să nu te oprești, să continui, să nu te oprești din lichefierea diamantelor, să aduni cantități tot mai mari, să ai grijă să nu te arzi și tu, bine, poate doar puțin
odată cu mașina echipată cu 3 lentile, cu frigul neobosit, și întunericul se prelinge spre cabană. cu limbi vii de petrol și brațe mutante de caracatiță imensă, ocupă tot locul din fața casei, din lateralele și dedesubtul acesteia. ușa, care cedează acțiunilor de sabotare ale mașinii, nu e decât încă o tentație irezistibilă pentru tentaculator. orice loc care poate fi ocupat - va fi ocupat și devorat cu precizie călduță și fluidă. orice loc care nu poate fi ocupat va fi transformat spre a fi ocupabil, și apoi, va fi ocupat și devorat cu precizie și mai călduță și fluidă. sigura problemă a tentaculatorului ar putea fi imposibilitatea creării de spațiu, știi și tu - spre a fi devorat. în această situație nu rămâne decât să îl caute și să se prelingă permanent spre acesta.
mașina sabotoare și silențioasă este înăuntru de câteva microsecunde și, deși are un nume, cum ar veni AIM (artificial inteligence machine) nu scrie pe ea și nici nu are însemne cu deținătorul acesteia sau cu rolul atribuit ori cu durata misiunii cum i-ar sta bine. lucrurile urmează să se întâmple oricum.
respirația mai închisă la culoare, care și aceasta este atașată încă de un corp cu nume, cum ar veni
Paul (probabil aude unde lacustre) profitând de cortizolul eliberat, de planul dinainte elaborat și trece la acțiune efectuând desigur atacul nimicitor. pentru a face asta a și realizat eschiva menționată, după rostogolirea dinspre respirația blondă, și, achiziționând pe drum un obiect cotondent aplică o lovitură năucitoare lui AIM. mașina nu schiță nicio grimasă, nu cedă un milimetru în spațiu și căută o primă mișcare
respirația mai blondă, al cărei nume încă nu a fost menționat cu dorința nesăbuită, sau mai rău, nesubtilă de a complica inutil totul, trecu și ea la acțiune. nu a fost menționat, dar cortizol fuse eliberat și aici și corpul era pe deplin pregătit pentru un atac drept. dacă ar fi să îi menționăm totuși numele, ar fi potrivit un anume Ava (aievea vizualizează arta) și acum nu mai putem trece peste.
/ din cele mai vechi timpuri se dorește arta în viața oamenilor. astfel când știința și tehnologia au reușit să pună în urmă religia, partea artistică mai rămâne să aibă un oarecare sens în partea spirituală a oamenilor. necesitatea artei devenise puternică și după depășirea tuturor manevrelor dictatoriale și depășirea celor mai negre și maniacale genocide produse. asftel în antiteză cu postmodernismul unde arta devenise aproape sinonimă cu materialul și apoi sfârșitul istoriei și al vieții, arta devenise mai mult decât moarte și decât transcendență. oamenii deveniseră mai puțin miopi și mai mult oameni, iar complicând mereu și mereu, digitalizând și reconceptualizând, reducând și reorganizând, transformand și reinterpretând, destructurând și ambiguizând era clar că se pierde șirul. oamenii și-au luat nume și capacități diverse printre care și cele de a vedea arta cu adevărat./
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu