În casă este cald și luminos, soarele pătrunde pe geamurile
estice nefiind filtrat de nimic, draperiile și perdelele sunt trase la perete.
În lumina dimineții, motanul negru stă tolănit la soare și se încălzește ca o
reptilă bătrână. Oli vine în viteză legănându-se pe picioare, abia descoperind
viteza mersului pe două picioare. Mersul pentru ea e ca un cod morse - linie,
colț de pat, linie, colț, covor, motan. Dede se ridică imediat din pat și o ia
pe Oli de jos și o pune pe pat lângă ea în forma de Buddha, motanul este
salvat.
De după ușă, în viteză, aterizează în pat și Codin, direct
cu întrebări: "Mami, a venit Paștele?" "A venit, mamii, azi
mâncăm pască." "Și cozonac?" revine Codin, "Și cozonaci și
copii neastâmpărați," și se repezi cu gura spre burtica lui. După ce se
mai liniști din chicoteli, Codin se zgribuli și se adună puțin: "Mami, eu
am fost cuminte?" "Ați fost, mamii, amândoi. Hai, fuga la baie cu
voi, ne spălăm cu ouă roșii."
O întreagă aventură este să mergi cu ambii copii la baie,
fiecare să se spele pe dinți, pe față, pe mâini, să se clătească, să se
șteargă, să nu facă pastă de dinți prin toată baia sau să stropească cu apă pe
toți pereții. Ouăle să rămână întregi, chiar dacă au riscat de câteva ori să o
ia la vale pe chiuvetă. Apoi, îmbrăcatul în haine mai de sărbătoare, încerci să
convingi un copil să își ia cămașa pe el, oricât de cuminte ar fi el, tot nu
vrea cămașa sau rochița să o îmbrace.
"Mami, dar tati vine?" întreabă Codin cu
îngrijorare în voce. "Pai de ce să vină?" îl tachinează Dede.
"Eu nu sunt destul de bună pentru tine?" "Ba daa, ba da, dar
vreau să vină și tati!" se entuziasmează atât Codin cât și Olive, iar
motanul o ia la fugă spre ușă și începe disperat să zgârie usa. Din afară,
dincolo de ușa de metal, se aud niște pași grei care se șterg de preșul de la ușă
cu "Bun venit". Clanța cedează ușor sub greutatea brațului tatuat al
lui Gory, cu care și împinge usa. În celălalt braț cară un coș imens de răchită
împletită cu bunătăți acoperite cu un prosop alb. Ochii îi sunt puțin tulburi
de la drumul pe care l-a făcut cu toți bărbații pe drum înapoi spre casă. Dede
știe că nu se poate supăra pe el, nici măcar nu îi vine când îl vede așa mare
și afumat de la două pahare de vin băute pe drum, la intersecțiile unde se mai
pierdea câte unul din grup.
-
Am adus lumina sfântă și bunătăți sfințite de la
biserică. Hai, toată lumea, repede să ne adunăm la masă și să nu uităm să
spunem și o rugăciune împreună, zice Gory oficial
Se îndreaptă spre masă lăsându-și pantofii în urmă fără
efort, aceștia părând a citi ordine în mod telepatic. Ajuns la masă, scoate o
pască, ouă roșii, telemea, ceapă verde, cozonac și o sticlă de vin de la Beciul Domnesc, iar trandafirii îi pune direct în vază. Dede aprinde o lumânare pregătită
și așază copiii la masă înainte să apuce să se protesteze. Dede face rapid o
poză, dar nu o încarcă pentru eternitate pe internet apoi se așază la masă
-
Hristos a înviat, zice Dede cu un ou roșu în
mână îndreptat spre Codin. Acesta deja știe schema și ia rapid și el un ou roșu
și răspunde:
-
Adevărat a înviat, și lovește cât poate de tare
celălalt ou. Se sparge doar al lui.
-
Hristos a înviat, zice Dede cu același ou roșu
îndreptat spre Oli. Ea doar zâmbește și își vede mai departe de bucățica ei de
telemea.
-
Hristos a înviat, revine Dede cu același ou roșu
spre Gory.
-
Adevărat a înviat, răspunde Gory deja pregătit
și lovește ușor ca un gentleman adevărat. Spre uimirea lui, oul lui Dede este
intact, așa că mai încearcă o dată și atunci observă că oul lui este de fapt
spart bine. Moment în care Dede își ia oul și îl pune lângă ea tacticos.
