duminică, 4 decembrie 2022

Gustul dulce al comunității

Eu recunosc că nu cunosc multe despre autism. A trebuit să intru pe internet sa mă documentez. Nu aș fi crezut că unul din 59 de copii are o oarecare formă de autism. A doua informație revelatoare pentru mine a fost că acesta apare mai des la băieți și că simptomele sunt mai pregnante. Mai exact băieții au de 4 ori mai multe șanse de a dezvolta o tulburare din spectrul autist comparativ cu fetele. Tulburător în sine este faptul că nu se cunosc exact cauzele care provoacă apariția acestei afecțiuni.

Acum doar pentru că nu sunt eu la curent cu toate informațiile medicale și cu precădere cu cele din zona TSA nu înseamnă ca acestea nu există. Ele chiar există și lumea a încercat să facă față cum a găsit de cuviință și cum i-a permis posibilitățile financiare. Ideea principală ar fi că persoanele cu autism pot fi integrate în societate foarte simplu. Desigur, cu cât sunt diagnosticate și duse la un specialist cu atât mai bine. E posibil ca acea persoană sau copil nici să nu necesite neapărat o îngrijire specializată ci doar mai multă atenție. Iar acele cazuri mai intense trebuie într-adevăr incluse prima dată într-un mediu controlat pentru o terapie reușită.



Având în vedere că la noi în țară mai sunt multe de făcut și de reparat, unele nevoi încă nu sunt acoperite de instituțiile guvernamentale. Astfel nu e de mirare că apar inițiative private pentru a ajuta persoanele care doresc să devină autonome. Un astfel de loc este si  Centrul de educație pentru viață Arima în clădirea căruia își desfășoară activitatea și Brutăria Arima. Centrul se ocupă de copii și terapia acestora, punându-le în mână uneltele necesare pentru viață, sub forma diferitelor terapii - Sonrise, comportamentală, pianoterapie, terapie de integrare senzorială, logopedie, terapie ocupațională și un grup de socializare. Brutăria Arima produce cozonaci în regim comercial angajând în acest scop tineri cu nevoi speciale. Cele două sunt complementare și produc mult bine în zona în care sunt, aducând zâmbete și ușurare.




Situația însă are nevoie de suportul mai multor oameni, pentru ca acesta să își continue activitatea și mai mult să se dezvolte. În acest sens pe 11 decembrie 2022 va avea loc un eveniment de strângere de fonduri la hotel Radisson din București, eveniment ce are ca scop salvarea Centrului și strângerea de fonduri pentru proiectul special - “Campusul integrării sociale”. Acesta va oferi locuințe, locuri de muncă, terapie și spații recreaționale și de divertisment adulților cu autism și alte tulburări de dezvoltare, precum și tinerilor proveniți din centre de plasament.



Eu am toata încrederea că acest centru se va dezvolta armonios și va ajuta foarte mulți oameni, având încredere în comunitate.

Hai că putem!

 Moderat - Intruder


Am vorbit despre acest lucru și pe podcast pe care îl poți găsi aici.

 



Articol scris pentru proba extra-concurs Arima lansată via SuperBlog

vineri, 2 decembrie 2022

Filmele copilăriei

 

Nu știu cum faci tu, dar eu când mă gândesc la filmele copilăriei îmi vin în minte cele difuzate pe televizor. Probabil că cei mai mulți au avut cam aceeași experiență, și mă refer la cei de-o vârstă cu mine care au avut norocul de a copilări la țară. Astfel că contactul cu lumea filmului venea prin filtrul câtorva televiziuni statale naționale și oferta era relativ limitată. Dacă mă gândesc mult îmi pot aminti de Maria Mirabela. Este o coproducție moldo-românească care probabil are.. uite, deja 41 de ani! Mi se părea foarte interesantă întrepătrunderea dintre desen și actori, iar producția în sine era una bună.

Mai târziu, tot din zona basmelor, a fost difuzat pe tv „Sailor Moon”. Știi desenele cu fetele în uniforme școlare care aveau ochii cât jumătate din față? Pentru vârsta de atunci era foarte apetisantă ideea unor fete școlărite, prințese extraterestre cu un pic de amnezie, care sunt pe pământ ca sa îl salveze. Foarte diferit era și modul de lucru al japonezilor. Desenul era complet altfel față de ce eram obișnuit să vad la tv.

Peste timp au început să apară producții destinate parcă copiilor, dar totuși interesante și pentru adulți. Sa zicem de animația „Shrek”. A fost savurată toată franciza fără a mă simți prea adult. Tema este una de basm – salvarea unei prințese de către un cavaler aparte care va dezlega blestemul prințesei prin puterea dragostei adevărate. Sau ce părere aveți de „Monster Inc”? Toate producții extraordinare care mi-ar fi plăcut sa le fi văzut și când eram mai copil.

Uneori îmi amintesc de “Singur acasă”. Sigur, este un film difuzat la fiecare Crăciun și toată lumea e posibil sa îl știe pe de rost. Dar cine nu și-a imaginat cel puțin odată să fie în situația personajului principal luptând șmecherește cu răuvoitorii.

Să îți mai amintesc despre Tom&Jerry și nesfârșitul carusel al șotiilor? De câte ori a câștigat Tom cursa, dar Jerry? Probabil că din toate victoriile de etapă, dacă e să le punem cap la cap iese zero și până la urmă au câștigat ambii o mare prietenie. Poate și din aceasta cauză erau unii dintre cele mai iubite personaje de desen animat pentru copii.

Dar un film bun se vede într-un cadru bun. Locul unde se desfășoară întreaga magie este cinematograful. Acolo poți vedea filme la calitate înaltă atât video cât și audio. De exemplu filmul “Lilu, Lilu, Crocodilu’”, adus de InterComFilm, poate fi savurat la calitate audio Dolby Atmos atât în varianta originală cât și dublat în română. Acesta este un film pentru copii și se poate viziona evident de întreaga familie. Actorii sunt unii foarte buni și doar îl voi menționa pe Javier Bardem. De talentul lui nu se îndoiește probabil nimeni dar nu știu să mai fi jucat în filme de acest fel. Pentru a te convinge că se potrivește și în acest cadru poți verifica în următorul trailer.

Acțiunea filmului se desfășoară într-o lume plină de culori, muzică și voie bună. Personajele sunt speciale - un crocodil solist vocal, un copil inadaptat într-un oraș imens și o pisică mofturoasă. Pana la urmă pare o rețetă de succes, așa că ne vedem la cinema.

