cel dublu

"Repede că pleacă trenul, fugi!"

Ultima noapte...
Plec lăsând în urmă un oraș de ani-zile/amintiri.
Frig în noaptea în care vrei să iei trenul din gară.
Frig peste tot!

"Lasă-mi geanta că o duc eu, fugi!"

Aștepți ore până vine, aștepți și tot nu vine.
Ajunge în gară și nu crezi: e atât de verde.
Intri deși nu ai de unde să fii atât de sigur că e chiar trenul bun, niciodată nu poți fi sigur! De nimic nu poți fi sigur în țara asta.

"Numai să nu il pierd, la naiba... nu o să pot explica prea multe.. grr"

În tren e cald, dar mai ales din cauza brațelor și picioarelor care se tot încolăcesc cu voința proprie. Loc nu este decât pentru câte o pereche din fiecare, dar nu asta contează.
Dimineața vine singură și vine și soarele bucuros să îți arate budapesta.
"sigur e mai frig decât pare.
ce intrare spectaculoasă!
e copiată din hugo."

O cafea. "o cafea?
              da, o cafea!
              oare aici îi scump?
              aici e închis! Și aici, și aici, și aici... o cafea nu poți bea în orașul ăsta!
              e încă devreme"

O cafea e mult? "nu înțeleg deloc dacă e scumpă.
                         nu e!
                         păcat cu discriminarea asta a fumătorilor.
                         oricine poate ieși afară.
                         ... in frig"
Parcul e liniștit,
Câinii și ei,
Polițiștii trezesc oamenii de pe băncile parcului, din casele lor...
Câinii aleargă păsări plecate deja pe meleaguri mai calde,
"cât de frig poate fi!"

Noi doi și gențile, să pornim, să vedem, găsim ceva?
Gura de metrou, gura vânzătoarei care nu vorbeste engleză, gura ei care îi explică de ce anume avem nevoie, a câta oară?
Schimbăm linia. Informăm un indian despre traseu, coborâm, urcăm, ne minunăm de frig, vânt, soare și priveliște.
Nu știm unde să mergem. Dar nimeni nu știe engleză în acest oraș, "până la urmă tot nimerim!"

angus &julia stone - yellow brick road

p.s. 

ca norocul!

"Când ajungi să îl atingi,

norocul ce te-a urmărit o vreme va merge mână-n mână cu tine."

Zilele merg în continuare după calendar şi se afundă tot mai tare într-o toamnă adevărată.

Mamele îşi îngrijesc copiii, alte mame şi-i îngroapă apărându-i de colţi de câini. Mamele sunt cele mai năpăstuite fiinţe de pe pământ.

Toamna îţi duce frunzele prin timp asuprind verdele. Apare şi un vânt care le poarta pe străzi şi le îngrămădeşte în colţuri de blocuri/bănci/bârne/borcane/bancuri de peşti.

Unele mame se mândresc cu_copiii lor: şefi, patroni, realizaţi profesional şi personal. Aceste mame sunt uneori ignorante.

Toamna e anotimpul care te duce spre o linişte rece. E o manifestare blândă a întâlnirii ipotetice dintre iarnă şi vară. Te cheamă spre hanorace şi mâini îngrămădite în marsupii.

Unii fii ar face orice ca să îşi poată face mamele mândre. Unii dintre ei sunt atât de aprig împinşi încât renunţă la orice alt fel de cod moral. Pot săpa şi în morminte dupa aur.

Toamna o asteptam cu soare şi caldură pentru că vara nu a fost suficient de fierbinte, ne doream măcar o toamnă lungă şi plăcută, pe alocuri chiar leneşă.

N-am obţinut decât o toamnă agitată care scoate mii de suflete în stradă într-o acerbă căutare a dreptăţii. 

p.s. "- Să nu uiţi să îţi împresuri calea nebătută a dreptăţii cu cât mai mult noroc!
        - Norocul nu are nicio treabă în tot acest calcul...
        - Dacă am avea norocul ăsta... "

Ne aude cineva?

"Oamenii pot avea totul.

Norocul îi urmăreşte peste tot."

Alături de plantă era un pisoi alb şi gras. Blana îi era înfoiată ca podoaba unui păun, un aristrocat plin de aroganţă şi indiferenţă. Pisoiul dormea liniştit şi uşor, stătea pe covor, dar în acelaşi timp ai fi putut crede că pur şi simplu planează foarte aproape de el...

O mână neagră şi grăbită adună toate hainele aruncate pe jos şi ieşi din camera decorată cu raze puternice de soare.

Patul imperial şi alb este ocupat. O domniţă îşi scaldă somnul sub razele calde. O domniţă brunetă şi însărcinată.

Piaţa e împodobită cu piatra cubică. Pe ea poţi să te plimbi pe jos, poţi să te plimbi cu bicicleta, poţi doar să stai, poţi să te apleci să o culegi şi să o arunci mai încolo. 

Bicicleta ti-o legi de un gard medieval, ţigările le ţii aproape împreună cu bricheta, mai păstrezi la tine amintirea unor ochelari de soare şi toată indignarea.

Domniţa îşi ridică capul şi îşi modelează buzele pline într-un zâmbet somnoros şi satisfăcut. Vede soarele încă strălucitor dintr-o toamnă timpurie şi se bucură, o altă bucurie îi crescuse mult, sub inimă, şi acest lucru îi aduce şi mai multă fericire. Se ridică plină de graţia unei viitoare mămici, iar părul îi cade lin pe spate atras de forţa implacabilă a gravitaţiei. Ajunge până la uşa şi o lovesc durerile: Anaaaa!!!

Lângă statuia călare stăm noi şi ne ferim de soare. Aşteptăm să se adune lumea. Oare o să vină cineva? Nu cumva am venit doar noi ca nişte proşti? Oare mai sunt şi alţii care vor să fie împotrivă, care vor să aibă o ţara curată şi normală?
Mai trece un sfert de oră şi îţi dai seama că piaţa e plină: tineri cu pancarte, copii cu mesaje, părinţi cu inimă.

Fata a devenit mamă, mama este fiica unei instituţii de stat cu sediu în Cotroceni... Fata a devenit ştire naţională!

Noi strigăm, fluierăm, ne plimbăm în jurul pieţei, aprindem torţe, batem bidoane de pereţi, zâmbim trecătorilor...
Noi strigăm în numele ţării, fluierăm impotriva nedreptăţii, ne plimbam de nerăbdare, aprindem torţe pentru lumină, bidoanele sunt pentru a-i trezi pe adormiţi şi corupţi... Suntem mulţi, dar suntem singuri.
Singuri Salvăm Roşia Montană!

deptford goth - feel real

p.s. Lingo(w)ule

himmel

 " -Am aflat ce înseamnă Celestine!

   -Salut... şi ce zici că înseamnă?

   -Ruinele oraşului lui Dumnezeu...

   -Şi se întâmplă ceva de bine acolo, în carte?

   -Oh da! Şi încă cum!"

 Minunată dimineaţă, ultima de acest fel, ultima dimineaţă din această vară ţi se pare.. Din vara ce a început acum cinci zile.

 Nu mai vrei sa vezi mare, tot timpul aceste despărţiri ţi s-au părut inutile şi prea dramatice. Afli cu satisfacţie că plaja este închisă din cauza vântului puternic, astfel nu mai trebuie să cauţi pretexte.

 - Îmi dai un foc te rog?

 - Da, desigur, am în poşetă pe undeva...

 - Ce citeşti acolo?

 - Profeţiile de la Celestine...

 - Celestine... O fi ceva din latină

 - Ah, nu ştiu încă...

 - Ok, mersi de foc. Ne mai vedem!

 De ce o tot cauţi pe Viv, nu e aici, nu o vei găsi, nu îţi va da nimic oricum. O bere! E cald şi meriţi o bere!

 E bună dar nu e ceea ce vrei tu, nu-i aşa? Cam vrei să faci ceva, te cam roade ceva, cam ce vrei tu să faci oare?

 - Mă duc până la cort!

Cea pe care ai confundat-o cu o nouă Viv nu mai doarme cu uşa deschisă, cum făcea mai înainte. 

 - Mai îmi dai un foc te rog?

 - Desigur, ce ai acolo?

 - Nişte foi cu o lume ireală de oameni fără conştiinţă

 - Păi sper că o să îi dai foc după ce termini, pare o lume atât de întunecată!

 Este totuşi incredibil cât poate să dureze să aduci un încărcător de telefon de la cort, trec ore întregi în care răspunzând la întrebări, înterceptând tăceri la întrebările tale, încerci să înţelegi ce "om" vrei să scoţi din carapace.

 După cele 3-4 ore înţelegi că dacă mai stai o să pierzi singura dovadă că lumea chiar există şi anume sinele. Te ridici ameţit şi porţi încărcătorul victorios ca un viking blând după o găleată de vin. 

arctic monkies - do i wanna  know?

 Când urci în maşină te gândeşti la toamna ce vine si la umbra de zâmbet însoţită de fluturarea de mână ce ai primit-o subtil la plecare. Noroc că îţi plac hanoracele!

p.s.

 "- Uite o monedă

  - Păi ia-o, e norocul tău

  - E în faţa cortului tău, norocul acesta ar trebui sa îţi aparţină

  - Dar eu vreau să îl ai tu, şi bricheta, eu nu fumez iar tu pleci..."

lumina priapica

 Când toxinele oboselii nu pleacă cu o cafea le amăgeşti cu un alcool, le mai amăgeşti apoi cu o apă sărată şi neagră, le amăgeşti cu un surâs şi o mângâiere absurdă.

 Soarele e nemuritor şi aţâtă sufletele să se dezbrace de zdrenţe de se aruncă în mare pe capete, totuşi toate ies înapoi pe mal doar mai puţin obosite, cu mult mai puţin uşoare.

 Impresia generală că marea te relaxează şi deconectează de cotidian e adevărată, dar atunci apar valurile ce se sparg în mal şi te loveşte deznădejdea, marea cât e ea de mare pare doar un colos neputincios. Şi atunci noi oamenii?

 Dincoace suntem noi şi nu ne lăsăm!

 Un volei, un soare mai liniştit de plajă, o carte despre văduva ei neagră şi muşcătura cu priapism, o scrisoare din imaginaţia lui Viv, iar ziua trece. Trece ca orice zi compusă fiind din timp, timp împărţit în clipe trăite. Altfel ce ar mai fi timpul?

 Pe plajă se lasă întunericul, vine liniştit ca la el acasă şi se aşează peste tot firesc ca şi frunzele toamna. O pată albă, înflorită şi suplă alunecă pe lângă spre un răsărit atât de departe. Fără să mai încerci să te opui alergi după ea vrând să prinzi năluca. Ajunge la apă şi deja face parte din ea cu tot cu flori, iar tu te uiţi de pe plajă, doar eşti în blugi, mai ai şi tenişi...

"- De ce ţi-i frică?

 - Dar nu îmi este!..

 - Văd atâta frică în ochii tăi, şi întuneric. Eşti tot îmbrăcat în negru.

 - Uite e o coincidenţă. Am căştile albastre...

 - Desigur, nu mai aveau negre.

 - (Da)... "

 Pata se pierde ca un vis. Lângă o umbrelă, cineva agită o sticlă mică de apă minerală şi te întreabă dacă nu ai un foc. Răspunsul tău e un sincer nu dar te oferi să faci rost... ţigară, vodkă, poveşti, iar ţigară, iar poveşti, mai multă vodkă... nume schimbate spre a fi uitate, vodkă, ţigări, cort...

 Ieşi când îţi dai seama cât de greşit îi totul, îţi ceri scuze şi te duci...

daughter - get lucky

 Parcurgi drumul înapoi singur, ca un om normal, ca un om fără rădăcini, ca un om fără straie...
 Soarele stă să răsară şi uitându-te spre mare realizezi că se anunţă unul frumos, dar nu te interesează şi te duci direct în hamac... Acum doar hamacul îţi mai culege visele

p.s.

" - Cum te cheamă?
  - Dar ce treabă ai tu cu numele meu?
  - Eu aş zice că numele tău trebuie să fie compus din două cuvinte...
  - Mai degrabă fiecare să-şi poarte singur numele, fiecare cu numele lui, la fel cum şi râmele îşi săpă proprile găuri prin pământ. Înţelegi?
  - ( ...ceva în genul lumină blândă)...  "

praful

"dacă zici ca înţelegi pink floyd, de ce mai stai în întuneric?"

 A doua zi începe liniştit, e sâmbătă şi nu ai nicio grijă. Soarele te trezeşte şi te trimite în hamac, te supui şi adormi din nou sub umbra unui nuc mai mult tânăr decât bătrân. Soarele e tot sus dimineaţă fiind, dar ţie nici că-ţi pasă, nucul îţi dă somnul răcoros.

 Întrun final îţi iei o cafea, o bei încet de parcă ţi-ar fi frică de ce s-ar întâmpla după ce o vei termina. Ţigara face şi ea parte din anturaj, apărută odată cu el, nici aici nu-ţi dă pace.

 E deja cald şi deja nu te mai gândeşti la nimic, totuşi mergi la magazin pentru că ar fi bine să şi mănânci ceva după beţia de ieri. Mesteci încet pâine cu pateu, cu tocană de legume, cu carne la conservă, cu gânduri topite, transpirate şi prelinse de pe tâmplă în jos.

 Când mergi pe plajă te arunci direct în mare, deja te cunoaşte şi nu mai e timidă. Faci o tură şi ieşi la soare, berea se strecoară dulce şi rece în sufletul deja sărat.

 Ziua trece cum poate, cu soare, cu mâncare, cu multă răcoreală în cutii de jumătate de litru, cu prosop ba fierbinte, ba ud şi tot mai sărat. Iar când trece ziua toată lumea ştie că vine seara, seara e cel mai bine!

 Deja ai mâncat şi cum ţi-i cald încă cauţi un pic de umbră, iar terasa e tocmai îmbietoare. Acolo vezi iar acea pereche de ochi, nu mai gândeşti nimic:

- Salut, putem sta şi noi?
- Sigur, eu sunt Ana...

