dela07

 să nu te oprești, să continui, să nu te oprești din lichefierea diamantelor, să aduni cantități tot mai mari, să ai grijă să nu te arzi și tu, bine, poate doar puțin

odată cu mașina echipată cu 3 lentile, cu frigul neobosit, și întunericul se prelinge spre cabană.  cu limbi vii de petrol și brațe mutante de caracatiță imensă, ocupă tot locul din fața casei, din lateralele și dedesubtul acesteia. ușa, care cedează acțiunilor de sabotare ale mașinii, nu e decât încă o tentație irezistibilă pentru tentaculator. orice loc care  poate fi ocupat - va fi ocupat și devorat cu precizie călduță și fluidă. orice loc care nu poate fi ocupat va fi transformat spre a fi ocupabil, și apoi, va fi ocupat și devorat cu precizie și mai călduță și fluidă. sigura problemă a tentaculatorului ar putea fi imposibilitatea creării de spațiu, știi și tu - spre a fi devorat.  în această situație nu rămâne decât să îl caute și să se prelingă permanent spre acesta.

mașina sabotoare și silențioasă este înăuntru de câteva microsecunde și, deși are un nume, cum ar veni AIM (artificial inteligence machine) nu scrie pe ea și nici nu are însemne cu deținătorul acesteia sau cu rolul atribuit ori cu durata misiunii cum i-ar sta bine.  lucrurile urmează să se întâmple oricum.

respirația mai închisă la culoare, care și aceasta este atașată încă de un corp cu nume, cum ar veni 

Paul (probabil aude unde lacustre) profitând de cortizolul eliberat, de planul dinainte elaborat și trece la acțiune efectuând desigur atacul nimicitor. pentru a face asta a și realizat eschiva menționată, după rostogolirea dinspre respirația blondă, și, achiziționând pe drum un obiect cotondent aplică o lovitură năucitoare lui AIM.  mașina nu schiță nicio grimasă, nu cedă un milimetru în spațiu și căută o primă mișcare 

respirația mai blondă, al cărei nume încă nu a fost menționat cu dorința nesăbuită, sau mai rău, nesubtilă de a complica inutil totul, trecu și ea la acțiune. nu a fost menționat, dar cortizol fuse eliberat și aici și corpul era pe deplin pregătit pentru un atac drept. dacă ar fi să îi menționăm totuși numele, ar fi potrivit un anume Ava (aievea vizualizează arta) și acum nu mai putem trece peste.

/ din cele mai vechi timpuri se dorește arta în viața oamenilor. astfel când știința și tehnologia au reușit să pună în urmă religia, partea artistică mai rămâne să aibă un oarecare sens în partea spirituală a oamenilor. necesitatea artei devenise puternică și după depășirea tuturor manevrelor dictatoriale și depășirea celor mai negre și maniacale genocide produse. asftel în antiteză cu postmodernismul unde arta devenise aproape sinonimă cu materialul și apoi sfârșitul istoriei și al vieții, arta devenise mai mult decât moarte și decât transcendență. oamenii deveniseră mai puțin miopi și mai mult oameni, iar complicând mereu și mereu, digitalizând și reconceptualizând, reducând și reorganizând, transformand și reinterpretând, destructurând și ambiguizând era clar că se pierde șirul. oamenii și-au luat nume și capacități diverse printre care și cele de a vedea arta cu adevărat./

 

Straylight Run - Hands In The Sky (Big Shot)

dela06

 totul e să nu repeți, totul e să pui grămadă diamantele, să le pui în formă de gogoașă, să le arzi, să le spargi cu alte diamante, să le lichefiezi, totul e să nu te oprești

de sus totul arată diferit. dispare percepția de spațiu. devine un tablou plat - o arătare pestriță de nimicuri neimportante. nu se pot vedea detaliile, nu se poate vedea frumusețea lor. imaginea de ansamblu are sens doar când cunoști și fiecare element atașat de tot-totul. altfel rămâi nepăsător și rece. din capsula de sticlă pământul era însă pictat frumos. o furtună de origine acoperea regiuni importante din europa, peste zone istorice ale franței si germaniei. vânturile puternice, precipitațiile care iar depășeau cantitățile nou-normale, temperaturile scăzute, toate duceau la pierderi economice pe diferite paliere economice. înaintarea furtunii era lentă și sigură, distrugerea pe care o aducea fiind comparată cu cele din războiul de trei sferturi nu doar prin amploarea acesteea cât și prin valmasagul gălăgios produs. liniștea din cosmos era însă totală. poate și din această cauza HAR 3 era atât de calmă în efectuarea monitorizării vechiului semicontinent. totul părea să se desfășoare conform previziunilor calculate și a planurilor aplicate peste ele. 

istoric vorbind programul HAR a pornit politic normal. primele 2 HAR nu apucaseră a fi lansate. planurile erau perfect realizate întodeauna pentru a fi duse la sfârșit, unde sfârșitul reprezenta, desigur, aplicarea satelitului pe orbită. politicile, însă, se schimbau și la fel și programele orbitale. la fiecare schimbare noul lider actualiza planurile și mai adauga o unitate denumirii. HAR 3 a avut noroc cu sine însuși fiind și prima IA care a făcut programul de operaționalizare și respectiv lansarea pe orbita în regie proprie și autonomă. când a ajuns în spațiu și-a transferat controlul înapoi pe t.rra îndeplinind cu succes încă o etapă de rutină din programul orbital.

prin lupa imensă putea observa nu doar t.rra. putea urmări luna, de asemnea urmărea si m.rte, j.pter cât și stele adevărate. operațiunile principale erau cele de pe planeta de origine acestea având și rezultate efective, celelalte misiuni fiind doar cu rol secundar, științific.    

Witchrider - Black

dela05

 totul e să ajungi să continui, să simți cele mai intime inele interioare, să le șlefuiești strălucirea, totul e să nu te oprești, diamantul să crească și să devină scopul în sine.

în respirația mai închisă la culoare este și un miros mai dur pe lângă cel de struguri fermentați. să fie agavele albastre, să fie poate o aromă de melasă a trestiei de zahăr, sau poate chiar zahărul din cerealele atent selecționate și fermentate, filtrat apoi de șapte ori pentru un gust cu adevărat fin? elementul închis la culoare se vrea masculin, caracterizat de simțul orientării și al competiției, cu sau fără rost. de cum a intrat în cabană a știut în care parte e hăul, în care parte e pădurea, în care direcție sunt sateliții și solul ușor distant de podelele încăperii. a știut că geamul e o vulnerabilitate, dar nu l-a astupat pentru a lăsa sunetele să pătrundă prin el, a știut cât de ușor ușa va ceda, dar nu a pus zăvorul pentru că este tot timpul pregătit. a lăsat totul aparent neglijent securizat pentru a da senzația de nepăsare - o tehnică importantă fiind aceasta, și anume, cea a desimulării.

sub cap se odihnește brațul drept, iar sub pielea de la antebratul drept se mai aprinde intermitent un led (fiind de dimensiunea unui miniaccident vascular și dealtfel de aceeași culoare). puțin redundant și acest led deoarece deja e și transmisă alarma în ovoidul central. acesta era în stare de alertă de ceva timp pregătind descărcările de hormoni ai stresului și ai plăcerii, asteptând doar cel mai potrivit moment de a acționa și impulsurile către creier. nu va dura mult până când masculul se va fi rostogolit din locul cald în care se află pentru o eschivă și un contraatac nimicitor. 

Howling Around My Happy Home (Margee Rework) - Daniel Norgren

dela04

 din prăpăstia adâncă se scurge întunericul în sus. nu are sens într-o lume în care verticalul este subjugat gravitației. acum e cunoscut însă că gravitația ar putea fi inversătă daca am avea instrumentele necesare. aici le avem și astfel întunericul se poate revărsa peste margini. în adâncul lui pare ceva mai dens, atât de dens că frigul nu pătrunde acolo. întunericul mai dens este mai cald. dacă am fi chiar în locul acela unde întunericul e dens am închide ochii pentru că doar ne-ar frustra. 

 iată, suntem una cu întunericul. ne mișcăm prin aerul greu. presiunea o putem simți pe timpane și pleoape, pe alte țesuturi moi ale corpului. aerul e un fluid mai greu prin care membrele se mișcă mai greoi. e ca prin apă, e ca prin furtună, e ca în vis. ține ochii închiși pentru că chiar dacă simți undele vibrației prin aer nu o să vezi ce se mișcă. nu ești singur acolo jos și parcă și aerul se respiră tot mai greu, e mai lichid, e mai cald, e prea oxigenat, e prea mult și celulele se supraîncălzesc. ceva se mișcă iar undeva lângă, dar e atât de silențios, e ca și cum locul nici nu există, poate e doar în cap - e doar imaginația alimentată de necunoscut. cum să exiști într-un loc pe care nu îl poți testa decât prin simțul tactil?

 bine că nu sunt acolo, sau tu, am fi putut, dar nu suntem. suntem aici, uite, aici nici măcar nu e întuneric, e lumină, e și cald și comod, e moale și relaxant, cu acea cafea, sau ceai, sau capucino, sau mai bine bere, vin, coniac sau ce mai poate fi băut. e în regulă că aici nu e nevoie să mănânci, nu sunt cipsuri sau alte snacs-uri care au gustul doar pe exterior ca să te poți murdări pe mâini și apoi toată casa. nu sunt pulpe sau aripioare pline de grăsimi care intră-n tine și te umflă și te umblă apoi la baie. nu există nici chestii dulci și irezistibile care să ceară mereu altele noi. ești în lumea în care e suficient doar să bei și să traiești bine. dinții au doar rolul de a fi arătați ca semn al bucuriei și ocazional să muște o bucată de piele vie. de aceea nici stomatologi nu există, nici medici de interne, nici medici care tratează vicii, medicii sunt păsări înalte care nu caută însă să te jumulească de bani. știu totul despre tine dar nu îți pot face nimic, și oricum nu i-ai înțelege.

