29 iunie 2013

neamnezica

zici ca uitarea vine odata cu seara
zi-mi ca seara nu vine niciodata atunci
tu amnezic nu poti fi
vad in ochii tai

stii si tu adevarul
cartea ai scris-o si ti-a placut, mi-a placut, am vazut un alt eu in ea
tremurul in ploaie era senzatia mea favorita, sub furtuna saruturilor tale
stiu ca te ascunzi in umbrela unei uitari pentru a te feri de responsabilitati
dar eu nu vreau decat sa iti dau o libertate, ia-o si fa ce vrei cu ea, domina-ma

undeva se ascund doi ochi care ar vrea sa ma vada
altundeva se ascund ochii tai care incearca sa nu mai vrea
in mine nu se mai ascunde insa dualitatea, si asta e cel mai dureros moment al meu
nu mai sunt adolescenta, copila nu mai sunt demult, si durerea asta matura e atat de cinica, e jalnica, patetica
sa ma scapi de rusine prostule

odata ziceam ca am nevoie sa ma iubesc, sa ma iubesc atat de mult incat sa rasara curcubeie in suflet cand ma uit in oglinda
intruna din zilele astea oglinda a crapat sub greutatea privirii mele
am nevoie sa te iubesc, cu daruire si suferinta, cu fericire, cu scandal, cu momente meditative si porniri animalice.
acum am nevoie


dar sunt o lasa
oglinda se lipeste incet si se uita trista la mine, i-e mila de mine, si mie imi este
unica salvare pare sa fie seara, iar seara te visez.. ca o chimioterapie pentru restul zilei



p.s. dar cum?..

25 iunie 2013

un amnezic

tu inca tii sa imi zici
si toate acele lucruri incredibile
cum amageam orasul in noptile cu luna noua
cum soarele nu ne ierta si ne trimitea acasa, fiecare la a lui
cum nu te stiam si de aceea am inceput sa te scriu in carti
cum tu ziceai ca nu poti scri, dar imi raspundeai la multe pasaje
ne alergam pe strazi pustii, pustii din cauza ploii reci si a aburului care il imprastiam noi
nu imi amintesc gustul cafelei de care imi povestesti
nu imi amintesc sa fi fost dulce, sarata, sau altfel pielea ta
nu cred ca am stat imbratisati nopti intregi, fara sa vorbim, fara sa dormim
nu ar fi fost posibil
tu esti din alta stare
esti din alta lume
eu nu sunt intr-una
omul far'de lume




brand new- The Quiet Things That No One Ever Knows

p.s. omul fara sine

23 iunie 2013

iubito

pasul tau, iubito,
de visatoare mica,
imi canta ca un pui de tei...
te salvezi, oh maitrey...

surasul-tei, iubito,
al tau, ca o stea departe,
lumineaza tunelul,
imbarca trecutul...

umbra ta, iubito,
cu furnici rosii furioase,
se perinda inca
pe pediestale roase...



http://laurenceband.bandcamp.com/track/the-floor


p.s. shhh

21 iunie 2013

(electric)post

te pot citi ca o preistorie
o jumatate de vis adevarat
un pelican delicat
te pot visa ca o ciuperca in avantul cosmic

unde te-ai pierdut jumatatea mea de vis
erai chin si erai abis
dar cand ziceai ca soarele rasare
nu astepta si lumina

ca poate incerci sa fugi si nu te asculta nimeni, cine te-ar asculta ca esti jumatate goala si atat
in alta jumatate de casa se afla un alt personaj ca tine la  fel de suferind, la fel de precoce
in alta jumatate de univers e visul realizabil si rezonanta posibila
cat un pic de infinit
un picur de eternitate
ca poate vrei exact altceva
furtuna iti place doar in natura
iar in inima/cap
doar ce vrei mai tare'
mai tare... mai tare
poate doar


esti jumatatea mea preferata de preistorie
sa vezi cand zambesti esti comoara
rasari si tu pui de rasarit
lumineaza! (ce mai poti din mine)


grimes - genesis






p.s. meet you at electric

16 iunie 2013

runoutta cu draci

mai ştii când iţi băgam pumni in faţă,
iar tu strigai printre lacrimi şi sânge
"mai vreau!"
si nu mă opreai cu asta...
acum aproape că îmi pare rău
că nu am băgat şi ranga
să iţi mângâi dinţii uşor
să văd în ochii tăi ce de-a dragoste!

parcă...
parcă caii ar fi putut alerga la nesfârşit
tu te închinai soarelui,
eu purtam în suflet chiar un gând,
şi de la el respirai sacadat...

dar acum mi sa indoit sufletul
şi miroase cu nesaţ
ultimile particule de praf
ce s-au aşternut pe urmele paşilor tăi
de mică visătoare

drm this


Koop - island blues

15 iunie 2013

de ieri de la mare

cum facem cand povestile cad mai neasteptat ca frunzele toamna?

pe sub tocuri umbra e rece si tomnatica. viata a trecut mai repede decat te-ai asteptat dar acum ca poti respira linistita pare sa fi fost frumos...mai stiu cand prima vara era un capriciu implinit in mai, mai stiu atunci cand cel el imi zambise nemaipomenit, apoi zicand ceva macho ma sarutat masculin. iar el avea un chip angelic ca al meu. dar povestile au un curs, un continut si o viteza..si un sfarsit iar acesta e cel mai important sa apara la timpul potrivit.

ea era mica si alba pe plaja aurie. eu nu eram tocmai normal la acea varsta. ar trebui sa intelegi pentru ca si tu esti tanar. si nu era problemele astea de acum ce sa ii zic cum sa ii zic, oare daca ma respinge sau.. am mers la ea am salutat-o si am sarutat-o. am avut un noroc extraordinar pentru toata viata ca nu ma luat la palmi. dar sa stii ca oarecum le-am simtit in mintea mea si am incercat sa nu o supar. ea a fost foarte rezonabila si iubitoare. viata a fost o poveste dulce iar sfarsitul mi se pare corect. altfel poate aparea pericolul ca restul sa nu fie lipsiti de fericire

in aceasta casa am simtit racoarea eleganta a toamnei desi afara era mijlocul lunii iulie. am simtit insa si caldura lunii mai patrunzand din pozele cu toti copiii si nepotii zambind fericiti. casa era goala si totusi parea sa aiba spiritul atmosferei galagioase plina de nazbatiosi si veselia jocurilor. ei nu s-au opus ideii de a fi intervievati separat, desi se vedea clar in ochii lor ca nu ar fi tocmai de dorit. nu era teama era dor. in ochii lor am vazut dorul care inca ardea ca in acea zi pe plaja. totul era insa guvernat in graba de cuvantul ce avea sa-i desparta

pct ths






p.s. cu acest soare incepe si vara

09 iunie 2013

desprEadevarulcareneMACinazilnic

soarele ar putea sa dispara stii prea bine asta
dar cine a zis ca avem nevoie de el?
daca ne cuprindem in sarea marii crezi ca suntem aparati?
sarea e buna in bucate si pe piele
unde crezi ca mai putem gasi o mare, asa sarata cum vrei tu?
dar tu de unde stii ca e corecta gramatica vietii tale?
atunci e corect ca fiecare are gramatica lui
nu-mi este mila de dragostea ta, vreau sa o sparg in stanci
stiu, nebunia e doar o stare de veghe intermitenta
iar stancile se vor indoi sub greutatea ei.. asa cum ma indoi pe mine de fiecare data
am in ifose cele mai adanci idealuri
idealul se naste din cadenta inimii
inima nu e doar un moft, nu e doar o necesitate, inima e un univers
mai multe universuri mari intrun singur univers mic
crezi ca poti sa imi furi replica?
niciodata nu a(m) fost a ta
poti nega cat universul, tot nu vei avea dreptate
cica ne indreptam spre ea
spre?
apocalips
a...
 

p.s.  http://www.youtube.com/watch?v=Q7Vx_zHLIdI