 



_____________________________________

𝓐𝓻𝓽𝓲𝓬𝓸𝓵 𝓼𝓬𝓻𝓲𝓼 𝓹𝓮𝓷𝓽𝓻𝓾 𝓢𝓾𝓹𝓮𝓻𝓑𝓵𝓸𝓰

____________________________________

luni, 28 noiembrie 2022

cozonac perfect cu Băneasa

 

Relația cu pâinea vine din străvechi vremuri. Pâinea ne-a ținut de multe ori în viață când nu mai era ceva pe lângă, poate doar o untură sau doar o ceapă. Dar acum relația cu pâinea este de du-te – vino, ori te îngrașă ori îți dă fibre hrănitoare și utile corpului. Cu aceste aspecte fiecare are responsabilitățile lui.

Adevărul e ca iubim pâinea și chiar mai mult decât atât, iubim cozonacii. Aceștia sunt o formă elevată a pâinii. Este un deliciu și în același timp o sărbătoare. Gustatul cât mai ales gătitul copturii în sine se înalță deasupra condiției umane.

În regulă, recunosc, în ultimul timp am început sa fiu un pic mai interesat de ce se poate face prin bucătărie. Am purces prin a găti ceva mâncăruri. Apoi am făcut niscaiva pâini. Acum sunt în proces de creare a maielei personale. Încă nu sunt la nivelul de maturitate cu ea dar nu mai am mult.

Acum am zis să mă elevez puțin așa că am pus de un cozonac. Nu am mai făcut, așa că dacă vedeți ceva greșeli tratați-le cu indulgență. La fel, dacă îmi iese bine sigur e norocul începătorului.

Am început prin a căuta rețete. Am studiat pe internet și sunt o multitudine de rețete noi și vechi, bune și extraordinare. Am ales una grea, demnă de un începător și era cât pe ce sa mă apuc sâmbătă pe înserat. Când am constatat că durează 12 ore am zis că las pe dimineață.

Duminică la 9, după ce m-am trezit am și fugit în bucătărie să scot ingredientele din frigider. Le-am pus pe masă să urce la temperatura camerei care era de 21 . Apoi am pus pâinea corespunzătoare la copt și am început să mă pun și eu în ordine cu rutina matinală de igienă.

Revenit în bucătărie am început să cântăresc ingredientele și să le pun in boluri. Te rog frumos, dacă vrei să te apuci de așa ceva să-ți iei un cântar fără touch, sau dacă e cu, măcar să fie unul bun. Al meu când apăs tare îmi ia greutatea apăsării, și în loc să arate zero îmi arată minus ceva. Destul de frustrant.

Am cântărit în prima faza așa:

  •           650 g faină pentru cozonac Băneasa
  •           100 g lapte călduț
  •           120 g zahăr
  •           7 g drojdie uscată
  •           60 g iaurt
  •           40 g miere
  •           2 ouă întregi plus 2 gălbenușuri
  •           20 g de rom
  •           150 g unt
           cântărire ingrediente 

Apoi cu frică și speranță am încălzit laptele. Nu am mai încălzit niciodată 100 g de lapte la aragaz și când am verificat era deja aproape fierbinte. L -am lăsat să se mai răcorească să fie la temperatura corpului, iar apoi am pus peste cele 7 g de drojdie și o lingură de zahăr din cele 120 deja cântărite. Am mai pus 100 g de făină din cea cântărita și am amestecat doar puțin. Cât i-am ras la o portocala siciliană coaja, drojdia a avut timp să se activeze. Tot în acest timp am pus 200 g de stafide la hidratat în sucul portocalei menționate și a shot-ului de rom mai sus cântărit. Cu această ocazie am constat că sticla de rom era pe post de atomoterapie – dopul de plută nu păstrează romul. Așa s-a evaporat jumătate de sticlă. Bun, mai departe. Am amestecat bine maiaua formată mai sus și am pus peste o folie de plastic ca să se poată desfășura în voie iar eu să documentez episodul. Time stamp 10:21

          preparare maia

Am scos maiaua după jumătate de oră de la dospit și am pus-o peste faină. Am mai pus restul de zahăr, iaurtul, mierea și amestecul de gălbenușuri. Am frământat până am obosit bine de tot. Între timp s-a trezit și prietena mea care sâmbăta și duminica doarme cu o oră în plus. A sărit rapid în barca mea și a început sa frământe delicat. În acest timp s-a constatat evoluția tehnologica din bucătărie care înseamnă roboți de bucătărie și cum, în lipsa acestora, cel mai probabil că o să apară ceva dureri de mâini și spate. Bun, notat.

După o jumătate de ora de frământat, 5 minute pauză, încă jumătate de oră de frământat, încă 10 minute de pauză, am încorporat untul în încă 50 minute iar masa de lucru a fost împinsă prin toată casa. Cât iubita mea a insistat să simtă aluatul frământându-l la fel de delicat eu am pregătit nuca:

  •            200 g nucă, din care am ales câteva jumătăți pentru decorare
  •            60 g de zahăr
  •            120 g lapte
  •            1 plic zahăr vanilat
  •            10 g de cacao

Am mărunțit nuca și am amestecat-o într-un castron cu cacao. Operațiune realizată pe uscat. Am pus laptele într-o cratiță, zahărul și vanilia și am plasat-o pe aragaz fără frică. La temperatura de fierbere am turnat compoziția peste nucă. Deja mirosea a sărbătoare.

             preparare umplutură

Coca a fost băgată în cuptor doar cu becul aprins și lăsată la dospit o oră. Time stamp 12:30.

Cât stai și aștepți o oră poți să mănânci ceva. Poți bea o cafea. Poți contempla iarna care e gata după deal. Poți medita la timpul consumat până acuma în realizarea unui aluat deosebit de cozonac. Și desigur poți documenta tot procesul.

După ce s-a scurs timpul am scos aluatul, l-am împăturit de două ori pe două direcții perpendiculare și l-am pus înapoi la cuptor sub căldura becului. În mod surprinzător coca era călduță, finuță și plăcută la atingere. Am mai pus o ora la temporizator. Time stamp 13:30.

Tot timpul acesta te poți pregăti sufletește. Faci curat prin bucătărie, trebuie să fie totul strălucitor. Poți da drumul la mașina de rufe, la cea de vase, la cea de aspirat. Poți compune o poezie:

Cât e făina de albă

Cât e mirodenia de amară

Cât e drojdia de bună

Fără tine viața e brună

 

Sau

Strălucesc încă stelele

Se întăresc podelele

Se înmulțește drojdia

Îndulcește-mi amintirea

 

Știu, talentul meu la poezie poate fi depășit doar de cel la întors cozonaci. Bun, să mai verificam ce e în cuptor. Presimt că vine timpul umpluturii.

