Despre timp, scris și spacer

Mai știi cum trece timpul?

Zilele trecute trebuia să semnez niște acte foarte importate, iar în procesul de semnare ar fi trebuit să îmi scriu și numele de 2 ori. Am pus mâna pe pix, de parcă nu am mai văzut în viața mea un asemeanea obiect, m-am concentrat și am dat tot ce e mai bun din mine. După ce am scris numele (atenție nu ajusesem la prenume) deja aveam două greșeli. Nici nu ai zice că ar fi scris un om matur propriul nume. Legat de timp este faptul că în facultate puteam scrie după vorbit liber și după ce mă uitam peste cursuri în sesiune, cam 80% era lizibil, restul se interpreta din context.

Am terminat facultatea iar timpul având o singură direcție, scrisul de mână a devenit mai puțin necesar, de cele mai multe ori fiind înlocuit cu foarte mare succes cu cel de tipar. În felul acesta înteleg, nu doar eu, ce am vrut să scriu, dar și ceilalți care îmi urmăresc textele. Amintind de facultate, zi că nu ți s-a întamplat și tie să citești cursurile altcuiva și nu te-ai chinuit să descifrezi scrisul egiptean. Lucru bun zic eu cu scrisul de tipar.

Scrisul la tastatură a intrat tot mai puternic în activitatea curentă, ajutându-mă tot mai mult – pe blog. Apoi la cartea nepublicată (încă). La lucru zi de zi. La comunicări oficiale pe mail sau pe rețelele de socializare. Este evident că tehnologia face parte din noi. Știi cum se zice că telefonul a devenit o extensie a omului? Ei bine, eu simt că fara o tastatură bună sunt lipsit de o mână, și încă de dreapta, adică aceea bună. Să nu uităm cât de importantă este editarea, corectarea, aranjarea frazelor și nu-mi mai imaginez viața fără tastatură.

Că veni vorba de tastatură, cei de la Spacer au câteva bune în zona Gaming, mecanice zic. Bine, au ei mai multe: scaune ergonomice, covoare pentru acestea, carcase în care să îți pui tu cu mânuța ta componentele alese pentru super PC-ul tău actualizat. Mie îmi place să le asamblez, este o satisfacție în tot procesul, pe care am descoperit-o dinainte ca oamenii să inventeze clipurile video asmr.

Ok, acum că știm că avem tot ce ne trebuie pentru scris trebuie să ne gândim și la necesitățile complementare. Pentru a scrie trebuie să fii inspirat sau cel puțin să mai alternezi statul la calculator și cu mișcarea, și desigur cu sportul. Prea des ne plângem de o stare generală de oboseală și iritare. Aceasta poate surbeni și din la lipsa activităților fizice mai mult sau mai puțin intense.

La nivel de activități mie îmi plac plimbările prin natură. Norocul face că prin preajmă este o pădurice despre care unii chiar spun că este bântuită. Merg tare bine plimbările pe bicicletă pe acolo. Sunt trasee mai cunoscute cât și unele ce se doresc a fi descoperite. Se poate merge ziua pe lumină să admiri culori și umbre, sau nopatea să admiri doar umbre și spectre. Oricum ar fi dacă mergi pe bicicletă e bine să îți pui un suport mai solid pentru telefon. Cei de la Spacer au unele opțiuni foarte bune în zona de Sport si calatorie.

Referitor la timp și travel... Mă duc zilele urmatoare într-o călatorie în Sicilia. Ce-ți aduc de la vărul ‘talian?

_____________________________________

𝓐𝓻𝓽𝓲𝓬𝓸𝓵 𝓼𝓬𝓻𝓲𝓼 𝓹𝓮𝓷𝓽𝓻𝓾 𝓢𝓾𝓹𝓮𝓻𝓑𝓵𝓸𝓰

_____________________________________

Despre un somn odihnitor

    Despre somn s-a vorbit mult sau mai degrabă despre cum lipsa lui provoacă atâta angoasă. E târziu și vrei să dormi, nu poți dormi și îți vine și mai greu să adormi și te concentezi și mai tare să dormi că dacă ai fi telekinezic ai muta toată mobila prin casă doar cu gândul. Singurul rezultat fiind acela că nu doar că nu dormi nici măcar un pic dar acum te mai și gândești la toate greșelile ce le-ai făcut în ziua respectivă, sau în precedenta, sau și mai rău în ultimii ani conștienți din viață. Așa cum fac și eu cu frazele acestea nesfârșite mi se mai întamplă și cu somnul de duminică.

