rosia invinge, toata lumea stie ca binili invinge

Circulă prin mediul virtual o instigare la rezistență: 12 ore pana salvam Roșia Montană, hai cu noi la primărie/parlament/sună-ți senatorul... nu mai are nici un sens, adica am fost atâția în stradă, eram gata să ne și batem, sau mai știu eu, poate nu.. iar acum ei ne ignoră la fel ca și la început, zici că nu existăm... efectiv nu existăm!

~a doua zi~

da, ieri toate semnele arătau că pentru a-ti salva rosia trebuie doar să lași sângele să curgă, dinspre casa poporului inapoi spre popor, apoi alt sange sa mearga înapoi ca  să nu să se mai voteze legi antinaționale.

adică la modul în care s-a trecut prin comisii, la modul în care s-a bagat pe ordinea de zi, și toată secretomania... plus legea imunității, legea amnistierii, privatizarea loteriei și legea privind neimpozitarea jocurilor de noroc... numai legi bune, numai bune pentru a părăsi această grădină carpatină, tot mai îngustă

nu domnule, nu mai sper, nu mai ies, mai e și frig

cam mult scandal pentru o țară care e predestinată să fie cel mai frumos loc de pe pământ, prea mulți oameni care se țin de mințit și furat!

~azi~

nici acum nu îmi explic cum de nu s-a votat legea rmgc și mă mir în schimb cum de s-a votat in  legea superimunității, mă mir și mai mult că încă mă uit cu o sete avidă la știrile politice așteptând unii sau alții dintre "aleșii" să vină și să zică: îmi dau demisia în numele poporului în semn de protest la ceea ce se întâmplă în politica de azi a României. plus vă aduc la cunoștință toate actele de corupție pe care le cunosc, cu dovezi. 

or acest lucru e mai greu de crezut decât faptul că dnul barbu și-a dat demisia pe motive de declarații publice referitoare la bugetul de prevenire a răspândirii hiv. nu mai rămâne decât să vina primăvara și să ne luăm iar de bătut străzile orașului pentru a pune presiune pe ei, și pe ei, pe toți și să ne facem auziți!

blueneck - lilitu

p.s. ...mai rămâne pungești, felix.. și restul țării, și r.moldova

p.s. și încă ceva, noi suntem urmașii celui mai vechi popor din Europa, să fim mândri de asta!

rareoriseintamplasaserepeteatatdedes-ul

încă puțin

știi că nu poți face soarele să reziste mai multe ore pe cer decât dorește el,
iar tu  mai vii cu idei din tine pe care nici nu ești sigur că au vreun sens...

doar putin

poate doar greierii pot face o seară de vară frumoasă să fie mai frumoasă,
oamenii mici si negri  nu vor reuși niciodată, mai ales în lumea aceasta!


de tot

dacă îți respiri în perna nu ajungi spre profunzimi deosebite sau kharmice,
oricum ai lua-o aerul este aducător și el de același lucru.

big scary - leaving home

cu CeRcuri

pune și te gândește bine câte colarifere cât timp ești tânăr și nicidecum singur. de frig poate fi dacă nu ai nici un calorifer în casă. dar nimeni nu are nevoie de ele!

seara ești în cameră și e liniște, dacă deschizi geamul rusună zgomotul de pe Vaci utka.
îl închizi și te întorci în pat.
este televizor și te uiti la snooker, cu sonorul inchis
cearsafuri reci, perne reci, beri reci...
tu nu ești rece deloc!

hai trezeste-te...
trebuie să mergem la dejun...
hai că imediat nu mai prindem deschis
știu că nu vrei să mai încercăm monstruozitatea aia de ieri!
si mie imi e somn dar, ce, poți fi bărbat! nu mai ești copil, nu? vii?
m? ah da, sigur!

nu mai fugi dupa tramvaie...
hai ca merg chiar încet că îs obosită
uite o lebădă! drept că nu e curcubeu, dar aceste păsări sunt și ele magnifice

zarva!
liniște, sunt oameni înăuntru care citesc. sau dorm.
nah.. îs doar antisociali
îs stradali
salvează poate ceva...
avem nevoie de aceste 500 de trepte?
sigur hai să le urcăm pe toate, apoi le coborâm. urcăm apoi să bem o bere peste asfințit.
iar e frig cu draci

the best pessimist - walk with happiness

p.s. " cu multe cercuri

         poate cîteva artificii..."

prostut

unde ai fost acum 5 ani?
îmi omoram timpul degeaba.
nu erai cumva la facultate?
exact.
deci ești deștept!
nici mai mult nici mai puțin ca înainte.
dar ești filozof!
chiar mai puțin decât moromete!
și atunci?
timpul...
timpul?
fuge de mine, nu am reușit să termin cu el și e mai puternic ca înainte

ce vrei sa faci cu tot timpul?
să îl repar - să îi schimb relativitatea!


ca să mă pot indigna de frumusețea ochilor tăi cât de mult!

david stewart - silly boy

p.s. ai impresia ca nu mai curge timpul?
      timpul e moneda cea mai scumpa!
      mai taci!


      

cel dublu

"Repede că pleacă trenul, fugi!"

Ultima noapte...
Plec lăsând în urmă un oraș de ani-zile/amintiri.
Frig în noaptea în care vrei să iei trenul din gară.
Frig peste tot!

"Lasă-mi geanta că o duc eu, fugi!"

Aștepți ore până vine, aștepți și tot nu vine.
Ajunge în gară și nu crezi: e atât de verde.
Intri deși nu ai de unde să fii atât de sigur că e chiar trenul bun, niciodată nu poți fi sigur! De nimic nu poți fi sigur în țara asta.

"Numai să nu il pierd, la naiba... nu o să pot explica prea multe.. grr"

În tren e cald, dar mai ales din cauza brațelor și picioarelor care se tot încolăcesc cu voința proprie. Loc nu este decât pentru câte o pereche din fiecare, dar nu asta contează.
Dimineața vine singură și vine și soarele bucuros să îți arate budapesta.
"sigur e mai frig decât pare.
ce intrare spectaculoasă!
e copiată din hugo."

O cafea. "o cafea?
              da, o cafea!
              oare aici îi scump?
              aici e închis! Și aici, și aici, și aici... o cafea nu poți bea în orașul ăsta!
              e încă devreme"

O cafea e mult? "nu înțeleg deloc dacă e scumpă.
                         nu e!
                         păcat cu discriminarea asta a fumătorilor.
                         oricine poate ieși afară.
                         ... in frig"
Parcul e liniștit,
Câinii și ei,
Polițiștii trezesc oamenii de pe băncile parcului, din casele lor...
Câinii aleargă păsări plecate deja pe meleaguri mai calde,
"cât de frig poate fi!"

Noi doi și gențile, să pornim, să vedem, găsim ceva?
Gura de metrou, gura vânzătoarei care nu vorbeste engleză, gura ei care îi explică de ce anume avem nevoie, a câta oară?
Schimbăm linia. Informăm un indian despre traseu, coborâm, urcăm, ne minunăm de frig, vânt, soare și priveliște.
Nu știm unde să mergem. Dar nimeni nu știe engleză în acest oraș, "până la urmă tot nimerim!"

angus &julia stone - yellow brick road

p.s. 

ca norocul!

"Când ajungi să îl atingi,

norocul ce te-a urmărit o vreme va merge mână-n mână cu tine."

Zilele merg în continuare după calendar şi se afundă tot mai tare într-o toamnă adevărată.

Mamele îşi îngrijesc copiii, alte mame şi-i îngroapă apărându-i de colţi de câini. Mamele sunt cele mai năpăstuite fiinţe de pe pământ.

Toamna îţi duce frunzele prin timp asuprind verdele. Apare şi un vânt care le poarta pe străzi şi le îngrămădeşte în colţuri de blocuri/bănci/bârne/borcane/bancuri de peşti.

Unele mame se mândresc cu_copiii lor: şefi, patroni, realizaţi profesional şi personal. Aceste mame sunt uneori ignorante.

Toamna e anotimpul care te duce spre o linişte rece. E o manifestare blândă a întâlnirii ipotetice dintre iarnă şi vară. Te cheamă spre hanorace şi mâini îngrămădite în marsupii.

Unii fii ar face orice ca să îşi poată face mamele mândre. Unii dintre ei sunt atât de aprig împinşi încât renunţă la orice alt fel de cod moral. Pot săpa şi în morminte dupa aur.

Toamna o asteptam cu soare şi caldură pentru că vara nu a fost suficient de fierbinte, ne doream măcar o toamnă lungă şi plăcută, pe alocuri chiar leneşă.

N-am obţinut decât o toamnă agitată care scoate mii de suflete în stradă într-o acerbă căutare a dreptăţii. 

p.s. "- Să nu uiţi să îţi împresuri calea nebătută a dreptăţii cu cât mai mult noroc!
        - Norocul nu are nicio treabă în tot acest calcul...
        - Dacă am avea norocul ăsta... "

Ne aude cineva?

"Oamenii pot avea totul.

Norocul îi urmăreşte peste tot."

Alături de plantă era un pisoi alb şi gras. Blana îi era înfoiată ca podoaba unui păun, un aristrocat plin de aroganţă şi indiferenţă. Pisoiul dormea liniştit şi uşor, stătea pe covor, dar în acelaşi timp ai fi putut crede că pur şi simplu planează foarte aproape de el...

O mână neagră şi grăbită adună toate hainele aruncate pe jos şi ieşi din camera decorată cu raze puternice de soare.

Patul imperial şi alb este ocupat. O domniţă îşi scaldă somnul sub razele calde. O domniţă brunetă şi însărcinată.

Piaţa e împodobită cu piatra cubică. Pe ea poţi să te plimbi pe jos, poţi să te plimbi cu bicicleta, poţi doar să stai, poţi să te apleci să o culegi şi să o arunci mai încolo. 

Bicicleta ti-o legi de un gard medieval, ţigările le ţii aproape împreună cu bricheta, mai păstrezi la tine amintirea unor ochelari de soare şi toată indignarea.

Domniţa îşi ridică capul şi îşi modelează buzele pline într-un zâmbet somnoros şi satisfăcut. Vede soarele încă strălucitor dintr-o toamnă timpurie şi se bucură, o altă bucurie îi crescuse mult, sub inimă, şi acest lucru îi aduce şi mai multă fericire. Se ridică plină de graţia unei viitoare mămici, iar părul îi cade lin pe spate atras de forţa implacabilă a gravitaţiei. Ajunge până la uşa şi o lovesc durerile: Anaaaa!!!

Lângă statuia călare stăm noi şi ne ferim de soare. Aşteptăm să se adune lumea. Oare o să vină cineva? Nu cumva am venit doar noi ca nişte proşti? Oare mai sunt şi alţii care vor să fie împotrivă, care vor să aibă o ţara curată şi normală?
Mai trece un sfert de oră şi îţi dai seama că piaţa e plină: tineri cu pancarte, copii cu mesaje, părinţi cu inimă.

Fata a devenit mamă, mama este fiica unei instituţii de stat cu sediu în Cotroceni... Fata a devenit ştire naţională!

