cămilele

Cămilele sunt o specie de animale foarte demnă. Legenda spune că nimic nu le poate supăra cu adevărat. Chiar și atunci când se simt jignite după ore întregi de chin, vor răspunde violent doar printr-un super scuipat. Violența lor e demnă prin pacifism. Umblă prin deșert sub povara blănii groase împotriva căldurilor, sub povara bagajelor altor specii purtându-și singure tot necesarul de hrană si APĂ. Îndură totul ca un fapt obișnuit al vieții. Dar n-o să găsești vreun cult al lor. Mai mult poți observa că aceastea sunt folosite adeseori ca unitate de plată pentru anumite bunuri/ servicii. Deseori sunt lăsate să îndure mai mult decât sunt ele capabile să suporte și chiar supuse chinurilor prin înfometare și însetare.

Ceea ce ne așteptăm acum de la noul guvern e tocmai această atitudine. Chiar dacă poate nici cămilele nu sunt așa cum scrie în paragraful precedent nici nu contează prea mult. Ne dorim doar niște oameni total dezinteresați de bunăstarea lor și să-și aloce tot timpul și restul resurselor pe care le dețin ca să treacă "cât mai grabnic la propășirea neamului". Și de ce nu ar face-o? Ar fi nevoie în sfârșit de astfel de oameni pentru că indignații nu mai au răbdare.

cu considerațiune,

wta

(http://www.motoafrica.ro/tunisia-2011-douz-camilele-p4/ - sursa fotografiei)

pariu cu ponta

Nu am vrut  sa zic nimic despre tot ce s-a întâmplat în ultimile zile, tragediile câte s-au întâmplat în  România zilelor noastre.
Am tținut o pagină nouă tot timpul deschisă că să țin minte și să mă pot abține. Consider că la câte revolte, și păreri, și rahaturi s-au scurs pe această temă ar fi cel puțin inutil să mai zic și eu ceva, mai ales că nici nu am ceva tocmai deosebit de zis.
Cu toate astea mă tot frământă tema...
Cum e posibil, cum zicea și nemuritorul nostru președinte, ca în anul după Hristos 2015, în București să se poată întâmpla așa ceva? Cum e posibil ca nimeni să nu își poata asuma tragedia? Cum e posibil ca oamenii încă să moară la atâta timp după? Ce vom face la o calamitate mai gravă? Chemăm buldozerele și americanii să facă o țară nouă?
Trei demisii au fost cel puțin necesare, e timpul ca justiția să își facă treaba acum ca trecerea de la cele mai înalte poziții spre cele mai joase și neonorabile să se petreacă în mod logic pentru a acoperi umilințele zilnice la care a fost supusă o parte a țării.
Acest pas e necesar doar pentru a putea trece mai departe. Știm cu toții că schimbările nu se fac peste noapte sau timp de o săptămână. Dar știind că faptele pot fi condamnate și responsabilitățile pot fi împărțite deja se poate vorbi despre un început. Nu cred că e nevoie de meritocrație sau tehnocrație sau cine știe ce cuvânt care sa ămbrace sistemul sub o altă haină. E nevoie doar ca cei aleși să nu fie lăsați să fie îmbătați de putere si lingușeli transpartinice. Mă gândeam la un moment dat că dacă ponta își lua un consilier care să îi zică zilnic ce greșeli face în 3 luni am fi avut un premier strălucit. Bine poate nu chiar strălucit dar unul suportabil era posibil. Recunosc insă că el a caștigat oricum pariul făcut de mine cu imaginea lui de peste tot. A stat cu cel puțin 2 ani mai mult la Palatul Victoria decât mă asteptam.
Dacă unii se așteaptă ca să apară soluții prin aceste articole postate peste tot de tot felul de oameni mă îndoiesc că e nesar sa aiba astfel de gânduri. Soluțiile se afla totuși în altă parte la oamenii care au făcut școli pentru asta, la școli făcute pe bune mă refer.

cu considerațiune,
wta

con-su-m

nu mai luptă nimeni acum, totul se desfășoară ușor și cu înțelegere, caracterele coliziuniste se retrag în zonele lor de confort

lupta intereselor se poartă pe alte căi, alte uși batante se închid cu regim permanent

războiul a rămas în istorie ca și cel de țesut, ca și răbdarea cu care se lucra la el (!)

vă plac covoarele?

sunt moi, țin cald, te poți tolăni pe ele și asculta muzică de cilaut mestecând tutun parfumat

lâncezeala dă peste nas și nu numai

tot pericolul e în media

toată hărmălaia e la proteve

toate crimele s-au mutat în ficțiune

ne e bine cu burgerul în mână și visăm

vizăm la Schengen

și la alți bani în buzunare

cu pașapoartele puternice veri buni, toamne bogate, viitor roz și loz în plic câștigător

dar fără vărsare de sânge

fără vreo cută pe frunte

cu enzima q10 înainte

și pachețele de nămol înapoi

stoned jesus - i'm the mountain

p.s. cine vorbește aici?

post

Fiecare literă scrisă, fiecare caracter tastat, fiecare  spațiu lăsat între e o continuă luptă
O fesă săltăreaţă te poate invita la dans
Un zâmbet  se poate  ascunde după o privire tristă, un gest simplu îţi dă tăria să continui
Trei zile fără mâncare
O lună fără un cuvânt scris
Ani de zile fără suflet

Exorcizarea sufletului în doi paşi
Exorcizezi
Te recuperezi
Apoi totul arde de la sine

Dacă poți mai zi ceva
despre bucurii şi furii
concerte de idei şi aventuri
călătorii prin spații
treceri de culori
aburi şi lentile

riverside - out of myself

cerule

Sub toate se afla aceleași lucruri mereu, mereu se repetă sub forma unor generalizări nasoale inventate doar pentru a ne putea scuza impotența.
În cele mai adânci și ascunse locuri coturile folosite sunt uneori motive de bucurie pentru durerea dulce care o pot provoca în clipe de singurătate, mici ființe ce se simt sociale și pline de pasiune.
Peste toate se pot ridica aburi de alcool, thc, prafuri inrespirabile sau cenuși zburatoare, smoală răsturnată peste sărmani cu idei greșite și afuriți în convingeri
cum unele idei adună mai mulți adepți decât altele acestea pot răzbate și când nu au logică, un alt concept care ne scuză impotența.
Deci ne ridicăm cu toții și luptăm împotriva sărăciei și tot ce primim în schimb nu e decât mai multă mizerie.
În fiecare seară mi se zbate o venă nespartă și pe care îmi vine să o scot afară ca ultima parte a corpului care îmi amintește de o umbră a mea care umbla odată pe pământ cu capul în nori.
Sub piele îmi umblă piersicile și prunele umplute cu viermi belicoși convinși că viața nu e ultima redută

the crow and the butterfly - shinedown [pull remix]

p.s.

https://goo.gl/photos/Tm4pd7D8unw16z9H6

rata

da.. hai să bem ceva
bere? vin? rachie? cognac?
da, în ordinea asta
cine e serios știe ce vrea
pe lângă asta vreau și trei pahare de apă
cu gheață?
da, îmi place gheața

îmi cer scuze dar cum te cheamă?
numele e doar o scuză...
te poți scuza în seara asta
în intimitate mi se zice iubitorul de răți
hahaha
la fel de fericite sunt și ele tot timpul
dar tu?