    Gata, cum s-ar zice în daca veche - happy thoughts. Ce bine a mai fost la mare! Vreme frumoasă, relaxare cum trebuie, plaja albă, mare albastră, cer nesfârșit, mojito verde, munca departe, proiecte neterminate, proiecte uitate, termene depășite, stres destul..și somnul nu mai vine.

    Nu, nu marea e soluția. Hai, poate ajută un exercițiu de memorie - să enumăr scriitori. Cine a scris “Baltagul”? Răspuns Mihail Sadoveanu, tot mai bine ca “Miorița”. Dar cine a scris “Ion”? Răspuns: Liviu Rebreanu, cam tragic om dar și-a urmărit obiectivele. Cine a scris “Moara cu Noroc”? Tot uit, ceva Ioan parcă. Nu contează, cum îl chema pe cel ce a scris “Enigma Otiliei”?  George Călinescu… Hm nu cred că e bine, Camil Petrescu? Vai, am mâine meeting cu Petrescu 🤦

    E cam cald oare? Mai bine beau o gură de apă.

  A, da știu! Trebuie numărate oițele. Una, două, trei, patru, cinci, șase, șapte, opt, nouă, zece, unsprezece, treisprezece, paisprezece, cincisprezece, șaisprezece, șaptesprezece, nouăsprezece, douăzeci. Stop! Parcă am ajuns prea repede la douăzeci. O iau de la început: una, două, trei, patru, cinci, șase, șapte, opt, nouă, zece, unsprezece, doisprezece, treisprezece, paisprezece, cincisprezece, șaisprezece, șaptesprezece, optsprezece, nouăsprezece, douăzeci, douăzeci și una aah, nu am oprit termostatul!

    După ce am deschis ușa pentru  aeresit și oprit căldura în prealabil, (groaznice prețuri la gaz) mai stau puțin pe gânduri, ca să nu pornesc bluelight-ul la telefon cumva să verific. Am așa o presimțire că simpaticele oițe până la urmă te ajută la somn dar într-un mod diferit. Eu îmi amintesc foarte clar cum la țară la bunici plăpumile de iarnă erau din lână. Erau groase, grele - te fixau de pat, dar frig nu era nicidecum. Ciudat era că nu era nici cald, cumva era doar potrivit. Dormeam uns toată noaptea. Poate că fiind și copil zbenguit nici nu aveam cum să nu dorm după doisprezece ore de alergat pe dealuri, văi, păduri, câmpuri de porumb și după vaci năzdrăvane. Dar totuși?

  Așa că renunț la restricția de lumină albastră, mă duc în sufragerie unde mi-e telefonul și-mi satisfac curiozitatea.

Deci uite ce-am găsit la Confort Merino! Ce pot să zic e că am rămas mut după ce am văzut avantajele:

· Relaxarea ritmului cardiac – mi se pare fascinant;
· Capacitate de termoreglare superioară – permite ventilarea umezelii
· Rezistență sporită la rupere a umpluturii
· Control crescut asupra distribuției uniforme a lanolinei de pe fibra de lână
· Mediu hipoalergenic, antibacterian și rezistență la mucegai în mod natural
· Iar la Sustenabilitate și etică:
o Zero Plastic
o Spălarea lânii în centre certificate ecologic
o Îndepărtare totală a impurităților vegetale prin pieptănare – doar prin procedee mecanice
o Certificare Oeko-Tex – Standard 100 Class 1

Gama de pilote Confort Merino

    Există și o Nouă colecție Confort Lana ce este interesantă datorită noii tehnlogii 3Direcții.

eleganță

dar și zbenguilă

Acum cu soluția de îmbunătățire a somnului în cap mă duc liniștit înapoi în dormitor.