Noi strigăm, fluierăm, ne plimbăm în jurul pieţei, aprindem torţe, batem bidoane de pereţi, zâmbim trecătorilor...
Noi strigăm în numele ţării, fluierăm impotriva nedreptăţii, ne plimbam de nerăbdare, aprindem torţe pentru lumină, bidoanele sunt pentru a-i trezi pe adormiţi şi corupţi... Suntem mulţi, dar suntem singuri.
Singuri Salvăm Roşia Montană!

deptford goth - feel real

p.s. Lingo(w)ule

himmel

 " -Am aflat ce înseamnă Celestine!

   -Salut... şi ce zici că înseamnă?

   -Ruinele oraşului lui Dumnezeu...

   -Şi se întâmplă ceva de bine acolo, în carte?

   -Oh da! Şi încă cum!"

 Minunată dimineaţă, ultima de acest fel, ultima dimineaţă din această vară ţi se pare.. Din vara ce a început acum cinci zile.

 Nu mai vrei sa vezi mare, tot timpul aceste despărţiri ţi s-au părut inutile şi prea dramatice. Afli cu satisfacţie că plaja este închisă din cauza vântului puternic, astfel nu mai trebuie să cauţi pretexte.

 - Îmi dai un foc te rog?

 - Da, desigur, am în poşetă pe undeva...

 - Ce citeşti acolo?

 - Profeţiile de la Celestine...

 - Celestine... O fi ceva din latină

 - Ah, nu ştiu încă...

 - Ok, mersi de foc. Ne mai vedem!

 De ce o tot cauţi pe Viv, nu e aici, nu o vei găsi, nu îţi va da nimic oricum. O bere! E cald şi meriţi o bere!

 E bună dar nu e ceea ce vrei tu, nu-i aşa? Cam vrei să faci ceva, te cam roade ceva, cam ce vrei tu să faci oare?

 - Mă duc până la cort!

Cea pe care ai confundat-o cu o nouă Viv nu mai doarme cu uşa deschisă, cum făcea mai înainte. 

 - Mai îmi dai un foc te rog?

 - Desigur, ce ai acolo?

 - Nişte foi cu o lume ireală de oameni fără conştiinţă

 - Păi sper că o să îi dai foc după ce termini, pare o lume atât de întunecată!

 Este totuşi incredibil cât poate să dureze să aduci un încărcător de telefon de la cort, trec ore întregi în care răspunzând la întrebări, înterceptând tăceri la întrebările tale, încerci să înţelegi ce "om" vrei să scoţi din carapace.

 După cele 3-4 ore înţelegi că dacă mai stai o să pierzi singura dovadă că lumea chiar există şi anume sinele. Te ridici ameţit şi porţi încărcătorul victorios ca un viking blând după o găleată de vin. 

arctic monkies - do i wanna  know?

 Când urci în maşină te gândeşti la toamna ce vine si la umbra de zâmbet însoţită de fluturarea de mână ce ai primit-o subtil la plecare. Noroc că îţi plac hanoracele!

p.s.

 "- Uite o monedă

  - Păi ia-o, e norocul tău

  - E în faţa cortului tău, norocul acesta ar trebui sa îţi aparţină

  - Dar eu vreau să îl ai tu, şi bricheta, eu nu fumez iar tu pleci..."

lumina priapica

 Când toxinele oboselii nu pleacă cu o cafea le amăgeşti cu un alcool, le mai amăgeşti apoi cu o apă sărată şi neagră, le amăgeşti cu un surâs şi o mângâiere absurdă.

 Soarele e nemuritor şi aţâtă sufletele să se dezbrace de zdrenţe de se aruncă în mare pe capete, totuşi toate ies înapoi pe mal doar mai puţin obosite, cu mult mai puţin uşoare.

 Impresia generală că marea te relaxează şi deconectează de cotidian e adevărată, dar atunci apar valurile ce se sparg în mal şi te loveşte deznădejdea, marea cât e ea de mare pare doar un colos neputincios. Şi atunci noi oamenii?

 Dincoace suntem noi şi nu ne lăsăm!

 Un volei, un soare mai liniştit de plajă, o carte despre văduva ei neagră şi muşcătura cu priapism, o scrisoare din imaginaţia lui Viv, iar ziua trece. Trece ca orice zi compusă fiind din timp, timp împărţit în clipe trăite. Altfel ce ar mai fi timpul?

 Pe plajă se lasă întunericul, vine liniştit ca la el acasă şi se aşează peste tot firesc ca şi frunzele toamna. O pată albă, înflorită şi suplă alunecă pe lângă spre un răsărit atât de departe. Fără să mai încerci să te opui alergi după ea vrând să prinzi năluca. Ajunge la apă şi deja face parte din ea cu tot cu flori, iar tu te uiţi de pe plajă, doar eşti în blugi, mai ai şi tenişi...

"- De ce ţi-i frică?

 - Dar nu îmi este!..

 - Văd atâta frică în ochii tăi, şi întuneric. Eşti tot îmbrăcat în negru.

 - Uite e o coincidenţă. Am căştile albastre...

 - Desigur, nu mai aveau negre.

 - (Da)... "

 Pata se pierde ca un vis. Lângă o umbrelă, cineva agită o sticlă mică de apă minerală şi te întreabă dacă nu ai un foc. Răspunsul tău e un sincer nu dar te oferi să faci rost... ţigară, vodkă, poveşti, iar ţigară, iar poveşti, mai multă vodkă... nume schimbate spre a fi uitate, vodkă, ţigări, cort...

 Ieşi când îţi dai seama cât de greşit îi totul, îţi ceri scuze şi te duci...

daughter - get lucky

 Parcurgi drumul înapoi singur, ca un om normal, ca un om fără rădăcini, ca un om fără straie...
 Soarele stă să răsară şi uitându-te spre mare realizezi că se anunţă unul frumos, dar nu te interesează şi te duci direct în hamac... Acum doar hamacul îţi mai culege visele

p.s.

" - Cum te cheamă?
  - Dar ce treabă ai tu cu numele meu?
  - Eu aş zice că numele tău trebuie să fie compus din două cuvinte...
  - Mai degrabă fiecare să-şi poarte singur numele, fiecare cu numele lui, la fel cum şi râmele îşi săpă proprile găuri prin pământ. Înţelegi?
  - ( ...ceva în genul lumină blândă)...  "

praful

"dacă zici ca înţelegi pink floyd, de ce mai stai în întuneric?"

 A doua zi începe liniştit, e sâmbătă şi nu ai nicio grijă. Soarele te trezeşte şi te trimite în hamac, te supui şi adormi din nou sub umbra unui nuc mai mult tânăr decât bătrân. Soarele e tot sus dimineaţă fiind, dar ţie nici că-ţi pasă, nucul îţi dă somnul răcoros.

 Întrun final îţi iei o cafea, o bei încet de parcă ţi-ar fi frică de ce s-ar întâmpla după ce o vei termina. Ţigara face şi ea parte din anturaj, apărută odată cu el, nici aici nu-ţi dă pace.

 E deja cald şi deja nu te mai gândeşti la nimic, totuşi mergi la magazin pentru că ar fi bine să şi mănânci ceva după beţia de ieri. Mesteci încet pâine cu pateu, cu tocană de legume, cu carne la conservă, cu gânduri topite, transpirate şi prelinse de pe tâmplă în jos.

 Când mergi pe plajă te arunci direct în mare, deja te cunoaşte şi nu mai e timidă. Faci o tură şi ieşi la soare, berea se strecoară dulce şi rece în sufletul deja sărat.

 Ziua trece cum poate, cu soare, cu mâncare, cu multă răcoreală în cutii de jumătate de litru, cu prosop ba fierbinte, ba ud şi tot mai sărat. Iar când trece ziua toată lumea ştie că vine seara, seara e cel mai bine!

 Deja ai mâncat şi cum ţi-i cald încă cauţi un pic de umbră, iar terasa e tocmai îmbietoare. Acolo vezi iar acea pereche de ochi, nu mai gândeşti nimic:

- Salut, putem sta şi noi?
- Sigur, eu sunt Ana...

(Ana are mere?)
- Da, am mere. Îs în cort!

 Orele trec rotunde şi grăbite la fel ca şi paharele cu suc de merişoare tari şi după durerea colectivă de abdomen şi gât a unei jumătăţi de duzină de oameni realizezi cât de bine trece timpul, mai ales cu merişoare.

 4:17
- Chiar îţi stă bine cu părul desprins...

8:23
- Hai că eşti chiar nostim când stai să adormi aşa gol în cort

sarah jaffe - pretender

 Soarele zâmbeşte liniştit şi te trimite din nou în hamac, pe acolo va trece o mână şi te va ciufuli în drumul ei spre casă...

p.s.

     "- Tu de ce ai venit în Vamă?

      - Pentru că îmi place aici.
      - Şi ce anume îţi place ţie?

      - Praful.

      - Praful?

      - Da praful, dă o senzaţie de uitat de lume, de regăsit, de reîntors acasă... Ţie?

      - Mie îmi place marea...  pescăruşii... nisipul... soarele... liniştea... "

tango în vamă

"Chiar aşa Vama nu mai e la fel, dar cine sunt eu să îi cer să nu se schimbe dacă eu mă schimb mereu?"

 După ce faci un duş lung, după ce îţi pui o grămadă de tricouri şi alte multe chestii mici întro geantă, după ce îţi faci rost de doi prieteni şi două necunoscute cu numele în S, eşti pregătit la drum de Vamă. 

 Drumul începe cum ştie el mai bine întro noapte caldă de vară, cu un CD făcut în grabă mare, cu alte CD-uri lipsă, dar cu mult entuziasm.

 Tu încă te gândeşti dacă faci bine că te duci unde ai fost şi anul trecut şi ţi-a plăcut, în mintea ta e o teorie care îţi tot zice: "nu repeta lucrurile care ţi-au plăcut".

 Primul lucru care îl faci e să simţi apa, oare e la fel de sărată, oare mai are stânci, oare o să mă primească înapoi? Răspunsuri pe care le vei găsi odată cu timpul scurs, afundat în nisip şi vodkă.

 Al doilea lucru e să bei o bere pe o terasă care îşi zice "Pura Vida" şi te îndeamnă cu hamace, saltele şi muzică dulce să bei o băutură rece şi să te odihneşti strângând ceva în braţe. Când te trezeşti eşti deja singur şi ţi se pare atât de normal încît mai dormi un pic până vin prietenii să te trezească.

 Ridici un cort, ridici al doilea cort, apoi te schimbi să mergi la mare, să încerci să o cucereşti şi a doua oară, dar atunci vezi o privire, o privire ce pare să treacă prin tine, sau e chiar o privire ce îţi răscoleşte sufletul intenţionat, o privire care nu se mai opreşte având patru ochi şi două corpuri care se atrag. Nu se va opri până nu va intra altcineva între perechile de ochi.

