nou inceput

Era aproape sa ajunga acasa cand a vazut un nou tramvai plutind usor pe sinele stralucitoare. Acest eveniment a adus bucurie in sufletul ei. Se zice ca de cate ori vezi un tramvai nou lansat pe sine te asteapta un eveniment placut. Tramvaiul insa s-a uitat trist la ea si a curs lin mai departe.

Dupa colt era si casa ei, saracacioasa, dar calda, alba pe interior si mobilata cu scanduri asezate ordonat astfel incat sa inlocuiasca mesele, taburetii, patul, si cateva rafturi de haine si carti, mai ales carti. Strada o urmarea de sub picioare absolut indiferenta, astfel ca de data asta a ajuns chiar usor acasa. Se uita in oglinda si e inca superba, cu ochii mari negri, bruneta, inalta si subtire, incarcata de frumusete feminina din cap pana in picioare si inapoi (!).

„sunt viv, ma cheama viv, numele meu e viv, vreau sa ma prezint – viv, si cel mai mult imi place sa cant, cel mai mult, in sufletul meu, traieste muzica, cel mai mult ard in armonia sunetului, tocmai aici am vrut sa ajung sa satisfac nevoia oamenilor de cultura, de muzica, de arderea interna... vreau sa fac parte din aceasta orchestra si simt ca deja sunt pe jumatate cuprinsa in ea"; nu merge nimic. 

Cearcanele s-au schimonosit aiurea si zambetul sa intors pe dos. Daca nu reusesc sa prind acel post poate ca foamea nu o sa fie chiar atat de rea.

Maine... 

A luat o  carte la intamplare sa vada ce ii poate zice, dar apoi a vazut ca literele ii sunt neintelese de aceasta data. A aruncat cartea cu grija exact in acelasi loc de pe raft si a lasat sa atinga starea de extaz data de somn. 

M - Pilgrim

p.s. ascult radio guerrilla pentru ca... fiecare are un motiv (areareala intentionata!)