_____________________________________

𝓐𝓻𝓽𝓲𝓬𝓸𝓵 𝓼𝓬𝓻𝓲𝓼 𝓹𝓮𝓷𝓽𝓻𝓾 𝓢𝓾𝓹𝓮𝓻𝓑𝓵𝓸𝓰

_____________________________________

Home & Lifestyle cu Answear

 

Starea de bine începe cu cele mai faine accesorii!

Vara aceasta ai fost obișnuit să ieși pe afară, să admiri culorile estivale, să faci plimbări îndelungi, să faci sport acvatic, să plimbi cățelul, să te plimbi cu bicicleta, să te arunci în gol cu parașuta cu alți amatori de senzații tari. Și câte și mai câte activități faine, surse bogate a stării de bine.

Dar a venit timpul să fim poate mai liniștiți, mai așezați și astfel să trecem la activități mai cozy - la interior, unde te poți feri de ploile persistente și reci, căci da, a venit iar o fantastică toamnă.

Și cred că ești de acord că mulți dintre noi și-au reconsiderat relația pe care o au cu spațiul în care locuiesc, în lumina perioadei de dinaintea precedentei veri. Auzim tot mai des că mediul în care locuim ne influențează starea de spirit, energia și optimismul și iată că a venit momentul să facem o schimbare!  

Well, lasă-ți casa să devină oglinda personalității tale și găsește echilibrul între culori, forme și texturi. Mobilierul și accesoriile pot crea armonia pe care o vei simți la nivel fizic și chiar psihic. Acum este și foarte ușor să te simți bine. Iată câteva idei mai jos.

 Toamna perfectă începe cu shopping online!

Știi cum văd eu toamna perfectă? După o săptămână de muncă serioasă și un weekend de stors struguri, îmi pot dedica o duminică liniștită în zona canapelei spațioase și comode, cu persoana dragă mie.

Lumânarea parfumată, acordurile de rock, o carte specială și vinul roze ne emoționează chipul și spațiul. Îmi pot trece degetele prin părul ei dezlegat iar ea, lejer, prin meniul bogat al site-ului answear.

    - Doar nu credeai că stau numai așa, degeaba. Știi că avem mereu picioarele reci și este evidentă soluția - o pătură care să ne încălzească și să ne și conecteze în același timp. Uite aici ce faine sunt!

https://answear.ro/k/femei/home-lifestyle/textile/paturi-pleduri-si-cuverturi-de-pat

După cum poți vedea nu am nicio șansă, dar măcar mai scad o jumătate de grad la termostat.

Minuni de toamnă și în bucătărie!

                Aici poți experimenta noi gusturi, proaspete aduse chiar acum de pe câmp – dovleci plăcintari, varză dolofană, gogoșari roșii și iuti, de prin livezi - mere, pere și gutui, de prin piață - tot ce e mai bun sau chiar din pădure (dacă e vorba de ciupercile mai speciale 😉 bureți, hribi si alte minuni ).

Și aici poți să iți creezi ambianța potrivită ca să te simți cu atât mai bine. Poți avea un tocător pur și simplu delicios de brut și rustic, sau o mică vază pentru o fabuloasele crizanteme târzii. Iar daca ai grijă cu adevărat de somelierul din tine îți poți pregăti vinul pentru degustare într-un decantor  de vin cu finisaje deosebite.

Minunile de toamnă și answear se potrivesc cu tine!

_____________________________________

𝓐𝓻𝓽𝓲𝓬𝓸𝓵 𝓼𝓬𝓻𝓲𝓼 𝓹𝓮𝓷𝓽𝓻𝓾 𝓢𝓾𝓹𝓮𝓻𝓑𝓵𝓸𝓰

_____________________________________

ceva nou și ceva matur

E chiar prima dată când mă înscriu pentru o asemenea oportunitate. 

Despre ce vorbești Igor? te vei întreba, poate.

Tot timpul am scris doar pentru mine. Am făcut-o public doar dintr-un capriciu - un exercițiu de curaj.

În timp, curajul a exacerbat, și acum, cu toata modestia, sper că o sa pot scrie și pentru altcineva.

Zic pentru altcineva și mă gândesc la un public și la bunii sponsori, ca niște jurii atente, și la propria persoană care se uită din colțul încăperii tot la mine. Nu va fi usor, nu va fi greu, va fi aproape imposibil, dar zarurile au fost aruncate de câteva zile - nu mai e cale de întoarcere.