-
Dar de ce nu-l pui înapoi în farfurie?
chestionează Gory distrat.
-
Păi o să mai continuăm jocul acesta, intenționez
să mai câștig. Pare oul meu norocos.
Gory se uită la copilașii care fac orice numai să mănânce nu
au chef. Se ridică și caută tirbușonul, desface sticla de vin dintr-o mișcare
măiastră. Toarnă în două pahare licoarea rubinie și se apropie cu ele de Dede.
"E la temperatura camerei, nu-ți face griji, e bun," îi spune, încă apropiindu-se
pentru a o săruta pe buze. "Hristos a înviat," îi șoptește la ureche
în timp ce mâna îi se oprește pe piept exact în dreptul cruciuliței de sub
tricou. "Mai ții minte când am fost la cabana aia, de Paște?” șopti Dede plină de semnificații. “Mă întrebi dacă mai țin
minte de ce am mers?"
*
Pe geamul încăperii, spre exterior se vede cât ai plimba
ochii pe tot orizontul doar munți și zăpadă. Deși e destul de seara încă mai e
lumină, mai poți umbla pe afară cu ultimele treburi. Poți închide cele trei găini
și cocoșul aferent la căldură și siguranță, să nu vină vreun dihor după ei. poți
mângâia puțin calul ca să-l calmezi, mai pui un fân, mai mestecă și el ceva cât
doarme. Le închizi toate bine că dacă ajunge vreun lup în zonă să nu fie nevoie
sa ieși afară la el. E mai bine așa, câteodată evitarea conflictului e mai sănătoasă.
Poți să mai crapi niște lemne mai groase să le ai în cabană, noaptea e lungă - mai pui ceva pe foc.
Dede se uită pe geam, universul tot e atât de rustic și dar și
înăuntru. La exterior nu se vede decât zăpadă și brazi încărcați, cerul bine înnorat.
În cabana mică la fel - nu este prea mare diversitate, un pat mic, o măsuță, o
sobă de teracotă, un dulăpior și o găleată
cu apă. Pereții sunt din trunchiuri masive de brad cioplit păstrate aparent. Liniștea
are un efect asurzitor, doar ceainicul de pe soba bolborosește ușor în așteptarea
florilor de tei.
Se aud de afară pași apropiindu-se prin zăpada înghețată.
Fiecare pas mai aproape, fiecare pas mai apăsat deja, până ajunge la clanța ușii
unde se aude sunetul picioarelor care se șterg de preșul cauciucat “Willkommen”.
Intră cu un braț de lemne, le lasă la
gura sobei pe suportul de lemne apoi cu mișcări sigure iese afară și își scutură
hainele bine de praf. Revine le agață în cuier, prima dată haina groasă, apoi căciula,
se uita la Dede și zâmbește satisfăcut. Se apropie de ea, o ia în brațele
imense tocmai umflate de la efortul fizic legat de pregătirea lemnelor și căratul
lor în casa. Un efort mic, desigur, dar suficient. Dede se simte dintr-o dată
protejată și îi dispare anxietatea de spațiu întins, închis, pustiit, de singur
în vârful muntelui „miroși a iarna” zice, el râde și o adună mai tare la piept
„miroși a acasă”. Apoi se desprinde, se uită în soba, aranjează un lemn, mai forțează
un pic dar deocamdată nu mai baga altul. „De ce am venit aici?” Dede decide să întrebe
până la urmă. „Simt o nevoie să ies, să plec, să mă desprind. Câteodată îmi
vine să pun mâna pe o bardă și să crap niște lemne. Este ironic poate puțin cum
mă cheamă pe mine copăceanu’ apărătorul tuturor arborilor lumii, poate
mai puțin cel al cunoașterii. Dar e frumos să mai stai în natură” „nici nu știam
că sunt pui aici, te-am văzut când i-ai închis la adăpost” „păi nu sunt pui,
sunt ditamai găinile, dar nu stau aici de obicei, le-au adus acuma, ca să fie experiența
completă. Mie mi-a plăcut detaliul. Nu am mai dat de mâncare la găini de 40 de
ani. Nu neapărat mi-a lipsit dar totuși mi-a plăcut.”