(Ana are mere?)
- Da, am mere. Îs în cort!

 Orele trec rotunde şi grăbite la fel ca şi paharele cu suc de merişoare tari şi după durerea colectivă de abdomen şi gât a unei jumătăţi de duzină de oameni realizezi cât de bine trece timpul, mai ales cu merişoare.

 4:17
- Chiar îţi stă bine cu părul desprins...

8:23
- Hai că eşti chiar nostim când stai să adormi aşa gol în cort

sarah jaffe - pretender

 Soarele zâmbeşte liniştit şi te trimite din nou în hamac, pe acolo va trece o mână şi te va ciufuli în drumul ei spre casă...

p.s.

     "- Tu de ce ai venit în Vamă?

      - Pentru că îmi place aici.
      - Şi ce anume îţi place ţie?

      - Praful.

      - Praful?

      - Da praful, dă o senzaţie de uitat de lume, de regăsit, de reîntors acasă... Ţie?

      - Mie îmi place marea...  pescăruşii... nisipul... soarele... liniştea... "

tango în vamă

"Chiar aşa Vama nu mai e la fel, dar cine sunt eu să îi cer să nu se schimbe dacă eu mă schimb mereu?"

 După ce faci un duş lung, după ce îţi pui o grămadă de tricouri şi alte multe chestii mici întro geantă, după ce îţi faci rost de doi prieteni şi două necunoscute cu numele în S, eşti pregătit la drum de Vamă. 

 Drumul începe cum ştie el mai bine întro noapte caldă de vară, cu un CD făcut în grabă mare, cu alte CD-uri lipsă, dar cu mult entuziasm.

 Tu încă te gândeşti dacă faci bine că te duci unde ai fost şi anul trecut şi ţi-a plăcut, în mintea ta e o teorie care îţi tot zice: "nu repeta lucrurile care ţi-au plăcut".

 Primul lucru care îl faci e să simţi apa, oare e la fel de sărată, oare mai are stânci, oare o să mă primească înapoi? Răspunsuri pe care le vei găsi odată cu timpul scurs, afundat în nisip şi vodkă.

 Al doilea lucru e să bei o bere pe o terasă care îşi zice "Pura Vida" şi te îndeamnă cu hamace, saltele şi muzică dulce să bei o băutură rece şi să te odihneşti strângând ceva în braţe. Când te trezeşti eşti deja singur şi ţi se pare atât de normal încît mai dormi un pic până vin prietenii să te trezească.

 Ridici un cort, ridici al doilea cort, apoi te schimbi să mergi la mare, să încerci să o cucereşti şi a doua oară, dar atunci vezi o privire, o privire ce pare să treacă prin tine, sau e chiar o privire ce îţi răscoleşte sufletul intenţionat, o privire care nu se mai opreşte având patru ochi şi două corpuri care se atrag. Nu se va opri până nu va intra altcineva între perechile de ochi.

 Plaja e fierbinte, apa e curată şi caldă, soarele cade peste case, după unicul deal cel ca o dungă, iar cele trei îţi fac o promisiune pe care o înţelegi: "Vama o să îţi fie prietena ta bună"

pct ths

tango with lions - in a bar

p.s. doar o prima zi

(Ah...) Dio

si acum te duci pe alte meleaguri, te imbraci in alte camesi, te cuprind alte degete
mi se pare mie sau crezi ca poti fi gelos?
eu niciodata, gelos de ce?
drepturile tale au cam expirat atunci cand ai incetat sa mai lupti
dar eu nici nu am luptat vreodata
in imaginatia mea duceai lupte acerbe si de multe ori chiar castigai
si cand pierdeam?..
aveam grija de tine, te ingrijeam
si acuma pierd, te
e deja consumata treaba, simt ca nu ai mai putea avea gustul bun
dar
nu ma mai intorc din drum
pai
cred ca nu o sa mai intalnesc ca tine, dar asa vreau sa ramana
poate ca adio trebuia sa zic
ah dio era replica mea preferata
si a mea, cand o ziceai
taci
o sa astept

neamnezica

zici ca uitarea vine odata cu seara
zi-mi ca seara nu vine niciodata atunci
tu amnezic nu poti fi
vad in ochii tai

stii si tu adevarul
cartea ai scris-o si ti-a placut, mi-a placut, am vazut un alt eu in ea
tremurul in ploaie era senzatia mea favorita, sub furtuna saruturilor tale
stiu ca te ascunzi in umbrela unei uitari pentru a te feri de responsabilitati
dar eu nu vreau decat sa iti dau o libertate, ia-o si fa ce vrei cu ea, domina-ma

undeva se ascund doi ochi care ar vrea sa ma vada
altundeva se ascund ochii tai care incearca sa nu mai vrea
in mine nu se mai ascunde insa dualitatea, si asta e cel mai dureros moment al meu
nu mai sunt adolescenta, copila nu mai sunt demult, si durerea asta matura e atat de cinica, e jalnica, patetica
sa ma scapi de rusine prostule

odata ziceam ca am nevoie sa ma iubesc, sa ma iubesc atat de mult incat sa rasara curcubeie in suflet cand ma uit in oglinda
intruna din zilele astea oglinda a crapat sub greutatea privirii mele
am nevoie sa te iubesc, cu daruire si suferinta, cu fericire, cu scandal, cu momente meditative si porniri animalice.
acum am nevoie


dar sunt o lasa
oglinda se lipeste incet si se uita trista la mine, i-e mila de mine, si mie imi este
unica salvare pare sa fie seara, iar seara te visez.. ca o chimioterapie pentru restul zilei

p.s. dar cum?..

un amnezic

tu inca tii sa imi zici
si toate acele lucruri incredibile
cum amageam orasul in noptile cu luna noua
cum soarele nu ne ierta si ne trimitea acasa, fiecare la a lui
cum nu te stiam si de aceea am inceput sa te scriu in carti
cum tu ziceai ca nu poti scri, dar imi raspundeai la multe pasaje
ne alergam pe strazi pustii, pustii din cauza ploii reci si a aburului care il imprastiam noi
nu imi amintesc gustul cafelei de care imi povestesti
nu imi amintesc sa fi fost dulce, sarata, sau altfel pielea ta
nu cred ca am stat imbratisati nopti intregi, fara sa vorbim, fara sa dormim
nu ar fi fost posibil
tu esti din alta stare
esti din alta lume
eu nu sunt intr-una
omul far'de lume

brand new- The Quiet Things That No One Ever Knows

p.s. omul fara sine

iubito

pasul tau, iubito,
de visatoare mica,
imi canta ca un pui de tei...
te salvezi, oh maitrey...

surasul-tei, iubito,
al tau, ca o stea departe,
lumineaza tunelul,
imbarca trecutul...

umbra ta, iubito,
cu furnici rosii furioase,
se perinda inca
pe pediestale roase...