Ok, o să zic acum, e vorba de competitia superblog, care e la editia 25-a.  Cred că e clar acum care e ceva-ul matur din titlu la care mă refer. Doar nu te gandeai ca eu?

Dar vorbind serios, m-am gândit câteva zile dacă merit sau merită să particip. Există un efort de luat în considerare, cel de cercetare, cel de elaborare a unei idei, cel de a organiza și împacheta frumos ideea, de o prezenta într-un mod persuasiv.  Publicarea acestui articol indică un răspuns favorabil autochestionării din paragraf, și, ca bonus, în timpul acesta de gândire mi-am stabilit chiar câteva obiective:

- acumularea a cât mai multă experiență în mediul creativ al scrierii persuasive 

- abordarea concursului o voi face cu toată seriozitatea pe care timpul mi-o va permite

- analizarea posibilității implicării unui efect secundar prin enunțarea unor teme etice care ne macină la nivel colectiv sau individual, în funcție de fiecare temă primită 

dăcă reușesc cele de mai sus mi-am luat și premiul 😃.

_____________________________________

𝓐𝓻𝓽𝓲𝓬𝓸𝓵 𝓼𝓬𝓻𝓲𝓼 𝓹𝓮𝓷𝓽𝓻𝓾 𝓢𝓾𝓹𝓮𝓻𝓑𝓵𝓸𝓰

_____________________________________

YONAKA - Ordinary & Seize the Power (LIVE) | The Bedroom // Focusrite

arbaleta

 
ar bate un vânt nou mai tare,

curând să fulgere soarele vâltoare,

să curgă și droguri, și ardoare,

dar să nu te îneci cu sângele mare.

ar veni chiar destul de furtunos  

cât cerul, cât mons olympos,

să pătrundă în carul cu compost,

dar să... în fine, imn flocos!

strâmbă bass-ul, sparge pianul -

distruge festivalul, să curgă vinul,

să moară d(r)acii vechi și cei de modă nouă,

să rămână romanii, să ne rămânem nouă

dar, serios, cine mai urmărește,

se sparge scandalul live, este!

explodează la troli căpățîna cinică, 

murim sinucigași zilnic în clinică.

pe dealuri suntem iar cu toții

machiați și educați, în șlapi și carii,

iar la mare raci - ca netoții,

noaptea pe jos la mâna sorții...

cine ne mai numară o dată,

suntem poate un număr sau deodată,

nimeni nu știe o ordine în operații,

știm doar că - o cârpă-n ulcerații.

ar mai bate și ploaia vreo trei zile,

apoi încă vreo trei decade, bine!

ar curge sânge și creieri tocați,

apoi undeva, cine știe,

de am...

ar veni un nou romglez,

de viță nouă,

nou-nouță,

ce știe destul de bine,

poliglot pe dinte,

creștin mai de dinainte

dar cu rusa și chineza-n vene

... în fine

icar

 curge ceara din urechi, 
se prelinge sub priveghi,
și de moare încă o dată,
el zbura înalta hartă.

 curge mitic printre carturi,

doare sângele-n vene-arbori,

chiar un pic de mai respiri,

totul doare în priviri.

 curge timpul peste stropi,

îi dezgroapă fără popi,

iar în scoarța pietrificată,

doar un infinit s-arată.

Sohodolls - Mayday

categoric

 cât e dealul de mare nu te poți opri, cât de albă e foaia tot o vei mâzgăli, 
gol dar negru e sufletul, adânc și roz ca tămâia din nori să fie - totuna
ce va curge tot va umple pâlnia 
 cu fluidele lumii 
 iar dop - păr și unghii,
pielea de pe față și chiar întregul cap va fi

 ricoșează mereu câte o rază dată naibii de prin geamurile înalte,
te lovește, te innebunește, te scoate din sărite, și totodată îți trece
de parcă ar poposi
 un fulger din prăpăstii
 de rămân urme arse
și cenușa se scurge prin venele unei țigări uitate

