se duce și vine cum crede că merge timpul mai bine,
vrea doar universului să nu îi stea în cale,
în rest nu ține de nimeni, de nimic, de niciunde, iar asta îi deschide căi.
ea e tot timpul fără culoare;
nu are o culoare clară la ochi:
unii o cred de partea verdeții, alții de cea a mării, unii o preamăresc ca pe un soare...
nimeni nu intelege de ce încă nu se pot pune de acord cu acea culoare a părului -
să fie blond, să fie brun?
ea e și cântată, și scrisă, și recitată și urâtă,
a fost batută dacă nu era în timpul potrivit,
poate arsă pe rug,
poate trasă
ea...
ea a fost și prima,
ea a ridicat omul și în cer.
ea a dus omul pe lună și luna înapoi la om,
dar a fost o nebună,
o zgripțuroiacă -
o prințesă -
o floare,
un fulg
ea a fost...
shura - touch
p.s. hai mai zâmbește
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu