Ca un făcut, iar a venit toamna pe nesimțite. Mă uitam în calendar și era fierbinte. Mă uitam afară și era tot fierbinte. Mă uitam în viitor și se arătau concedii și buna dispoziție... Toate acestea au fost și au fost foarte frumoase, dar acum e toamna. Dar cum zice și lumea - septembrie e doar ultima lună de vară, noul august, așa că încă nu e totul pierdut. Ținem asta in minte.
Pe lângă asta, toamna oricum e și un motiv de bucurie pentru foarte multă lume - nu mai e caniculă, poți merge la școală/liceu/facultate să-ți vezi colegii și prietenii dragi. Iar pentru mine, ca un fel de nouă tradiție, toamna îmi aduce înscrierea la Superblog. Am deja 2 ediții și dacă reușesc să mă clasez la această ediție pe locul 19, o să am a treia ediție în care urc în clasament o poziție, așa, cam ca în tenis. E clar doar eu am înțeles ce am zis, dar pentru clarificare, la prima ediție am terminat competiția pe locul 21, iar la a doua pe locul 20. Ok, neimportant, trecem mai departe.
Se pune întrebarea, fiind un articol de prezentare/înscriere, ce așteptări sau gânduri am? Nu știu, chiar sunt indecis de data asta. Știu doar că vreau să particip. Poate că vreau să fiu prezent pentru că îmi place tensiunea și emoția din timpul scrierii, dar și apoi la așteptarea rezultatelor. Vreau să confirm că nu a fost un accident prima înscriere și să revărs și mai multe articole sper eu mai bune. Recunosc însă, nu m-am pregătit deloc, iar am fost prins cu altele, cu muncă, cu familia, cu vacanțele. Ce-i drept, am citit puțin, dar nu se pune, sci-fi space saga nu se înscrie la pregătire pentru scris la blog.
Vă aștept cu drag să vă îmbarcati împreună cu mine în această călătorie în imaginație. Suntem o comunitate puternică de pasioanti in ale scrierii și experți în diverse domenii conexe, iar comentariile voastre valoroase pot inspira și alți participanți. Ce vă motivează să vă alăturați competiției sau ce sfaturi aveți pentru mine în această călătorie? Aștept cu nerăbdare să citesc opiniile voastre și să ne sprijinim reciproc pe parcursul acestei experiențe. Lăsați un comentariu mai jos și hai să facem din acest Superblog cel mai bun până acum!
________________________________________
Articol scris pentru SuperBlog
________________________________________
În mijlocul iernii mă gândesc la vară, iar în sfârșitul iernii mă gândesc tot la vară. Cât e primăvara de lungă, tot la vară mă gândesc. Vine vara și mi se pare că imediat e toamnă, iar apoi e iarnă iar. Nu e prea corect așa, nu, nu e. Așa că decid cât mai e vara de lungă, tot la vară mă voi gândi, apoi la toamnă o să văd toamna și doar ca o idee o să mai am vara în gând. Cât a fi iarna de lungă, o să analizez fiecare fulg. Fiecare e diferit și special. Când o să se deschidă pârtiile, cred că o să încalec pe toți fulgii disponibili și o să zbor în abis. Să fiu viu.
Sunt viu într-un oraș mort. Sunt viu și mă simt viu. Sunt viu și respir viața, iar viața e un univers magnific. Cum viața e o magie simplă, simt vântul în vele. Sunt un univers de magie, cu lumini reflectate în diamante. Diamantele din ochii tăi se uită fascinante la stele.
Și e bine, atât de bine. E bine când mă ții de mână sau de gât cu teroare, e bine când mă ții de talpă în neștire, e bine când îmi ții inima în mână, e cam atât de bine ca e totul abisal, e aproape o rușine să mă uit la mine.
Am timpul prins în ramă, mă uit la el cum l-am înghețat în prezent și râd de neputința lui. Am puterea într-un ciocan și sunt gata să-l pun pe perete cu un cui. Ce zici, nu mai ești așa fioros, timpule?