http://laurenceband.bandcamp.com/track/the-floor


p.s. shhh

(electric)post

te pot citi ca o preistorie
o jumatate de vis adevarat
un pelican delicat
te pot visa ca o ciuperca in avantul cosmic

unde te-ai pierdut jumatatea mea de vis
erai chin si erai abis
dar cand ziceai ca soarele rasare
nu astepta si lumina

ca poate incerci sa fugi si nu te asculta nimeni, cine te-ar asculta ca esti jumatate goala si atat
in alta jumatate de casa se afla un alt personaj ca tine la  fel de suferind, la fel de precoce
in alta jumatate de univers e visul realizabil si rezonanta posibila
cat un pic de infinit
un picur de eternitate
ca poate vrei exact altceva
furtuna iti place doar in natura
iar in inima/cap
doar ce vrei mai tare'
mai tare... mai tare
poate doar


esti jumatatea mea preferata de preistorie
sa vezi cand zambesti esti comoara
rasari si tu pui de rasarit
lumineaza! (ce mai poti din mine)

grimes - genesis

p.s. meet you at electric

runoutta cu draci

mai ştii când iţi băgam pumni in faţă,
iar tu strigai printre lacrimi şi sânge
"mai vreau!"
si nu mă opreai cu asta...
acum aproape că îmi pare rău
că nu am băgat şi ranga
să iţi mângâi dinţii uşor
să văd în ochii tăi ce de-a dragoste!

parcă...
parcă caii ar fi putut alerga la nesfârşit
tu te închinai soarelui,
eu purtam în suflet chiar un gând,
şi de la el respirai sacadat...

dar acum mi sa indoit sufletul
şi miroase cu nesaţ
ultimile particule de praf
ce s-au aşternut pe urmele paşilor tăi
de mică visătoare

drm this

Koop - island blues

de ieri de la mare

cum facem cand povestile cad mai neasteptat ca frunzele toamna?

pe sub tocuri umbra e rece si tomnatica. viata a trecut mai repede decat te-ai asteptat dar acum ca poti respira linistita pare sa fi fost frumos...mai stiu cand prima vara era un capriciu implinit in mai, mai stiu atunci cand cel el imi zambise nemaipomenit, apoi zicand ceva macho ma sarutat masculin. iar el avea un chip angelic ca al meu. dar povestile au un curs, un continut si o viteza..si un sfarsit iar acesta e cel mai important sa apara la timpul potrivit.

ea era mica si alba pe plaja aurie. eu nu eram tocmai normal la acea varsta. ar trebui sa intelegi pentru ca si tu esti tanar. si nu era problemele astea de acum ce sa ii zic cum sa ii zic, oare daca ma respinge sau.. am mers la ea am salutat-o si am sarutat-o. am avut un noroc extraordinar pentru toata viata ca nu ma luat la palmi. dar sa stii ca oarecum le-am simtit in mintea mea si am incercat sa nu o supar. ea a fost foarte rezonabila si iubitoare. viata a fost o poveste dulce iar sfarsitul mi se pare corect. altfel poate aparea pericolul ca restul sa nu fie lipsiti de fericire

in aceasta casa am simtit racoarea eleganta a toamnei desi afara era mijlocul lunii iulie. am simtit insa si caldura lunii mai patrunzand din pozele cu toti copiii si nepotii zambind fericiti. casa era goala si totusi parea sa aiba spiritul atmosferei galagioase plina de nazbatiosi si veselia jocurilor. ei nu s-au opus ideii de a fi intervievati separat, desi se vedea clar in ochii lor ca nu ar fi tocmai de dorit. nu era teama era dor. in ochii lor am vazut dorul care inca ardea ca in acea zi pe plaja. totul era insa guvernat in graba de cuvantul ce avea sa-i desparta

pct ths

p.s. cu acest soare incepe si vara

desprEadevarulcareneMACinazilnic

soarele ar putea sa dispara stii prea bine asta
dar cine a zis ca avem nevoie de el?
daca ne cuprindem in sarea marii crezi ca suntem aparati?
sarea e buna in bucate si pe piele
unde crezi ca mai putem gasi o mare, asa sarata cum vrei tu?
dar tu de unde stii ca e corecta gramatica vietii tale?
atunci e corect ca fiecare are gramatica lui
nu-mi este mila de dragostea ta, vreau sa o sparg in stanci
stiu, nebunia e doar o stare de veghe intermitenta
iar stancile se vor indoi sub greutatea ei.. asa cum ma indoi pe mine de fiecare data
am in ifose cele mai adanci idealuri
idealul se naste din cadenta inimii
inima nu e doar un moft, nu e doar o necesitate, inima e un univers
mai multe universuri mari intrun singur univers mic
crezi ca poti sa imi furi replica?
niciodata nu a(m) fost a ta
poti nega cat universul, tot nu vei avea dreptate
cica ne indreptam spre ea
spre?
apocalips
a...
 

p.s.  http://www.youtube.com/watch?v=Q7Vx_zHLIdI

bee-polar

poti zice ce vrei tu, poti zice chiar ce gandesti
nu pot, ma apasa in ceafa ceva, e ca un colier greu
poti sa crezi, poti sa crezi sa crezi, poti sa iti duci credinta ca o viata
sau pot sa cercetez, sa decad, sa ma distrug in cunoastere

alearga-ti sufletul pana la bere, pana la vodka, pana la coca cu timbre
sau imi fac sportul un ideal si un stil, poate ating si varfuri de munte
implica-te in viata celor morti, dezgroapa-le oasele si cauta-le de cancer
nu  pot decat sa caut in minte, lucrul care ma opreste, si sa continui sa il dezvolt

atunci indoaie-ti oasele, stoarce memoria din ele, si pune-le la pastrat pentru viitorul inteligent
mai bine ma arunc in ...

infected mushroom - the messenger

p.s. azi o albina mi-a soptit sensul vietii - mierea!

pour ici

initializare program...
deschidere ochi! dar ochii nu vor...
initializare faza doi - coborare din pat fara fracturi, fara rani superficiale
rata de succes de 80% faza doi, faza 1 - inca in derulare

deschidere faza 3 prima etapa igienizare. rezultat: depasire timp cu 30%
etapa 2 anulata, etapa 3 amanata, etapa 4 balcon - aer curat si priveghitori nebune

soare ce arde si orbeste, vant calm si revigorant, faza 1 incheiata cu succes!

purici invizibili umbla pe interior si musca din suflet. puricii alta treaba nu au: musca si depun oua si nici nu scapi de ei usor.
in seara ce urmeaza urmez programul cod - umbra noptii in dimineata. ca si ieri, voi urma faza 102, 103, poate chiar 115 si daca ultima are rezultat pozitiv initializez si 169.

p.s.... inchidere program

cal-gone 25

bum, bum!

asa ar face ideiile de maretie ale unui popor vechi sud-asiatic, partea de nord a unui popor care acum este inecat in niste idei proletare...
apoi s-ar asterne o iarna desprinsa din cele mai noi cosmaruri  ale umanitatii

dimineata te trezeste subtil cu o vibratie si un "ce faaci? buna dimineataaa!" si te bucuri ca e mult mult soare.
sistemul inca nu e la parametri optimi de functionare dupa ce cu o seara inainte nu ai vrut sa fii devreme in intuneric si ai ramas pe o teresa luminata doar de felinare...