După ce s-a consumat ora de dospit iubita mea pus o lingură de ulei pe masă. Eu am cântărit coca rezultând 1220 de grame. A pus coca pe masă, a presat-o bine să iasă bulele de la dospire. Apoi a rulat-o rezultând o bagheta mai mare. Aluatul acum are viața lui și la fiecare acțiune de genul va necesita 15 minute de odihnă, exact ca în facultate.  Am lungit și răsucit franzela până a ajuns un șarpe de 75 cm și am mai lăsat-o 15 minute. Apoi le-am porționat în câte 305 g fiecare si am modelat 4 bile, care desigur, au nevoie de sfertul academic.

           modelare cozonac

Bilele au fost întinse și făcute mici suluri, care după ce s-au odihnit puțin au fost făcute pânză peste care am pus umplutura. După ce-a fost umplută fiecare pânză, le-am răsucit una după alta și le-am aranjat în cele 2 tăvi, una lungă și una rotundă. Le-am pus înapoi în cuptor la dospit la temperatura becului. Vor sta minim o ora jumătate acolo trebuind să umple frumos formele. Time stamp 16:00.

După trei ore le am dat cu puțin gălbenuș de ou bătut cu lapte și i-am decorat.


                     decorare cozonaci


Cuptorul e setat pe 250   cu recirculare dar când am pus cozonacii am setat temperatura 170 .

După o jumătate de oră i-am întors in cuptor. Time stamp 20:00.



                proaspăt scoși de la cuptor

Acum la încă o zi de la mare isprava pot spune că acești cozonaci sunt totuși foarte buni. Pentru mine puțin cam dulci, stafidele având o dulceață puțin exagerată. Dar toate ingredientele, și mai ales faina de cozonac au performat incredibil de bine. Nu sunt convins că merită tot efortul dar pot înțelege unele costuri.


și cum chiar nu mai e mult, spor la cozonăcit.





_____________________________________

𝓐𝓻𝓽𝓲𝓬𝓸𝓵 𝓼𝓬𝓻𝓲𝓼 𝓹𝓮𝓷𝓽𝓻𝓾 𝓢𝓾𝓹𝓮𝓻𝓑𝓵𝓸𝓰

____________________________________

vineri, 25 noiembrie 2022

awesome Answear is the answer

 
A venit iar vremea confesiunilor!

Vine Crăciunul și odată cu el se începe toată forfota cumpărăturilor de iarnă. O mare de oameni în căutare de bucurii încapsulate în jucării, dulciuri și multe alte bunătăți. Prin magazine apar produsele specifice, cât și cele dulci, pe media socială se pun în practică ritualuri, iar în minte apar imagini din copilărie.
Când eram mic îmi plăcea mult iarna. Mă duceam la săniuș sau porneam bătălii crâncene de bulgăreală cu alți copii din cartier. Uneori aceste războaie evoluau la nivel de lupte între cartiere. Se aduceau grămezi mari de zăpadă pentru a alimenta linia frontului. Alteori ne mai imaginam cum patinam artistic sau schiam vânjos. Nu existau patinoare sau alte posibilități pentru un schi corespunzător. Nu era însă necesar și de altfel permanent eram pe afară. Când ajungeam în casă hainele erau bucăți înghețate de material, ce nu le puteam da jos până nu se înmuiau puțin. Știu că îmi imaginam că undeva în viitor va exista și răspunsul meu. Se pare că am avut dreptate și acesta se găsește acum pe https://answear.ro/c/copii.

 


Întrebarea ce mi-o puneam era naivă. De ce erau atât de anoste hainele de copii? Doar monocrom în nuanțe închise, haine incomode și care de multe ori nici nu țineau de cald.
De ce nu puteau hainele să fie o prelungire a imaginației mele? De ce nu puteam avea cu toții (noi copiii) numai haine colorate și mai ales inspirate din eroii noștri preferați. Am fi putut trece din imaginar în real iar jocurile ar fi fost un mix de poveste și legendă. De ce nu puteau copiii să aibă hăinuțe comode în care să se simtă în siguranță față de elementele naturii, mult mai aprige pe atunci. Să se poată sa nu ajungă umezeala la piele și să fii nevoit să te retragi la baza (adică în casă după sobă).
 
Mi-ar fi plăcut să primesc la început de iarnă, de la Moșul, un cadou conținând Geox cizme de iarna copii. Știu că aș fi umblat uscat la picioare, neobosit și zbenguindu-mă mereu, în cautare de noi surse de joacă. Nu mai era încă perioada aselenizării din ‘69 dar luna a fost mereu fascinantă, mi-aș fi putut imagina cum sar în ghetuțele mele pe teren selenar.



Dar așa erau vremurile iar bucuria pe care nu am avut-o atunci va fi transmisă mai departe închizând karmic un cerc al nedreptății.


Tu lasă-ți copiii să zburde prin câmpii înghețate să experimenteze iarna așa cum știe. Lasă-l să se încălzească alergând după alți copii sau conducându-i pe vajnice și epice fire ale jocului. Lasă-l să se îngroape în zăpadă până la brâu. Îl vei vedea de pe geam în hăinuța colorată, poate albastră, poate roșie. Și să-l îndemni să se simtă bine în hainele ce ii plac și îl caracterizează. Va trebui să se exprime și prin modă. Va avea o gecuță preferată sau un pantalon iubit. Lasă-le să le poarte pana îi ajunge mânecă la cot.

Ești copil doar o dată, cum am fost și eu și tu. Nu e o pedeapsă sau o răsplată să fii copil, dar nici nu ai altfel cum. Va avea multe întrebări la care îi vei răspunde, iar la unele singur va găsi răspunsul potrivit. Până află el care e răspunsul corect cum și ce să poarte, intră lejer pe net și ia Haine copii pe answear.ro



hai, spor la colindat! 

_____________________________________

𝓐𝓻𝓽𝓲𝓬𝓸𝓵 𝓼𝓬𝓻𝓲𝓼 𝓹𝓮𝓷𝓽𝓻𝓾 𝓢𝓾𝓹𝓮𝓻𝓑𝓵𝓸𝓰

____________________________________

luni, 21 noiembrie 2022

Simfonia Pastelor Băneasa

 

La început de an 2022 după un an chinuitor în care nu mai ieșisem de pe meleagurile natale, îmi propusesem ca obiectiv să ajung iar pe tărâmuri mediteraneene. Când am văzut ca e noiembrie și că nu-mi îndeplinisem decât jumătate din obiective (fusesem prin august la mare totuși) am luat decizia să îmi cumpăr neapărat un bilet la avion.

