steker

o culoare, două culori, mai multe culori

care fac parte din viața noastră...

un vis, două visuri (sau vise, depinde ce plural preferi și de conotațiile preferate) mai multe...

un ștecher și atât.

unul obișnuit, ce m-am visat eu. nu în copilărie îndepartată, nu, într-una dintre nopțile abia trecute.

tu, care m-ai văzut și ai zis că vrei să mă înghiți.

ce pot să fac eu, sunt doar un ștecher, mic, american, de culoarea laptelui, mă poți înghiți dacă vrei, iar eu o să sufăr în tăcere.

și mă trezesc în întuneric, trăiesc mirosurile interioare, chiar dacă nu le simt ci doar le imaginez (un ștecher nu are nas), trec prin supa de mâncare și sucuri gastrice. chiar sper că nu ai baut și alcool (deși la cum te cunosc e o speranță deșartă), mă gândesc acum la toate intestinele (de ce a trebuit d-zeu să le facă atât de lungi, atât de întoarse, de inguste și scârboase) la cel subțire, la cel gros.

nu o să mă afecteze călătoria, doar sunt din plastic, nici pe tine nu o să te deranjeze, m-ai înghițit corect fără cablu și cu bornele înapoi, deci promit nu te voi răni.

mă apropii de final, visez demult acest final, voi trece prin tot, dar voi ieși, sper că undeva pe iarbă, ca să nu dau de apa și de infernalul intestin al orașului...

dar ai un gând, și îl zici cu voce tare... ce-ar fi dacă aș face nițel ... anal...

so picture this

 

Nine Inch Nails - Closer 

p.s. sick enough??

to lose

si noaptea nu a fost somn
noaptea mi-a zis ca nu o sa poti decat sa scrii zece cuvinte si apoi stai asa toata noaptea

a venit somnul acela zbuciumat de 4 ore, dejun-pranz cu cartofi prajiti, plimbarea cu o necunoscuta prin oras in goana dupa cursuri, fata cu trei visuri, dar cu procentaj de 66,66%.

mi-am consumat ziua incet, cu inghitituri mici de apa si cate o imbucatura de paine cu branza de burduf.
seara as fi vrut sa mi-o inec intr-un film, dar mi-a inghitit-o orasul.
cel mai bine e sa fii obosit si sa iesi intr-un loc cu "electricity", apoi iesi din nou in ploaie.

te duci pentru ca nu poti opri noaptea, nu te poti opune ei, lupta e inutila.

si ajungi iar acolo, unde muzica rezista, intri si astepti... si minti ca esti de acolo, ca ai mai intrat...

cand te prinde, te lasi prins, iar valul e bun

lumea se aprinde, arzi si tu cu ei, si te intrebi daca e decent pogo pe toulouse lautrec, apoi nu mai ai intrebari

incepi sa zici "yesman", "domino", "te spun", "porno" si apoi totul iar, pana uiti ca mai aveai glas sau picioare.

iesi afara sa iai o gura de aer, o gura de ploaie

"bravo baieti, excelent, chit ca numa' azi am auzit de voi dar ma bucur mult ca s-a intamplat acest lucru!", "auzi ma ca numa' acuma a auzit de noi si i-a placut, hai incoace!"

si a desfacut vinul, si a aprins visul, au venit fetele pentru interviu, iar sticla era pe share, visul la fel: la tine, la ea, la mine, la cealalta ea, pana se face tot cercul, si din nou.

"eu doar o sa ma uit" zice fata doar ce a aparut, "stai linistita, aici suntem doar artisti", "tu nu esti!" "iar restul fetelor sunt, adica intelegi tu... am zis ca toti suntem!" am lasat ploaia si am mers inauntru. am terminat berea de 3 persoane, am plecat sa intoarcem plapuma invers, sa mai culegem niste vise...


so picture this

or maybe this

p.s. oricum e cald pe scena, nu mai conteaza daca mai ai si caciula...

partizan/in/zadar

oda banilor, romaneasca (nicidecum balcanica) pentru ca simti toata jmecheria din carpati.
dar sa ne intoarcem la zadar

e o trupa de prin alba si da - canta rock si canta bine, cec pe utub (cunoasteti limbajul globis??)
canta puternic (or powerful and nice) si original: "de la nasa pentru fina o canistra de benzina
                                                                          de la fina pentru nas o bucata grea de cas/has"

lumea, putin numeraoasa (si cu atat mai pretioasa) a cantat impreuna cu solistul, cat am stat sa ma uit la ei, am vazut sclipirea, acea sclipire care zice: da! imi place! si sunt fericit acum..."


