26 octombrie 2013

cel dublu

"Repede că pleacă trenul, fugi!"

Ultima noapte...
Plec lăsând în urmă un oraș de ani-zile/amintiri.
Frig în noaptea în care vrei să iei trenul din gară.
Frig peste tot!

"Lasă-mi geanta că o duc eu, fugi!"

Aștepți ore până vine, aștepți și tot nu vine.
Ajunge în gară și nu crezi: e atât de verde.
Intri deși nu ai de unde să fii atât de sigur că e chiar trenul bun, niciodată nu poți fi sigur! De nimic nu poți fi sigur în țara asta.

"Numai să nu il pierd, la naiba... nu o să pot explica prea multe.. grr"

În tren e cald, dar mai ales din cauza brațelor și picioarelor care se tot încolăcesc cu voința proprie. Loc nu este decât pentru câte o pereche din fiecare, dar nu asta contează.
Dimineața vine singură și vine și soarele bucuros să îți arate budapesta.
"sigur e mai frig decât pare.
ce intrare spectaculoasă!
e copiată din hugo."

O cafea. "o cafea?
              da, o cafea!
              oare aici îi scump?
              aici e închis! Și aici, și aici, și aici... o cafea nu poți bea în orașul ăsta!
              e încă devreme"

O cafea e mult? "nu înțeleg deloc dacă e scumpă.
                         nu e!
                         păcat cu discriminarea asta a fumătorilor.
                         oricine poate ieși afară.
                         ... in frig"
Parcul e liniștit,
Câinii și ei,
Polițiștii trezesc oamenii de pe băncile parcului, din casele lor...
Câinii aleargă păsări plecate deja pe meleaguri mai calde,
"cât de frig poate fi!"

Noi doi și gențile, să pornim, să vedem, găsim ceva?
Gura de metrou, gura vânzătoarei care nu vorbeste engleză, gura ei care îi explică de ce anume avem nevoie, a câta oară?
Schimbăm linia. Informăm un indian despre traseu, coborâm, urcăm, ne minunăm de frig, vânt, soare și priveliște.
Nu știm unde să mergem. Dar nimeni nu știe engleză în acest oraș, "până la urmă tot nimerim!"

angus &julia stone - yellow brick road

p.s.