himmel

 " -Am aflat ce înseamnă Celestine!

   -Salut... şi ce zici că înseamnă?

   -Ruinele oraşului lui Dumnezeu...

   -Şi se întâmplă ceva de bine acolo, în carte?

   -Oh da! Şi încă cum!"

 Minunată dimineaţă, ultima de acest fel, ultima dimineaţă din această vară ţi se pare.. Din vara ce a început acum cinci zile.

 Nu mai vrei sa vezi mare, tot timpul aceste despărţiri ţi s-au părut inutile şi prea dramatice. Afli cu satisfacţie că plaja este închisă din cauza vântului puternic, astfel nu mai trebuie să cauţi pretexte.

 - Îmi dai un foc te rog?

 - Da, desigur, am în poşetă pe undeva...

 - Ce citeşti acolo?

 - Profeţiile de la Celestine...

 - Celestine... O fi ceva din latină

 - Ah, nu ştiu încă...

 - Ok, mersi de foc. Ne mai vedem!

 De ce o tot cauţi pe Viv, nu e aici, nu o vei găsi, nu îţi va da nimic oricum. O bere! E cald şi meriţi o bere!

 E bună dar nu e ceea ce vrei tu, nu-i aşa? Cam vrei să faci ceva, te cam roade ceva, cam ce vrei tu să faci oare?

 - Mă duc până la cort!

Cea pe care ai confundat-o cu o nouă Viv nu mai doarme cu uşa deschisă, cum făcea mai înainte. 

 - Mai îmi dai un foc te rog?

 - Desigur, ce ai acolo?

 - Nişte foi cu o lume ireală de oameni fără conştiinţă

 - Păi sper că o să îi dai foc după ce termini, pare o lume atât de întunecată!

 Este totuşi incredibil cât poate să dureze să aduci un încărcător de telefon de la cort, trec ore întregi în care răspunzând la întrebări, înterceptând tăceri la întrebările tale, încerci să înţelegi ce "om" vrei să scoţi din carapace.

 După cele 3-4 ore înţelegi că dacă mai stai o să pierzi singura dovadă că lumea chiar există şi anume sinele. Te ridici ameţit şi porţi încărcătorul victorios ca un viking blând după o găleată de vin. 

arctic monkies - do i wanna  know?

 Când urci în maşină te gândeşti la toamna ce vine si la umbra de zâmbet însoţită de fluturarea de mână ce ai primit-o subtil la plecare. Noroc că îţi plac hanoracele!

p.s.

 "- Uite o monedă

  - Păi ia-o, e norocul tău

  - E în faţa cortului tău, norocul acesta ar trebui sa îţi aparţină

  - Dar eu vreau să îl ai tu, şi bricheta, eu nu fumez iar tu pleci..."

lumina priapica

 Când toxinele oboselii nu pleacă cu o cafea le amăgeşti cu un alcool, le mai amăgeşti apoi cu o apă sărată şi neagră, le amăgeşti cu un surâs şi o mângâiere absurdă.

 Soarele e nemuritor şi aţâtă sufletele să se dezbrace de zdrenţe de se aruncă în mare pe capete, totuşi toate ies înapoi pe mal doar mai puţin obosite, cu mult mai puţin uşoare.

 Impresia generală că marea te relaxează şi deconectează de cotidian e adevărată, dar atunci apar valurile ce se sparg în mal şi te loveşte deznădejdea, marea cât e ea de mare pare doar un colos neputincios. Şi atunci noi oamenii?

 Dincoace suntem noi şi nu ne lăsăm!

 Un volei, un soare mai liniştit de plajă, o carte despre văduva ei neagră şi muşcătura cu priapism, o scrisoare din imaginaţia lui Viv, iar ziua trece. Trece ca orice zi compusă fiind din timp, timp împărţit în clipe trăite. Altfel ce ar mai fi timpul?

 Pe plajă se lasă întunericul, vine liniştit ca la el acasă şi se aşează peste tot firesc ca şi frunzele toamna. O pată albă, înflorită şi suplă alunecă pe lângă spre un răsărit atât de departe. Fără să mai încerci să te opui alergi după ea vrând să prinzi năluca. Ajunge la apă şi deja face parte din ea cu tot cu flori, iar tu te uiţi de pe plajă, doar eşti în blugi, mai ai şi tenişi...

"- De ce ţi-i frică?

 - Dar nu îmi este!..

 - Văd atâta frică în ochii tăi, şi întuneric. Eşti tot îmbrăcat în negru.

 - Uite e o coincidenţă. Am căştile albastre...

 - Desigur, nu mai aveau negre.

 - (Da)... "

 Pata se pierde ca un vis. Lângă o umbrelă, cineva agită o sticlă mică de apă minerală şi te întreabă dacă nu ai un foc. Răspunsul tău e un sincer nu dar te oferi să faci rost... ţigară, vodkă, poveşti, iar ţigară, iar poveşti, mai multă vodkă... nume schimbate spre a fi uitate, vodkă, ţigări, cort...

 Ieşi când îţi dai seama cât de greşit îi totul, îţi ceri scuze şi te duci...

daughter - get lucky

 Parcurgi drumul înapoi singur, ca un om normal, ca un om fără rădăcini, ca un om fără straie...
 Soarele stă să răsară şi uitându-te spre mare realizezi că se anunţă unul frumos, dar nu te interesează şi te duci direct în hamac... Acum doar hamacul îţi mai culege visele

p.s.