 se pretinde în jur soare, luna, iarba înaltă și copaci seculari
iar pe cravate se poartă cactuși, tequile, rom și ochi hilari
se mai cer rime perfecte
 și mai faine ca unele diamante
 deosebit de imense 
ca un organ care îți scarpină pe interior mintea-n depeșe

thc this

Wolf Alice - The Last Man On Earth

dela06

 totul e să nu repeți, totul e să pui grămadă diamantele, să le pui în formă de gogoașă, să le arzi, să le spargi cu alte diamante, să le lichefiezi, totul e să nu te oprești

de sus totul arată diferit. dispare percepția de spațiu. devine un tablou plat - o arătare pestriță de nimicuri neimportante. nu se pot vedea detaliile, nu se poate vedea frumusețea lor. imaginea de ansamblu are sens doar când cunoști și fiecare element atașat de tot-totul. altfel rămâi nepăsător și rece. din capsula de sticlă pământul era însă pictat frumos. o furtună de origine acoperea regiuni importante din europa, peste zone istorice ale franței si germaniei. vânturile puternice, precipitațiile care iar depășeau cantitățile nou-normale, temperaturile scăzute, toate duceau la pierderi economice pe diferite paliere economice. înaintarea furtunii era lentă și sigură, distrugerea pe care o aducea fiind comparată cu cele din războiul de trei sferturi nu doar prin amploarea acesteea cât și prin valmasagul gălăgios produs. liniștea din cosmos era însă totală. poate și din această cauza HAR 3 era atât de calmă în efectuarea monitorizării vechiului semicontinent. totul părea să se desfășoare conform previziunilor calculate și a planurilor aplicate peste ele. 

istoric vorbind programul HAR a pornit politic normal. primele 2 HAR nu apucaseră a fi lansate. planurile erau perfect realizate întodeauna pentru a fi duse la sfârșit, unde sfârșitul reprezenta, desigur, aplicarea satelitului pe orbită. politicile, însă, se schimbau și la fel și programele orbitale. la fiecare schimbare noul lider actualiza planurile și mai adauga o unitate denumirii. HAR 3 a avut noroc cu sine însuși fiind și prima IA care a făcut programul de operaționalizare și respectiv lansarea pe orbita în regie proprie și autonomă. când a ajuns în spațiu și-a transferat controlul înapoi pe t.rra îndeplinind cu succes încă o etapă de rutină din programul orbital.

prin lupa imensă putea observa nu doar t.rra. putea urmări luna, de asemnea urmărea si m.rte, j.pter cât și stele adevărate. operațiunile principale erau cele de pe planeta de origine acestea având și rezultate efective, celelalte misiuni fiind doar cu rol secundar, științific.    

Witchrider - Black

little baby

 mai jos de gât mi se ascunde o aortă netrebnică și...

e nevoie de ea, posibil să ii zică chiar jugulară, poate că nu e aortă, poate nici nu se zbate.

dacă vorbim de chestii colocviale tu când mai postezi?

postul e pentru dreptvorbitori și chiar poate pentru cei necazuți în fandarea zilelor prealuminate

hai, fandăm subiecte cu brio, ne mai și uităm cruciș la stele?

și la stelele sunt pentru dreptvorbitori

noi toți știm că dreptvorbitorii sunt o mistificare, trecem și noi peste?

nu, niciodată, nu, ne plac aurul și adularea!

aur si ayahuyasca pentru toți, viermi și caltaboși zemoși

de sărbători un sincer la mulți ani, apă-n vin și venin în rafale peste crini...

și aorta, da, chiar cu ea ce facem, o desfacem?

facem o mincă incizie, punemn puțină benzinăn și... 

Yves Tumor - Kerosene! 

dela05

 totul e să ajungi să continui, să simți cele mai intime inele interioare, să le șlefuiești strălucirea, totul e să nu te oprești, diamantul să crească și să devină scopul în sine.