Am studiat câteva zile opțiunile de zbor și cele de cazare neștiind încotro s-o iau. Am ales până la urmă Sicilia cu speranța fierbinte că va fi încă cald pe când ajung acolo. Și cât noroc am putut avea!

Am ajuns seara târziu în Catania, obosit după o zi lungă de scris, făcut bagaje, umblătura prin oraș și prin aeroporturi. Am găsit un autobuz și am plecat de-ndată la cazare.

Apartamentul era aproape central și pe străzi era plin de scutere, mașini, pietoni toți gălăgioși. Era sâmbătă seara, să fi mers toți pe la petreceri? Posibil. Totuși, cât de târziu și obosiți am fi fost (pentru că eram un mic grup), după ce ne-am revenit puțin am mers să căutam ceva de mâncare.

Chiar foarte aproape am dat peste o gradină mai retrasă unde erau câteva mese ocupate și încă una liberă. Acolo am mâncat poate cele mai bune paste.

Până sa ajung în Sicilia nu știam de pastele alla Norma și mai ales nu știam cât sunt ele de delicioase.  Denumite așa în onoarea lui Vicenzo Bellini compozitorul operei Norma, care ar fi exclamat gustând din paste „aceasta este adevărata Norma”. Nu sunt convins că a zis-o în română dar tot sunt de acord cu el.

 

Călătoria în sine a avut diverse atracții de la vestigii istorice protejate de autorități cât și minunatele peisaje marine sau vulcanice. Dar peste tot unde ai fi mers puteai savura o porție de paste norma, sau desigur alte bunătăți locale – pizza, foccacia, parmegiana.

 

Ajuns acasă, după câteva săptămâni deja mi se făcuse dor de Italia.

Așa că într-o seară am pus mână pe o oala, pe o  tigaie și m-am pus pe treabă. 

ingrendiente - sos roșii marinara, ulei de măsline, 
vinete, ceapa albă, usturoi, penne rigate Băneasa.


Primul lucru am pus niște paste Băneasa la fiert în apa clocotită în prealabil. Nu am pus prea multe, să fi fost vreo 250 g de penne rigate din grâu dur. Cât fierbeau acolo, în jur de 8 minute, împreună cu un strop de ulei de măsline și câteva boabe de sare, am pregătit restul ingredientelor. Mi-am tăiat vânata, am presărat-o cu puțină sare și am pus-o să se relaxeze un pic. Am curățat o ceapă, un usturoi și am desfăcut rapid un borcan de sos de roșii. Știu, blasfemie, trecem mai departe. Am  prăjit vinetele în ulei de măsline, le-am scos din tigaie din nou la relaxat. Am sotat finuț ceapa și usturoiul mărunt tocate, apoi am pus peste pastele, să ia gust. Am mai pus sosul de roșii și vinetele. Le-am lăsat câteva minute să facă toate o mare prietenie. Am pus și parmezan, da, în farfurie. Data viitoare o să caut mai puternic ricotta.




Eu nu am știut că pot face așa simfonii. Poate nu chiar ca Bellini, dar și eu pot exclama ”this is real Norma”. sigur a zis in engleză...

Acum mie produsele Băneasa mi s-au părut foarte bune pentru gustul meu și s-au purtat exemplar în oala și apoi in tigaie. S-au aranjat bine și în farfurie și apoi au avut gustul bun și amical cu restul ingredientelor. Ori sunt pastele bine făcute, ori sunt eu mare expert. Nu cred ca e a doua variantă.

Poate fi și de la faptul că fiind din grâu dur sunt mai stabile, au indice glicemic scăzut și sunt mult mai hrănitoare conținând o cantitate mai mare de proteine.

Aroma eliberata în fierbere îți amintește imediat de Italia cât și de copilăria macaroanelor cu lapte.

Că veni vorba de copilărie, voi ați mâncat când erați mici tăieței cu varză? Dar tăieței cu nucă și zahăr?

Eu zic sincer că uneori îmi mai amintesc de acele momente și mă gândesc serios să reîncerc acele rețete.

 

Și acum, hai,

Spor la gătit!



_____________________________________

𝓐𝓻𝓽𝓲𝓬𝓸𝓵 𝓼𝓬𝓻𝓲𝓼 𝓹𝓮𝓷𝓽𝓻𝓾 𝓢𝓾𝓹𝓮𝓻𝓑𝓵𝓸𝓰

____________________________________

miercuri, 16 noiembrie 2022

Promoționale WOW Today

 

Știu că și tu ca și mine și, de altfel, ca restul lumii, sigur ai observat că vine sfârșitul anului (era să zic al lumii). Și odată cu el vin sărbătorile mult așteptate de copii. Acestea vin aduse de moșul la copiii cuminți, iar în lumea business la colaboratorii de succes. Toată lumea e în frenezie să ia cadouri cât mai frumoase, cât mai complete, foarte speciale, dar nici să nu producă jenă fiind prea scumpe sau prea ieftine. Se caută coșuri de produse fine, sunt căutate și produsele de birou, pixuri, agende, calendare. Sunt bune cănile sau alte vase de băut ceaiul sau cafeaua. Dar sunt toate aceste și utile? Sunt, dar dacă toată lumea ia aceleași produse, nu e cumva redundant, așa, ca schimbul de mărțișoare?

Eu dacă aș avea o companie de succes aș căuta sa mă diferențiez. Ce ar avea nevoie angajații mai mult?

Este oportun ca unele cadouri de sărbători să fie și promoționale? Eu zic că da. O umbrelă inscripționată elegant cu numele companiei va păzi în continuare omul uscat de ploaie. Iar dacă este o umbrelă drăguță aceasta va fi și folosită cu fiecare ocazie. Aceasta va trimite un mesaj puternic din partea companiei către angajați și restul lumii Noi avem grija de angajații noștri”. Mai ales că se întâmplă de nenumărate ori să ajungi la birou pe vreme bună și să pleci pe furtună sau alte trăsnăi meteo.



Ziceam de umbrelă dar momentan se cam schimbă sezonul. Mă gândesc că pe aceleași considerente de mai sus ar fi la fel de oportun un hanorac sau chiar o geacă. Acestea pot fi folosite în cadrul companiei sau în zone care nu au legătura cu job-ul.  Mesajul vizual va fi permanent acolo.

Angajaților noi le-aș face un kit de debut în companie. Pachetul ar conține legitimația cu design personalizat plus o cană gravată cu un alias, și, neapărat, nelipsita agendă. Toate sunt super utile și îți dau o senzație de apartenență la companie, de integrare și de bun venit.

Pentru ocazii mai speciale se pot alege promoționale WOW. Acestea pot fi diferite obiecte cu diferite utilități practice dar diferite față de ce se găsește pe piață. Poate fi un rucsac pentru o persoană care călătorește mult în interes de serviciu, poate fi un stick de memorie Loken sau chiar o pereche de căști.

memorie Loken Token


Eu daca mi-aș face mie un cadou aș alege ceva calmant. Am vazut pe site la https://www.todayadvertising un glob rotitor foarte interesant. Nu are un motoraș și totuși se rotește lent. Folosește puterea combinată a gravitației și a luminii ambientale, iar acest lucru mi se pare liniștitor și îmi restabilește încrederea în geniul uman.


Glob rotitor

Tu ce ai alege? Îmi poți zice în comentarii, sunt foarte curios.

Hai, spor la Secret Santa!


_____________________________________

𝓐𝓻𝓽𝓲𝓬𝓸𝓵 𝓼𝓬𝓻𝓲𝓼 𝓹𝓮𝓷𝓽𝓻𝓾 𝓢𝓾𝓹𝓮𝓻𝓑𝓵𝓸𝓰

____________________________________

luni, 14 noiembrie 2022

Trei accesorii de telefon indispensabile

 

Zilele trecute umblam cu treabă prin București. Eu nefiind chiar bucureștean am nevoie de navigație, așa, ca să știu ce manevre am de făcut. Acum ca să fiu sincer cred că la cât de mare e Bucureștiul și localnicii o mai folosesc câteodată, poate când ajung prin zone necunoscute. Umblând eu așa prin oraș și nefiind întru totul atent la navigație am făcut un stânga neinspirat. Imediat am fost notificat de către asistentul meu de circulație rutieră.  Am intrat rapid pe o străduța, am întors și am revenit pe traseu. Mi s-au adăugat la călătorie doar două minute suplimentare. Până la următorul semafor deja mă gândeam cum era circulația mea prin capitala țării fără navigație asistată. Îmi amintesc că acum câțiva ani de zile, cel mai probabil opt, telefoanele astea inteligente erau mai rare și poate nu chiar așa inteligente. Știu că îmi mai setam traseul și trebuia să îl memorez întrucâtva pentru a mă asigura că nu apar erori pe parcurs. Să exemplific la o simplă ieșire din oraș spre vest, prin intersecțiile binecuvântate cu trafic infernal telefonul meu își pierdea semnalul GPS și intra cu brio într-o frenezie a reconfigurării. A trebuit să fiu puternic să țin direcția ca să ies din oraș. 

I.

Altădată, când aveam deja un telefon mai performant mi-am uitat suportul de telefon. Ca soluție mi-am rezemat telefonul jos la schimbător pe un loc de depozitare. Nu stătea prea fix și din când în când trebuia să îl îndrept ca să văd ce zice. În unul din astfel de momente am reușit să frânez la timp, aproape. Am atins doar puțin bara unui alt autoturism oprit regulamentar la semafor. Notat – de circulat cu mașina folosind navigație doar cu suport de telefon corespunzător. Lecția aceasta m-a costat atunci vreo 200 de lei. Cam cât e un suport?  



II.

O altă lecție ce am învățat-o, dar pe care probabil toată lumea o cam știe: e absolut necesar un încărcător de mașină, dar din acela bun. Să mai prezint o situație. Circulam liniștit la viteză de autostradă fiind pe drum lung. În astfel de situații îmi țin navigația pornită pentru a fi la curent cu eventuale evenimente rutiere. Dacă mai sunt ceva situații se întâmplă să mi se reconfigureze traseul. Și asta ca să nu trebuiască să stau în coloane infinite. Dar surpriză, pe când intram și eu pe Valea Oltului, mă anunță telefonul sec că hai că mai am 20% și mă descarc total. Cum așa, ce se întâmplă? Cum mai aflu și eu lucruri importante? Am pus telefonul pe mod avion și m-am dus rachetă. Glumesc, nu m-am dus repede, pe Valea Oltului nu ai cum.  A fost o duminică lungă de iarnă cu multă furtună de zăpadă și o grămadă de șoferi mai mult sau mai puțin speriați decât mine. Nu că ar fi fost neapărat din cauza telefonului dar am ajuns cu 4 ore mai târziu. Problema era că dacă pățeam ceva nu puteam suna pe nimeni să anunț sau să cer ajutor. Eram pe cont propriu.

Primul lucru pe care l-am făcut când am ajuns la destinație a fost să arunc vechiul încărcător. La reciclare, cum altfel? Apoi a doua zi am făcut un pic de cercetare și am ales un alt încărcător de telefon.  Prețurile sunt rezonabile, iar faptul că ai încărcare rapidă chiar în mașina poate fi câteodată vital. Imaginați-vă următorul scenariu – ai coborât din mașină, în timpul acesta e de vorbit la căști cu diverse persoane, deci e nevoie de Bluetooth pornit. În același timp este necesar să fie făcute poze și preluat informații. Și toate procesele acestea cât e ziua de lungă plus navigație între punctele de interes. E clar că un încărcător bun în mașină devine indispensabil.




III.

Acum nu știu cum ești tu, dar sigur mai sunt și alții ca mine. A treia situație. Mă plimb pe stradă cu toate în mână, un pix, câteva hârtii, un măr, cheile de la mașină și telefonul personal.  Dintr-odată simt un fel de premoniție că o să pierd controlul și o să scap ceva din mână. Uite, în genul acesta de situații, dintre toate, eu sigur telefonul o să îl dau de pământ. Și promit că o să fie și epic. Știind că e posibil să îl scap mă voi agita să îl prind mai bine. E clar că o să reușesc. Rezultatul e că îi dau una de zboară câțiva metri în față. Nu se poate? De două ori am pățit. De fiecare dată telefonul a decedat, în diferite feluri, dar desigur cu ecranul defect. Posibil ca aceasta să fie cea de a treia lecție

Bun, ia o husă de telefon de care-ți place. Nu e musai să fie 360, poate fi și tip portofel, tip nervură sau doar spate. Oricum ar fi e mai bine decât fără.  Ia o husă omule, nu mai da cu piciorul în telefon atunci când încerci să îl prinzi înainte să ajungă jos!



Dacă în schimb ești super ambidextru și atent permanent, eu te admir și te susțin.

Hai spor la spart ecrane!


