iulogie

...desigur e o prostie!

- tu sigur știi ce vrei?

Cum adică din unu doi sigur trec la trei?

- Hai dansează sub Maitreiy

Tu vorbești sau crezi în D-Day?

- eu le fac pe amândouă!

Tu nici pe una nu o termini!

- Nici să le încep nu-mi plac(e), de parcă nu mă cunoști propriu-zis mai mult decât știe cineva ceva despre un anumit lucru vreodată în universul acesta timpuriu și plin de alte universuri paralele printre ele și toate vechi în esenta lor concentrată, dar tembele (aaaaaaaaaaaaaah!).

ielele...

- ploile!

le le le

- pes(h)te noi va veni și blestemul cocunului care se vrea parizian în timp ce înca nu a cunoscut-o pe chirița cea mare...

Ștefanița?

- mă reflecți ca un prost!

sunt doar un alter ego, nu am aplicație de cosmetiz(o)are(?)

- (dar(ling) le are!)

T(ool)hc

Tool - Reflection

p.s.  desigur că e doar eulogie

revoluția celor o mie

Evenimentele nu au fost cunoscute atunci.
Sigur nu sunt cunoscute nici acum.
În popor circulă povești, poporul știe, a trecut prin toate.
Chiar dacă nu au fost toți participanți, toți cunosc cel putin un om căruia i s-a întamplat ca unul dintre cunoscuți / prieteni / rude să fi avut crunt de suferit.
Acele evenimente au săpat urme adânci în conștiința natională.

Se susține cu sute de argumente si lucrări științifice,
se arată prin mii de editoriale și emisiuni televizate / radio,
prin cărți de studii independente:
oamenii sunt mai educați și duc acum un trai mai bun, un nivel ce nu a mai fost atins!
Pe pereți / garduri încă mai poți vedea două caractere spălăcite: 革命.

Ei trec pe străzi,
unii le observă,
se miră că odată le trezeau emoții,
se minunează că încă le știu sensul...

Dar atunci au murit oameni,
au murit și animale desigur, și plante o grămadă, dar știu că doar oamenii te interesează...
Au murit crezând,
aveau un gând ce îi unea;
răsturnau lucrurile în favoarea lor
a celor o mie,
a poporului,
revoluția celor de știau sub o mie de ideograme.

Weezer - Say it ain't so

p.s. Emergescu se uită contrariat la Koku, voise oare să îmi zică ceva? Se îndepărta de lîngă monitor încercând pe cât posibil să nu scoată nici un zgomot, astfel îi va fi rușine să mă oprească și nu îi va vedea lacrimile șiroind.

p.p.s. cea de a suta aniversare, cum poți fi atât de igonant,  putu să gândească, dar nu întoarse capul pentru a nu fi văzută furia tristă din ochii ei