ig cel brav

ig se ridica de pe pat ca sa urmeze, un curs al ganduilor, necontrolat de mine...

eu ca un autor/povestitor zelos si pasionat, imi ideplinesc constiincios munca, fluturand puternic din maini si picioare in disperatul gest al meu de a-mi indeplini diversiunea astfel incat sa ii distrag atentia si sa il abat din cale. dupa cum stiti orice povestitor omniprezent/omnipotent/si desigur in vigoare absoluta are mai multe obligatiuni, eu mi le-am ales pe ale mele cu atentie: biciuirea puternica a personajelor peste fesele roz, palmuirea intentionata/neintentioanta, deasemenea le indrum ca sa poata sa se inscrie in diferite tipare mai mult sau mai putin complexe si alte ocupatiuni intamplatoare...

in neatentia lui, ig se impiedica de un picior de pat, desigur speriat de vantul bratelor mele.(nu ma poate vedea, e doar un personaj obisnuit). a cazut in haul mare de pe covorul mare national, decorat cu roz si alte culori caracteristice ale statului pitiponcilor/altor creaturi asemenea. desigur, a incercat cu disperare, sa isi asume un rol diferit de pitiponc/si nu cocalar(prea urat) cheltuindu-si banii pe cersetori/ bere ieftina si proasta din fire/ carti de duzina/de colectie/alte carti ce provoaca erectii intelectuale sau mult mai putin folositoare...

din firea lui ig nu isi permitea sa isi insuseasca cu desavarsire rolul de nepitiponc,  acest lucru l-ar fi dezonorat prea mult, astfel mai pastra o mica parte si pentru haine tipatoare - galbene/ argintii/ albastre/ dar in nici un caz blamatul verde intalnit si la diversi pomi. de asemenea se preocupa mult si cu promovarea culturii underground a muzicii de colt de camera, cea scrisa la marul electronic pe portretul luminos. in fata oglinzii de  obicei avea cel mai mare noroc/inspiratie/deosebit sarg/ puternic impact asupra lui si a semenului din oglinda.

reusise cumva sa iasa din prapastia covorului si atunci sa indreptat spre usa. neurmand calea indicata sublinimal/subliminal/sub divan/sub susan crestea un morcov ardelean/.... de mine, i-am aplicat puternic si rapid/aproape acid o pereche de palme dureroase de i s-au lovit maselile de jos de caninii de sus. surprins, a lesinat... decorul a fost schimbat rapid pentru o noua scena!

instructiuni- listen to music while reading
                  picture this

pink floyd - money

p.s.  la multi ani tuturor vorbitorilor de limba romana!!! e sarbatoare nationala :"limba noastra cea romana"
p.p.s cate mai multe p.s. pe viitor pentru Fideli
p.p.p.s muzica incearca a fi si ea ceva pe fundalul cuvintelor, imaginile sunt cele mai importante, savurati la un ceai/cafea/supa cu taitei/bere/pere/alte mere/ vin/pelin/poate venin/ dar nu chin

1-2/ iar alternativ

"hai zi ra.. hai zi numele meu"

unde esti, unde esti ra?

te caut tot timpul, te caut dar nicicum nu as putea sa te gasesc in aceasta lume ireala, palida/colorata/plina de greseli/fantastica ca o pictura de dali/intre curenti abrupti-verticali de cosmar...

in taiga nu esti, nu este nici cea mai inocenta caprioara sau vulpe, nici copacii nu par sa fie ei insisi, ci converg toti in acelasi punct, acela nefiind centrul pamantului, dupa cum ar fi normal, ci centrul universului/inimile frante...

in subteran, tot nu esti, nici printre radacinile vechi de secole, nici prin canalizatiile pline de tot ce vrei, de cele mai scarboase substante cunoscute omului, dar placute pentru sobolani...

"hai dido, deschide ochii..."

dar ii tin deschisi, nici nu ma uit la soare, nici nu bate vantul in fata cu furtuni/vijelii/crivat sau curenti marini! ii tin larg deschisi si te caut pretutindeni.. la naiba ra! m-am saturat de ghicitorile tale si vesnicile tresure hunt-urile. uite am sa ma pun pe aceasta movila si sa nu mai imi zica nimeni vreodata dido daca ma voi ridica de aici!