Apoi după o pauza scurtă „Nu-ți place aici?” „E așa puțin
ciudat, zici că suntem într-un film prost”. Gory se ridică și cu un zâmbet cald
se apropie și o ia din nou in brațe „e un film bun, suntem intr-o comedie
romantică, da uite” și se duse la frigider. Scoate de acolo o sticlă de vin de
Cabernet Sauvignon și caută în voie prin dulăpior „da, dar tirbușon nu avem.” „Cum
iți place detaliul ăsta?” „Nu așa mult.
Va trebui să ne descurcăm pe calea veche” și se întoarce cu o lingură în mână. Îi
scoate sticlei protecția de la dopul de plută cu greu și apoi încearcă să-l împingă
cu coada lingurii spre interiorul sticlei. „Ai nevoie de ajutor?” „Cred că mă descurc” zice el roșu la față. „Poate
puțină susținere morală?” „Da, da. Absolut.” „Gory, Gory, hai că faci, tot ce poți
să o desfaci” moment în care dopul intră în sticlă, urmat îndeaproape și de
lingură, părând chiar că o să intre și el cu totul. Dar lingura se oprește, iar
Gory rămâne și el în afara sticlei, așa de imens cum e. "Susținerea ta morală - priceless",
îi mulțumește el. Apoi toarnă în două pahare câte un deget și se apropie cu
vinul de sobă. „Gory, esti ciudat!” „De ce?”
„Păi ai turnat vin și stai cu el în mână lângă sobă. Nu așa te bucuri de
el", îi atrage atenția ea, apropiindu-se, îi ia paharul din mâna stângă și
apoi îl pupă pe obraz. Ia o gură din vin „ce rece e.” „ Era în frigider, încercam
să îl aduc la temperatura camerei un pic.” „Ok. Oricum ești ciudat, tu și găinile
tale” se mulțumi să îi zâmbească apoi puse paharul pe masă. Îl luă și pe al ei,
se mai uită puțin la foc și de data asta bagă un lemn. Zâmbetul îi trosnea pe
toata față de satisfacție simplă „venim și de crăciun aici?”
Gory stă pe un scaun
la măsuță și fasonează o friptură. Are un tricou negru pe el, o cămașă în
carouri desfăcută și suflecată până la coate. O pereche de pantaloni cargo și
șosete groase din lână roz. Și scaunul și masa par a fi prea mici pentru el,
parcă s-ar fi așezat la mobilă pentru copii și doar se preface că gătește.
Sângele îi ajunge până pe antebrațele groase, iar sub pielea cărora se
vânzolesc ca niște monștri mușchii în timp ce manipulează carnea. Dede stă pe
un scaun mai încolo și se uită la geam chiar dacă e întuneric afară. În geamuri
se aude cum bate vântul și, ocazional, se văd și fulgi de zăpadă zburând într-o
manifestare a bucuriei și a abundenței. "Și ce se mai întâmplă în comedia
asta?" întreabă Dede. "Păi, mai am un pic cu carnea, o spăl puțin. Îi
pun sare și piper și o pun pe foc. O să se gătească încet, dar o să fie o
delicatesă. Plita și oala de fontă groasă au un efect foarte diferit asupra
cărnii față de tigăile subțiri. Face cumva carnea mai fragedă, mai
suculentă." "Pui și usturoi?" întreabă Dede. "Nu pun
usturoi, dar mai pun ceva condimente." "Poți pune și usturoi dacă
vrei", sugerează ea. "Sunt convins, dar nu vreau să stric vinul
acesta minunat. Gustă acum un pic, zi-mi dacă simți aroma de cireșe?"
" Da, așa după ce-l înghiți. Deci am venit la o degustare de vin?"
întreabă Dede. "Am venit să ne simțim bine", răspunde el, luând
carnea și punând-o în oală. Se șterge pe mâini cu un șervețel de hârtie.
"Știi, viața e un carusel, câteodată te învârți în viteză, câteodată stai
și aștepți, uneori stai pe elefant sau poți nimeri pe girafă. Important e să
fii în el." În timp ce el vorbea, se aude un urlet prelung de lup. Un fior
rece trece pe șira spinării lor, iar Gory se ridică și verifică ușa să fie bine
încuiată. Apoi trage scăunelul mai aproape de sobă și mai soarbe o gură de vin.
"La fel de important e să nu fii sub lup", adaugă el. " Dar nu-ți
face griji, e departe, plus că urlă așa după un alt lup, poate pierdut. Cine ar
merge la vânătoare și ar anunța așa pe toată lumea?"
Pune peste friptura din oală un pahar de apă și unul de vin,
mai aruncă niște plante aromatice și acoperă. Doar capacul greu i-ar produce
febră musculară lui Dede. Acolo, pe vârful muntelui lipsesc toate lucrurile
care îi fac viața mai ușoară în bucătărie, aparatul cu programe de gătit,
mixere, cuptoare convenționale sau cu microunde, cuțite speciale și ascuțite
superb, alte multe ustensile. Nu s-a pus problema să gătească ea, nu s-a pus
problema ce se va mânca, nu există restaurant pe raza de câțiva zeci de
kilometri buni și nu se fac livrări, nici nu este drum de acces convențional.
La nivel de transport pe timp de iarnă poți accesa cabana poate cu un echipaj
tip snowmobile sau elicopter. Calul și sania lui sunt doar pentru plimbări
locale. Gory luă o cană de apă direct din găleată și o bea toată. Apoi mai lua
o dată și o bea și pe aceasta cu un zâmbet satisfăcut îndreaptă spre sticla de
vin și își toarnă în pahar trăgându-și și mai aproape scaunul de sobă. Cu un
zâmbet deschis și fix stă și se uita la umbrele pe care le făcea focul în
sertarul de cenușă al sobei. „De fapt ți-am luat ceva.” „Stai, îți mai pun
niște vin și îmi zici?” „Păi cred că ți-l și dau...” „L-ai cărat tot acest drum
până sus la cabană?” „Ei, ce crezi că ți-am luat? Spoiler alert, nu e un butoi
de vin” „Păi poate fi și un lingou de ceva” , „Ești surprinzător de aproape și
departe în același timp” se ridică sprintenă și rascolește după buzunarul de la geacă, apoi în alt buzunar al
gecii, se sperie și rămâne puțin descumpănită. Își amintește ceva și își
verifică buzunarul de la pantalonii de schi care îi avea încă pe ea. Scoate de
acolo un plic micuț cum primești de la farmacie „Știam că în unul de ăsta nu te
uiți” și i-l dă lui Gory. „ Nu ești cu astea, știu, dar poți să o porți pentru
mine, te rog? M-am gândit că o poți face, cum vin și paștele” Gory răstoarnă
conținutul plicului în mâna stângă și apoi rămâne cu gura ușor întredeschisă.
În mâna îi strălucea o cruciuliță de argint, simplă, stilizată, fără alte
ornamente. Fără să mai stea pe gânduri o trece peste cap chinuindu-se puțin la
cocul prins la spate, apoi o ascunde după tricou „Cu asta la gât mor”.
Pe măsuță este așezată o față de masă albă ca zăpada de afară.
În mijloc într-o vază îngusta, înaltă și transparentă veghează o lalea galbenă.
În stânga și in dreapta ei doua lumânări parfumate cu aromă de cireșe negre, minuscule,
tip pastilă, ard liniștite. Pe parți are și două scaune, libere, în fața fiecăruia este câte o farfurie cu
friptură aburindă, iar pe laterale lor - tacâmuri argintii strălucitoare. Dede
stă cu spatele la geam și face poze la
masă, verifică semnalul la telefon și in continuare nu are nici un pic de
acoperire de la operatorul de date local. Gory mai pune un lemn pe foc apoi se șterge
de pantaloni și se apropie de masă. Stă o secunda și așteaptă apoi se apropie
de Dede și o îmbrățișează lung. Prima dată stă dreaptă apoi cedează și il îmbrățișează
și ea . „De ce am venit aici Gory?” „Mi-a fost dor de tine, mi-a fost foarte
dor de tine” în ochii lui strălucea un
pic de durere ce se abținea sa nu cedeze gravitației, în ochii ei negri se
reflectă sticla de vin bun neterminat încă, în ochiul geamului încă bate vântul,
dar părea schimbat, iar daca ascultai atent de tot nu se mai auzea nici un
urlet nimic ci un fel de ritm, o melodie veche, din timpuri imemoriale, din
epoca de piatră care încet de tot repetă ca o regină „anytime.. .anywhereee”
________________________________________
Articol scris cu mândrie pentru SuperBlog
________________________________________
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu