la-nviere

serios dacă mai înțeleg ceva
nici eu. e prea târziu
târziu ești tu. hai în pădure
lasă-mă cu submunții tăi, nu mă ajuți cu nimic
te desfășori iar peste tot și tot nu te vede nimeni
o fac cu grijă, mă topesc ceață în zori și adorm rouă pe mac
aseară mai era un pic si te plezneam
ac mă făceam și te coseam de perete, ți-ar fi plăcut?
sunt unul și același și mai tot timpul mai mulți
ești ceea ce bei, ceea ce crezi, ceea ce te înconjoară
rugăciunea viitorului cum va fi?
am un viitor incert pe mai multe direcții, păstrează-mi puterea de calcul suficient de mică să nu-l aflu
de azi in doua zile
zi-absurd mileniu

muse - dead inside

p.s. să vorbim iar despre oameni

       să ne-mprietenim cu ei

       sunt ceea ce suntem si noi

       punti absurde intre idei

roreala redprindra

Ca un mare loc cu soare
inima mereu-mi tresare
si aduce-ți la picioare
dragostea mea mare

vreau să mă întorc ca un om care se vrea stăpân pe situație, ceea ce mereu s-a vrut parte a comportamentului meu de om matur. domnișoara zâmbește strengărește de la o distanță de un metru de mine. e distanța la care doi oameni se pot atinge doar dacă doresc ambii. fără să aibă vreo noimă mi se afișează zâmbetul demult uitat de casanova.

Cele douăzeci și trei de mărgele
ce mi le dăruiești la ocazii cu mare plăcere
le-am aruncat în mare, să se spele
de rușinea pricinuită-n durere

sunt singur când chiar mă întorc și zâmbetul meu cuceritor se sparge neputincios de asfalt. dramatic. moment în care dacă nu m-aș fi lăsat de fumat sigur aș fi scos o țigară din pachetul ce l-aș fi luat din buzunar și mi-aș fi aprins-o în mod obișnuit păstrând aparențele pentru singurele ființe vii care mai existau, aceștia fiind secularii copaci ce se întindeau în întunericul nopții. conștient cam cât de penibil sunt îmi iau și situația ce mi-am creat-o în cap în care singur cu tot cu picioare m-am băgat și o sparg și pe ea de asfalt.

asCultă firicel de praf
sunt și eu un epigraf
scurt și nefru epitaf
pe urme-ortograf

intru-n pădure și mă prefac că nu am oprit niciodată, că ledul albastru nu se transforma încet într-un felinar pe măsură ce mă afund tot mai mult, far nebun în liniștea grea a unui motor ce iar gonește. crude simțiri ale unui om părăsit din nou de putere. un om care nu știe dacă poate suporta toată presiunea situației în sine care îl puse pe drumuri fără rost. Hai emergescule, ce mai gândești?

pct ths

    forest of shadows - november dream


p.s. +40.44