Nu am crezut că se va întâmpla asta. O zic cu cea mai mare
responsabilitate, cred ca poți să o simți după ton. Nu peștele desigur, tonul
vocii. Nu am vrut să ajungi aici. Sunt sigur că înțelegi ce îți zic, întodeauna
ai înțeles. Totuși știu că nu ma auzi.
De pe movila de lut stai și te
uiți în gol nevenidu-ți să crezi că în afară de movila pe care stai tu nu mai
există pe tot întinsul din jurul tău, cât prinzi cu ochii, nicio altă formă de
relief, nicio formă de mișcare, nici măcar vreun fel de formă de viață - plante
sau animale. Ești doar tu, movila si nesfârșitul.
În jurul tău e o lumină indecisă,
astfel încât dacă ți-ai aminti de apus sau răsărit nu ai ști exact care dintre
ele e. Susul ar fi sus în mod classic dar cât te uiți în departare nu poți găsi
o linie clară unde e cer, unde e sol.
Ești plictisită, deși nu știi
dacă e de bine sau nu. Nu știi exact dacă e plictiseală poate e resemnare, sau scarab,
poate chiar eliberare. Rămâi așa, urmărind nesfârșitul într-o aștepare neclintită,
clinică, fiindu-ți frică să mai și respiri.
Lumea care nu există și Didu.
pct ths
beck corlan - am să zbor
p.s. era noastră
p.p.s. Tides from Nebula la Cluj
p.p.p.s. a ieșit K/I președinte, semivictorie și dincolo de Prut
p.p.p.p.s. Începe a III-a negație
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu