aduce. Astfel e bine să te gândești la persoana respectivă în felul urmator: ce i-ar plăcea, ce o va face să râdă, ce necesitate îi va satisface, cum o va ajuta să evolueze.

 

 Prețul potrivit pentru cadoul potrivit!

Costul unui cadou tinde să fie direct proporțional cu sentimentul de apreciere. Resursele consumate pot fi măsurate în timp, în creativitate, emoții, efort intelectual, manopera efectivă de lucru cât și valori financiare.

Când dai un cadou acesta va fi apreciat în mintea respectiva și comparat cu nivelul de așteptare avut. Dacă acesta va depăși nivelul de așteptare cu mult se va simți îndatorat, dacă va fi mult mai mic se va simți subapreciat. Cadoul ideal se amplasează exact în zona mediană pentru efectul scontat.

 

Acum fiind și aproape de frenezia cadourilor vreau să îți sugerez câteva idei care să aducă cât mai multe zâmbete în familia și grupul tău de prieteni.

 

3 reguli pentru cadoul potrivit

 

·                     În funcție de vârstă sau etapa vieții

·                     În funcție de personalitate

·                     În funcție de ocazie

 

 Cadouri pentru bărbaţi

Atunci când căutam un cadou trebuie sa urmărim nevoile specifice vârstei, personalității dar să ținem cont și de ocazie. Spre exemplu tatălui meu, un domn trecut de a doua tinerețe, nu îi voi cumpăra tichete pentru bungee jumping, în schimb fratele meu s-ar bucura de un astfel de cadou😊. Oricând pot miza pe ceva simplu, pe care știu ca l-ar folosi cu mare drag, cum ar fi un ceas cu mecanism clasic, un decantor de vin pe suport arcuit pentru pentru sufragerie.

 


Din categoria cadouri pentru femei - iubitei mele, fiind permanent cu picioarele reci, i-aș putea lua șosete cool cum ar fi cele cu îndemnul amuzant bring me wine. Sau renovez apartamentul și pun încălzire în pardoseală, sigur ar aprecia.

 

Trebuie să știm că o persoană introvertită va aprecia și cele mai mărunte gesturi în timp ce o persoană extrovertită are nevoie de mai multă grandoare. Unui pasionat de desen, sau de croitorie, îi poți oferi instrumente, cursuri de specializare astfel sa devină mai productiv sau un membership la un club exclusivist specific pasiunii lui. Limita este cerul și creativitatea ta.

 

Atât timp cât respecti cele 3 reguli cu siguranță cadoul tău va stârni emoție și va fi apreciat.

 

A treia regulă reprezintă alegerea cadoului în funcție de ocazie. Este o aniversare, un eveniment special, poate e o sărbătoare religioasă? In funcție de răspuns vei naviga mai ușor prin experiența alegerii. Vei lua ceva mai simplu pentru o zi de naștere pentru un student, dar vei căuta ceva mai special pentru aniversarea nunții de aur. Pentru prima ocazie poți lua și un vin, sau ceva amuzant din categoria cadourilor amuzante cum ar fi un pistol cu bani, ceva practic - un rucsac antifurt. Pentru a doua ocazie te vei orienta spre o experiență specială – poate un colaj cu poze și filmulețe pe un videoproiector.

 

La prima vedere pot părea idei banale, dar alese cu grijă și multă atenție prin intermediul unui astfel de cadou te poți apropia mai mult de persoana dragă. Este magie pură cum poți impresiona plăcut persoanele speciale din viața ta cu un obiect ales la fix cum ar fi o pătură în forma de hanorac pentru serile mai răcoroase.

 

Important în tot acest demers este sentimentul de bucurie care este implicat.

 

Sper că am adus puțină lumină. Dacă vrei să continuăm discuția poți lăsă un mesaj și răspund cu plăcere.

 

p.s. aplicând cele de mai sus - așa arată un pisoi fericit. Tocmai a primit cadou o nucă de avocado. Se vede bucuria, da? 


 _____________________________________

𝓐𝓻𝓽𝓲𝓬𝓸𝓵 𝓼𝓬𝓻𝓲𝓼 𝓹𝓮𝓷𝓽𝓻𝓾 𝓢𝓾𝓹𝓮𝓻𝓑𝓵𝓸𝓰

_____________________________________


14 octombrie 2022

oportunitati reale cu vindem ieftin

Începuturi tulburi

 Poate că nu am zis până acum dar eu am terminat facultatea de construcții pe care am aprofundat-o cu un master în inginerie structurală. Norocul” a fost că am reușit să termin studiile când domeniul construcțiilor era la pământ - nimic nu mișca și nimeni nu avea nevoie de ingineri constructori în 2013. 

 

Prin 2017 cu greu am reușit să-mi iau un apartament prin programul „Prima casă”, și doar undeva la periferie, pe un deal, lângă o padurice și o mare zonă verde. Norocul face că este în apropiere de serviciu și nu fac mai mult de 10 minute până la birou.

 

Îmi amintesc câte informații am aflat în facultate iar multe dintre ele erau considerate inutile de marea masă de studenți. Nu am înțeles atunci de ce, și nu prea înteleg nici acum.

Nu pot uita câte drumuri repetate am facut pe la depozite sau magazine de bricolaj pentru a îmi lua o pensulă, niște șuruburi sau...un alt burghiu.

 

Acum că v-am povestit toate astea pot să explic și de ce am facut-o. Nu v-am zis ca să mă laud; cred că sunt mulți alții care au terminat facultăți cu note mai mari ca mine și au apartamente mai frumoase. Unii sunt mai îndemânatici, alții mai deștepți iar de frumusețe nici nu are rost să mai zic nimic. Vreau însă să zic că am trecut prin experiența alegerii raportului perfect  între calitatea materialelor și a prețurilor bune. Pot înțelege zbaterea.

 

Optimism  cumpătat

 Mereu în viață însa am apreciat un optimism cumpătat și o provocare bună. Unde am constatat ceva greu sau mai dificil am prins interes și tot timpul am avut ceva de învățat. Mi-a plăcut să negociez cu toata lumea și unde nu ar părea că e posibil. Am negociat la un magazin de articole sportive o pereche de ghete de munte și am primit o reducere de 25%, nu stăteam așa bine cu banii.  

 

Acum, la Vindem ieftin am ocazia să negociez permanent. Sigur, se poate obține un termen mai bun un discount mai mare. Toată lumea trebuie să primească prețuri bune și servicii complete. Negociez prețul cu producătorii prin mărirea comenzilor. Livrearea lor se face direct către tine, din depozitul virtual,  gratuit. Lucrul acesta este posibil prin eliminarea costurilor legate de depozitare și manipulare.


 Oportunități reale 

Vrei sa iti faci o casă? Eu te pot ajuta. O să ai nevoie de materiale pentru structură și fundație. Gândește-te dacă nu mai vrei să fie cineva cu tine în curte, poate faceți un duplex. Se face și acolo mare economie cu prețul terenului.

 


Vei avea nevoie de izolatii, atât hidro cât și termo. Ai văzut prețurile la gaz, mai bine te ferești de ele. Alege un termosistem și vei avea o investiție potrivită situației tale. Așa te pregătești pentru o factura decentă la încălzire. Eu te ajut și cu o consultanță. 

 

Tu faci partea ta și facem noi partea noastră ca și companie. Ne dorim o extindere la nivel național ca să scădem și mai mult prețurile. Vom ajunge și mai aproape de tine. Vom fi și mai pregătiți pentru solicitările tale iar cu cât e mai mare cantitatea prețul scade din nou. Vestea bună e ca ne asigurăm constant că partea calitativă sa rămână la nivel înalt!

 


 _____________________________________

𝓐𝓻𝓽𝓲𝓬𝓸𝓵 𝓼𝓬𝓻𝓲𝓼 𝓹𝓮𝓷𝓽𝓻𝓾 𝓢𝓾𝓹𝓮𝓻𝓑𝓵𝓸𝓰

_____________________________________