Inițiere
După ce fac un duş lung, după ce îmi pun trei tricouri şi alte multe chestii mici întro geantă, după ce îmi fac rost de doi prieteni şi două necunoscute cu numele în V, sunt pregătit de drum de Vamă.
Drumul începe cum ştie el mai bine într-o noapte caldă de vară, cu un mix făcut în grabă și cu mult entuziasm.
Context
Primul lucru pe care îl fac, când ajung, e să simt apa, oare e la fel de sărată, oare mai are stânci, oare o să mă primească? Răspunsuri pe care le voi găsi odată cu timpul scurs, afundat în nisip şi soare.
Al doilea lucru e să beau o apă minerală pe terasa care-şi zice "Pura Vida". Mă îndeamnă cu hamace, saltele şi muzică dulce să mai poposesc puțin. Și adorm subit hipnotizat de un dream catcher.
Se face că ridic un cort, apoi mai plantez unul. Apoi mă schimb să merg la mare. Pe alee sunt oprit de celălalt prieten să mai potrivesc un cort, apoi vin chiar și necunoscuți care insistă să le pun câte unul pentru fiecare...
Mă trezesc speriat și transpirat cu ochii mari în dream catcher, apoi mă uit în zare și mă liniștesc.
"Vama o să îţi fie prietena ta bună"
Hotărât mă ridic și mă îndrept din nou spre plajă. E încă fierbinte, iar apa e curată şi caldă. Soarele cade peste case, după unicul deal - cel ca o dungă. Elementele naturii îţi fac o promisiune pe care o înţelegi: "Vama o să îţi fie prietena ta bună"
Seara se face foc cu lemne și iarbă de mare, folk de suflet și de durere. Toate mă alină în cercul de prieteni - toți necunoscuți dar foarte mulți. Stau la serbare până când, de departe, se aruncă roua peste noi pe sub razele astrului renăscut.
Intriga
Pe drum spre cortul ridicat (totuși) de prietenii mei trec pe lângă o tarabă. Are îșirate mai multe brățări de piele prelucrate manual, iar lângă câteva suveniruri din scoici sau din pietre. Mă uit distras la ele mai mult din inerție când văd un suvenir total diferit de restul. Întind mâna instinctual.
De după tarabă o voce mă atenționează:
- Te rog nu-l atinge!
Contrariat observ sursa vocii – era o adolescentă absorbită toată într-o lectură și zic într-o doară
- Dacă vreau sa îl cumpăr, aș vrea să îl văd mai bine.
- Dar nu vrei, și nici nu e de vânzare, continuă fata fără să ridice ochii spre mine.
Cu aripile tăiate dar având curiozitatea stârnită continui:
- Tu ce citeşti acolo?
- Profeţiile de la Celestine...
- Celestine... O fi ceva în latină, nu mă pot opri eu.
- Ah, nu, nu chiar. Într-un gest ciudat lasă cartea și se lasă surprinsă de un căscat. Apoi cu ambele mâini pe față lăsând să se vadă chiar doar un ochi printre arătătoare se uită la mine aruncând o întrebare:
- De ce ţi-i frică?
- Frică? Poftim? De nimic! Bravez.
- Văd atâta frică în ochii tăi, şi întuneric. Eşti îmbibat cu energii poluante. De asta am cristalul pe masă - mă apară de cei ca tine.
- Frică?.. Întuneric?..
- Da, zici că doar la tine nu a venit dimineața.
Viziunea
Mă lovise fără să îmi dau seama. Chiar era frică. Îmi era frică de toate. Am salutat fără să mai aud răspunsul și am dat să merg mai departe. Dintr-odată parcă totul era lipsit de sens și nimic nu mai era bine. Toate bucuriile se topiseră - se scurseseră printre firicelele de nisip. Iar peste toate se pusese praful. Era depus pe mașini, pe case, pe alei, pe ochi, pe suflet, ca o himeră a unei lumi demult dispărute. Apoi simt o mână pe umăr și mă întorc resemnat.
- Scuze, poate am interpretat eu greșit. Uite, sunt doar la început în zona aceasta cu viziunile, vreau să zic. Nu sunt încă sută la sută că înțeleg bine energiile. Era fata de la tarabă ce mă ajunsese. Nici nu era greu, abia apucasem și eu să fac doi pași.
- Vreau să ai tu asta, cu un gest inocent își scoase de la gât un cristal micuț și albastru. Eram gata să refuz, să protestez fiind împotriva accesoriilor, mai ales de la o necunoscută. Până să fac ceva însă, cristalul era deja la gât. Dintr-odata s-a luat un văl de pe ochi și s-a făcut mai luminos... în acelasi timp, acum fata radia o lumină pală, puțin fluidă.
- Cum?.. nu înțeleg.
- Mai stai câteva zile, așa-i? Uite, și-mi întinse și cartea, citește-o și mi-o înapoiezi înainte să pleci. Să nu uiți!
- Dar o citeai tu...
- Sunt la a doua lectură, plus că poate mai vând și eu ceva, așa numa’ citesc. Zâmbi și, după ce se asigură că țin cartea bine, se întoarse la tarabă afișând un zâmbet larg.
Outro
Marea începea să bată valuri într-un fel mai ritmic, pescărușii se duceau la pescuit, soarele începea să pârlească iar totul. Chelia mea se cocea încet dar înăuntru era răcoare. Acum aveam o promisiune.
Am citit și cartea și am vrut să o și inapoiez. Dar când am mai trecut pe acolo într-una dintre zile, nu mai era nici fata, nici taraba. Nu am aflat ce s-a întâmplat.
Mai târziu am aflat mai multe și despre energii și despre pietre semiprețioase și ce se știe despre ele. Am găsit și un magazin fain aici de pietre semiprețioase.
_____________________________________
𝓐𝓻𝓽𝓲𝓬𝓸𝓵 𝓼𝓬𝓻𝓲𝓼 𝓹𝓮𝓷𝓽𝓻𝓾 𝓢𝓾𝓹𝓮𝓻𝓑𝓵𝓸𝓰
_____________________________________
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu