4ca

Mai numeri?
Tot mă întrebi știi că nu o să-ți răspund!
Numeri tot mai mult, se vede după cearcăne, altfel ai mai dormi.
Treaba ta nu era doar să stai cu spatele la mine?
Și pe degete se văd crestături, și îs tot mai late... cum tot crește numărul...
Îmi imaginez câteodată că te întorci și încerci să zâmbești
Unele se suprapun peste cele vechi, altele peste cele încă proaspete, unele ating cearcănele chiar...
Iar când ai face primul pas spre mine aș face o plecăciune atât de adâncă încât aș zări pulpa ta albă.
Dar oare știi că nimeni nu a reușit, nimeni!
Mă mulțumesc dar și cu spatele tău,
Chiar nimeni...
Și cu vocea ta,
Până la urma pe toți îi înghite infinitul!
Și nu mă supăr,
Iar în infinit se ascunde totul!
Sunt doar un om în asfalt...

t

anathema - untouchable

p.s. Peste tot se așterne toamna
       și de peste tot răsare

        tot mai multă strașnică culoare

         de ciuperci otrăvitoare,

         peștele și el de-i hoț

        se acunde în abis de iarnă

      și așteaptă ca un moț

     să învie-n primăvară.

Timpul doi

Îmi ceri iertare din nou, crezi ca mi-a mai rămas, așa-i?
Undeva pe lume, cred cu tărie, mai există și se pierde în zadar.
Dar poate mai vrei și altceva... poate vrei să ne tolănim împreună pe iarbă și să nu ne pese de nimic.
Nu că aș fi impertinent.
Trebuia să te aștepți la lucrurile astea și să le programezi mult mai eficient. Lucrurile se fac eficient și nu astfel încât să termini toată iertarea din zonă. Nici mama nu mai are iertare!
Toate lucrurile sunt așezate haotic în univers. Nu poți pune asta in calcule. E nevoie de ceva mai mult.
Zici că așa au apărut lucrurile pe pământ, stațiile orbitale, Voyager, pură întâmplare?
Mă pronunț în schimb, decât pentru iertare, pentru înțelegere. E doar nevoie de mai mult timp.
Tot timpul timpul e problema.

nine inch nails - zero sum

p.s. toate scrisorile au un final

al doilea post

Îți place să cureți din tine tot și să aduci cuvintele cât mai aproape. Reușești atât de rar încât nu mai ești sigur dacă îți mai place, dar lauda de sine știe lumea cum se termină, cel mai des în coadă de topor de titan.

Îți mai place ca ochii din jurul tău, fie că îs blănoși sau epilați, să strălucească când se uită în direcția ta, nu are cum să fie însă legat de performanța ta, ține doar de imagine în sine. În lumea reală se pare însă că au o legătură strânsă(/mtă).

Ce-ți mai place dacă nu toamna? Toamna braziliană e cea mai frumoasă după cea pragheză, a fost desemnată de către UNESCO iar dacă aceștia nu se pricep, cine ar mai putea să se pronunțe? Un aspect al acestei probleme ține și de istorie, prima apariție a lui Koku a fost în octombrie.

   - Îmi... îmi  place când te întorci acasă și îmi vorbești.

   - Hai că iar îmi dai cu apă în ochi de simpatic ce ești!

Oare o să-ți placă vestea pe care tot amân să ți-o dau?

muse - blackout

p.s. de înainte de uragane și alte pierderi de timp