"dido te rog sa nu renunti niciodata, te rog..."

ce se intampla, dido se uita speriata in sus, cum e posibil, oare am innebunit? sunt sigura tocmai am simtit un sarut pe frunte... ra? ra ajuta-ma... a simtit cum isi pierde puterile, cum i se inchid ochii, cum sangele se ingoasa, soarele se lasa incet, toate stelele se vor stinge... unde is bratele tale, tine-ma strans ra, vreau sa dorm mult, vreau sa dorm insa doar in bratele tale...


"didoo...."

p.s. posibil in seria "nu am mai scris nimica"...

1,1 / alternativ

ra se indrepta grabit spre cabinetului medicului de garda. pasea larg, capul il tinea strans lipit de piept, de parca ar fi avut o peturbare congenitala. ajunse la usa de metal, cu vopsea alba scorojita. lumina neonului il orbea prin reflexiile din albul usii. statea, nehotarat in care moment sa bata... acum? sau acum? acum e bine?

nu a mai batut. a vazut o banca chiar langa usa asa ca sa asezat pe ea. asezat e un termen bland pentru ca de fapt sa lasat pe ea ca si sum ar fi cazut in lesin, dar a ramas drept si constient totusi.
a stat cateva minute si medicul a iesit singur din cabinet. a vrut sa se ridice, sa vorbeasca cu el, sa il intrebe, sa il roage, sa se milogeasca, sa isi daruiasca sufletul... tot ce a putut face a fost sa se uite lung si trist cum medicul isi flutura in nestire si in graba mare halatul.

dupa ce si-a inghitit nodul din gat, dupa ce si-a fortat muschii de multiple ori, dupa ce sclipirile corticale/cervicale/.././.. au inceput sa lumineze fiinta,  sa ridicat de pe banca. sa indreptat inapoi spre salonul comatosilor unde se mersese si medicul mai inainte, in graba lui mare, spera doar sa nu fie la patul acela, patul tuturor suferintelor lui...

1 pas, 2 pasi, 3 pasi.. o mie de pasi, o mie unu, o mie doi... zece mii, zece mii unu, zece mii doi.. eternitatea se traduce in pasi, in pasi de melc taraiti, in  mii de batai de inima ale unui fluture orbit, in mii de ani cosmici, in explozii/implozii solare, unice caderi si ridicari de rai si infern...

era acolo, langa patul ei, doar ca era cu spatele, in salonul de 2 persoane, una mai grav bolnava decat cealalta... acum a intrat, fara sa bata la usa, a intrat asa cum intri intrun mausoleu, fara zgomot, fara respiratie, fara inima si minte, o fantoma a lui ra...

ma scuzati dl doctor, cum se mai simte?.. si aici sa terminat vocea, s-au terminat cuvintele, simturile, gandul... stia ce va urma/ura: "e in aceeasi stare ra, e stabila, dar stii ca in aceste momente aceasta stabilitate e chiar mai rea decat o agravare... va trebui sa mai asteptam, ra, rabdare, de acest lucru avem nevoie, tu si eu, toti noi"... si isi intoarse/innorase privirea, stia ca nu a fost ascultat, poate nici macar auzit. pacientul vis-a-vis de ea avea o usoara inviorare, toata atentia avea sa mearga spre el, "macar unul, daca nu doi, macar unul"...


gandul lui ra se apleca asupra ei, oare cum o cheama, oare mai stie? ii lua mana, se apropie de tenul ei, ii sufla in ureche: hai zi ra, hai zi numele meu, hai...


picture/hear/feel

madness/muse

Acum il vad simplu, acum nu il vad deloc ca e prea mare, apoi dispare si nici nu inteleg unde sa inchis.

E asa cum nu poti sti. Niciodata nu vrea sa fie previzibil, niciodata nu zice cu adevarat ce se intampla cu el, nu se tradeaza, dar eu vreau sa stiu ce culoare au pentru el dormitoarele perfecte, vreau sa stiu unde e locul in care se gadila, vreau sa stiu unde il doare ce-l mai rau, in care parte a sufletului, ii vreau rockul tot in mintea mea, as vrea sa fiu eu the muse pentru el, sa ii fiu si plapuma si perna si cearsaf, si daca se poate, chiar prosop de dimineata cu aroma lui preferata.

Unde te pot gasi daca nici visele nu mi le stii, daca nici tie nu ti le dezvalui?.. ce te apasa pe sprancene dimineata, dar seara cand perna devine grea. Unde e soarele cel mai bun pentru tine. Daca pierzi un ochi mai vezi lumea la fel? Daca nu mai ai o mana o sa ma mai doresti? Dar daca mi le pierd eu pe ambele? Iti place sa adormi in iarba din padure unde misuna furnicile, sau faci alergie de la acidul lor, sau te gadila in ureche si razi pana la infarct?

De ce ratacesti in beri pline si goale, de ce fumezi si atunci cand ai vrea sa alergi, de ce nu scuipi tot raul pur si simplu ci doar cand mergi arareori la baie. Cum ti-ar pica o palma peste spate daca as avea un frate mai mare, ti-ar fi frica? Dar seara printre dubiosi, dar ziua in gara, dar la mare, dar in cel mai crunt cosmar al meu, dar in al tau...

Te gandesti la moarte, la copii, la nepoti?.. la dumnezeu stiu ca da, dar nu-ti place de el ca zici ca nu exista, zici ca ar fi viata prea frumoasa si de fapt nu e...

Iti place austria, dar germania, dar franta, poate africa de sud, sau cine stie, poate la jamaica visezi in secret.

Poate vrei sa dezvolti un motor unic cu care sa zbori in stele si sa nu te mai intorci, pentru ca vrei sa fii un explorator si sa descoperi lumi, tu columb cu ochi de curcubeu...


picture

p.s.  "nu am mai scris nimica" chapter II...

toamna in vama

acuma e toamna, picura stropii in tot ce misca, si cat nu ar fi de curios, ne bucuram cu totii

acum e toamna si toate pasarile s-au ascuns, mustele sunt disperate dupa o sursa de caldura, râmele o să iasă toate la suprafaţă în cautare de oxigen...

acum e vara totusi in calendar si mai inainte tot vara era, cald de ti se topeau si oasele sub piele

atât de cald încât am renuntat să mai caut de lucru, m-am împrumutat cu cât bani am putut şi am mers în vamă sa salvez o vacanţă

iar vama ma întâlnit şi ea fierbinte ca o fecioară numai bună de măritat. nu m-am supărat pe ea că era plină de peţitori, mai ales că multi nu erau demnă de ea, merită să guste din tot şi toate, până la urma va ramane doar cu ce-i mai bun ( poate eu, poate doar amintirea )

sarea m-a intampinat dizolvata intr-o mare de pietre, vantul era plecat in alta parte, iar soarele ramanea tot timpul in spatele nostru zicand: i've got your back.

fetele toate dezbracate, tipii toti timizi chiar si fumati, stelele ametite tremurau pe cer inspirand astfel baietii sa foloseasca marea neagra pe post de buda ecologica, inspirand la randul lor si fetele...

muzici, bune si proaste, peste tot, alta carciuma alta prezentare, bere scumpa/ieftina, buna/rea, calda/rece/cu lamaie, toate erau in maini/in gura/in creier.

ati vazut luna rosie in vama? am inteles cat de rusine ii era sa vada acolo atata lume care se ocupa cu schimbatul climatului/incalzirea globala, cand ar fi trebuit sa fie pe plaja doar cupluri cupluri, care sa isi faca declaratii pe care sa le creada pe moment, sa le uite imediat ce apare soarele...

hai sa pornim deci pe faleza unde nu e nimeni... hai sictir ca e plina de masini toata faleza. am putea merge pana in bulgaria, e mult pana la nisipurile de aur...

dar luna pica subtil in apa fara valurile si stropii de rigoare, oamenii/tinerii se balacesc in nisip,sau apa,sau unul in altul, si stelele speriate, iesite din betie si mahmure, pleaca una cate una de pe cer, pe un alt cer, poate mai negru si mai linistit...

 acum e toamna, insa vara/vama e inca cu mine, respira prin scoica gasita de tine, ce miroase delicat a hoit marin... si iarta-mi nisipul/sarea din par, e neintentionat/(a)...

p.s. .......