în respirația mai închisă la culoare este și un miros mai dur pe lângă cel de struguri fermentați. să fie agavele albastre, să fie poate o aromă de melasă a trestiei de zahăr, sau poate chiar zahărul din cerealele atent selecționate și fermentate, filtrat apoi de șapte ori pentru un gust cu adevărat fin? elementul închis la culoare se vrea masculin, caracterizat de simțul orientării și al competiției, cu sau fără rost. de cum a intrat în cabană a știut în care parte e hăul, în care parte e pădurea, în care direcție sunt sateliții și solul ușor distant de podelele încăperii. a știut că geamul e o vulnerabilitate, dar nu l-a astupat pentru a lăsa sunetele să pătrundă prin el, a știut cât de ușor ușa va ceda, dar nu a pus zăvorul pentru că este tot timpul pregătit. a lăsat totul aparent neglijent securizat pentru a da senzația de nepăsare - o tehnică importantă fiind aceasta, și anume, cea a desimulării.

sub cap se odihnește brațul drept, iar sub pielea de la antebratul drept se mai aprinde intermitent un led (fiind de dimensiunea unui miniaccident vascular și dealtfel de aceeași culoare). puțin redundant și acest led deoarece deja e și transmisă alarma în ovoidul central. acesta era în stare de alertă de ceva timp pregătind descărcările de hormoni ai stresului și ai plăcerii, asteptând doar cel mai potrivit moment de a acționa și impulsurile către creier. nu va dura mult până când masculul se va fi rostogolit din locul cald în care se află pentru o eschivă și un contraatac nimicitor. 

Howling Around My Happy Home (Margee Rework) - Daniel Norgren

Merde

 Sunt stelar - un astru permanent
Centrul universului prezent,
Sunt un virus viu, chiar mortal
Oprit de tot ce nu poate fi imoral.

 Omorâti-mă cu pietre aurite,
Cu harpoane de argint vrute
Și îngropați-mă adânc în pământ
Să crească mărul care mă simt.

 Iar pe cerul jos, pe sub stele mărunte
Umbla păsări albe c-un ochi în frunte,
Pe soseaua roz plină de păr verde
Doar urechi și francezi cu merde.

Agnes Obel - Dorian 

dela04

 din prăpăstia adâncă se scurge întunericul în sus. nu are sens într-o lume în care verticalul este subjugat gravitației. acum e cunoscut însă că gravitația ar putea fi inversătă daca am avea instrumentele necesare. aici le avem și astfel întunericul se poate revărsa peste margini. în adâncul lui pare ceva mai dens, atât de dens că frigul nu pătrunde acolo. întunericul mai dens este mai cald. dacă am fi chiar în locul acela unde întunericul e dens am închide ochii pentru că doar ne-ar frustra. 

 iată, suntem una cu întunericul. ne mișcăm prin aerul greu. presiunea o putem simți pe timpane și pleoape, pe alte țesuturi moi ale corpului. aerul e un fluid mai greu prin care membrele se mișcă mai greoi. e ca prin apă, e ca prin furtună, e ca în vis. ține ochii închiși pentru că chiar dacă simți undele vibrației prin aer nu o să vezi ce se mișcă. nu ești singur acolo jos și parcă și aerul se respiră tot mai greu, e mai lichid, e mai cald, e prea oxigenat, e prea mult și celulele se supraîncălzesc. ceva se mișcă iar undeva lângă, dar e atât de silențios, e ca și cum locul nici nu există, poate e doar în cap - e doar imaginația alimentată de necunoscut. cum să exiști într-un loc pe care nu îl poți testa decât prin simțul tactil?

 bine că nu sunt acolo, sau tu, am fi putut, dar nu suntem. suntem aici, uite, aici nici măcar nu e întuneric, e lumină, e și cald și comod, e moale și relaxant, cu acea cafea, sau ceai, sau capucino, sau mai bine bere, vin, coniac sau ce mai poate fi băut. e în regulă că aici nu e nevoie să mănânci, nu sunt cipsuri sau alte snacs-uri care au gustul doar pe exterior ca să te poți murdări pe mâini și apoi toată casa. nu sunt pulpe sau aripioare pline de grăsimi care intră-n tine și te umflă și te umblă apoi la baie. nu există nici chestii dulci și irezistibile care să ceară mereu altele noi. ești în lumea în care e suficient doar să bei și să traiești bine. dinții au doar rolul de a fi arătați ca semn al bucuriei și ocazional să muște o bucată de piele vie. de aceea nici stomatologi nu există, nici medici de interne, nici medici care tratează vicii, medicii sunt păsări înalte care nu caută însă să te jumulească de bani. știu totul despre tine dar nu îți pot face nimic, și oricum nu i-ai înțelege.

să nu lași nimic în cenușă, să ațâți jarul și să îl răscolești, să ardă tot

Alexandrina - Vânt În Pânze

grandoare

 așterne-mi pe pieile pierdute

puf, ciocolată și crupe

 presară-le în cupe

să dospească frunzele brute

 

 pune-mi pe plămâni apoi

pudră de îngeri răi și goi

să se prindă între porii moi

lutul și oasele din noi

 iar în galeata de sub patul 'nalt

nu umbla, să se fi-nchegat

un jeleu de roșu-nghețat

de vii, de morți și de prelat

VAST- Dead Angels

civilization VII: uKraina

să întoxicăm un pic media!

cine ar fi crezut, nimeni nu ar fi crezut, dar putin a intrat in uKraina. a atacat oameni cu armele și adolescenții lui care încă nu știu nimic despre lumea prezentă și mai ales nimic despre lumea trecută.

cine ar fi crezut că va bombarda, va ataca cu rachete, că va ataca civili, oameni liberi care au tot dreptul sa se identifice ruși sau ucraineni, daci liberi sau plante exotice.

acum se consumă coloane de mame și copii, viitorul țării care pleacă, pentru a lăsa niște scelerați sa tragă cu arma în alți oameni, să distrugă clădiri și drumuri, instalații petroliere sau alte infrastructuri.

acum se trasează în jurul rusiei o linie albă pe care nu au voie să o traverseze, care încearcă să îi încercuiască, să oprească răul, să oprească ura, să oprească moartea. 

dar ei nu se pot opri, dar ei nu vor să se oprească. imperiul revine și vrea să își reia locul de glorie și să împărtășească ce au ei mai scump - violența și limba rusă.

dar pâna la noi ordine rămân antibeligerant,

antibeligerant

 cam o dată la 30 de ani se întâmplă o mare schimbare, sau poate mai potrivit un cataclism. de obicei cel puțin o dată la generație, concept care reușeste să clasifice un grup de oameni în cea mai mare putere fizică și creativa care este adusă cu picioarele pe pământ sau mai potrivit în genunchi și cu capul în nisip. una a fost in 1914, alta în 1940, a mai fost ceva prin '70 dar mai serioasă a fost prin '89,  apoi recent prin pandemie si ia uite că încă una mai vine.

 le-am enumerat cele de mai sus fără a fi însă o listă exhaustivă dar desigur nu se poate compara ce a fost în '40 cu ce a fost in '89 sau chiar și acum, încă. dar de la raptul Crimeii știu că simt acut o neputință sfâșietoare în care nu mi se pare ci ne îmbăiem cu toții cu mare nonșalanță.

 e evident că în perioada postmodernistă în care toți au trecut cu bunăștiință de realitate și adevăr, unde fiecare are credința lui ar fi cu totul absurd să speri și să ceri lumii o oarecare raționalitate, o principialitate după care toți să ne ghidăm astfel încât să se poată depăși starea de conflict fără a lăsa să se scurgă din noi toți sânge și venin, tot ce e mai bun sau mai rău și apoi să murim colectiv întro mare și minunată furtună cosmică si desigur nițel atomică.

 cu atât mai mult acum ne vom confrunta cu opinii total diferite, total incorecte sau inumane, poate unele lipsite de sens. unele se vor lega însă de demnitate, de viață și iubire și vor fi cele ce încă vor mai da speranță. poate prin ele ne vom si regăsi și vom putea duce lupta care pare ca va să vină și peste noi

până la noi ordine rămân antibeligerant, wta

KALEO - Hey Gringo

dela03

 undeva în pădure se ascunde o pereche de luminițe. aceste luminițe sunt mascate de trei lentile rotunde  prinse întro pereche de cilindri negri. cilindrii sunt orientați către un mic pătrat puțin luminat.  pătratul își păstrează constant lumina și variază doar în intensitate scăzând tot mai mult. semn clar că nu se mai adaugă lemne pe foc, semn că cei care trebuiau să o facă au adormit. perechea de cilindri este coborâtă și ascunsă întrun rucsac, rucsacul este ascuns în spate. frigul aici nu este înfricoșat și mușca neintermitent de tot ce este in jur. arborilor nu le pasă, urșilor adormiți nu le pasa, vulpile încă nu au ieșit afară dar nici lor nu le-ar păsa. cele trei luminite par că se uită un pic înapoi, spre interior, căutând imagini din spatele lor. sunt doar niște oglinzi convexe care reflecta miile de stele strălucitoare. un satelit șerpuitor se mișcă în viteza împroșcând lumea cu unde radio. o sclipire și ochii reprind viață punând în mișcare tot ansamblul. acum va trebui să se miște astfel încât distanța până la pătratul tot mai întunecat să fie tot mai mică.

de la fereastră printre firele de țesătura textila înflorată de maci și flori de gheață se văd umbrele focului cum se mișcă agale. undele fotonice îmbracă totul întro atmosferă cu reflexii irizate. nu se știe dacă în ele stă tot universul sau măcar cabana adormită. triunghiul de luminițe trebui să intre. va apăsa pe clanță iar aceasta nu va ceda. va trebui să caute după sculele de sabotare a butucului. norocul luminițelor e că ușa nu e închisă cu zăvor la interior. cu o mișcare expertă va accesa setul de spart încuietoarea. nu e greu, e simplu să acționezi un arc și apoi să inițiezi mișcarea de rotire. ușa se va deschide singură, moment în care frigul este scăpat înăuntru.

să nu te repeți, să fii mereu alfel, să nu repeți. să ai alte imagini, alte sunete...

Haelos - Full Circle

leagan

 capse mici îndesate
am pe buze înțesate,
ai iar un fel de ir 
de le crapă după fir.

 ochii legănând iar
o mare să-mi dai in dar,
nu aștept umeri moi-
suntem pe lume doar noi

  de două zile poate trei

am mărgele grele, vrei?

cam se încâlcesc în zer

absurd creier de deger

The Mono Jacks - Umeri aurii

dela02

 undeva într-o cabană lângă un șemineu este o blană. lângă blană este o sticlă de șampanie deschisă și două pahare umede. unul are urme de buze și aromă de trandafir, celălalt este mai uscat și răsturnat. focul trosnește, absoarbe umezeala, aruncă umbre după mobile și sperie frigul din cabană. frigul mai bate în geamuri, mai încearcă ușa dar nu are curajul să intre să deranjeze cuplul care respiră ritmic. respirația blondă este abia perceptibilă, respirația mai închisă la culoare sperie și urșii de prin împrejurime. în dreapta șemineului se ascunde o mică sursă de lumină artificială. lumina indică că există funcționalitate. e puțin redundantă pentru că sursă de lumina este conectată la o sursă de curent electric comună cu o sursă activa de sunet. sunetul se vrea liniștit. pare să fie o lucrare la saxofon si pian care nu alt scop și ține tot stresul afară. cabana nu pare a fi decât un sanctuar, chiar dacă pe o parte a cabanei se cască nesfârșitul aerian în sens negativ față de axa orizontală iar pe cealaltă se impune o mare verde întunecată în sens pozitiv. 

de la zero. să nu te repeți. să fii tot mai conștient, nu repeta...

Cowboy Bebop OST - Goodnight Julia (Extended)

osanale

cap cu cap de munte

se-ntâlnesc să sărute

guri spurcate și cărunte

cine, unde, ce să guste?

cot și cot de țară

se tot fură când e seară

goi suntem și de-ocară

coborâm grăbiți pe scară.

ochi pe ochi se uită

și-ntre dinții de cucută,

gargara de-i placută,

iadul ne ascultă.

 

Archive - Fear There & Everywhere

ireverențios

 canapea cu mult gust-
mă asculți, mă scufunzi
sau în puf mă îneci,
nici nu neg mă deseci.

 mări-tavan încastrat
nu m-alungi nici ratat,
carpe diem și șorici
nu e viață cât e brici

 nu care strigă primul
ridică neapărat nulul,
haide jos pe podea
am găsit o acadea

Lucid Planet - Listen