o singură dată am fost la pescuit și era iarnă. eram îmbrăcat bine dar afară era un frig de totul părea să se ducă dracului. mai era și vânt dar ți eu eram pornit bine. în gând aveam un lucru singur care mă consola și anume ca vodka nu îngheață... știi câți pești am prins în ziua aia? sero, adică zero... dar în ziua aia am intâlnit o persoană foarte importantă... in intimitate i se zice iubitoarea iubitorului de rațe

cage the elephant - cigarette daydreams

p.s.  cu mâna ta mai lungă mă poți tot timpul ajunge, ușor, de parcă ți-aș fi soră siameză. așa patul nu e niciodată prea mare..

nicht

când nu mai ai suficiente negații ce faci tu oare? mă lași aici în mutația mea? mă lași aici singură să tac, la asta mă și refeream când am zis mutația.
sperai că vorbesc despre ochii mei? crezi ca mi se mai pare aia o mutație? păi chiar dacă nu te interesează tot o să îți zic. nu-mi pasă de ea, nu mă simt o ciudată. am ochii mult mai mari ca înainte dar într-un mod ciudat sunt mai atrăgătoare pentru bărbați și știi ca ți-am zis ca eu nu am prea avut succes cu ei.
și unde pleci? crezi că de data asta nu o să te reîntorci? adică ai faci bine dacă mă lași în pace măcar să o faci defenitiv, mi-i suficientă indecizia mea, nehotărârea mea, atacurile mele la propria persoana îmi mănâncă cel mai mult timp iar dacă mă ataci și tu  nu ma ajută cu nimic.
dar dacă te reîntorci zi-mi când o să fie, s-ar putea să am nevoie să îmi iai o pâine. stai doar un pic că așa nu prea sună bine și mă gândesc ca ești un sensibil. îmi aduci și mie o pâine când te întorci? știi florile ce mi le-ai luat data trecută s-au uscat chiar dacă mi le-ai adus în ghiveci. tot au murit că cică trebuie să ai și grijă de ele. iar tu ai fost prea ocupat și nu cum zicea vechiul și nemuritorul smiley.
persiflând acum universul, mai ești supărat pe mine? cu tot cu ochii mei mari? când mi te-ai uitat ultima dată în ei? oare ai văzut că dacă mi te uiți în ochi nu mă mai poți minți? poate ca aia te și face să tot pleci, nu poți avea nimic pentru tine. știu. și mie îmi e dificil câteodată. mă uit în oglindă și mă pierd. mi se face rușine când văd privirea aia atât de nevinovată. nu mă prea reprezintă. eu am fost, chiar dacă atât de nehotărâtă, o luptătoare, și a trebuit să fac multe. de unele lucruri nu sunt mândră.
dar să aduci și bormașina. adică poți să o aduci? vrei te rog să îmi repari cuierul ăla de pe hol că chiar dacă acum am ochii mari tot nu mă pricep la tâmplărie și nici mâinile nu mă ajută deloc. poate dacă aveam mâini mai mari era mai ușor
ce zici, vrei? ce stai acolo ca un mut?

puscifer - grand canyon

p.s. Écoutez-moi!
https://goo.gl/photos/F31FpHH93SAQxV68A 

clasic

clasic
cum ziceai si altadata daca cerul e cuminte pe cine mai condamni
nu mai pot sa te iau ca pe o masa
ce masa
masa critica a tuturor cuvintelor
necuvintelor
s-a mai zis
mai-ul e al meu
ma faci iar greu
grea
nu vreau
trebuie
pretext
daca tot vorbim neintelese macar sa  o facem bine
nu
si in modul prelungit al nibelungilor care nu se mai satura de sange si metal inrosit
mituri create din nimic.. cele mai bune pana la urma.
koku a fost in vama
vama a fost in ea
si cele mai multe cuvinte ii apartin

SÓLSTAFIR - LÁGNÆTTI

random.

we call it random stuff, like then you see the sky in a special day so the sky seems different...

undeva se cutremură un pic de inimă prinzând în brațe un mic obraz...
prin timp se perindă încă asemenea evenimente, poate chiar mai des decât într-o imaginație odihnită și optimistă.

also, in a random line of events we can see special things. but this, whatever we see, is still a random and not an extroardinary event.

- nu am zis niciodata că nu m-ai putea face chiar mai fericită decât aș putea eu fi vreodată în viața mea. nu, deloc, în mod sigur. problema e că nu cred că chiar asta îmi și doresc eu - să umblu cu un mic zâmbet pe față tot timpul ca o mică idioată din lumea nevestelor nebune și distruse în golăciunea lor de toate zilele.

so, the entire ideea is - every little thing in life probably is just so special as you can see it. but, d'ont underestimate the power of time making wrinkles after so much smiling.


"ca un mic călător de mic copil
mă cațăr acum pe un mic catâr
mă tot gândesc la tot ce-a fost
la ce a mai fi
și mi-i că pornesc iar la drum
spre noi minuni/ minciuni
și luna cum e încă barbară
soarele încă antitezic cu ea
ne va urmări în călătoria amară
spre cuceriri și iubiri de vară
cu morțile ei de joi
si cele cu vamă"

Alastis - Eternal cycle

p.s. seria celor două cuvinte care pot forma un al treilea astfel încât pronunțate unul după altul să fie un neadevăr.

#dedinainte

mi te cheamă câteodată noaptea să-ți zică absoluturi
eu cânt mai bine pe-ntuneric și pe cald mai ales
nu te-am întrebat nimic, nimicule
nici eu nu ți-am zis mare lucru, decât unul micc
vreau și eu totuși să mai cânt
iar eu din kind în cand să fluier
un picior mi-aș alege
iedul sa m-alerge
să-i dau culoare și poate altă lege
să consume negative energii și erjhagiboh...
nu mai plânge că îs bine
știm, și noi, și toți, și alger...

copile iti zic dinou
ia un pic pune mana pe stilou
invata unaalta, dela unualtu
si vezi cum faci sa fie bun
daca te arunci incet in viata
poti sa ajungi sanumaintri stii situ

de la mijloc în jos
doar minune și os
de la mijloc în sus
abis și presus
cu toate mai am ceva
dar din ochii tăi din nou
mă cheamă magia
și un chiar alt fior

aruncă-mi pixul acela-n ochi
ca și așa-mi orbește
de la soare, nu, de la lună
și a stelelor cunună
de albastru inundă
totul și tortură
nerv
și melc
și prescură

superheaven - dig into me

la-nviere

serios dacă mai înțeleg ceva
nici eu. e prea târziu
târziu ești tu. hai în pădure
lasă-mă cu submunții tăi, nu mă ajuți cu nimic
te desfășori iar peste tot și tot nu te vede nimeni
o fac cu grijă, mă topesc ceață în zori și adorm rouă pe mac
aseară mai era un pic si te plezneam
ac mă făceam și te coseam de perete, ți-ar fi plăcut?
sunt unul și același și mai tot timpul mai mulți
ești ceea ce bei, ceea ce crezi, ceea ce te înconjoară
rugăciunea viitorului cum va fi?
am un viitor incert pe mai multe direcții, păstrează-mi puterea de calcul suficient de mică să nu-l aflu
de azi in doua zile
zi-absurd mileniu

muse - dead inside

p.s. să vorbim iar despre oameni

       să ne-mprietenim cu ei

       sunt ceea ce suntem si noi

       punti absurde intre idei

roreala redprindra

Ca un mare loc cu soare
inima mereu-mi tresare
si aduce-ți la picioare
dragostea mea mare

vreau să mă întorc ca un om care se vrea stăpân pe situație, ceea ce mereu s-a vrut parte a comportamentului meu de om matur. domnișoara zâmbește strengărește de la o distanță de un metru de mine. e distanța la care doi oameni se pot atinge doar dacă doresc ambii. fără să aibă vreo noimă mi se afișează zâmbetul demult uitat de casanova.

Cele douăzeci și trei de mărgele
ce mi le dăruiești la ocazii cu mare plăcere
le-am aruncat în mare, să se spele
de rușinea pricinuită-n durere

sunt singur când chiar mă întorc și zâmbetul meu cuceritor se sparge neputincios de asfalt. dramatic. moment în care dacă nu m-aș fi lăsat de fumat sigur aș fi scos o țigară din pachetul ce l-aș fi luat din buzunar și mi-aș fi aprins-o în mod obișnuit păstrând aparențele pentru singurele ființe vii care mai existau, aceștia fiind secularii copaci ce se întindeau în întunericul nopții. conștient cam cât de penibil sunt îmi iau și situația ce mi-am creat-o în cap în care singur cu tot cu picioare m-am băgat și o sparg și pe ea de asfalt.

asCultă firicel de praf
sunt și eu un epigraf
scurt și nefru epitaf
pe urme-ortograf

intru-n pădure și mă prefac că nu am oprit niciodată, că ledul albastru nu se transforma încet într-un felinar pe măsură ce mă afund tot mai mult, far nebun în liniștea grea a unui motor ce iar gonește. crude simțiri ale unui om părăsit din nou de putere. un om care nu știe dacă poate suporta toată presiunea situației în sine care îl puse pe drumuri fără rost. Hai emergescule, ce mai gândești?

pct ths

    forest of shadows - november dream


p.s. +40.44

rubrica nemuritoare

Atunci când crezi că totul moare,
că totul pare să se scufunde iar,
că acum e chiar ultima oară,
rescrie-te
si-adună-te mărgăritar!
Nu mai te ruga de lumină
nu o mai întrista,
nopțile îs așa cum pot și ele,
te rabdă în insomnii-petale,
rescrie-te
ca cel de-i mohican...
Știi că tot mai adânc te duci,
mai adânc e cald
și te-neci în lacrimi și sudoare
nu e decât natural,
și rece
ca adevărul de la mal.

Recită la radio doamna de la rra. Drumul nu pare să ducă undeva, iar acest aspect se reflectă și prin ledul albastru al singurului post de radio pe care îl prinzi în mașină. Nu gonești prea tare și nu pentru că ți-ar fi frică să nu te surprindă vreo curbă, e simplul fapt că nu te grabești nicăieri și astfel guști fiecare mișcare de volan, schimbător, sau pedale ca și cum demult aparțin corpului tău.

De câte ori ți-am zis,
noi, noi avem acel abis
care ne leagă chiar jos de tot
cu sângele de be-he-he-he-mot...

Cântă cu voce adormită ledul albastru din dreapta volanului. În depărtare, având o porțiune de drum mai dreaptă, vezi pădurea ce se ridică ca un zid negru. Apeși pe accelerație ca un scelerat urmărit. Te și uiți-n retrovizoare, dar e întuneric acolo. Te apropii cu turații maxime de intrarea monumentală a pădurii. 

aaaaaaaaah!

te sperie ledul sclipitor exact când parcurgi trecerea. Te sperie atât de tare încât imediat apeși frâna și realizând că nu oprești imediat o tragi și pe cea de mână. Începi o mișcare de rotație trigonometrică și maiestoasă care se oprește după primele o sută optzeci de grade parcurse. Deschizi ușa și ieși.

Toate aceste schimbări din politica romînească nu pot decât să facă bine, a declarat un apropiat al președintelui României, iar Paul Rebergean prin soluția lui, scoasă acum la lumină si promovată intens în întreaga lume, nu doar că va desluși în sfârșit calea pe care vom putea pune lumea africană în mod definitiv trecută prin atâtea atrocități în istoria ei, dar ne va consolida încă o dată în poziția de lider regional și international promovându-ne în noul G10.

Afară e puțin răcoare. Curioasă vreme de vară. Te întorci și-ți scoți un hanorac de pe banchetă, Îl tragi peste cap și atunci observi pe cineva în reflexia geamului portierei. 

iar acum rubrica nemuritoare - dragoste cu amvoane

sixx:a.m. - drive

p.s. like and share https://www.facebook.com/pages/Mandor/335310563339591?ref=hl
p.p.s. 20:22

1m0g1nat1e

în exercițiu...
lumea a luat-o încet pe o cale a panicii. totul acum, dacă urmărești știrile, se rezumă la crimă (nu și pedeapsă) și teroare, minciună sau conspirație. dacă suntem atenți însă, putem observa că în prezent (adică ca zona temporală - ultimii zece ani să zicem) e un nivel al securității cu mult mai înalt decât in perioada interbelică de exemplu. cu toate astea, dacă nu am dreptate și totul se duce inevitabil de râpă, care ar fi un scenariu, cel mai rău?

dacă urmărim firul epic al prezentului...
se va institui în câteva state europene starea big brother [hello EUrasia and EAstasia]
rusia va alimenta în continuare diversiuni teroriste în ucraina, și va incepe altele noi și în zona nord estică a statului. Ucraina va fi total inguvernabilă, granițele ei vestice vor fi puse sub presiunea celor care vor încerca să plece... Foamete, Urgii, Țipete, idioții
franta și  anglia își vor monitoriza și teroriza cetățenii musulmani (și nu numai), astfel încât tot mai multi vor deveni teroriști. germania oficială va chema la calm în timp ce extremiștii germani vor prinde rădăcini electorale tot mai puternice.
moldova va fi zguduită de conflicte interetnice, conflicte armate vor aparea in sudul si nordul semițării, transnistria nemaifiind susținută financiar de rusia va reîncepe să tragă. Măcel, Agonie - teroare din secolul XXI
romania se va implica neoficial livrând arme și suport informațional și diplomatic
ungaria, bulgaria, serbia vor lega un legamânt cu rusia împotriva ordinii actuale încă a europei
statele unite vor interveni iar in orient pentru a opri isis, care vor lovi peste tot in europa
statele unite vor interveni prin intermediul altor state în europa
statele unite se vor infiltra in china
one center va fi doborat
china se va infiltra tot mai mult ÎN rusia, cumparând tot ce se poate pe partea asiatică a țării
în brazilia va incepe o revoluție a sărăcilor. la putere se va instala noua guvernare comunistă. cuba va jubila în săracie și încă în VIAȚĂ


australia va participa la eurovision ȘI jocurile olimpice de iarnă

insomnium - shadows of a dying sun

p.s. dedesubt se vede mai bine

1000100001?

