Îl recunoști?
unde e nenorocitul?
Păi dacă nu îl vezi nu știu ce rost mai are...
chiar dacă nu îl văd, vreau eu să îi explic unele!
Nu le poți zice nimic.
o să strig la ei atunci până se arată, știi tu că apoi nu mă mai poate opri nimic
Ești dement!
tu ești dementă, dar pe tine te suport. Tu și gumele de mestecat.
Azi te iert, pentru că te-am iertat și ieri
și pentru că iertarea e în arn...
Areneul meu nu e treaba ta.
treaba mea e 143.
- E foarte simplu și o să îți zic și în ce fel. E posibil ca după ce îți zic toate astea să reușești să îți formezi și o părere despre mine care să fie caracterizată doar în două feluri categorice - favorabilă sau defavorabilă, nu va mai fi loc de gri. Să știi însă că majoritatea tind spre cea întunecată. Totul a început în perioada în care se testa serul anti-SIDA, anti-SIDA deci si nu cel cu HIV-ul care e cu totul altă poveste. Adevărul e că am rulat și eu câteva teste și nu-mi plăcuse deloc rezultatul așa că am alertat autoritățile academice despre posibilitatea apariției unor probleme referitor la consecințele administrării în masă a acestuia. Mai departe știi ce s-a întâmplat, mai puțin de ce eu nu am suferit nicio mutație. Aici e o șmecherie și nu e deloc legată de divinitatea pe care sunt unii ispitiți să o invoce, și, după cum ziceam e simplu, am stat izolat.
Nu râde pentru că acesta e purul adevăr. Când toată lumea se tot zbătea și protesta, și lupta, si lua contact cu noul virus eu îmi dezvoltam izolat de realitatea aceea tulbure un nou ser care să mă pună în adăpost de modificările genetice fără de rost. Și marele secret e că am reușit. Sper că ai rămas nedumerită tânară koku căci altfel nu văd rostul acestei istorisiri.
- Desigur! Nu văd de ce ar fi trebuit să îmi formez o părere atât de categorică. Îmi imaginezi că mulți oameni de știintă au încercat. Nu asta este treaba celor mai învățați, tocmai să încerce să găsească aceste soluții imposibil de găsit oamenilor obișnuiți?
- Mi-am zis că nu o să recucunosc niciodată dacă cineva îmi va descoperi secretul, dar uite că acum eu o voi face cu propia-mi mână. Cât lucram la ser mi-am dat seama de o modalitate care ar fi oprit pandemia globală, dar mi-a fost frică pentru viața mea. Ce îi mai rău e că știam că nu am de ce mă teme din moment ce serul era deja testat, pe mine desigur, iar acesta mă adusese la normal. Uită-te la mine sunt un om normal, după normele expirate de ceva timp, dar sunt și cel mai mare laș de pe pământ. Din această cauză am acceptat să fac parte din colonia care de astăzi începe să prindă contur pe lună prin această călătorie fără întoarcere. Voi fi ultimul om normal de pe lună.
tt
tool - schism
bravo prietene, iar nu ai zis adevărul, cum mai exact te înscrii tu acum pe calea spovedirii și a mântuirii? Prin adăugarea de noi minciuni? Dar ce tâmpit ar putea crede că mai poate ajunge pe lună dacă înainte de decolare zice adevărul? Vai, ce noroc pe capul meu, am o conștiință acum la batrânețe dar măcar e una atât de tâmpită!
Mai ai imagini noi?
pot să răspund orice?
Cât timp e adevărat.
adevărul e ca mărul...
Nu începe iar cu galaxiile tale aberante!
imaginile sunt ca fluturii.
Tu ești o libelulă proastă că nu răspunzi deloc ce te întreb.
dar eu nu sunt un pictor!
Dar nici prea deștept, nu?
pot fi ceva oare?
ești în așteptare...
nu, îs do(a)r departe.
În aceeași noapte!
hai să fim optimiști, e alta, are și luna în ea, e evident alta.
Imaginea ta e aceeași, dar acum te uiți doar din casă.
doar e vara, știi ce se întâmplă vara!
tt
Sophie Zelmani - Oh dear
p.s. "Tonight the music seems so loud
I wish that we could lose this crowd"
Seether, here we come!
Aşa crezi tot timpul că iei cele mai bune decizii!
Ştii când ai zis că nu mai fumezi ti-a plăcut decizia şi te-ai ţinut de ea. A fost un ţinut cât rusia de mare şi încă pare să crească. Te poţi plictisi însă de orice.
Ştii când ai zis că accepţi o muzică doar de o înţelegi, te-ai ţinut de această decizie şi ce noroc că nu se referea la versuri. Acest ţinut rămâne valabil ca o simplă curgere a timpului sau deplasare a unui cluster printre galaxii.
Îţi zici că tot timpul vei converge astfel încât să poţi să îţi numeri stelele şi căderile lor în linişte.
Îţi zici că tot timpul îţi va ajunge.
E simplu oare să îţi aduci condiţia până acolo? O intrebare mai corectă poate ar fi dacă există vreo cale prin care să ajungi mai uşor acolo.
Cum zicea și vorba aceea vara îţi bronzezi pielea iar iarna scoţi toată melanina din ea.
Nu poţi decât să speri că nu o să o pățești în curând cosmonaut în derivă care eşti.
p.s. iar o altă vorbă zice mai bine de o sută de ori campion decât sedus de stele
p.s.s. așa speri tu tot timpul că deciziile sunt doar stânci în devenire