_____________________________________

𝓐𝓻𝓽𝓲𝓬𝓸𝓵 𝓼𝓬𝓻𝓲𝓼 𝓹𝓮𝓷𝓽𝓻𝓾 𝓢𝓾𝓹𝓮𝓻𝓑𝓵𝓸𝓰

_____________________________________

vineri, 11 noiembrie 2022

Despre un somn hipoalergenic

 

 

Fiecare om își poartă grijile și nevoile cum poate. De multe ori mă uit la mine și mi se pare ca aș putea fi mai bine. Aș putea să fiu mai relaxat, mai amuzant, mai generos, mai serios și lista poate continua.

 

Când îmi amintesc să fiu mai amuzant mă mai uit la cate un videoclip amuzant, urmăresc o comedie sau chiar mai și eu câte o glumă. Filtrul gri de peste lume se ridică temporar și pătrunde lumina și optimismul cu ea.

 

Cu generozitatea îmi vine mai greu. Am avut o parte din viață marcată de postcomunism și lipsuri materiale la nivel elementar. Se putea pune problema „ce studii să mai continui daca nu ai papuci să mergi la scoală?”. Ai mei nu au renunțat să mă trimită, eu nici nu luam în considerare această alternativă. Dar încerc să mă fac bine.

 

Pare că ar fi o problemă, asta cu seriozitatea, în sensul că o aplic cam drastic. Totuși sunt conștient că seriozitatea poate fi și rea. Așa că mai încerc să îmi amintesc de primul punct.

 

Ce vreau să zic e că dacă văd că ceva nu e în regulă încerc să iau și măsuri. Nu e tot timpul însă ușor, dar nu mă las intimidat de impedimente.

 

Mă gândesc acum la mediul în care ești cel mai mult timp în mod voluntar extraordinar de vulnerabil. Adică la un nivel de bază, acel loc este acolo unde dormi și respectiv ajungi la relaxarea supremă. Sunt însă și lucruri care se pot face ușor. 

Eu am considerat următoarele:

- Am poziționat dormitorul într-o încăpere orientată spre răsărit pentru a avea o temperatură potrivită pe înserat, și o trezire mai facilă dimineața. Legat de temperatură va trebui să am  grija și la termostat iarna, daca e prea cald nu vei dormi bine (am mai scris un articol extins depre asta);

- Aerisesc încăperea și dimineața și seara pentru a reoxigena și împrospăta compoziția aerului;

- Am orientat patul perpendicular pe direcția razelor soarelui ca să le pot evita în diminețile de vară. De asemenea, dacă am draperii cu rată de pătrundere a razelor solare practic egală cu zero;

- Nu mi-am  adus tv / pc în dormitor pentru a evita sursele de tentație și pentru a favoriza și mai mult somnul;

- Am ales o saltea cât mai confortabilă dar și corectă din punct de vedere medical. Aceasta trebuie să fie orizontală pentru a nu avea senzația de alunecare. A fost aleasă cu scopul de a susține spatele, protejând curburile naturale ale coloanei vertebrale.

- Mi-am cumpărat așternuturile din fibre naturale. Cele mai recomandate sunt cele din bumbac pur. Acestea pot fi și certificate pentru a evita riscul apariției diverselor alergii

- Alocă suficientă atenție alegerii plăpumii. Și acum mă refer la umplutură. Deși peste tot prima soluție pare cea a fibrelor din mase plastice, aceasta nu este și cea mai bună alegere. Fibrele de masă plastică sunt bune pentru a menține căldura însă nu pot elimina umezeala. La nivel microscopic se formează mediul ideal pentru dezvoltarea acarienilor, care la rândul lor pot provoca alergii.

 

Având și o mică dermatită sâcâitoare am mai aprofundat puțin subiectul.

Fibrele naturale în general permit, datorită configurației acesteia, eliminarea umezelii. Lâna are la nivelul învelișul firului lanolina care este antibacteriană și antimicrobiană. O lână curățată mecanizat împotriva impurităților vegetale, și spălată cu detergenți ecologici pentru restul impurităților, își va prezerva calitățile naturale.

 

Acum ar mai apărea discuția despre disconfortul cauzat de lână la nivelul pielii. Este bine cunoscută acea senzație de iritare și mâncărime asociata adesea și cu alergia. Este așa numita alergie de contact și are legătură cu tipul de lână, și anume cu dimensiunea și asprimea firului. Cei de la Confort Merino, folosesc doar Lâna Merinos care este fină și plăcută la atingere pentru plapumile lor Fabricate în România.


 Fabricat în România

În plus, recent a fost lansată și Noua colecție Confort Lana. Aceasta are performanțe mult îmbunătățite datorită modului de prelucrare și de dispunere a fibrelor pe 3Direcții.

 
                         Lâna Merinos

Fiind în perioada 11.11.2022  poți profita până pe 13 noiembrie 2022 de reducerea semnificativă de 25% prin care să aduci sănătatea în dormitorul tău.



În concluzie, pentru un somn sănătos trebuie: eliminate toate distragerile, asigurate cele mai confortabile condiții fizice și psihologice. În plus este necesar ca elementele artificiale cauzatoare de alergii să fie înlocuite cu elemente naturale și pure.




zzz zzzz


_____________________________________

𝓐𝓻𝓽𝓲𝓬𝓸𝓵 𝓼𝓬𝓻𝓲𝓼 𝓹𝓮𝓷𝓽𝓻𝓾 𝓢𝓾𝓹𝓮𝓻𝓑𝓵𝓸𝓰

_____________________________________

miercuri, 9 noiembrie 2022

O carte

 

Ce este o carte?

O carte este o poartă de scăpare, un portal spre o altă lume.

Prima dată când am evadat așa a fost înainte să fi împlinit 10 ani. Pe atunci verile erau escapade formidabile, ba în lumea lui Tom Sawyer ba a lui Winnetou. Alteriori, prin ușa dulapului, pătrundeam în lumea înghețată a Narniei sau în angoasanta călătorie a lui Thor Heyerdahl. Toate m-au ținut lipit de paginile magice, de hârtia care se mișca în vâltoarea vântului ca pânza umflată în bătaia furtunilor. Rămâneam captivat de umbrele tremurate din carte pe înserat asemuite de mintea cu jivinele din pădurile Narniei. Ne găseau ai mei morți de foame pe după casă, pe mine dar și pe restul orătăniilor care s-ar fi bazat pe mine pentru hrană.

 

A mai trecut timpul, am crescut și eu, și cărțile au mai crescut și ele. Mă durea capul odată cu Dionis sau mă dureau chiar toate în povestea lui Alain și a neasemuitei Maitreyi.  Mai stăteam câteodată și urmăream lumea în insipiditatea ei veghind în lanul ei de secară.

 

După o vreme, ca în cărțile lui Moromete, timpul a luat-o razna. Totul a început să se miște repede și apoi foarte repede lansându-se în ritm de rock. Cărțile au început să fie disponibile în regim electronic. Așa am aflat de comuniunea dintru orașul și stelele, sau de cele trei legi imuabile ale roboților. Am aflat cu bucurie cine e cel mai iubit de pe pământ și cum e să nu dormi dimineața citind mai multe despre el. Dacă îmi amintesc bine nu era primăvara dar tocmai aflasem de flori de mai și cine merge după ele. Portalul acum era și literă scrisă, era și literă cântată, iar distorsiunea spațiu-timp era completă.

Ce mai este o carte?

Facultatea mi-a mai deschis o perspectivă asupra cărții. Lumea științei algebrei, matematicilor speciale și  ale analizelor matematice. S-a gândit să îmi arate tot ce nu știam încă despre fizică, apoi să mă arunce în tornada mecanicilor, staticii, dinamicii și a neasemuitelor mistere din rezistențele materialelor. Așa cărțile au devenit portaluri biunivoce având efecte vizibile prin lumea reală – pagini nesfârșite de calcule care ajung să demonstreze că un centimetru pătrat de metal e suficient. De câte ori acel centimetru nu a fost  însă și un metru pătrat secțiune în grindă de 40 pe 60 cm. Distracție de inginer la care am râs câteodată.

 

Apoi între sesiuni, între perioadele de acalmie cu seriale SF și portofele subțiri și lucii am mai descoperit o carte. Și anume pe aceea pe care o scrii. Nopți în care în loc să dormi, mai bine torni cuvinte dureroase sau bucuroase. În care arunci tot ce e bine, ce e rău, ce nu este, sau ce a fost prea mult. Aceasta poate fi cartea medicament care te îmbălsămează după ce prima dată iese din burtă ca predator bebeluș. Cartea incursiune în lumea imaginară. Lumea care te macină cu problemele ei pe care  tu le faci și tot tu le rezolvi, tot tu să le crezi că sunt reale. Mă durea mintea.

Cartea auzită sau audiobook – un alt răspuns. Un deliciu în călătoriile de drum lung. De mai multe ori am fost urmărit cum goneam pe autostrăzi în timp ce mă feream de posesorii de corpuri, suflete revenite de dincolo, din lumea lui Hamilton. Alteori Jocurile foamei” mă ascultau în timp ce sforăiam liniștit în nopțile sărbătorilor de iarnă.

 

Cartea auzită poate fi peste tot, la fel și cartea kindle. O iei în deplasare că nu se descarcă și nu ai nevoie de lumină suplimentară în cameră.

Mai târziu am aflat de cărțile de dezvoltare personală. Am intrat în contact cu ele și in regim de carte tipărită cât și în format audio. În oricare dintre situații este o adiție binevenită în universul mai sus prezentat.

                                                        Sursă Site Editura Niculescu 


Recent am văzut că la editura NICULESCU sunt toate variantele de carte – cele tipărite, cele e-book cât și cele audiobook. Lipsește încă cartea scrisă de tine, dar ce să faci? Hai, căutam sponsori culturali, totuși vă rog, doar persoane private 😉😉.

Ce este o carte?

Fiecare va avea răspunsul lui și toți vor avea dreptate.

 

Hai, spor la citit!

 


 _____________________________________

𝓐𝓻𝓽𝓲𝓬𝓸𝓵 𝓼𝓬𝓻𝓲𝓼 𝓹𝓮𝓷𝓽𝓻𝓾 𝓢𝓾𝓹𝓮𝓻𝓑𝓵𝓸𝓰

_____________________________________

luni, 7 noiembrie 2022

econimiște În club, În CASHCLUB

 O așa oportunitate nu se cedează ușor

Eh, chiar așa să o luăm pe rând. Ziceam în unul din articolele precedente cum am devenit pasionat de finanțe personale. Încă sunt, așa că, să scriu despre economisire mi se pare o mare oportunitate.

Ce nu am menționat până acuma era cât de interesat eram. Practic devoram informații despre acest subiect încât ascultam podcast-uri despre finanțe personale și cand mergeam la dus, și când mergeam la somn. Cum era un mit prin facultate - dormeam și învățam în același timp.

În timp am aflat că există cinci mari subiecte/ etape care e bine să fi parcurse:

- generare și creștere venituri
- lichidare datorii de consum
- economisire și tăieri cheltuieli
- investiții imobiliare, investiții la bursa, investiții în afaceri
- donații și lucrări de binefacere

A trecut un an în care am tot studiat și experimentat diferite aspecte ale celor de mai sus. Am încercat să mă axez pe primele puncte.  Desigur că nu am ajuns să mă pot compara încă cu vreun mare investitor în viață. În continuare am datorii deși considerabil mai mici, mai am de lucrat la creșterea veniturilor și aș mai avea pe unde să tai din cheltuieli. Am intrat puțin și în partea de investiții la bursă, dar cred că pot face mai multe dacă mă concentrez și mai mult pe partea de economisire. 

Ce pot spune că am învățat despre economisire?

Este necesar un buget de cheltuieli. În felul acesta îți contorizezi banii. Înainte de a-ți face un buget poți începe prin a nota fiecare cheltuială. La sfârșitul lunii le poți împarți pe două categorii – nevoi și plăceri. Apoi vezi de unde poți să mai tai ce crezi că nu e necesar. Îți setezi apoi bugetul și te ții de el. Așa nu ajungi în situația de a împrumuta. Este un concept sănătos care s-ar putea descrie în limbaj popular prin nu te întinde mai mult decât îți e plapuma.

Să nu cumpăr din impuls. De multe ori, oameni fiind, avem dorințe arzătoare să deținem un obiect sau un serviciu. De cele mai multe ori în urma unei reclame bine făcute sau pentru că am văzut pe undeva o utilizare practică super faină. Sfatul meu e sa te gândești la numărul de ore lucrate necesare pentru a plăti acel obiect/ serviciu. Dacă în continuare ți se pare o idee bună include-l în bugetul de luna viitoare. În felul acesta te asiguri că lucrul pe care ți-l dorești merită așteptarea dar și că nu îți va afecta bugetul.

Să folosesc mai des listele de cumpărături. Când mergi la cumpărături ai în cap un anumit prag superior de cheltuieli, iar când ajungi la casa acel prag e depășit? Poți realiza o listă de cumpărături cu produse stabilite după zile. Așa te asiguri ca plata la casă va fi cea stabilită încă de acasă și că respecți bugetul asumat. De asemenea o idee bună este să urmărești raportul calitate / preț, iar la nivel de fructe și legume proaspete să cauți produsele de sezon. Sunt mai gustoase dar și mai sănătoase.