să nu lași nimic în cenușă, să ațâți jarul și să îl răscolești, să ardă tot

Alexandrina - Vânt În Pânze

dela03

 undeva în pădure se ascunde o pereche de luminițe. aceste luminițe sunt mascate de trei lentile rotunde  prinse întro pereche de cilindri negri. cilindrii sunt orientați către un mic pătrat puțin luminat.  pătratul își păstrează constant lumina și variază doar în intensitate scăzând tot mai mult. semn clar că nu se mai adaugă lemne pe foc, semn că cei care trebuiau să o facă au adormit. perechea de cilindri este coborâtă și ascunsă întrun rucsac, rucsacul este ascuns în spate. frigul aici nu este înfricoșat și mușca neintermitent de tot ce este in jur. arborilor nu le pasă, urșilor adormiți nu le pasa, vulpile încă nu au ieșit afară dar nici lor nu le-ar păsa. cele trei luminite par că se uită un pic înapoi, spre interior, căutând imagini din spatele lor. sunt doar niște oglinzi convexe care reflecta miile de stele strălucitoare. un satelit șerpuitor se mișcă în viteza împroșcând lumea cu unde radio. o sclipire și ochii reprind viață punând în mișcare tot ansamblul. acum va trebui să se miște astfel încât distanța până la pătratul tot mai întunecat să fie tot mai mică.

de la fereastră printre firele de țesătura textila înflorată de maci și flori de gheață se văd umbrele focului cum se mișcă agale. undele fotonice îmbracă totul întro atmosferă cu reflexii irizate. nu se știe dacă în ele stă tot universul sau măcar cabana adormită. triunghiul de luminițe trebui să intre. va apăsa pe clanță iar aceasta nu va ceda. va trebui să caute după sculele de sabotare a butucului. norocul luminițelor e că ușa nu e închisă cu zăvor la interior. cu o mișcare expertă va accesa setul de spart încuietoarea. nu e greu, e simplu să acționezi un arc și apoi să inițiezi mișcarea de rotire. ușa se va deschide singură, moment în care frigul este scăpat înăuntru.

să nu te repeți, să fii mereu alfel, să nu repeți. să ai alte imagini, alte sunete...

Haelos - Full Circle

dela02

 undeva într-o cabană lângă un șemineu este o blană. lângă blană este o sticlă de șampanie deschisă și două pahare umede. unul are urme de buze și aromă de trandafir, celălalt este mai uscat și răsturnat. focul trosnește, absoarbe umezeala, aruncă umbre după mobile și sperie frigul din cabană. frigul mai bate în geamuri, mai încearcă ușa dar nu are curajul să intre să deranjeze cuplul care respiră ritmic. respirația blondă este abia perceptibilă, respirația mai închisă la culoare sperie și urșii de prin împrejurime. în dreapta șemineului se ascunde o mică sursă de lumină artificială. lumina indică că există funcționalitate. e puțin redundantă pentru că sursă de lumina este conectată la o sursă de curent electric comună cu o sursă activa de sunet. sunetul se vrea liniștit. pare să fie o lucrare la saxofon si pian care nu alt scop și ține tot stresul afară. cabana nu pare a fi decât un sanctuar, chiar dacă pe o parte a cabanei se cască nesfârșitul aerian în sens negativ față de axa orizontală iar pe cealaltă se impune o mare verde întunecată în sens pozitiv. 

de la zero. să nu te repeți. să fii tot mai conștient, nu repeta...

Cowboy Bebop OST - Goodnight Julia (Extended)

delazero

 de la zero să sapi din nou în tine. totul e să fii tot mai conștient. totul e să ajungi la cele mai  intime inele interioare. totul e să scrijilești în cenușă ce rămâne apoi. trebuie ca totul să fie rearanjat. toate moleculele să fie înlocuite. totul e să nu te oprești din schimbat. totul trebuie să fie înlocuit, să nu repeți, să schimbi, totul e să folosești alte modele, alte cuvinte, să fii altceva, să mergi pe stradă ca un ecou aleatoriu. 

 de  la zero să începi cu un mic avantaj. deja știi cuvintele, deja știi mersul. acestea se pot așeza singure pe suport. nu trebuie decât să lași degetele să se miște singure, așa cum s-au mișcat mereu. așa ne place să credem că suntem o duzina de creiere care mișca lumea. zece creiere mici, unul mai umflat și unul care nu gandește.

 de la zero să te cațeri din nou pe culmi. tot efortul pe care va trebui să îl faci. toată perseverența pe care va trebui să o consumi. iar aceasă perseverență consumată naște toxine. toxinele fiind rezultatul la bourbonul de după. totul e doar bourbon. în sânge nici nu se știe dacă procentul de eritrocite e măcar egal cu cel al gramelor de alcool. totul e să nu îl lași să scadă altfel toxinele preiau comanda și culmile devin tot mai amețitoare dar ireale.

Lunatic Soul - Gutter