uita-te adanc in ochii mei, uita-te dincolo de picurii de ploaie, uita-te dincolo de rautatea sclipitoare sau de trandafirii blandetii... uita-te adanc pana ajungi mai aproape de miez, uita-te sa treci de frica...
a nins azi noapte. a fost un adevarat dans al naturii. totii fulgii se dadeau peste cap in jocul lor pufos, in a uimi aerul, in a decora lumea si a misca inima impietrita de noroi si tristete...
dimineata soarele sa uitat mirat peste oras nereconuscandu-l, apoi a zambit multumit de schimbarea produsa, orasul era feeric si stralucea jucaus sub razele caldute.
am visat ca ma inec.. ma inecam in soarele tau. tu erai cel mai stralucitor dintre toate astrele si razele tale, toate, se repezeau sa incapa in plamanii mei.. am crezut ca mor, dar, apoi, plamanii mi s-au transformat, iar eu am devenit un portocal... te iubeam
toata ziua au lucrat masinile.. au strans toata zapada si au dus-o in afara orasului. acolo copiii harnici cu lopetile au construit un munte din ea. apoi l-au imprejmuit cu un gard inalt de fier incarcat electric si au pus taxa la poarta. fiecare cetatean al orasului putea plati taxa, apoi sa urce pana in varful muntelui, iar acolo sa ia un picnic grozav cu privelistea orasului la picioare.
o minunata inventie a copiilor!
stii, odata cand eram copila, am picat in genunchi.. fugeam asa pe strada dupa un fluture albastru, dadeam frenetic din manute razand, m-am impediecat intrun pietroi si am picat in genunchi. m-am julit rau dar nu am plans. imi paruse doar tare rau de fluture ca l-am pierdut ma distram tare bine.
si apoi ce cauta ditamai pietroiul in mijlocul trotuarului nici pana acum nu am inteles, pur si simplu nu are nici un sens...
seara lumea a iesit la teatru, la cinema, la taiat frunze in piata mare din centru.. exista o asemenea traditie in acest oras. in prima sambata din ianuarie, toata lumea care nu are un program cultural trebuie sa mearga in centru. fiecare isi aduce cateo punga sau un sac de frunze, de care gaseste, nu conteaza specia, dar e important sa fie poastepete. apoi se apuca intro veselie sa le taie cu o foarfeca mare. nimeni nu stie de unde a aparut o asemenea traditie si ce reprezinta dar toti sunt foarte constiiciosi si o respecta intocmai.
din frunzele ramase in piata se face hartie, iar aceasta se doneaza scriitorilor saraci, primaria avand un program solid in acest sens.
intro - psique
p.s.: eleonora a fost gasita!