O zona importantă de economisire este poate fi și zona de cumpărături online  #smartshopping

Prin achiziționarea online nu mai plătești chiria magazinelor astfel produsele pot fi mai accesibile. În plus nu mai mergi în căutarea produselor prin magazine și astfel nu mai pierzi timp în trafic sau combustibil la mașină. Achiziționând online mai ai și opțiunea folosirii comparatoarelor de prețuri. Le știi? Utilizează-le de fiecare dată.

 Folosește o opțiune de cashback. Tot mai multa lume se familiarizează cu acest concept. Poți face cumpărături online iar dacă folosești opțiunea de la CashClub vei primi o parte înapoi. Procentele de bani înapoi pot varia între 1 și 30 %. Contul se setează ușor, apoi poți să îți pui extensia pe calculator cât și aplicația pe telefon. Eu mi-am făcut cont să văd cum e. În două minute am setat tot. Apoi am observat mai multe magazine interesante printre cele 800 existente.

                                    sursă Cashclub.ro

 Apoi mai este și opțiunea de a recomanda platforma cashback. la fiecare cont activat și concretizat printr-o comandă validă vei primi în cont 30 lei. Mai mult decât atât și cealaltă persoană va primi aceeași sumă.

 Să nu uit recent a fost aplicată și o secțiune de cupoaneAcestea se aplică pe coșul de cumpărături înainte de finalizarea comenzii și nu influențează opțiunea de cashback.

Mi s-a întâmplat de mai multe ori să dau greș. Nu e problemă, fiecare eșec m-a motivat mai mult să perseverez.

Despre fiecare dintre ideile menționate se mai pot spune diverse detalii cu multiple metode de aplicare. Dar poate că mai revin în alte articole. Ca bonus, însă, vreau să mai adaug o idee. Toate cele mai de sus trebuie aplicate cu un dram de plăcere, pentru că important e procesul mai mult decât punctul final.

Spor la economisit!



 _____________________________________

𝓐𝓻𝓽𝓲𝓬𝓸𝓵 𝓼𝓬𝓻𝓲𝓼 𝓹𝓮𝓷𝓽𝓻𝓾 𝓢𝓾𝓹𝓮𝓻𝓑𝓵𝓸𝓰

_____________________________________

duminică, 6 noiembrie 2022

haica

 hai că nu e așa rău de tot,
nu mai arde soarele nerod,
iar apa rece din ocean 
e tot sărată, doar puțin în van

 hai că muntele nu e așa înalt
are vreo 300 metri pătrați
bine, e doar o bază stupidă
suntem de vârf la ani lumină.

 hai că vinul nu e prea rău-
e dulce, e rece și are glow
mai toarnă puțin în pahar
sau pune-l tot că ai har.

 hai că iarna e aproape,
iar cu frigul prin pleoape
pătrund și eu subit în tine 
cât tu ești cu totul în mine


TV On The Radio - Wolf Like Me

vineri, 4 noiembrie 2022

C.o.d.i. - misiune imperială

 Eu sunt Codi. Nu vine de la Codiță, nicidecum, ci are o explicație extra secretă. Numele este unul de cod și se descifrează în felul următor - Covert Operations Deadly Ispector.



Sursa: arhivă personală

Am responsabilități foarte importante. În principiu culeg informații despre universul lumesc. Ziua, ca să nu bată prea mult la ochi, stau cuminte pe canapea și ascult tot ce se întâmplă. Dacă e ceva super important deschid ochii pentru a avea dovada vizuală. Câteodată sunt ademenit cu mâncare. De cele mai multe ori sunt nevoit să răspund pozitiv pentru a nu atrage atenția. Dar e și bună mancarea, un mic răsfăț.

Cei pe care îi urmaresc eu sunt doi umani tipici. Un mascul și o femelă, care când mă văd prin preajmă, încep să mieune dizgrațios. Câteodată mai încerc să le explic cum se face, astfel ocazional pot vedea o îmbunătățire temporară a limbajului femelei. Masculul nu are pic de talent la mieunească. 

Cu toate că nu am reușit să îi fac să înțeleagă limba universală, pot spune că îmi sunt dragi cei doi umani. După cei trei ani de observații am dovezi că sunt șanse să evolueze la o stare superioară. Am putut observa că tot mai des au în meniu carne, utilă pentru hrănirea unei feline mortale. Știu pentru că îmi dau să degust înainte de a lua masa, cel puțin asta am reușit să îi învăț. Uneori îi văd moțăind pe canapea în timpul zilei. O activitate normală pentru un inspector. Cum poți altfel să acționezi în misiuni secrete de noapte dacă ai fost treaz toată ziua... Un nonsens.

Uneori, când mă las copleșit de responsabilitățile mele, cei doi reușesc să mă supere. Efectiv îmi apasă acele butoane. Ba nu mă lasă să mă deplasez în locurile secrete din șifonier, ba încearcă să intervină în misiunea mea de culegere date, încercând să interacționeze tactil cu mine. Câteodată chiar mă ridică cu totul, și apoi fac ceva cu casa, pentru că se rotește în jurul nostru. Ocazional apare și un uman mini care este la fel de enervant. În astfel de momente aproape că găsesc oportunitatea îndeplinirii scopului final. Fiind însă o felină rațională mai amân momentul.

O cauză poate fi și datorită nisipului de la Imperial Care White. În timpul nopții când plec în misiune la litieră pot folosi cu demnitate nisipul de pisici cu control maxim al mirosului, efectul bentonitei naturale. Desigur, culoarea albă este un atu reușind a-l identifica mult mai ușor în lipsa luminii. În urma mea rămâne în continuare un miros de iasomnie, fiind astfel mulțumit de încă o misiune îndeplită cu succes. 

Un alt aspect al misiunilor nocturne este că nisipul se regenerează iar bulgărașii dispar în totalitate. Încă lucrez și revin cu informații utile când aflu care este implicarea umanilor în subiect.

Celelalte misiuni au un grad prea înalt de securitate și nu pot divulga nimic despre ele. Informațiile respective ar putea să va transforme creierele în terci. Și acum pentru a uita tot, repetă dupa mine: miau covert miau operative, miau deadly… miau, miau, miaaauu.



 _____________________________________

𝓐𝓻𝓽𝓲𝓬𝓸𝓵 𝓼𝓬𝓻𝓲𝓼 𝓹𝓮𝓷𝓽𝓻𝓾 𝓢𝓾𝓹𝓮𝓻𝓑𝓵𝓸𝓰

_____________________________________