" - Cum te cheamă?
  - Dar ce treabă ai tu cu numele meu?
  - Eu aş zice că numele tău trebuie să fie compus din două cuvinte...
  - Mai degrabă fiecare să-şi poarte singur numele, fiecare cu numele lui, la fel cum şi râmele îşi săpă proprile găuri prin pământ. Înţelegi?
  - ( ...ceva în genul lumină blândă)...  "

praful

"dacă zici ca înţelegi pink floyd, de ce mai stai în întuneric?"

 A doua zi începe liniştit, e sâmbătă şi nu ai nicio grijă. Soarele te trezeşte şi te trimite în hamac, te supui şi adormi din nou sub umbra unui nuc mai mult tânăr decât bătrân. Soarele e tot sus dimineaţă fiind, dar ţie nici că-ţi pasă, nucul îţi dă somnul răcoros.

 Întrun final îţi iei o cafea, o bei încet de parcă ţi-ar fi frică de ce s-ar întâmpla după ce o vei termina. Ţigara face şi ea parte din anturaj, apărută odată cu el, nici aici nu-ţi dă pace.

 E deja cald şi deja nu te mai gândeşti la nimic, totuşi mergi la magazin pentru că ar fi bine să şi mănânci ceva după beţia de ieri. Mesteci încet pâine cu pateu, cu tocană de legume, cu carne la conservă, cu gânduri topite, transpirate şi prelinse de pe tâmplă în jos.

 Când mergi pe plajă te arunci direct în mare, deja te cunoaşte şi nu mai e timidă. Faci o tură şi ieşi la soare, berea se strecoară dulce şi rece în sufletul deja sărat.

 Ziua trece cum poate, cu soare, cu mâncare, cu multă răcoreală în cutii de jumătate de litru, cu prosop ba fierbinte, ba ud şi tot mai sărat. Iar când trece ziua toată lumea ştie că vine seara, seara e cel mai bine!

 Deja ai mâncat şi cum ţi-i cald încă cauţi un pic de umbră, iar terasa e tocmai îmbietoare. Acolo vezi iar acea pereche de ochi, nu mai gândeşti nimic:

- Salut, putem sta şi noi?
- Sigur, eu sunt Ana...

(Ana are mere?)
- Da, am mere. Îs în cort!

 Orele trec rotunde şi grăbite la fel ca şi paharele cu suc de merişoare tari şi după durerea colectivă de abdomen şi gât a unei jumătăţi de duzină de oameni realizezi cât de bine trece timpul, mai ales cu merişoare.

 4:17
- Chiar îţi stă bine cu părul desprins...

8:23
- Hai că eşti chiar nostim când stai să adormi aşa gol în cort

sarah jaffe - pretender

 Soarele zâmbeşte liniştit şi te trimite din nou în hamac, pe acolo va trece o mână şi te va ciufuli în drumul ei spre casă...

p.s.

     "- Tu de ce ai venit în Vamă?

      - Pentru că îmi place aici.
      - Şi ce anume îţi place ţie?

      - Praful.

      - Praful?

      - Da praful, dă o senzaţie de uitat de lume, de regăsit, de reîntors acasă... Ţie?

      - Mie îmi place marea...  pescăruşii... nisipul... soarele... liniştea... "

tango în vamă

"Chiar aşa Vama nu mai e la fel, dar cine sunt eu să îi cer să nu se schimbe dacă eu mă schimb mereu?"

 După ce faci un duş lung, după ce îţi pui o grămadă de tricouri şi alte multe chestii mici întro geantă, după ce îţi faci rost de doi prieteni şi două necunoscute cu numele în S, eşti pregătit la drum de Vamă. 

 Drumul începe cum ştie el mai bine întro noapte caldă de vară, cu un CD făcut în grabă mare, cu alte CD-uri lipsă, dar cu mult entuziasm.

 Tu încă te gândeşti dacă faci bine că te duci unde ai fost şi anul trecut şi ţi-a plăcut, în mintea ta e o teorie care îţi tot zice: "nu repeta lucrurile care ţi-au plăcut".

 Primul lucru care îl faci e să simţi apa, oare e la fel de sărată, oare mai are stânci, oare o să mă primească înapoi? Răspunsuri pe care le vei găsi odată cu timpul scurs, afundat în nisip şi vodkă.

 Al doilea lucru e să bei o bere pe o terasă care îşi zice "Pura Vida" şi te îndeamnă cu hamace, saltele şi muzică dulce să bei o băutură rece şi să te odihneşti strângând ceva în braţe. Când te trezeşti eşti deja singur şi ţi se pare atât de normal încît mai dormi un pic până vin prietenii să te trezească.

 Ridici un cort, ridici al doilea cort, apoi te schimbi să mergi la mare, să încerci să o cucereşti şi a doua oară, dar atunci vezi o privire, o privire ce pare să treacă prin tine, sau e chiar o privire ce îţi răscoleşte sufletul intenţionat, o privire care nu se mai opreşte având patru ochi şi două corpuri care se atrag. Nu se va opri până nu va intra altcineva între perechile de ochi.

 Plaja e fierbinte, apa e curată şi caldă, soarele cade peste case, după unicul deal cel ca o dungă, iar cele trei îţi fac o promisiune pe care o înţelegi: "Vama o să îţi fie prietena ta bună"

pct ths

tango with lions - in a bar

p.s. doar o prima zi