 Plaja e fierbinte, apa e curată şi caldă, soarele cade peste case, după unicul deal cel ca o dungă, iar cele trei îţi fac o promisiune pe care o înţelegi: "Vama o să îţi fie prietena ta bună"

pct ths

tango with lions - in a bar

p.s. doar o prima zi

(Ah...) Dio

si acum te duci pe alte meleaguri, te imbraci in alte camesi, te cuprind alte degete
mi se pare mie sau crezi ca poti fi gelos?
eu niciodata, gelos de ce?
drepturile tale au cam expirat atunci cand ai incetat sa mai lupti
dar eu nici nu am luptat vreodata
in imaginatia mea duceai lupte acerbe si de multe ori chiar castigai
si cand pierdeam?..
aveam grija de tine, te ingrijeam
si acuma pierd, te
e deja consumata treaba, simt ca nu ai mai putea avea gustul bun
dar
nu ma mai intorc din drum
pai
cred ca nu o sa mai intalnesc ca tine, dar asa vreau sa ramana
poate ca adio trebuia sa zic
ah dio era replica mea preferata
si a mea, cand o ziceai
taci
o sa astept

neamnezica

zici ca uitarea vine odata cu seara
zi-mi ca seara nu vine niciodata atunci
tu amnezic nu poti fi
vad in ochii tai

stii si tu adevarul
cartea ai scris-o si ti-a placut, mi-a placut, am vazut un alt eu in ea
tremurul in ploaie era senzatia mea favorita, sub furtuna saruturilor tale
stiu ca te ascunzi in umbrela unei uitari pentru a te feri de responsabilitati
dar eu nu vreau decat sa iti dau o libertate, ia-o si fa ce vrei cu ea, domina-ma

undeva se ascund doi ochi care ar vrea sa ma vada
altundeva se ascund ochii tai care incearca sa nu mai vrea
in mine nu se mai ascunde insa dualitatea, si asta e cel mai dureros moment al meu
nu mai sunt adolescenta, copila nu mai sunt demult, si durerea asta matura e atat de cinica, e jalnica, patetica
sa ma scapi de rusine prostule

odata ziceam ca am nevoie sa ma iubesc, sa ma iubesc atat de mult incat sa rasara curcubeie in suflet cand ma uit in oglinda
intruna din zilele astea oglinda a crapat sub greutatea privirii mele
am nevoie sa te iubesc, cu daruire si suferinta, cu fericire, cu scandal, cu momente meditative si porniri animalice.
acum am nevoie


dar sunt o lasa
oglinda se lipeste incet si se uita trista la mine, i-e mila de mine, si mie imi este
unica salvare pare sa fie seara, iar seara te visez.. ca o chimioterapie pentru restul zilei

p.s. dar cum?..

un amnezic

tu inca tii sa imi zici
si toate acele lucruri incredibile
cum amageam orasul in noptile cu luna noua
cum soarele nu ne ierta si ne trimitea acasa, fiecare la a lui
cum nu te stiam si de aceea am inceput sa te scriu in carti
cum tu ziceai ca nu poti scri, dar imi raspundeai la multe pasaje
ne alergam pe strazi pustii, pustii din cauza ploii reci si a aburului care il imprastiam noi
nu imi amintesc gustul cafelei de care imi povestesti
nu imi amintesc sa fi fost dulce, sarata, sau altfel pielea ta
nu cred ca am stat imbratisati nopti intregi, fara sa vorbim, fara sa dormim
nu ar fi fost posibil
tu esti din alta stare
esti din alta lume
eu nu sunt intr-una
omul far'de lume

brand new- The Quiet Things That No One Ever Knows

p.s. omul fara sine

iubito

pasul tau, iubito,
de visatoare mica,
imi canta ca un pui de tei...
te salvezi, oh maitrey...

surasul-tei, iubito,
al tau, ca o stea departe,
lumineaza tunelul,
imbarca trecutul...

umbra ta, iubito,
cu furnici rosii furioase,
se perinda inca
pe pediestale roase...



http://laurenceband.bandcamp.com/track/the-floor


p.s. shhh

(electric)post

te pot citi ca o preistorie
o jumatate de vis adevarat
un pelican delicat
te pot visa ca o ciuperca in avantul cosmic

unde te-ai pierdut jumatatea mea de vis
erai chin si erai abis
dar cand ziceai ca soarele rasare
nu astepta si lumina

ca poate incerci sa fugi si nu te asculta nimeni, cine te-ar asculta ca esti jumatate goala si atat
in alta jumatate de casa se afla un alt personaj ca tine la  fel de suferind, la fel de precoce
in alta jumatate de univers e visul realizabil si rezonanta posibila
cat un pic de infinit
un picur de eternitate
ca poate vrei exact altceva
furtuna iti place doar in natura
iar in inima/cap
doar ce vrei mai tare'
mai tare... mai tare
poate doar


esti jumatatea mea preferata de preistorie
sa vezi cand zambesti esti comoara
rasari si tu pui de rasarit
lumineaza! (ce mai poti din mine)

grimes - genesis

p.s. meet you at electric

runoutta cu draci

mai ştii când iţi băgam pumni in faţă,
iar tu strigai printre lacrimi şi sânge
"mai vreau!"
si nu mă opreai cu asta...
acum aproape că îmi pare rău
că nu am băgat şi ranga
să iţi mângâi dinţii uşor
să văd în ochii tăi ce de-a dragoste!

parcă...
parcă caii ar fi putut alerga la nesfârşit
tu te închinai soarelui,
eu purtam în suflet chiar un gând,
şi de la el respirai sacadat...

dar acum mi sa indoit sufletul
şi miroase cu nesaţ
ultimile particule de praf
ce s-au aşternut pe urmele paşilor tăi
de mică visătoare

drm this

Koop - island blues

de ieri de la mare

cum facem cand povestile cad mai neasteptat ca frunzele toamna?

pe sub tocuri umbra e rece si tomnatica. viata a trecut mai repede decat te-ai asteptat dar acum ca poti respira linistita pare sa fi fost frumos...mai stiu cand prima vara era un capriciu implinit in mai, mai stiu atunci cand cel el imi zambise nemaipomenit, apoi zicand ceva macho ma sarutat masculin. iar el avea un chip angelic ca al meu. dar povestile au un curs, un continut si o viteza..si un sfarsit iar acesta e cel mai important sa apara la timpul potrivit.

