sinucidere

grozava si teribila scarba ce poate sa apara in capul unui muribund care vede in  restul oamenilor doar niste lighioane incapabile.

ei acesti oameni fac o greseala imensa!
daca crezi ca in locul lor, stiind cat de pretioasa este viata, te vei descurca mai bine. nu ai sansa lor, ceilalti nu au experienta respectiva...


cei ce ii judeca pe muribunzi, ca nu nu mai au nici o pofta de viata, ca se plang sau nu, ca ii urasc pe toti, ca vor sa se sinucida...  nu sunteti in locul lor!
cineva zicea ca daca un om vrea sa se autodistruga societatea ar trebui sa il lase, fiecare isi merita pana la urma soarta sau nu are chiar nicio legatura.. oricum e doar de la caz la caz

dar restul, cei care judeca pe ceilalti, fara motiv sau chiar cu motiv aparent, tot nu au niciun drept (desi as putea fi acuzat ca tocmai eu acum asta fac).  eu cred ca ar fi mai simplu doar sa fim...


picture this

ştii că totul e aşa uşor

împacă-mi gîndul cu visul
ştii că totul e aşa uşor
dezbraci copacul şi el moare
îi dai apă şi apare un alt vlăstar

şi de mergi cu toporul la el
nu se va retrage, nu va riposta
îşi ia sorta ca atare
toată responsabilitatea e in mâna ta

iar căţeii stiu bine
copacul e doar al lor
îl adumelcă, îl pişă
şi merg mai departe în viitor.

fantastica

lac cu sare, lac cu soare, lac de lume si alte larve, toate in cautare

sarea sa se lipeasca pe piele, soarele sa arda din piele, lumea sa se lipeasca piele de piele, larvele in lumea lor de larve...

iesi din casa asa, e vara, nu poti sta, o oaza de liniste rocoroasa asta e tot e doresti

orice lac e o promisiune pentru fericirea estivala, o culegi si adaugi si sarea, pielea, soarele il iai de pe deal..

toate acestea te duc cu gandul la o bere rece, buna alegere, dush rece, bere rece ca intr-o spirala construita dupa numarul de aur

si apoi ca din senin (defapt chiar din senin, soarele de cuptor poate fi tare nemilos) te loveste un gand de racoreala


so picture this

p.s. nicidecum nu ma plang de vara, inca este cel mai bun anotimp al anului

caii si vacile

toata lumea vede, soarele curge, se prelinge pe fata romaniei

o asemenea canicula topeste orice urma de vointa a unui om normal

la alti "oameni" insa, se pare, le topeste creierii.

canicula ii face sa ia decizii pripite, negandite, arogante, nesimtite, si nu ar fi nici o problema daca i-ar afecta doar pe ei

se comporta ca niste vaci cuprinse de boala vacii nebune, groaznica infectie care a colindat vestul europei acuma ceva timp si care a dus la pierderi imense.

pai, si noi, oamenii normali, ce facem? asteptam sa treaca canicula?

leul nostru falnic cade in gol, europa noastra draga ne face cu degetul, america mai ca ar vrea sa ne dea o palma, noi, multii, stam la umbra poate o sa ploua totusi...



so picture this

p.s. nah ca nu m-am rabdat!

cry on

poti sta intins si sa te bucuri de pielea goala ce se lipeste de tine asa transpirata cum e
renunti la ganduri, idei
te cufunzi in starea de cotemplare
vecina somnului

norii se intuneca la orizont, pot arunca fulgere, pot aduce furtuna, dar nu intaresc decat zapuseala
simti sauna in interiorul tau se tot aprinde, cotemplarea e parca violenta, toate rahaturile pot sa iti iasa ranjind in fata si sa te scuipe in ochi, sa te otraveasca...

noaptea e lunga
dimineata apare ca o noua speranta, cu racoreala ei neobisnuita si razele jucause
pielea de langa tine e suava si fina, racoroasa la atingere, departe de gandul care te ducea la cotemplare...

ascuti un creion si ti-l infingi in inima, scrijilind un cuvant, oare cine poate garanta ca nu se va vindeca in urmatoarele cateva minute, ca si ranile lui volverine...




picture this