da!
de vreun an nu mă lasă în pace o imagine. e pământul, care e uriaș și e acoperit de această atmosferă percepută în imaginea respectivă mult mai mult ca un lichid. mă văd înotând cu greu față de alte inteligențe marine. dar pământul văzut de la o distanță mai mare are un strat subțire din acest fluid. poate fi comparată cu o nucă. de ce? daca mă gândesc la asta, noaptea pe malul unei ape, am impresia că sunt mult mai aproape de zona pe unde umblă sateliții decât de cealaltă parte a pamântului sau că la nivel planetar oamenii îs mai aproape de primele descoperiri in materie de unelte cioplite decât de călătorii interstelare. nu vom fi o plagă cu adevărat decât când vom fi cucerit și transformat Marte cel puțin.
lăsînd de-o parte fanteziile. ce putem face ca să ne deosebim de celelalte specii inteligente, necunoscutele. ne putem pune problema de ce am vrea să ne deosebim de ele. de ce nu am vrea să nu ieșim în evidență și să ne vedem de traiul nostru liniștit pe vreo planetă rustică, poate chiar asta. ne aflăm în plină era cu ceva probabilități de dezvoltare a unor ambiții colonizatoare de spatiu. mici copii care ar vrea sa exploreze, cu sângele încă neumblat prin lavă de neutronică și oase neîntinse în găuri negre.
de-am fi inteligențe trecute prin filtre de dezvoltare spre impulsuri electrice cu experiență prin trecerile aleatorii ale universurilor multistrat ne-am afla în altă stare de spirit, probabil (ca-n reclamă).
acum încă cu picioarele în pământ, facem și noi ceva în legătura cu nemurirea noastră?
killswitch engage - always