ea era mica si alba pe plaja aurie. eu nu eram tocmai normal la acea varsta. ar trebui sa intelegi pentru ca si tu esti tanar. si nu era problemele astea de acum ce sa ii zic cum sa ii zic, oare daca ma respinge sau.. am mers la ea am salutat-o si am sarutat-o. am avut un noroc extraordinar pentru toata viata ca nu ma luat la palmi. dar sa stii ca oarecum le-am simtit in mintea mea si am incercat sa nu o supar. ea a fost foarte rezonabila si iubitoare. viata a fost o poveste dulce iar sfarsitul mi se pare corect. altfel poate aparea pericolul ca restul sa nu fie lipsiti de fericire

in aceasta casa am simtit racoarea eleganta a toamnei desi afara era mijlocul lunii iulie. am simtit insa si caldura lunii mai patrunzand din pozele cu toti copiii si nepotii zambind fericiti. casa era goala si totusi parea sa aiba spiritul atmosferei galagioase plina de nazbatiosi si veselia jocurilor. ei nu s-au opus ideii de a fi intervievati separat, desi se vedea clar in ochii lor ca nu ar fi tocmai de dorit. nu era teama era dor. in ochii lor am vazut dorul care inca ardea ca in acea zi pe plaja. totul era insa guvernat in graba de cuvantul ce avea sa-i desparta

pct ths

p.s. cu acest soare incepe si vara

desprEadevarulcareneMACinazilnic

soarele ar putea sa dispara stii prea bine asta
dar cine a zis ca avem nevoie de el?
daca ne cuprindem in sarea marii crezi ca suntem aparati?
sarea e buna in bucate si pe piele
unde crezi ca mai putem gasi o mare, asa sarata cum vrei tu?
dar tu de unde stii ca e corecta gramatica vietii tale?
atunci e corect ca fiecare are gramatica lui
nu-mi este mila de dragostea ta, vreau sa o sparg in stanci
stiu, nebunia e doar o stare de veghe intermitenta
iar stancile se vor indoi sub greutatea ei.. asa cum ma indoi pe mine de fiecare data
am in ifose cele mai adanci idealuri
idealul se naste din cadenta inimii
inima nu e doar un moft, nu e doar o necesitate, inima e un univers
mai multe universuri mari intrun singur univers mic
crezi ca poti sa imi furi replica?
niciodata nu a(m) fost a ta
poti nega cat universul, tot nu vei avea dreptate
cica ne indreptam spre ea
spre?
apocalips
a...
 

p.s.  http://www.youtube.com/watch?v=Q7Vx_zHLIdI

bee-polar

poti zice ce vrei tu, poti zice chiar ce gandesti
nu pot, ma apasa in ceafa ceva, e ca un colier greu
poti sa crezi, poti sa crezi sa crezi, poti sa iti duci credinta ca o viata
sau pot sa cercetez, sa decad, sa ma distrug in cunoastere

alearga-ti sufletul pana la bere, pana la vodka, pana la coca cu timbre
sau imi fac sportul un ideal si un stil, poate ating si varfuri de munte
implica-te in viata celor morti, dezgroapa-le oasele si cauta-le de cancer
nu  pot decat sa caut in minte, lucrul care ma opreste, si sa continui sa il dezvolt

atunci indoaie-ti oasele, stoarce memoria din ele, si pune-le la pastrat pentru viitorul inteligent
mai bine ma arunc in ...

infected mushroom - the messenger

p.s. azi o albina mi-a soptit sensul vietii - mierea!

pour ici

initializare program...
deschidere ochi! dar ochii nu vor...
initializare faza doi - coborare din pat fara fracturi, fara rani superficiale
rata de succes de 80% faza doi, faza 1 - inca in derulare

deschidere faza 3 prima etapa igienizare. rezultat: depasire timp cu 30%
etapa 2 anulata, etapa 3 amanata, etapa 4 balcon - aer curat si priveghitori nebune

soare ce arde si orbeste, vant calm si revigorant, faza 1 incheiata cu succes!

purici invizibili umbla pe interior si musca din suflet. puricii alta treaba nu au: musca si depun oua si nici nu scapi de ei usor.
in seara ce urmeaza urmez programul cod - umbra noptii in dimineata. ca si ieri, voi urma faza 102, 103, poate chiar 115 si daca ultima are rezultat pozitiv initializez si 169.

p.s.... inchidere program

cal-gone 25

bum, bum!

asa ar face ideiile de maretie ale unui popor vechi sud-asiatic, partea de nord a unui popor care acum este inecat in niste idei proletare...
apoi s-ar asterne o iarna desprinsa din cele mai noi cosmaruri  ale umanitatii

dimineata te trezeste subtil cu o vibratie si un "ce faaci? buna dimineataaa!" si te bucuri ca e mult mult soare.
sistemul inca nu e la parametri optimi de functionare dupa ce cu o seara inainte nu ai vrut sa fii devreme in intuneric si ai ramas pe o teresa luminata doar de felinare...

"da.. da.. mmhmm.. mmhmm, mmmma trezzzzsc" si stii ca daca mai intarzii o secunda adormi inapoi.

undeva afara e chiar cald si la ora opt. fugi sa iai autobuzul opt de la ora noua si e plin de nu se mai inchid usile.
nu vrea dar urca si apoi urca toti. migratia poate incepe. "deci azi e mitingul.. si ieri ce a tot fost oare, s-o fi antrenat?", "nu, era o simulare in lupta cu extraterestri"

vruuum vruuuuum

elicoptere, mig-uri, parasutisti, multi oameni de tot felul.. adunati pe un aeroport mare fara ca sa vrea sa plece undeva..

copiii par insa sa fie cei mai multi. mici,  multi si peste tot.
soarele tocmai promitea o insolatie de minune, cand niste nori aprigi de furtuna se apropiau incet-incet de lumea orbita de stralucirea navelor de zbor.

"in praf se ascund valorile", " antichitatile sau vechiturile?", " hai nu te smecheri cu mine!"

bum bum !! va face muzica diseara odata cu fiecare bataie de inima, odata cu fiecare respiratie, cu fiecare zambet si gand bun schimbat/shot inghitit/lovit/amnistiat.

anenon - acquiescence

p.s. din cultura populara : berea pentru ficat e ca si calgonul pentru masina de spalat

       seems legit

ca despre viata

seri ingamfate de întunecimea lor, seri care te rod cu indignare - iesi sa vezi stelele, ticalosule, pentru tine le-am pregatit! 
in seara de primavara devreme cu tenta de toamna tarzie, geaca subtire nu te ajuta, iar sa te intorci nu ai curaj.

de la non-stop iti iei o bere tigari si cafea in gand pentru a doua zi dimineata
apoi zici ca hoinaresti incet pe strazi, dar strazile sunt luminate, strazile sunt umblate, suflete-lumina circula nestingherite pe ele

sari gardul inalt de metal si te trezesti jos usor mirat ca nu ti-ai rupt picioarele sau cel putin un brat, apoi te indrepti tiptil spre o banca, indosita de un falnic pin. tot timpul ti sa parut stupida plantarea pinilor, dar nu te mai gandesti la asta..

asezat iti desfaci berea, iti aprinzi tigara, te gandesti la cafeaua de dimineata, privesti stelele si asculti linistea absoluta care te inconjoara.

mai 1964 - iunie 1980

fata din faţa râde ştrengăreşte fără nicio grijă, dar acum chiar nu mai are nicio grijă... poate chiar mai bine au uitat şi părinţii ei de durere...

picurii au aparut de nicaieri scurgând stelele pe pământ.. in imaginatia ta pamantul se iluminează din interior radiind bucurie... si stii ca fata din faţa ta a fost fericită atât cât să conteze

acum va trebui să sari gardul înapoi şi să nu te mai întorci decât o singură dată

washed out - you and i (caroline polachek)

here without you, the sun still rises every morning

ca despre timp

jumate din viata aceasta o impart cu visul, iar el imparte cu mine vise...

odata luptam cu multi dusmani, ii culcam la pamant ca in manele - cu gandul doar, apoi era nevoie de puteri supranaturale, adica ridici popoare adevarate si lupti impotriva unor dusmani inca imaginari...

apoi a mai trecut timpul si am invatat ca timpul e doar o variabila a sufletului, suflet care are diferiti timpi

dintrodata inveti tot felul de lucruri noi, uneori bune alteori inca inutile, apoi timpul nu mai are nici un caracter si fuge ca o idee pierduta

toamna, iarnaa, primavara-vara...21-22.. 23, 25, 35...

 gandul despre o pana albastra sa terminat. praful va acoperi chitina...


tk this

Pretty Lights - Pink Floyd Time Remix

p.s. un 1mAi muNcitoresc!

ca sa

toti cred ca viata e simpla
ma gandesc si eu ca o fi asa.. dar eu odata purtam mantii pe umeri si eroisme in fapte
de atunci a mai ramas doar colt de adevar

demult puteam atinge cerul doar pentru ca imi puteam imagina asta, nici nu aveam nevoie sa ajung la orizont
stiu, eu chiar puteam zbura, drept ca in vis, dar am incercat de multe ori si in realitate, nu era insa chiar asa simplu

eu am incercat o data sa ating fundul unui lac, cu mana... am incercat pana mi s-au inrosit ochii de la efort si lipsa de oxigen, dar stii ce, mana aia de namol a fost cea mai pretioasa din toata lumea
eu am urcat intrun plop, poate ca voi nu aveati asa ceva pe acolo, dar acestia erau atat de inalti ca eram sigur ca cerul sta pe ei. cand am ajuns sus vantul a inceput sa bata tare.. am crezut ca nu o sa mai fie eu, dar am coborat jos cu bine

candva visam la o fata blonda cu ochii negri, sfioasa si rosie in obraji. o visam si zi si noapte de ma speriam cand ma chema mama la masa.. apoi am intalnit o bruneta si am uitat tot, am uitat si numele meu, nici acum nu stiu daca i-am dat un nume himerei

eu ma gandesc sa imi fac ochelari
eu o sa imi iau o casa

zaz - on ira

p.s. ... si cerneala e tot mai departe

soir est

~imprumuta-mi ochelarii tai
pai..
hai ca nu vad pana in adancul sufletului tau~

dimineata cu soare nerasarit, sta undeva ascuns dupa un deal si asteapta momentul programat ca sa apara.

tu decizi ca fiecare stea ce moare e un vis gandit si indeplinit.
eu ma scurg pe pereti ca o umbra, incercand astfel sa ma feresc de covorul mare cu imprimeu de urs polar..

~ochelarii mei nu vad in adancuri, is de departare
adancurile au orizonturile lor, iar din coltul asta de camera pare sa cuprinda tot universul
daca promiti ca nu aduci o mare...~

dimineata e de primavara, soarele inca nu se simte suficient de asteptat, sau poate ca i-a stat ceasul

tu decizi ca stelele fluorescente sunt cele mai longevive si le mai arunci cate o privire fericita
eu curg mai departe si ajung in bordelul soarelui.

soarele se rusineaza si se arunca pe cer intro splendoare matematica


~o sa vina momentul si o sa ii vreau inapoi
o sa vina momentul si atunci o sa ti-i dau pe ai mei
tu nu ai decat de soare
cine e de vina?~


pct ths

deadmau5 and kaskade - i remember ( mr fijiwiji and laura brehm remix)

p.s. cu primavara nu te joci

ii sus

uita-te sus e infinitul..
ma duc sa verific
nuu
vreau sa il gasesc si sa ii dau una in moaca, daca tot zice ca e dupa asemanarea noastra...