"da.. da.. mmhmm.. mmhmm, mmmma trezzzzsc" si stii ca daca mai intarzii o secunda adormi inapoi.

undeva afara e chiar cald si la ora opt. fugi sa iai autobuzul opt de la ora noua si e plin de nu se mai inchid usile.
nu vrea dar urca si apoi urca toti. migratia poate incepe. "deci azi e mitingul.. si ieri ce a tot fost oare, s-o fi antrenat?", "nu, era o simulare in lupta cu extraterestri"

vruuum vruuuuum

elicoptere, mig-uri, parasutisti, multi oameni de tot felul.. adunati pe un aeroport mare fara ca sa vrea sa plece undeva..

copiii par insa sa fie cei mai multi. mici,  multi si peste tot.
soarele tocmai promitea o insolatie de minune, cand niste nori aprigi de furtuna se apropiau incet-incet de lumea orbita de stralucirea navelor de zbor.

"in praf se ascund valorile", " antichitatile sau vechiturile?", " hai nu te smecheri cu mine!"

bum bum !! va face muzica diseara odata cu fiecare bataie de inima, odata cu fiecare respiratie, cu fiecare zambet si gand bun schimbat/shot inghitit/lovit/amnistiat.

anenon - acquiescence

p.s. din cultura populara : berea pentru ficat e ca si calgonul pentru masina de spalat

       seems legit

ca despre viata

seri ingamfate de întunecimea lor, seri care te rod cu indignare - iesi sa vezi stelele, ticalosule, pentru tine le-am pregatit! 
in seara de primavara devreme cu tenta de toamna tarzie, geaca subtire nu te ajuta, iar sa te intorci nu ai curaj.

de la non-stop iti iei o bere tigari si cafea in gand pentru a doua zi dimineata
apoi zici ca hoinaresti incet pe strazi, dar strazile sunt luminate, strazile sunt umblate, suflete-lumina circula nestingherite pe ele

sari gardul inalt de metal si te trezesti jos usor mirat ca nu ti-ai rupt picioarele sau cel putin un brat, apoi te indrepti tiptil spre o banca, indosita de un falnic pin. tot timpul ti sa parut stupida plantarea pinilor, dar nu te mai gandesti la asta..

asezat iti desfaci berea, iti aprinzi tigara, te gandesti la cafeaua de dimineata, privesti stelele si asculti linistea absoluta care te inconjoara.

mai 1964 - iunie 1980

fata din faţa râde ştrengăreşte fără nicio grijă, dar acum chiar nu mai are nicio grijă... poate chiar mai bine au uitat şi părinţii ei de durere...

picurii au aparut de nicaieri scurgând stelele pe pământ.. in imaginatia ta pamantul se iluminează din interior radiind bucurie... si stii ca fata din faţa ta a fost fericită atât cât să conteze

acum va trebui să sari gardul înapoi şi să nu te mai întorci decât o singură dată

washed out - you and i (caroline polachek)

here without you, the sun still rises every morning

ca despre timp

jumate din viata aceasta o impart cu visul, iar el imparte cu mine vise...

odata luptam cu multi dusmani, ii culcam la pamant ca in manele - cu gandul doar, apoi era nevoie de puteri supranaturale, adica ridici popoare adevarate si lupti impotriva unor dusmani inca imaginari...

apoi a mai trecut timpul si am invatat ca timpul e doar o variabila a sufletului, suflet care are diferiti timpi

dintrodata inveti tot felul de lucruri noi, uneori bune alteori inca inutile, apoi timpul nu mai are nici un caracter si fuge ca o idee pierduta

toamna, iarnaa, primavara-vara...21-22.. 23, 25, 35...

 gandul despre o pana albastra sa terminat. praful va acoperi chitina...


tk this

Pretty Lights - Pink Floyd Time Remix

p.s. un 1mAi muNcitoresc!

ca sa

toti cred ca viata e simpla
ma gandesc si eu ca o fi asa.. dar eu odata purtam mantii pe umeri si eroisme in fapte
de atunci a mai ramas doar colt de adevar

demult puteam atinge cerul doar pentru ca imi puteam imagina asta, nici nu aveam nevoie sa ajung la orizont
stiu, eu chiar puteam zbura, drept ca in vis, dar am incercat de multe ori si in realitate, nu era insa chiar asa simplu

eu am incercat o data sa ating fundul unui lac, cu mana... am incercat pana mi s-au inrosit ochii de la efort si lipsa de oxigen, dar stii ce, mana aia de namol a fost cea mai pretioasa din toata lumea
eu am urcat intrun plop, poate ca voi nu aveati asa ceva pe acolo, dar acestia erau atat de inalti ca eram sigur ca cerul sta pe ei. cand am ajuns sus vantul a inceput sa bata tare.. am crezut ca nu o sa mai fie eu, dar am coborat jos cu bine

candva visam la o fata blonda cu ochii negri, sfioasa si rosie in obraji. o visam si zi si noapte de ma speriam cand ma chema mama la masa.. apoi am intalnit o bruneta si am uitat tot, am uitat si numele meu, nici acum nu stiu daca i-am dat un nume himerei

eu ma gandesc sa imi fac ochelari
eu o sa imi iau o casa

zaz - on ira

p.s. ... si cerneala e tot mai departe

soir est

~imprumuta-mi ochelarii tai
pai..
hai ca nu vad pana in adancul sufletului tau~

dimineata cu soare nerasarit, sta undeva ascuns dupa un deal si asteapta momentul programat ca sa apara.

tu decizi ca fiecare stea ce moare e un vis gandit si indeplinit.
eu ma scurg pe pereti ca o umbra, incercand astfel sa ma feresc de covorul mare cu imprimeu de urs polar..

~ochelarii mei nu vad in adancuri, is de departare
adancurile au orizonturile lor, iar din coltul asta de camera pare sa cuprinda tot universul
daca promiti ca nu aduci o mare...~

dimineata e de primavara, soarele inca nu se simte suficient de asteptat, sau poate ca i-a stat ceasul

tu decizi ca stelele fluorescente sunt cele mai longevive si le mai arunci cate o privire fericita
eu curg mai departe si ajung in bordelul soarelui.

soarele se rusineaza si se arunca pe cer intro splendoare matematica


~o sa vina momentul si o sa ii vreau inapoi
o sa vina momentul si atunci o sa ti-i dau pe ai mei
tu nu ai decat de soare
cine e de vina?~


pct ths

deadmau5 and kaskade - i remember ( mr fijiwiji and laura brehm remix)

p.s. cu primavara nu te joci

ii sus

uita-te sus e infinitul..
ma duc sa verific
nuu
vreau sa il gasesc si sa ii dau una in moaca, daca tot zice ca e dupa asemanarea noastra...

~cu 2000 ani inainte~

oameni care uitau neptunul, diana sau un apollo atotputernic. oameni ce se simteau goi si pierduti in desertaciune..
magi ce asistau la stele lunigi cazatoare si la nasteri de prunci proorocesti... magi ce umblau in cautare de adevar...
 ...in 30 de ani avea sa moara un zeu...


undeva unii construiau un imperiu... apoi altii au construit un alt imperiu.. al doilea imperiu se inchina soarelui

soarele e un astru ce apare zilnic pe cer, el defineste timpul (in caz ca nu ai ceas), el iti da lumina, caldura, si mult bronz, cum sa nu-l iubesti?

~acum~

pe o banca cu o bere.. un cersetor cere 5 lei pentru o bolnava de leucemie care sustine ca e fiica-sa. nu am bani, dumneazeu sa va ierte... intr-un bar intunecat de rockeri?

pct ths

Portugal. The man - Once was One

p.s. oare ne pierdem..?

anem

undeva se scurge la vale o ploaie torentiala curatand totul in cale.. iar oamenii stau ascunsi in case si dorm
ar fi bine sa se opreasca ploaia inainte sa ajunga apa la nivelul geamurilor si sa navaleasca inauntru.
dar unii oameni nu dorm si pandesc sau fac dragoste

undeva in alt loc se petrec dansuri... acestia sarbatoresc un an nou local. la ei nu prea ploua si ar vrea. dar tot stau ascunsi prin case, ascunsi de razele nebune ale soarelui, si planuiesc alte pamanturi si clime... chiar temperat continentale...
dar unii dintre ei stau si se roaga.. intelepciune la toata lumea

undeva in alte locuri ninge, sau e noapte, sau se cearta toti, sau copii mici mori de foame, sau cineva primeste o scrisoare grea, sau se fac si desfac aliante secrete... undeva poate e rau, dar aici pare bine...


pct ths

lissie - nothing else matters

p.s. poate ca nu e asa, dar daca te uiti pe geam - o poveste.

nemurirea

ma gandesc la nemurire  si pare un lucru atat de tangibil

pot sa mangai si sa miros si sa fie fin si vanilat...
ciocolata se potriveste bine cu vanilia, nu? daca nu inseamna ca natura a gresit ceva!

ma gandesc la nemurire si valurile sunt line. valurile nu ar vrea sa stirbeasca din armonie, armonia se vrea perfecta. armonia e doar un cuvant pentru nemurire.


sa gandit o data nemurirea la mine, ma prins in noptea plina si eu gol. visam stele curcubeice si cuburi sferice. am sugitat toata noaptea ca un dement. noaptea a murit intro dimineata violent de luni. in ziua aceea m-am simtit ca un nou-nascut si am plans-o toata.


alta data nemurirea sa gandit la altcineva. ma prins cuprinzand o bere si doua fete. una erai tu, una nu era. tu sughitai de zor si am inteles totul.


nemurirea e doar o stare efemera, un simplu joc de cuvinte cu absolut si aproape.

Kendra Morris - Shine on You Crazy Diamond

p.s. only one kind in the world

ochii din ploaia de nea

uita-te adanc in ochii mei, uita-te dincolo de picurii de ploaie, uita-te dincolo de rautatea sclipitoare sau de trandafirii blandetii... uita-te adanc pana ajungi mai aproape de miez, uita-te sa treci de frica...

a nins azi noapte. a fost un adevarat dans al naturii. totii fulgii se dadeau peste cap in jocul lor pufos, in a uimi aerul, in a decora lumea si a misca inima impietrita de noroi si tristete...

dimineata soarele sa uitat mirat peste oras nereconuscandu-l, apoi a zambit multumit de schimbarea produsa, orasul era feeric si stralucea jucaus sub razele caldute.

am visat ca ma inec.. ma inecam in soarele tau. tu erai cel mai stralucitor dintre toate astrele si razele tale, toate, se repezeau sa incapa in plamanii mei.. am crezut ca mor, dar, apoi, plamanii mi s-au transformat, iar eu am devenit un portocal... te iubeam

toata ziua au lucrat masinile.. au strans toata zapada si au dus-o in afara orasului. acolo copiii harnici cu lopetile au construit un munte din ea. apoi l-au imprejmuit cu un gard inalt de fier incarcat electric si au pus taxa la poarta. fiecare cetatean al orasului putea plati taxa, apoi sa urce pana in varful muntelui, iar acolo sa ia un picnic grozav cu privelistea orasului la picioare.

o minunata inventie a copiilor!

stii, odata cand eram copila, am picat in genunchi.. fugeam asa pe strada dupa un fluture albastru, dadeam frenetic din manute razand, m-am impediecat intrun pietroi si am picat in genunchi. m-am julit rau dar nu am plans. imi paruse doar tare rau de fluture ca l-am pierdut ma distram tare bine.

si apoi ce cauta ditamai pietroiul in mijlocul trotuarului nici pana acum nu am inteles, pur si simplu nu are nici un sens...

seara lumea a iesit la teatru, la cinema, la taiat frunze in piata mare din centru.. exista o asemenea traditie in acest oras. in prima sambata din ianuarie, toata lumea care nu are un program cultural trebuie sa mearga in centru. fiecare isi aduce cateo punga sau un sac de frunze, de care gaseste, nu conteaza specia, dar e important sa fie poastepete. apoi se apuca intro veselie sa le taie cu o foarfeca mare. nimeni nu stie de unde a aparut o asemenea traditie si ce reprezinta dar toti sunt foarte constiiciosi si o respecta intocmai.

din frunzele ramase in piata se face hartie, iar aceasta se doneaza scriitorilor saraci, primaria avand un program solid in acest sens.

intro - psique 

p.s.: eleonora a fost gasita!

sa nu ma lasi

Langa o hala parasita injghebata din pari de lemn si acoperita cu tabla dreapta, carol isi odihnea oasele pe piatra. Sa fi tot crezut lumea ca nu mai exista piatra pe pamant. E tare! Dar e placuta, exact cum ar si fi trebuit sa fie. Fuma una din tigarile lui speciale si se uita la luna cu un fel de ciuda invaluita in indiferenta. Linistea rece se asternea peste tot in jurul lui, iar roua ataca curajos. Isi trase gluga peste cap si visa.

Intro lume perfecta as fi puternic. Intro lume perfecta nu as simti nevoia sa port plete, as putea alerga 50 de km pe zi, iar luna ar apune alba si rece exact ca un glob de inghetata cu aroma de vanilie. 

Intro lume perfecta as avea propria livada de portocali/eucalipti/meri salbatici iar ea ar fi unica bucurie a iniimii mele unicamerale. Ea ar purta in fiecare zi o esarfa inflorata, de fiecare data alta, si un zambet la fel de aromat. Iar cand ar canta, as putea sa ii vad o venisoara de pe gat, cea care se zbate cel mai tare, cea care ar face-o cea mai frumoasa, iar pe mine cel mai fericit.

Intro lume perfecta nu as purta portocale pe piept si stigmate in palme.

 Sa nu ma mai lasi sa plec asa, sa fug ca un descreierat. Carol fara cap. Poate ar trebui sa o caut.

Ultimul fum  a curs usor in sus, ochind toate stelele. Ultimul lui gand a fost ca pana la urma le va ajunge si probabil ca le va zdrobi. Doar luna si lumea vor ramane nemuritoare, pentru ca aici e ea si poate ca si el. Pentru ca chiar daca palmele is gaurite le simte a lui, pentru ca capul e greu dar mai gandeste, pentru ca undeva e ea care avea nevoie de ceva si e mai frumoasa ca 7 curcubee in toata splendoarea lor, pentru ca isi aminteste de culoarea pijamalelor parintilor lui si de caldura lor… si pentru ca e frig.

Cum se ridica in picioare, lumina cadea difuz si profilul negru al siluetei sale era al unui erou.

pt

Florence + The Machine - Never Let Me Go

p.s. oare?

Q!

cand poti vedea lucrurile in 3D, desi cu siguranta is gandite doar in 2D, atunci vezi adevarul. Oare?

daca intrebi un melc de ce isi poarta casa in spate, probabil ca nu o sa iti inteleaga intrebarea, iar el oricum iti va raspunde: tu de ce o porti tot timpul in cap?

dar melcii sunt fiinte pasnice, abia ii poti denumi vegetarieni (de ce dracu' au 25000 de dinti?) dupa felul in care se misca in cautarea hranei sau a alesului/alesei, nu poti sa ii compari cu oamenii...

deci atunci cand vezi mai multe decat a fost gandit, vezi adevarul?

daca ai intreba o bufnita in timp de noapte, iar nu ti-ar intelege intrebarea, dar ti-ar raspunde probabil: de ce cauti tu raspunsuri in intuneric cand toate raspunsurile tale is in zi?

si bufnitele, doar pentru ca zboara, nu poti sa zici ca sunt asa de indepartati de oameni, si ele vaneaza pe cel mai slab...

vad lucrurile care nici nu au fost gandite

zi-mi delfinule, cum e sa traiesti in armonie cu tine, cu natura, cu oamenii chiar, si sa aduci atata echilibru in lume? oare ti-ar raspunde? pentru ca un delfin sigur te-ar intelege

Phantogram - When i'm small

p.s. crezi ca mai vezi raspunsurile?

iarba

frate a fost
dar a fost plin de energie
adica am mers acolo si canta, de pe disc, prodigy, apoi acdc, sau cine a mai fost?

as putea zice un club plin de eleganta si stil, un club in care poti respira si sa sari cat de sus vrei, sigur nu vei da de tavanul beciului

dar sa lasam deoparte aerul proaspat si lumea aleasa, sau intrarea gratuita
sa lasam deoparte berea scumpa si buna sau calda
sa lasam deoparte si senzatia de buletine abia scoase de la imprimanta

sa vorbim despre iarba, sorry, i mean  travka

prieteni a fost divin
asta zic ca a fost energie, si cum zicea si un prieten "poezie" (even she was a girl)

explozii de chitare, tobe, voce/voci, expresii nemaintalnite in orase, abisuri urbane violet aprins

frate, cine esti tu de nu mai m-ai dus la un asemenea eveniment cosmic? coliziune!

iarba sta linista in ultimul colt al camerii, asteapta linistita o alta lumina

the picture this

p.s. the what do u think

solitarul

buna dimineata... ceata!
ne intalnim acum in fiecare dimineata, si tu esti tot timpul la fel de mohorata, dupa masa o sa pleci, nedorita

buna dimineata... ceai!
de ai fi la fel ca o cafea, m-ai trezi cu palpitatii de inima, mirosi a portocal in gand, te salvezi in ultimul rand

buna dimineata... tigara!
cine te-a inventat si pe tine oare, daca ar fi stiut ca o sa fii pe bani, probabil fara sa te faca, mureau

buna dimineata... tie!
ca nu te cunosc dar asa imi vine sa te strang tare in brate, tu, enigma, aroma cu ochi amari


and pct ths

Oh mercy - My man

p.s. sa nu mai visati... puteti visa numa' prostii

'alb.Negrul

cică bicromul te salvează dacă e alb şi negru mai ales..


mergeam în noapte şi nici măcar nu mai ştiam de ce
noaptea, drept, era neagră, eu insă bronzat deci nimic care să respecte ceva...

nopţile scurte de vară, nopţile pierdute in beri amare, negre şi scurte şi ele, şi discutiile lungi şi inutile...

drumul incâlcit în paşi mici şi nesiguri, părul în ochi, ochii in pământ, pământul rotindu-se, rotirea e universul...

cercuri mari ascunse după stele, stele care nu mai răsar in ochi, ochi care se uită in pământ...

în parc este o bancă, pe bancă o sa stau eu, pe bancă o să mă odihnesc, pe bancă e fericirea, pe bancă să ajung..


noapte neagră, noapte adâncă, noapte blândă...

de după parc, de după ultimul rând de tufe, de după ultima alee... apare o umbră pală, o umbră albă, o umbră caldă, o umbră de ea mirosind a nuferi si a depravare...

curge incet pe asfalt, curge împleticindu-se, o pată albă o amară pată de lumină, in noapte, in beznă, eu abia o văd...

pică exact pe aceeaşi bancă si mă cutremur şi eu

"ce faci?"
"cum?"
"ai picat aşa pe bancăă"

se uita, deloc lamurită, apoi se târăşte pe bancă spre mine

"esti cam beat..."
"no shit.. tu esti dea dreptul... si dă din pleoape.. drăguţă?"

râde, dă să se ridice, se dezechilibrează şi abia apuc să o prind de mijloc:
"hai mai stai.. îţi mai revii şi tu.. şi eu"
"şi tu eşti drăgut..."

"he he... uite luna !"

cu o lună pe cer poţi zice.. bicromul poate salva... alb-negrul -  atât cat îl poţi vedea

nou inceput

Era aproape sa ajunga acasa cand a vazut un nou tramvai plutind usor pe sinele stralucitoare. Acest eveniment a adus bucurie in sufletul ei. Se zice ca de cate ori vezi un tramvai nou lansat pe sine te asteapta un eveniment placut. Tramvaiul insa s-a uitat trist la ea si a curs lin mai departe.

Dupa colt era si casa ei, saracacioasa, dar calda, alba pe interior si mobilata cu scanduri asezate ordonat astfel incat sa inlocuiasca mesele, taburetii, patul, si cateva rafturi de haine si carti, mai ales carti. Strada o urmarea de sub picioare absolut indiferenta, astfel ca de data asta a ajuns chiar usor acasa. Se uita in oglinda si e inca superba, cu ochii mari negri, bruneta, inalta si subtire, incarcata de frumusete feminina din cap pana in picioare si inapoi (!).

„sunt viv, ma cheama viv, numele meu e viv, vreau sa ma prezint – viv, si cel mai mult imi place sa cant, cel mai mult, in sufletul meu, traieste muzica, cel mai mult ard in armonia sunetului, tocmai aici am vrut sa ajung sa satisfac nevoia oamenilor de cultura, de muzica, de arderea interna... vreau sa fac parte din aceasta orchestra si simt ca deja sunt pe jumatate cuprinsa in ea"; nu merge nimic. 

Cearcanele s-au schimonosit aiurea si zambetul sa intors pe dos. Daca nu reusesc sa prind acel post poate ca foamea nu o sa fie chiar atat de rea.

Maine... 

A luat o  carte la intamplare sa vada ce ii poate zice, dar apoi a vazut ca literele ii sunt neintelese de aceasta data. A aruncat cartea cu grija exact in acelasi loc de pe raft si a lasat sa atinga starea de extaz data de somn. 

M - Pilgrim

p.s. ascult radio guerrilla pentru ca... fiecare are un motiv (areareala intentionata!)

missss...

te sperii poate, sau esti curajos si vrei


te trezesti ca esti pe drum si nici macar nu esti singur, atunci te bucuri... lumea crede in tine?

mergi la teatru. e underground? ah, cu atat mai bine.
curios lucru, pana si la cei care au la activ 3 spectacole trebuie sa astepti sub usa. pare normal, nu o sa intrerupi spectacolul pentru cei ce aveau sa intarzie...

"un spectacol al ritmului, culorii, senzualitatii, a transformarii din copil in femeie" desigur ca e un citat deformat (exista oare acest percept?), dar unul care ne dadea o idee despre ce avea sa se intample.

am intrat in sala, sa asezat lumea toata pe cele 4 randuri, s-au stins luminile, sa pornit muzica, s-au pornit  lumini speciale, apoi a jherofiewrif, de fapt nu, a fost kjhoerfgperok...

adica dansul eu asa l-am perceput (sau a fost doar o substanta care doar sufletul a gustat-o?), altcineva mi-a zis ca is niste copii, altii ca is niste idei de inocenta, sau niste popoare la varsta invatatului a merge...

apoi lupta spre adolescenta

apoi limita de a iesi din tot acel rahat plin de stres absolut

apoi vrei
nu recunosti
apoi vrei mai mult
dar nu faci nimic
apoi el vrea atat de mult
apoi tu il tragi in/spre/pe tine

devii ceea ce  a trebuit

te imbraci intro rochie lunga, rosie, eleganta de seara si pasesti in viata ca femeie.

dar totul e doar o iluzie?

"sa nu ma dezamagesti, sa nu vorbesti cu strainii, sa nu ma dezamagesti, sa stii ca..." acesta e trupul meu, eu decid cu cine ma culc, cu cine nu ma culc, acesta e trupul meu si ii place golaciunea/atingerea altui trup, e frumos/urat/gras/slab/mare/chircit, e trupul meu".

2 actrite care au zis: this is my body. come into my mind.

Halestorm - I Miss The Misery

p.s. mars al unirii la bucuresti. ne unim?

artnelosfera/alternosfera/art in the exact sphera

ar fi trebuit sa o fac mai inainte, dar eram ocupat cu niste asimovi pusi pe fapte intergalactice.

acum ca stau si ma gandesc, tot timpul am vrut sa merg la un concert de al lor, dar cumva tot timpul iesea ceva in cale si nu mai ajungeam...

asa ca de data asta am hotarat, orice ar fi, o sa merg la acest concert.

undeva au fost numiti "baietandri".. stau si ma gandesc, eu cred ca ii cunosc de vreo 5-6 ani, pe atunci sa fi avut 20 de ani ( desi sunt sigur ca aveau mai mult, tobosarul e carunt doar ) deci in jur de 26... ok e o figura de stil "baietandrii". una buna.

ajung la "locul de joaca" si imi iau un suc de portocale, fructe culese dintrun copac national zis stejar...
liniste si agonie, pe scena nu se arata nimeni.

atunci nu mai imi ramane decat sa ma pozitionez undeva si sa astept... trec cinci minute si apar pe scena si fara ca sa mai zica ceva incep sa cante " ne uneste ne desparte ", desigur adresata publicului.. de la primele acorduri mi s-au activat niste resorturi pe interior si capul, mainile, picioarele isi traiau propria viata...

cand sa terminat prima piesa, am observat extazul in privirea tuturor, transpiratia pe frunti si in aer, si brusc auzeam si strigatele de bucurie...

apoi a urmat o adevarata poezie de titluri, bassuri, voci, maini si picioare, delir de ocazie...

apoi brusc 511

liniste si agonie.. cat sa fi durat, 2 ore? zici ca au fost exact 10 min. padurea nu mai avea resurse, sa plecam cu virgula in suflet.

si restul http://cjl.ro/ZSW

p.s. pentru un urmator proiect am nevoie de o voce in ascensiune, poate chiar imediat la start.. sugestii?

antidededra

Cum vezi lumea, daca o auzi, daca te simte.. 

Porti un imprimeu portocaliu si duci o floare mica de camp, in mana ta stanga de pianista. Ochelarii de soare arunca in parti tot uviolentul, iar blondul pare sa te prinda. Plutesti pe strada ca pe ape si gandurile poarta fluturi printre ele, cu drag cu ce mult mii dor si nu mai stii tu. 

Cum sa mai fie 2 luni, cum sa nu mai treaca o zi de atata timp. Apoi te reintalnesti cu ei, zambetul mare il afisezi. Mergem sus, cu totii, frumos, si un pic mancam copios. Iar de sus de masa ce sa vezi, un pahar se arata plin cu un lichid portocaliu. Nu e suc, e demirege, si sufletu-mi converge, se inchide usor si acel gol.

Un colt de rai vazut din cer sa pierdut in ochii tai

Un soi anume de struguri dulci

 e pe buze,

Genele-ti lungi ,

 ale lumii fulgi,

 dureros  vant adie,

Oceanul tau de bucurii e prin alte stele,

Galaxii.

Hai sa imi impusti sufletul,

 corpul sa-mi zburde fericit.

Bat for lashes - pearls dream - skreams pour another glass of champers remix

p.s. concert alternosfera, 12 zeci 2012 [big smile]

dededra

Lumea zice: clujule te iubesc
dar de ce ar striga acest lucru în gura mare?

Pentru cei care îl iubesc toamna este limpede, e plin de studenti, de cafenele, de locuri cu multa bere, cu fete/baieti, tot felul de nebuni in afirmare, ratati, amintiri sub clar de luna in muchie de garaj, albinosi in stare sa inghita o luna intreaga...

pentru cei ca il iubesc si iarna, sunt niste oameni uimitori, sunt cei care aduc fatadele cladirilor din trecutul tenebros intrun viitor sclipitor, cei care aduc canalizarile prin tot orasul, apoi le duc la o statie de epurare, sunt cei care taie/planteaza/curata copacii, sau instaleaza cabluri pe stalpii si asa impodobiti ca de craciun

daca sunt oameni care il iubesc primavara probabil ca sunt niste artisti, niste boemi, cei care se pierd in parcurile orbitor de insorite, sau prin baruri pitite in gradini necunoscute, sunt cei care scot bicicletele primii din oras, sau se arunca in fantani arteziene sa forteze vara...

dar vara te prinde si te baga intrun teatru gol apoi te tot forteaza sa joci un rol care cu siguranta nu ti se potriveste

picture this :P

CHURCHES - The Mother We Share

p.s. hello cluj