 Câteodată te trezești că ești în mijlocul orașului și nici nu știi de ce. Îți tragi mirat și gluga de la geacă peste cap și te duci nervos și nedumerit mai departe de el, centru nu glugă (care oricum ar fi la feminin și atunci nici nu se pupă cu pronumele de dinainte. Vai!), să cauți locul pe care tot vrei/ ai vrea să îi pui un nume al tău. Cu toate astea te râcâie tare că uite cum umbli tu prin centru flămând și doar puțin de dubios înghețat în genunchiul stâng ca și Emergecul pe la începuturi de viață epică. Când te gândești la asemenea oameni care nu există de fapt, care nici ca idee nu se pot lăuda cu prea multe, niște oameni care trăiesc doar într-o singură minte și niciodată pe altundeva, ca în versurile lui zemfira, aproape că ți se face milă de ei. Dar în vene îți curge omnipotentul care îți dă aripi mai ceva ca taurul ăla roșu cu marketing mai mare ca jumătate de Africă și formă asemănatoare ca apa cu zahăr a bunicii. Știi că azi e ajunul unui crăciun vechi, știi că azi s-ar putea iar să fie cea mai rece zi din această iarnă, știi că asta îți afectează circulația sângelui și, din această cauza și pe a ta, așa că depui un efort mental mai intens pentru a fi atent la trafic deci să observi semaforul care tocmai s-a înroșit.  Oare Emergescu ar sta la semafor? Da, el e un tip care ține mult la reguli, la fel și Tengu, dar nu neapărat Koku, în niciun caz Dohu. Oricum nu o să fie nevoi de prea multe semafoare...  

 Verdele ți se imprimă pe retină. Te gândești că dacă ai fi fumat acum ți-ar fi înghețat mâna stângă mai tare, și că tot fumul expirat ți s-ar fi refugiat în glugă, tot la cald. Nu te poți hotărî dacă fumul ar fi fost mai fericit așa existând, sau ipotetic fiind se simte mai bine, tot ipotetic, pentru că nu ar face ceva rău unui om, care oricum umblă pe afară prin frig degeaba, deci tot cu mâna lui și-ar fi făcut-o. Pe străduța pe care tocmai ai ajuns cineva strigă prietenos către tine întrebându-te dacă știi unde e centrul. Îi arăți cu mâna fără țigară a ta spre mâna ei cu țigară care tocmai se întâmpla să se îndrepte spre locul care o interesa. Se oferă să îmi orfere jumătate bună, încă nefumată, dar refuz simplu cu un zâmbet în gând și cu un spate spre ea. 

Koku oare fumează? Cel puțin a încercat, dar dacă încă fumează urmează să se lase. Tengu nu fumează nici nu s-a gândit la așa ceva, Dohu e fumător înrăit și neimportant. 

 Te uiți la telefon și e prea frig totuși, și urmează să se facă și mai frig. Te întorci ca și cum exact pentru asta ai ajuns acolo și o iai spre stația de autobuz care ține acum de aceeași companie, dar cu alt nume, mai de jurnalist așa, și ți se arată salvarea cu două cifre, trei și zero, iar în minte oare Tengu ia autobuzul?

thc

blue october - debris

p.s. => album Sway pentru toți!
p.p.s. ...pentru primavăra apăsați replay!

Douăsute7zecIsiDoiU

Nu am crezut că se va întâmpla asta. O zic cu cea mai mare responsabilitate, cred ca poți să o simți după ton. Nu peștele desigur, tonul vocii. Nu am vrut să ajungi aici. Sunt sigur că înțelegi ce îți zic, întodeauna ai înțeles. Totuși știu că nu ma auzi.  

De pe movila de lut stai și te uiți în gol nevenidu-ți să crezi că în afară de movila pe care stai tu nu mai există pe tot întinsul din jurul tău, cât prinzi cu ochii, nicio altă formă de relief, nicio formă de mișcare, nici măcar vreun fel de formă de viață - plante sau animale. Ești doar tu, movila si nesfârșitul.

În jurul tău e o lumină indecisă, astfel încât dacă ți-ai aminti de apus sau răsărit nu ai ști exact care dintre ele e. Susul ar fi sus în mod classic dar cât te uiți în departare nu poți găsi o linie clară unde e cer, unde  e sol.

Ești plictisită, deși nu știi dacă e de bine sau nu. Nu știi exact dacă e plictiseală poate e resemnare, sau scarab, poate chiar eliberare. Rămâi așa, urmărind nesfârșitul într-o aștepare neclintită, clinică,  fiindu-ți frică să mai și respiri. Lumea care nu există și Didu.

pct ths

beck corlan - am să zbor

p.s. era noastră

p.p.s. Tides from Nebula la Cluj

p.p.p.s. a ieșit K/I președinte, semivictorie și dincolo de Prut

p.p.p.p.s. Începe a III-a negație

136pct

fiecare pas grăbit te aduce mai aproape de sfârșitul unei povești de așteptare

știați oare că pentru muzică trebuie sa mulțumim magnetului? Sigur că știați acest lucru, din cauza magneților care există în fiecare emitor de sunte: în căștile ce vi le puneți pe timpan, sau în boxele cu care încercați să dărâmați căminele unde stați. Văd că majoritatea dintre voi sunteți încă foarte tineri, dar trebuie să fie cineva pe aici printre voi care să îsi amintească de o asemenea ghidușie numită compact disk. Chiar mai mulți decât credeam a fost destul de popular la vremea lui. Dar oare e cineva pe aici care să fi auzit de un predecesor al lui, și anume banda magnetică? Nu ? Uite că pe această bandă magnetica se imprimau date și chiar sunete. Au fost o adevărătă revoluție. Dar de ce insist atât cu acest magnet vă întrebați, existând în natură și fiind atât de banal acum. Aș veni cu un exemplu edificator poate, din cauza studierii lui s-a ajuns și la curentul electric, iar odată cu folosirea curentului electric capacitatea de studiere a științei a explodat. Ca să nu vă mai plictisesc, nefiind aceata scopul și menirea mea de profesor, o să vă zic de ce vă tot bag în față acest magnet.

Făcu o pauză scurtă urmărind publicul - studenții, știind ca acum îi are în totalitate, dar că va trebui într-adevăr să le dea ceva mare dacă vrea să îi mențină atenți. Și vorbesc de lucruri destul de mari, unii le-ar numi excepționale,sefe mai mult. Datorită câmpurilor magnetice s-a descoperit/conceput teleportorul. Lumea în sală rămase înmărmurită. Desigur că descoperirea s-a făcut accidental și de asemenea este adevărat că încă nu s-a realizat o teleportare decât la nivel de electron, dar ce mi-i un electron ce mi-s o mie?

Ce e mai îngrijorător e că încă nu s-a putut repeta experimentul, ceea ce ne dă mari bătăi de cap. un student ridică două degete și întrebă fără să mai aștepte permisiunea  sigur că ați urmărit înregistrările video, în momentul numitei teleportări s-a observat ceva deosebit? În sală s-au ițit câteva zâmbete, profesorul ridică un deget și răspunde doar cum dispare electronul... Studentul insistă  mă refer la camerele de laborator, nu din aparat. Rebergean își mută privirea spre interior, apoi își scoase intelifonul din buzunar și începu să butoneze, între timp vorbi: o să ne uităm imediat. Pe panoul din fața amfiteatrului aparură imagini care se reflectau cei o sută treizeci și opt de ochi curioși. 

Îmi amintesc cu exactitate că în acel moment studentul din afiteatru, care mă provocase cu întrebarea referitoare la imagini exclamase fără să își dea seama ceva de genul: electron nenorocit cu masă infinită. Chiar atunci nu am înțeles ce au însemnat acele cuvinte, dar mai târziu au căpătat însemnătate. Acum majoritatea știm că teleportorul ne duce din punctul A în punctul B fără a ne denatura sau reasambla cum se credea înainte, în era preportor. Ce e și mai interesant e că se face și cu foarte mici costuri de energie, fiind nevoie doar să fii prezent în tubul electronului Heisenberg. Adică ia energie cât pentru o felie de pâine prăjită. Dar am să vă zic un lucru pentru că toți mă întreabă de studentul cu întrebarea. A murit. a murit pe o plajă mușcat de un paianjen australian. Nu știa că trebuie să aibă grijă la așa ceva. Până la urmă toate au un cost.

pct thc

the cure - pictures of you

p.s. Koku opri aplicația de înregistrare, îi mulțumi scurt și plecă. Apoi îi vibră geanta așa că își scoase de acolo telefonul. Era un sms de la Tengu - 4 luni, 15 zile

p.p.s.

'68#ro2014

fără îndreptări de comportament ne simțim în lume ca niște mici egoiști perfecți, mici opere de artă desăvârșite
fără să uităm să ne uităm în oglinzi nu putem să vedem decât cuta perfectă, linia care ne avantajează, pistruil magnific,
fără astea nu am fi decât niște numere
bare negre pe hârtie,
sensibile la lumina roșie
ce ard ca lumânările


aha
noi doi și alții doi de la doi
eu nu sunt un număr, nu sunt o cifră, nu sunt vulgară
tu ești ceea ce ai fi putut să fii mai mult doar dacă mi te întruchipai în imaginație - cadână cu mers de zână
mai zici asta o data si-ți șterg memoria
ți-i descărcat laserul, zi-mi cum te cheamă, este numele la fel de magnific ca tine?
eu sunt cursul vieții tale
știi de când mă urmărești încă?


mai veniți pe la noi, de săptămâna viitoare aducem și căprioare
sincer cred că am înțeles destul de bine cum e cu carnea neconvențională
să nu credeți că ce v-am servit astăzi este acea carne sau cea de săptămâna viitoare, am putea să vă servim însă oricând orice. vă mai așteptăm pe aici, acum ca știți și acest lucru.


periculosul drum al mătăsii,
pesimistul drum al sării
presupusul drum al sângelui
prestigiosul drum al evoluției

the killers - here with me

p.s. 

p.p.s. criminalii. 

TR3isiP4tru

doi doi,
doi zece

strigi o dată pe stradă și lumea crede că ești amuzant, speră să afle și de ce...
doi zece, doi zece,

dacă zice cineva că întelege defapt minte!
ce se petrece?

doi doi doi oi
îmi zice și mie cineva,
de fiecare dată e altceva
oare se duce pe panta lui hyperion,
coboară iar,
se învârte pion,

hai, mai
zi
zice zece zece,
doi zece
cine mai știe în numere nu se trece.
acum se știe deja
nu se mai numară și
ce dacă mai trece timpul
știm că merge doar într-o direcție
pentru noi,
și
nu mai vrea
sa numere clipele și altfel,
dar
așa zice că e mai bine
hm..
măi măi
își zic numărul 34 și te uit, ok?

Maynard James Keenan & The Flaming Lips Steven Drozd - Rocket Man (Elton John Cover)

p.s. 

        I.             XXXIV. 

de  nu mai poți,

de nu mai știi că ai și-un nume

curbează-te ca tei național

anume

dar nu ți-o lua la... fluier

că poate nu doare așa tare

dar e rușine

și dacă totuși o pățești

nu zici deloc la nimeni

dar nu uiți dovada vie

ai să revii cu minte

si lipsit de cuvinte

vei deveni în sine

cel ce are…

Minune!

7spre10negru

"ai votat?
da!
cu monta?
drept că am votat o femeie, dar nu ponta.
în regulă, ce mai faci?"

ne imaginăm un scenariu în care noi ne trezim în dimineața zilei de șaptesprezece noiembrie și aflăm prin vocea unui tânăr, anume muhuleȚ că "domnul victor viorel ponta" a adunat majoritatea voturilor.
ne imaginăm din discursul w ponta "mândru că sunt român, mândru sa fiu președintele tuturor românilor mândri".
apoi ne imaginăm începând cu această dată cum toată puterea se va concentra în mâna unui psd ce colcăie de corupți.
moare Dna,
tăriceanu din nou premier,
moare și Ani,
dragnea la parlament,
moare societatea civilă, aceasta emigrează in corpore
apoi ne imaginăm din nou "tati, dar ce-i rumenia?"

așa că avem iar mințile fierbinți, noi care ne cosideram sau chiar suntem tineri și care ne tot gândim la un viitor, oricât de nebulos ar fi el, legat de această țară.
dacă toamna trecută am luptat vitezește în stradă pentru anularea unui proiect dezastru pentru Roșia Montană, acum ne vedem nevoiti sa luptăm iar în stradă împotriva unui alt proiect, mult mai rău decât anteriorul amintit - proiectul ponta președinte.

 daca ponta va reuși să ne unească, eu zic că o va face împotriva lui.

așa că vă îndemn și eu pe toată lumea- să ieșim afară, pentru a putea convinge toți cetățenii, pentru a-i trezi din amorțeală, pentru a lămuri un lucru - #nupontapresedinte! și asta e în mod clar e unica cale dacă nu ne dorim un 17 noiembrie negru!

thc

mulțime furioasă - Deșteaptă-te române

9 orizontal

Hotărât
te îndrepți 
impietrit
spre un alt potir

Diminețile sunt mai aspre acum... nu mai ai timp să-ți amintești nici visele măcar. Tot timpul ești pe fugă, și în cât fugi pe față nu ți se poate citi efortul, de parcă te-ai deplasa pe o bandă rulantă de mare viteză. Diminețile se duc la fel fiecare, ca fiecare cafea baută doar calduță, ca fiecare lapte vândut din supermarketuri de câteva ori reciclat, ca fiecare spam alocat automat, ca fiecare celulă de piele ce se desprinde dramatic neștiută de nimeni.

Unde au rămas zorii soarelui întâlniți pe malul unei ape aburinde de colț de pădure, unde au rămas razele de soare care te prind în marginea unui câmp plin de promisiunea unei recolte bogate de toamnă, unde sunt clipele calde de tremur necontrolat în plămân de lângă gard, unde sunt spațiile nesfârșite...

Fiecare stea care pâlpâie, fiecare mesaj nerecepționat, fiecare privire lăsată în pământ, fiecare zi necolorată care se scurge necontrolat, lasă în urmă mici urme roșii filiforme, riduri în sângele care se crede  încă tânăr.

Să curgă atunci scrisorile, să se prelingă vinul în colțul unei buze roșii, să se strecoare filmele pe retină, să-ți pătrundă adevărul pe lângă limbă și să te doară dacă e încă dulce. Dacă nu vei găsi alt medicament poți căuta pelinul. 

pielea-mi e 

un ghem de celule

 ce se caută între ele

înghesuite-le

lee clayton - 10000 years/sexual moon 

p.s. 

4ca

Mai numeri?
Tot mă întrebi știi că nu o să-ți răspund!
Numeri tot mai mult, se vede după cearcăne, altfel ai mai dormi.
Treaba ta nu era doar să stai cu spatele la mine?
Și pe degete se văd crestături, și îs tot mai late... cum tot crește numărul...
Îmi imaginez câteodată că te întorci și încerci să zâmbești
Unele se suprapun peste cele vechi, altele peste cele încă proaspete, unele ating cearcănele chiar...
Iar când ai face primul pas spre mine aș face o plecăciune atât de adâncă încât aș zări pulpa ta albă.
Dar oare știi că nimeni nu a reușit, nimeni!
Mă mulțumesc dar și cu spatele tău,
Chiar nimeni...
Și cu vocea ta,
Până la urma pe toți îi înghite infinitul!
Și nu mă supăr,
Iar în infinit se ascunde totul!
Sunt doar un om în asfalt...

t

anathema - untouchable

p.s. Peste tot se așterne toamna
       și de peste tot răsare

        tot mai multă strașnică culoare

         de ciuperci otrăvitoare,

         peștele și el de-i hoț

        se acunde în abis de iarnă

      și așteaptă ca un moț

     să învie-n primăvară.

Timpul doi

Îmi ceri iertare din nou, crezi ca mi-a mai rămas, așa-i?
Undeva pe lume, cred cu tărie, mai există și se pierde în zadar.
Dar poate mai vrei și altceva... poate vrei să ne tolănim împreună pe iarbă și să nu ne pese de nimic.
Nu că aș fi impertinent.
Trebuia să te aștepți la lucrurile astea și să le programezi mult mai eficient. Lucrurile se fac eficient și nu astfel încât să termini toată iertarea din zonă. Nici mama nu mai are iertare!
Toate lucrurile sunt așezate haotic în univers. Nu poți pune asta in calcule. E nevoie de ceva mai mult.
Zici că așa au apărut lucrurile pe pământ, stațiile orbitale, Voyager, pură întâmplare?
Mă pronunț în schimb, decât pentru iertare, pentru înțelegere. E doar nevoie de mai mult timp.
Tot timpul timpul e problema.

nine inch nails - zero sum

p.s. toate scrisorile au un final

al doilea post

Îți place să cureți din tine tot și să aduci cuvintele cât mai aproape. Reușești atât de rar încât nu mai ești sigur dacă îți mai place, dar lauda de sine știe lumea cum se termină, cel mai des în coadă de topor de titan.

Îți mai place ca ochii din jurul tău, fie că îs blănoși sau epilați, să strălucească când se uită în direcția ta, nu are cum să fie însă legat de performanța ta, ține doar de imagine în sine. În lumea reală se pare însă că au o legătură strânsă(/mtă).

Ce-ți mai place dacă nu toamna? Toamna braziliană e cea mai frumoasă după cea pragheză, a fost desemnată de către UNESCO iar dacă aceștia nu se pricep, cine ar mai putea să se pronunțe? Un aspect al acestei probleme ține și de istorie, prima apariție a lui Koku a fost în octombrie.

   - Îmi... îmi  place când te întorci acasă și îmi vorbești.

   - Hai că iar îmi dai cu apă în ochi de simpatic ce ești!

Oare o să-ți placă vestea pe care tot amân să ți-o dau?

muse - blackout

p.s. de înainte de uragane și alte pierderi de timp

shh!

 hai să bem o bere
sau un vin
 știu eu un loc imaginar superb care încă trebuie construit, și, care totuși, are un succes iremediabil. să mergem acolo!
și cum îi zice locului pe care îl aclami atât?
 prietenii știu clar cum i se spune dar și voi aveți acum dreptul - the shire. i se spune în engleză pentru că cel care a gândit lumea aceea era și el englez. lumea lui viv și carol încă nu e așa cunoscută ca să faci un bar după ea.
hai acolo, bem o bere, ascultăm o piatră, o mai rostogolim...

unii își relaxează mușchii din punct de vedere strict literar și boem prin imaginația pe care o posedă absorbind lucruri noi doar legându-le de cele ce le au doar ei în minte. unii se relaxează fără să își dea seama atunci când asculta furtuna și greierii pitiți sub pietre în mijlocul unei nopți toride din mijlocul unei veri. unii stau încordați și asta nu are cum să îi deranjeze.. se revoltă și cuceresc noi dreptăți...

cît mai scrii despre unele și mai puțin despre altele încă te mai gândești unde a fost lovit cel mai rău.. lumea e doar o ghenă plutitoare prin univers, universul e doar o petală al unui multivers - totul pare să se reducă la poezie
erezie!
dacă nu mă crezi uită-te la soare prin ochii unui observator din universul cel mai vechi și vei vedea - acesta nici nu există...
noi încă nu existăm!

pănâ atunci

...Kumm - să nu spui nimănui

p.s. anti(/e)poezia sistemului

lectura de seară

p.s. explicația e simplă, Viv a încheiat povestea ei și s-a urcat pe perete ca o fotografie proaspăt developată

 moko - freeze

p.p.s. cine dorește un exemplar digital necorectat, nerevizuit și vrea să ajute cu păreri și critici constructive este bine-venit.

re-bella

ea este cea mainevorbită decât în șoaptă,
se duce și vine cum crede că merge timpul mai bine,
vrea doar universului să nu îi stea în cale,
în rest nu ține de nimeni, de nimic, de niciunde, iar asta îi deschide căi.

ea e tot timpul fără culoare;
nu are o culoare clară la ochi:
unii o cred de partea verdeții, alții de cea a mării, unii o preamăresc ca pe un soare...
nimeni nu intelege de ce încă nu se pot pune de acord cu acea culoare a părului -
să fie blond, să fie brun?

ea e și cântată, și scrisă, și recitată și urâtă,
a fost batută dacă nu era în timpul potrivit,
poate arsă pe rug,
poate trasă
ea...
ea a fost și prima,
ea a ridicat omul și în cer.

ea a dus omul pe lună și luna înapoi la om,
dar a fost o nebună,
o zgripțuroiacă -
o prințesă -
o floare,
un fulg

ea a fost...

shura - touch

p.s. hai mai zâmbește 

iulogie

...desigur e o prostie!

- tu sigur știi ce vrei?

Cum adică din unu doi sigur trec la trei?

- Hai dansează sub Maitreiy

Tu vorbești sau crezi în D-Day?

- eu le fac pe amândouă!

Tu nici pe una nu o termini!

- Nici să le încep nu-mi plac(e), de parcă nu mă cunoști propriu-zis mai mult decât știe cineva ceva despre un anumit lucru vreodată în universul acesta timpuriu și plin de alte universuri paralele printre ele și toate vechi în esenta lor concentrată, dar tembele (aaaaaaaaaaaaaah!).

ielele...

- ploile!

le le le

- pes(h)te noi va veni și blestemul cocunului care se vrea parizian în timp ce înca nu a cunoscut-o pe chirița cea mare...

Ștefanița?

- mă reflecți ca un prost!

sunt doar un alter ego, nu am aplicație de cosmetiz(o)are(?)

- (dar(ling) le are!)

T(ool)hc

Tool - Reflection

p.s.  desigur că e doar eulogie

revoluția celor o mie

Evenimentele nu au fost cunoscute atunci.
Sigur nu sunt cunoscute nici acum.
În popor circulă povești, poporul știe, a trecut prin toate.
Chiar dacă nu au fost toți participanți, toți cunosc cel putin un om căruia i s-a întamplat ca unul dintre cunoscuți / prieteni / rude să fi avut crunt de suferit.
Acele evenimente au săpat urme adânci în conștiința natională.

Se susține cu sute de argumente si lucrări științifice,
se arată prin mii de editoriale și emisiuni televizate / radio,
prin cărți de studii independente:
oamenii sunt mai educați și duc acum un trai mai bun, un nivel ce nu a mai fost atins!
Pe pereți / garduri încă mai poți vedea două caractere spălăcite: 革命.

Ei trec pe străzi,
unii le observă,
se miră că odată le trezeau emoții,
se minunează că încă le știu sensul...

Dar atunci au murit oameni,
au murit și animale desigur, și plante o grămadă, dar știu că doar oamenii te interesează...
Au murit crezând,
aveau un gând ce îi unea;
răsturnau lucrurile în favoarea lor
a celor o mie,
a poporului,
revoluția celor de știau sub o mie de ideograme.

Weezer - Say it ain't so

p.s. Emergescu se uită contrariat la Koku, voise oare să îmi zică ceva? Se îndepărta de lîngă monitor încercând pe cât posibil să nu scoată nici un zgomot, astfel îi va fi rușine să mă oprească și nu îi va vedea lacrimile șiroind.

p.p.s. cea de a suta aniversare, cum poți fi atât de igonant,  putu să gândească, dar nu întoarse capul pentru a nu fi văzută furia tristă din ochii ei

sprâncene amorțite

Tengu, ai auzit de virusul cel mortal?
Tengu se gândi o secundă, apoi își băgă un deget într-o șuviță creață ce îl deranja în vreun fel și răspunse:
Tengu nu prea știe despre ce vorbești.
Tengu, gândește-te bine, în Africa e un virus ce ba omoară, ba transformă oamenii în monștri, nu îți sună cunoscut?
Tengu își păstră degetul în șuvița rebelă:
Tengu, ar vrea sa își amintească, lui îi pare rău...
Tengu, mie mi-e e frica că ar putea să plece din Africa pe tot globul, să vină în Brazilia. Sunt prea tânără Tengu!
Tengu crede ca totul va fi in regulă.
Tengu, nu vreau sa pățim ceva, aseară am avut febra, cred că am avut contact cu un om de prin Africa, deși nu părea prea african, știa cam multe de acolo...
Tengu își scoase degetul din suviță, observând că aceasta nu avea de gând să se conformeze în vreun fel.
Tengu ar vrea să îți zică o chestie simplă și nu vrea să fie întrerupt.
Tengu e mulțumit că nu a fost întrerupt. Atunci cînd l-ai cunoscut el a zis yo soy Tengu, Tengu credea ca ești din Spania. Tengu a greșit, poate și tu greșești.
Tengu! se repezi și îl strânse în brațe.
Tengu vrea să te liniștească și să îți amintească faptul că și dacă ți-ar crește o mănă mai lungă, Tengu oricum te va considera cea mai frumoasa păpădie sălbatică.
Tengu rămînea în îmbrațișarea ei, unde de altfel era bine, dar mâna lui deja căuta din nou suvița rebelă ce trebuia aranjată.


tt

Au4 - So just hang on you, beautiful one

p.s. oare ar mai crede că sunt cea mai frumoasă?

A4N

Îl recunoști?
unde e nenorocitul?
Păi dacă nu îl vezi nu știu ce rost mai are...
chiar dacă nu îl văd, vreau eu să îi explic unele!
Nu le poți zice nimic.
o să strig la ei atunci până se arată, știi tu că apoi nu mă mai poate opri nimic
Ești dement!
tu ești dementă, dar pe tine te suport. Tu și gumele de mestecat.
Azi te iert, pentru că te-am iertat și ieri
și pentru că iertarea e în arn...
Areneul meu nu e treaba ta.
treaba mea e 143.

tt

the 1975 - sex

p.s. de mână să mă strângi, 

      mi-e frig de frica-n oase,

      de mă lași pot să mor,

      dar inima mi-i coase.

belunar

- E foarte simplu și o să îți zic și în ce fel. E posibil ca după ce îți zic toate astea să reușești să îți formezi și o părere despre mine care să fie caracterizată doar în două feluri categorice - favorabilă sau defavorabilă, nu va mai fi loc de gri. Să știi însă că majoritatea tind spre cea întunecată. Totul a început în perioada în care se testa serul anti-SIDA, anti-SIDA deci si nu cel cu HIV-ul care e cu totul altă poveste. Adevărul e că am rulat și eu câteva teste și nu-mi plăcuse deloc rezultatul așa că am alertat autoritățile academice despre posibilitatea apariției unor probleme referitor la consecințele administrării în masă a acestuia. Mai departe știi ce s-a întâmplat, mai puțin de ce eu nu am suferit nicio mutație. Aici e o șmecherie și nu e deloc legată de divinitatea pe care sunt unii ispitiți să o invoce, și, după cum ziceam e simplu, am stat izolat.

Nu râde pentru că acesta e purul adevăr. Când toată lumea se tot zbătea și protesta, și lupta, si lua contact cu noul virus eu îmi dezvoltam izolat de realitatea aceea tulbure un nou ser care să mă pună în adăpost de modificările genetice fără de rost. Și marele secret e că am reușit. Sper că ai rămas nedumerită tânară koku căci altfel nu văd rostul acestei istorisiri.

- Desigur! Nu văd de ce ar fi trebuit să îmi formez o părere atât de categorică. Îmi imaginezi că mulți oameni de știintă au încercat. Nu asta este treaba celor mai învățați, tocmai să încerce să găsească aceste soluții imposibil de găsit oamenilor obișnuiți?

- Mi-am zis că nu o să recucunosc niciodată dacă cineva îmi va descoperi secretul, dar uite că acum eu o voi face cu propia-mi mână. Cât lucram la ser mi-am dat seama de o modalitate care ar fi oprit pandemia globală, dar mi-a fost frică pentru viața mea. Ce îi mai rău e că știam că nu am de ce mă teme din moment ce serul era deja testat, pe mine desigur, iar acesta mă adusese la normal. Uită-te la mine sunt un om normal, după normele expirate de ceva timp, dar sunt și cel mai mare laș de pe pământ. Din această cauză am acceptat să fac parte din colonia care de astăzi începe să prindă contur pe lună prin această călătorie fără întoarcere. Voi fi ultimul om normal de pe lună.

tt

tool - schism

bravo prietene, iar nu ai zis adevărul, cum mai exact te înscrii tu acum pe calea spovedirii și a mântuirii? Prin adăugarea de noi minciuni? Dar ce tâmpit ar putea crede că mai poate ajunge pe lună dacă înainte de decolare zice adevărul? Vai, ce noroc pe capul meu, am o conștiință acum la batrânețe dar măcar e una atât de tâmpită!

do(a)r de vara

Mai ai imagini noi?
pot să răspund orice?
Cât timp e adevărat.
adevărul e ca mărul...
Nu începe iar cu galaxiile tale aberante!
imaginile sunt ca fluturii.
Tu ești o libelulă proastă că nu răspunzi deloc ce te întreb.
dar eu nu sunt un pictor!
Dar nici prea deștept, nu?
pot fi ceva oare?
ești în așteptare...
nu, îs do(a)r departe.
În aceeași noapte!
hai să fim optimiști, e alta, are și luna în ea, e evident alta.
Imaginea ta e aceeași, dar acum te uiți doar din casă.
doar e vara, știi ce se întâmplă vara!

tt

Sophie Zelmani - Oh dear

p.s. "Tonight the music seems so loud

       I wish that we could lose this crowd"
                                                   Seether, here we come!

rupestru

Aşa crezi tot timpul că iei cele mai bune decizii!
Ştii când ai zis că nu mai fumezi ti-a plăcut decizia şi te-ai ţinut de ea. A fost un ţinut cât rusia de mare şi încă pare să crească. Te poţi plictisi însă de orice.
Ştii când ai zis că accepţi o muzică doar de o înţelegi, te-ai ţinut de această decizie şi  ce noroc că nu se referea la versuri. Acest ţinut rămâne valabil ca o simplă curgere a timpului sau deplasare a unui cluster printre galaxii.
Îţi zici că tot timpul vei converge astfel încât să poţi să îţi numeri stelele şi căderile lor în linişte.
Îţi zici că tot timpul îţi va ajunge.
E simplu oare să îţi aduci condiţia până acolo? O intrebare mai corectă poate ar fi dacă există vreo cale prin care să ajungi mai uşor acolo.
Cum zicea și vorba aceea vara îţi bronzezi pielea iar iarna scoţi toată melanina din ea.
Nu poţi decât să speri că nu o să o pățești în curând cosmonaut în derivă care eşti.

p.s. iar o altă vorbă zice mai bine de o sută de ori campion decât sedus de stele
p.s.s. așa speri tu tot timpul că deciziile sunt doar stânci în devenire

#prietenpastorpantelimonpandorum

Hai zi-mi cum te cheamă și de unde vii. De fapt, dacă îți aplic o palmă te superi? De ce crezi că poti să  ignori tot timpul așa, de parcă nu exist. Prietene!
Aseară am visat că cerul îmi era prieten. Îmi era atât de prieten încât puteam să îl respir și să îi dau puteri. Dar ce mai puteri!..
De unde vii prietene?
De câteva nopţi încoace tot ce văd sunt doar mici fetiţe care plâng și apoi aleargă fericite peste tot.
De când mă tot bucur că tot plouă. Prietene, respiră!
Hai să dăm mână cu mână cei... Cine prietene, cine ești?
Curaj să poți ajunge cît mai aproape de ceva, curaj să te poți asculta... auzi?
Hai - două, trei, douăzeci și cinci. Poți să numeri că oricum doar numere rămân.
Te-a lovit prietene!

thc ths

Dead Poetic (feat.Chino Moreno of Deftones) - Paralytic

p.s.  hai prietene

yosoy

Când fusese mică nu avuse gânduri că ce bine ar fi să se facă mai repede mare, îi plăcea copilaria și nu își punea problema de ce cei mari decid lucrurile. Părinții ei se simțeau binecuvântați de comportamentul ei atât de liniștit, chiar dacă la un moment dat se speriaseră că poate e ceva în neregulă cu ea netrecând prin perioada "decelușilor" cu nesfârșita serie de "de ce-uri". Se încadra perfect în clasica familie japonezo-coreeană. Apoi mai crescuse și începuse să aibă cele mai obișnuite activități de școlar: ore, joacă, teme, joacă, somn. Le făcea pe toate natural, fără să ezite, fără să se plângă și toate la timpul lor calculat ca un sistem planetar.

În lumea în care trăia cel mai apreciat comportament era tocmai acesta, o lume cu reguli care trebuiau respectate întocmai, o lume unde nu mai era aer de atâtea reguli. Nu păreau să fie însa deloc o problemă cât timp le urmărea cu atenție.

"Ce lume nebună!" își tot zicea în mintea ei câteodată.

Timpul trecea, fata creștea, creștea și devenea o adolescentă tare draguță, chiar adorabilă. Părea să și  zâmbească ocazional, părea că își face prieteni dar niciodată nu dura.

Apoi tatăl ei primi o slujba importantă ce nu putea fi refuzată, atunci s-au mutat în Brasilia. 

Maică-sa părea să își facă griji pentru ea și avu lungi certuri si dispute cu el - tatăl. Koku nu avu nimic de obiectat.

În Brasilia merse la școala catolică. Nu prea înțelegea mare lucru încă, dar cel mai mult îi lipsea marea. Tot ce putea face era să mai fugă la lacul Paranoa și să își imagineze valurile uitându-se în gol.

 - Yo soy Tengu! 

bring me the horizon - sleepwalking

p.s. é a água quente?

win(eri

Copil, dacă te trezești înaintea mea, te rog să îmi faci două ouă moi că va trebui să plec devreme. Promit că mă revanșez după ce mă întorc.

Asta găsi lipit de frigider când se trezi cu ochii înjectați mai mult de alcool decât de nesomn. În frigider căuta sticla de apă minerală pusă cu o seara înainte tocmai pentru a fi găsită acolo. Dimineața era una minunată cum nu mai văzuse cu un soare atât de puternic încât era mai mult decât sigur că acesta era motivul trezirii lui atât de devreme.

Cât chef mai am eu de ochiurile tale acum, dar ți le fac, că altfel toată ziua nu o să mănânci iar nimic. Nemernică-mi ești.

A trebuit sa spele tigaia în timp ce își deschise o bere pentru revenire la starea normală de vineri dimineață. Puse tigaia pe foc și sparse patru ouă, capacul peste și lăsă la foc mic să se facă singure. Era prea devreme încă și pentru ea ca să plece la lucru așa că avea timp.

Ce mi-ar trebui mie acum ar fi o aventură, să îmi eliberez niște idei creatoare. Iar o iai pe ulei de dimineață!

O auzise că e trează și o aștepta înfrigurat în bucătărie, dar a mers prima dată să facă un duș se pare. Acum iar face duș rece, îmi place de ea când e așa drastică și hotărâtă, mai ales plină de energie.

Salut copil, vaai ce frumos ai aranjat micul dejun, dar chiar nu am timp să stau să mănânc. Ne vedem diseară!

phantogram - fall in love

p.s. e atât de frumoasă cu brațele alea lungi...

Dădincap

Ceața care îți acoperea ochii pare să se ridice și asta doar din cauza soarelui.

Soarele apare din răsărit și ne bucurăm de asta. Unii zic ca ar conta călătoria în sine și nu rezultatul final... sau începutul. Vreau să fim toți de acord cu asta!

Dacă acum mergi pe stradă și vezi dincolo de sfârșitul nasului, poate chiar dincolo de degetul arătător pe care îl ai in dotare la mâna dreaptă înseamnă că e chiar posibil ca ceața să se risipească.

Luna nu prea pare să mai aibă odihnă - odată cu primăvara ea își intensifică activitatea și dă peste cap comportamente și caractere dintre cele mai serioase. Soarele e bucuros că poate să se uite și la emisfera nordică a Terrei și să ne scape de "cea mai grea iarnă din ultimii "n" ani".

Dincolo de asfalt se ascunde pământul, iar în pământ se revoltă oasele și sângele celor morți mai de demult. De ce o fac? Cine o să ne explice?

Cât mai luminează soarele și încă își mai desfășoara luna activitățile ei perfide să ne bucurăm de această astrologie benefică, zic...

Plus la toate astea, cine e cel ce ridică din sprânceană că o fată pupă pe o altă fată pe stradă în vecinătatea unui parc gol?

Punct.

Și în continuare încercăm să respirăm mai des și mai regulat până scăpăm de mirosul toxic al lui Orwell. Vrem?

pct 

chet faker - i'm into you

p.s. RA!