~cu 2000 ani inainte~

oameni care uitau neptunul, diana sau un apollo atotputernic. oameni ce se simteau goi si pierduti in desertaciune..
magi ce asistau la stele lunigi cazatoare si la nasteri de prunci proorocesti... magi ce umblau in cautare de adevar...
 ...in 30 de ani avea sa moara un zeu...


undeva unii construiau un imperiu... apoi altii au construit un alt imperiu.. al doilea imperiu se inchina soarelui

soarele e un astru ce apare zilnic pe cer, el defineste timpul (in caz ca nu ai ceas), el iti da lumina, caldura, si mult bronz, cum sa nu-l iubesti?

~acum~

pe o banca cu o bere.. un cersetor cere 5 lei pentru o bolnava de leucemie care sustine ca e fiica-sa. nu am bani, dumneazeu sa va ierte... intr-un bar intunecat de rockeri?

pct ths

Portugal. The man - Once was One

p.s. oare ne pierdem..?

anem

undeva se scurge la vale o ploaie torentiala curatand totul in cale.. iar oamenii stau ascunsi in case si dorm
ar fi bine sa se opreasca ploaia inainte sa ajunga apa la nivelul geamurilor si sa navaleasca inauntru.
dar unii oameni nu dorm si pandesc sau fac dragoste

undeva in alt loc se petrec dansuri... acestia sarbatoresc un an nou local. la ei nu prea ploua si ar vrea. dar tot stau ascunsi prin case, ascunsi de razele nebune ale soarelui, si planuiesc alte pamanturi si clime... chiar temperat continentale...
dar unii dintre ei stau si se roaga.. intelepciune la toata lumea

undeva in alte locuri ninge, sau e noapte, sau se cearta toti, sau copii mici mori de foame, sau cineva primeste o scrisoare grea, sau se fac si desfac aliante secrete... undeva poate e rau, dar aici pare bine...


pct ths

lissie - nothing else matters

p.s. poate ca nu e asa, dar daca te uiti pe geam - o poveste.

nemurirea

ma gandesc la nemurire  si pare un lucru atat de tangibil

pot sa mangai si sa miros si sa fie fin si vanilat...
ciocolata se potriveste bine cu vanilia, nu? daca nu inseamna ca natura a gresit ceva!

ma gandesc la nemurire si valurile sunt line. valurile nu ar vrea sa stirbeasca din armonie, armonia se vrea perfecta. armonia e doar un cuvant pentru nemurire.


sa gandit o data nemurirea la mine, ma prins in noptea plina si eu gol. visam stele curcubeice si cuburi sferice. am sugitat toata noaptea ca un dement. noaptea a murit intro dimineata violent de luni. in ziua aceea m-am simtit ca un nou-nascut si am plans-o toata.


alta data nemurirea sa gandit la altcineva. ma prins cuprinzand o bere si doua fete. una erai tu, una nu era. tu sughitai de zor si am inteles totul.


nemurirea e doar o stare efemera, un simplu joc de cuvinte cu absolut si aproape.

Kendra Morris - Shine on You Crazy Diamond

p.s. only one kind in the world

ochii din ploaia de nea

uita-te adanc in ochii mei, uita-te dincolo de picurii de ploaie, uita-te dincolo de rautatea sclipitoare sau de trandafirii blandetii... uita-te adanc pana ajungi mai aproape de miez, uita-te sa treci de frica...

a nins azi noapte. a fost un adevarat dans al naturii. totii fulgii se dadeau peste cap in jocul lor pufos, in a uimi aerul, in a decora lumea si a misca inima impietrita de noroi si tristete...

dimineata soarele sa uitat mirat peste oras nereconuscandu-l, apoi a zambit multumit de schimbarea produsa, orasul era feeric si stralucea jucaus sub razele caldute.

am visat ca ma inec.. ma inecam in soarele tau. tu erai cel mai stralucitor dintre toate astrele si razele tale, toate, se repezeau sa incapa in plamanii mei.. am crezut ca mor, dar, apoi, plamanii mi s-au transformat, iar eu am devenit un portocal... te iubeam

toata ziua au lucrat masinile.. au strans toata zapada si au dus-o in afara orasului. acolo copiii harnici cu lopetile au construit un munte din ea. apoi l-au imprejmuit cu un gard inalt de fier incarcat electric si au pus taxa la poarta. fiecare cetatean al orasului putea plati taxa, apoi sa urce pana in varful muntelui, iar acolo sa ia un picnic grozav cu privelistea orasului la picioare.

o minunata inventie a copiilor!

stii, odata cand eram copila, am picat in genunchi.. fugeam asa pe strada dupa un fluture albastru, dadeam frenetic din manute razand, m-am impediecat intrun pietroi si am picat in genunchi. m-am julit rau dar nu am plans. imi paruse doar tare rau de fluture ca l-am pierdut ma distram tare bine.

si apoi ce cauta ditamai pietroiul in mijlocul trotuarului nici pana acum nu am inteles, pur si simplu nu are nici un sens...

seara lumea a iesit la teatru, la cinema, la taiat frunze in piata mare din centru.. exista o asemenea traditie in acest oras. in prima sambata din ianuarie, toata lumea care nu are un program cultural trebuie sa mearga in centru. fiecare isi aduce cateo punga sau un sac de frunze, de care gaseste, nu conteaza specia, dar e important sa fie poastepete. apoi se apuca intro veselie sa le taie cu o foarfeca mare. nimeni nu stie de unde a aparut o asemenea traditie si ce reprezinta dar toti sunt foarte constiiciosi si o respecta intocmai.

din frunzele ramase in piata se face hartie, iar aceasta se doneaza scriitorilor saraci, primaria avand un program solid in acest sens.

intro - psique 

p.s.: eleonora a fost gasita!