apoi au plecat, au impachetat, au pus tot in duba, si gata

partizan a urcat pe scena.
2 piese cunosteam, si ma gandeam ca dupa zadar nu o sa mai imi placa partizan, epic


adica nu te mai astepta la nimica ma, ca tot timpul e altfel, asteapta si o sa vezi

au avut un alt ritm (bun!), o alta voce (adica acelasi solist dar altfel suna, mai bine!), si ce prezenta scenica, si ce putere asupra publicului

solistul era ca si un trol simpatic, chiar din public am primit cuvantul simpatic ( desigur fara trol, aia am vazut eu) de la o domnisoara care special pentru ei venise, desi ii mai vazuse (simpatica si ea dealtfel)

nu am stat sa vad bis-urile, eram cumva obosit, de emotii (?), de zgomot (?), de lume (?), de mine (?).
marasti-zorilor-toata lumea imi cerea tigari

so, picture this

and this

mere si nebuloase

păi te întorci obosit de la cabană...

dar dacă nu poți să stai locului vei ieși

bei o bere încet, iar discuțiile încep să aibă subiecte tot mai abstracte

"e ca și atunci când încerci să compari un măr cu un scaun", "dar dacă pui un măr pe un scaun și faci un tablou le poți compara, trebuie să fie ceva total incomparabil", "mere și nebuloase!", "dafaq... asta defapt... tre să îmi notez..."

nopți nedormite că doar se apropie sesiunea, toata lumea știe că vine dintrodata și tot ce poți să faci e o primești din plin -  în față, iar când crezi că ai o seara mai liniștită, vezi defapt că nu e...

într-o dimineață, mai dupamasa așa, mi-am amintit de mere și nebuloase... știm ce e un măr, știm că simbolizează tot binele din lume, din lumea creștină desigur.

.. so read this:

întorc oceanul pe dos

mere și nebuloase pe jos

le arunc în căsuțe poștale

amintiți-vă dulci petale!

culegeți și voi miere amară

ca' aveti de toate-n cămară

patrate, cercuri, hiperbole

toate se potrivesc între oale

acum lăsați cerul pe voi

vedeți d-zeu e cu noi

a plecat, dar se întoarce brusc-

încredere de neintrerupt

sentimente in plic

Procur sentimente în plic

Le introduc in piept și – delir

Rostesc cuvinte cu venin

Iubesc de zor, mor pelin...

Procur în plic sentiment din nou

Să-l iau sau să-l refuz

E corpul meu dependent de el?

Aroma de cafea și țigara din ea

Nu-mi zice decât “da”

Visez și mor – delir

Te întâlnesc din nou în vis

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

şi de tot rămân singur în noapte
vreau să-mi cadă ghilotina pe mână, pe coate,
apoi pe-un picior, pe-alt picior
să nu mai pot alerga în gol

şi dacă tot n-am mâini şi picioare
ce-ar fi să cadă blocul din zare
peste pieptul meu, neobositul, 

mereu chinuitul,
să dispară inima cu totul?..

şi, dacă, şi atunci te voi iubi, incă,
îngroapă-mi cenuşa în mare... ce frică?
acolo peştii vor mânca restul, negrul
din dragostea mea... vor mânca totul!

și dacă mai mănânci pește câteodată

și alegi oasele cu grijă

tot se va găsi din mine puțin

să-mi guști din crudul venin 

so picture this

p.s.  cred ca e simplu...

vian... boris vian

vian... boris vian

suna ca din james bond, pentru ca asa cred eu... boris vian este un erou al scrisului

operele lui... hai sa zic cum am ajuns la el!

obligat/fortat a trebuit sa cumpar de la un anticariat ceva de vian, nu smulgatorul de inimi, nu voi scuipa pe mormimntele voastre

asa ca am intrat in primul anticariat ce mi-a intrat in cale, acela de unde am mai cumparat, in drum spre utcn cum vii din obs (cobori str. republicii spre str. memorandumului)

"buna ziua, aveti ceva de boris vian
hai sa vedem, uite astea is, smulgatorul de inimi, voi scuipa pe mormintele voastre, moarte pocitaniilor

in regula, iau asta cu moarte pocitaniilor, ca restul le am

pai poti lua si smulgatorul de inimi ca e foarte buna

o am!"


am platit neasteptat de mult, eram totusi curios pe ce am dat 30 lei

am deschis si am vazut o dedicatie, miscatoare, foarte trista, o sa fie mai jos!

de la prima pagina m-a prins cartea, totusi cum se poate asa ceva, am ajuns in cafeneaua unde m-am pornit si nu m-am putut opri din citit.

norocul meu ca a  mai durat pana a venit prietenii  cu care trebuia sa ma intalnesc

lectura era cumva usoara, insa concentrata, plina de substanta si captivanta in acelasi timp

mi-am dat seama ca nu ma mai pot opri

cursuri da- vian, merg pe strada da- vian, asta a insemnat vian pentru mine.

dedicatia de pe coperta era trista pentru ca insemna ceva trecut, o iubire pierduta, o iubire ce a trebuit sa moara...

so picture this

nu cititi acest text

totul a început cu emeric imre, adică cu un concert de al lui (sigur toată lumea știe ce cântă el).

ca să mă mai ajute un pic s-a stricat și primăvara, s-a ascuns soarele cu o furtună ce nu se mai dezlănțuie.

imaginile cu fulgii de plop și mirosul de liliac-castan erau și ele acolo, melancolice pentru mine.

... a intrat adânc și n-o să mai iasă.

câmpurile circulare de energie ce ne sunt emanate de creiere, acele câmpuri care atunci când se potrivesc cu un al doilea formează un câmp mai mare, iar când apare un al treilea crește exponențial.

omenirea poate să se conecteze la un asemenea câmp universal și să crească în el, să formeze sfere de cunoștințe, sentimente, știință... ce mai e?

dar atunci când vom fi acolo vom cuprinde tot pământul, il vom micșora, se vor apropia planetele unele de altele, stelele vor fi niște spații mari și foarte apropiate - universul va fi mic pentru noi.

eu nu sunt capabil sa trăiesc așa, sunt claustrofob, poate alții...

so picture this:

Alternosfera - Deja Străină | Virgula Live Version (Part 4 of 4) | 2012

p.s. vă previn din titlu, nu citiți acest text, este evident că este o mizerie.

space and time

dacă ai curajul să mergi în boiler (deja defunctul) și mergi pregătit.

faci bine să mergi cu doi-trei prieteni, deși acolo oricum toți sunt prieteni între ei...

iei cu tine berea/ paharul/ sticla de apă, mergi în față și te uiți în blitz-uri, auzi muzica - o simți, apoi te trezești ca mai e o mare de oameni în jurul tău.

toți transpiră, mâinile lor sunt peste tot, la fel și ale tale.

desigur că s-ar putea să îți dorești să socializezi și să incerci să o și faci.

descoperi subit ca nu mai înțelegi româna, sau ca nu ești în românia.... sau, ah, stai, aștia sunt străini.

așa până se face ora 4 și pleci încet, obosit de lumini, bass-uri, discuții complicate și limbi străine, dar pleci singur pentru că nu mai știi... cu cine ai venit? creierul e plin de impresii, sufletul mai vibrează defazat și în această covalescență mai faci un pas dureros.

so picture this
on big hd full screen, please

Delta Heavy - Space Time

speak/pink floyd

vineri - seara de concerte in cluj

aveam de ales intre acesta si un altul total diferit.

l-am ales pe acesta pentru ca pink floyd e un nume foarte mare printre mostrii sacri ai rock-ului.

tipii sunt o trupa "tribute", prima data in contact cu ei si mi-a placut, sincer, ce am simtit acolo.

singura mea problema cand am ajuns acolo si mi-am dat seama ca vreau sa scriu despre ei era ca nu o sa am poze, dar am intalnit un fotograf foarte dragut (draguta poate trebuia sa zic) acolo care m-a ajutat.

prima impresie cand am ajuns era ca sunt depasit mult de media de varsta si parca a aparut o incomoditate surda.

lucrurile s-au schimbat cand deja toata lumea stia ca mai e putin pana incepe concertul.

au aparut studenti, poate chiar elevi, in numar mare si atunci am zis ca totusi romania poate fi pe drumul bun.

concertul a inceput linistit, calm, apoi a explodat intr-o energie balsamica, publicul a fost extraordinar, atmosfera care te poate energiza pe multe luni inainte.

linistit nu am fost, toata ziua am fost efervescent, nu avea cum un concert speak floyd sa nu ma exalteze.

asa ca am vorbit cu domnul saxofonist: "daca ar fi aici cei de la pink floyd ar plange probabil...", "eh cantam bine".

am inteles in tonul lui multa munca dar si modestie, seriozitate, nicidecum aroganta sau infumurare.

trebuia sa ma astept la asta si sa nu zic nimic.

am intrebat impresia unei doamne (zicea ca nu poate fi obiectiva, "fiti cat de subiectiva puteti acest lucru caut", daca am inteles bine era sotia producatorului), a zis ca ii aminteste de viniluri, vama veche, adolescenta.

o tanara din public a zis la fel : vama veche:P (locul, plaja, delirul).

am tot strans pareri, iar concertul era in sangele tuturor, fata de la baie (baia baietilor) a zis ca totul e excelent, "dar am o singura problema cu solistul, degeaba tot zice mainile sus" nu-s sigur ca asa a zis, asta era insa ideea.

aici pot baga un citat foarte frumos de la o domnita ce filma cu telefonul, pentru ca mi-a trimis prin e-mail un filmulet si parerea ei: "Concertul a fost genial iar publicul a reusit sa creeze o atmosfera aproape perfecta. A fost a 5a oara cand i-am vazut pe scena si au reusit si de data asta sa-mi stoarca o lacrima:)). Fata de celelate concerte mi s-a parut ca sonorizarea a fost mult mai buna si abia astept sa-i mai ascult o data live."

filmuletul il vedeti mai jos.

desigur ca fetele aveau diferite optiuni de la caz la caz, "imi place tipul de la clape", "basistul e genial", "sunt prietena tobosarului si cred ca toti sunt de nota zece".

pe tipi nu i-am intrebat nimic pentru ca stiam ce aveau sa zica: "super tare frate" asta mi-au zis prietenii mei, m-am dus la chelnerita barului si a zis ca i-ar fi placut foarte mult sa fie in aer liber sa auda si ea ceva.

chiar inainte sa plec am vorbit cu solistul, "excelent work","thank you man, sa stii ca e destul de greu" cu un accent inconfundabil englezesc. nu i-am mai zis ce a zis tipa de la baie, am ramas subiectiv si i-am multumit pentru seara frumoasa ce ne-a oferit-o.

am facut o poza impreuna  si am plecat.

so picture this

and this

p.s. pana la urma nu am mai pus filmuletul, avea calitatea audio putin cam, sa zic asa, jignitoare la muzica ce-a inregistrat-o.

povestea de acasă

abrupt am fost asa raman... am vrut sa scriu azi despre speak floyd, dar se pare ca ramane pe maine din cauze obiective.

dar sa zic altceva
aseara ma pregateam sa merg in oras, la concert, cu niste suc bun (if you know that i mean), si mi-am amintit ce sa fac.

nu stiu cum sunt alti, dar eu cand stau si ma gandesc la vremurile trecute, alea pe cand paduri cutreieram si stiam ca sunt in povesti, Mark Twain, Karl May, Jules Verne, erau vremuri cand orice monstru, orice malefic era infrant, daca nu in realitate atunci macar in vis.

si ma duceam prin aventurile interzise, ma indragosteam, si toate printesele aveau un singur print, ei acelea sunt vremurile care se pot evoca usor acum, cu noua tehnologie:).


pentru ca eram pe facebuk (greseala intentionata) si am vazut un filmulet, care incalcand orice lege de copyriat (din nou) l-am luat. acuma sper ca daca l-am mentionat in credits nu o sa ma dea in judecata:D.

so picture this

p.s. sigur nu am folosit cele mai bune programele de editare, asa ca daca doriti calitatea video mai inalta aveti aici linc (ha! din nou): http://www.facebook.com/photo.php?v=317333595004306

frizeria de poveste

//povestea din frizerie a fost deosebită.

când am intrat eu, colegul meu stătea pe o canapea unde mai stateau doi copii și mama lor, iar vizavi de ei un domn, care am aflat mai târziu ca era tatăl lor.

eu eram deja bine după experiența de lângă din croitorie, nu avea ce să se întâmple aici.

doamna, care nu stiu daca avea peste treizeci de ani îmi zice că mă lasă să stau pe canapea, nu cred că a vrut să se uite la desene (bine, nici eu).

m-am asezat și mi-am inspirat aerul plictisit.

copii mi-au atras atenția însă imediat, băiatul era mai neastâmpărat, fetița se alinta și ambii erau curioși (da, ca niște copii normali) și permanent activi ca niște perpetuum mobile în formă de minimaimuțe. părinții erau obosiți - doua epave norocoase, dar foarte politicoși, atenți și responsabili.

atunci am început sa simt căldura lor, o grămadă solidă, o iubire care cuprindea frizeria și ajungea până în stradă.

eu am simțit un gol în piept ce se adâncea simplu departe prin spate, o semitornadă de energie.

 

so picture this

Alex Calancea Band feat. Tania Cerga - Inima

p.s.: oricum fetița m-a simțit imediat, pentru că în momentul în care încerca să plângă pentru a-și impune punctul de vedere, eu o chemam să îi zic ceva: "hai să îți zic o poveste" "ba nu!" și se ascundea după mâini, și uita și de plâns și tot.

p.s.2: publicat inițial în 04.05.2012/ editat după o pandemie, în timp de război, în 08.05.2022. 

thc original https://youtu.be/zCOOWx6Y_kg Tania Cerga - Cand zambesti

un pic de poveste

într-una din aceste incursiuni ale clujului am fost la o frizerie.

să știți că nu m-am tuns, atât că cineva trebuia să o facă, fiindu-i însoțitor. deși eram intr-o curte interioară și acolo ajungea soarele. acesta ardea îngrozitor și din această cauză am intrat în spațiul adiacent frizeriei care era o croitorie.

înăuntru era răcoare și plăcut, iar doamna care lucra acolo m-a vazut imediat.

am mers direct la ea zicându-i că nu am nici o treabă cu hainele, ci în schimb imi place locul și că vreau să stau acolo un pic. frumoasă declarație am găsit să fac și eu, un mare curtenitor.

m-a invitat prompt să stau pe un fotoliu supradimensionat, poate că mă astepta, și și-a continuat treaba fără a se arăta disturbată.

m-au frapat hainele pe care le făcea ea acolo pentru vânzare, nu ajustările, îngustările si alte treburi total plicticoase (și cine nu e uimit de chestiile plicticoase?). 

erau hainele pe care trebuie să ai curaj ca să le porți, "dar trebuie să le și știi purta" îmi zicea doamna, iar eu mă gândeam la un bal mascat italian.

nu era vorba de curaj sau de pretenții, ci de o oarecare demnitate și eleganță.

asta am văzut acolo și i-am multumit doamnei.

iar cât timp eram acolo - pictured this:

Pink Martini - Una notte a napoli

p.s.: publicat inițial în 03.05.2012/ editat după o pandemie, în timp de război, in 18.04.2022 (după prima înălțare a domnului).

clujul și intâiul mai!

Acesta ar trebui să fie un articol programatic, dar nu o să fie... 

mă plimbam prin cluj așa cum am mai făcut-o și în ultimile zile. câte să fi fost? cinci, maxim 6 (zile frumoase) în care am cam umblat fără program,  fără  scop, doar poate să urmăresc valul.

ieri era întâi mai și nu ne mai legăm că domnii de la șUncuius au făcut festivalul înainte (decât tradițional) și nu am mai putut face nimica, însă, în schimb de oamenii care ieri chiar au lucrat pe calea Dorobanți.

în momentul în care m-am apropiat de ei să le fac poză s-au și apucat de lopeți iar domnu' cu excavatorul a început să decoperteze cu drag minunatul nostru asfalt.

"hai mă' că ne pune pe net!"

mutra serioasă pe care mi-o afișasem i-a făcut să și creadă ce zic ei și să lucreze mai departe...

so picture this

/1

/2

/3

/4

p.s. editat 10 ani mai târziu, într-o nostalgică zi, mohorât de aprilie

High Contrast - Days Go By (2019 Mix)