pe sub tocuri umbra e rece si tomnatica. viata a trecut mai repede decat te-ai asteptat dar acum ca poti respira linistita pare sa fi fost frumos...mai stiu cand prima vara era un capriciu implinit in mai, mai stiu atunci cand cel el imi zambise nemaipomenit, apoi zicand ceva macho ma sarutat masculin. iar el avea un chip angelic ca al meu. dar povestile au un curs, un continut si o viteza..si un sfarsit iar acesta e cel mai important sa apara la timpul potrivit.
ea era mica si alba pe plaja aurie. eu nu eram tocmai normal la acea varsta. ar trebui sa intelegi pentru ca si tu esti tanar. si nu era problemele astea de acum ce sa ii zic cum sa ii zic, oare daca ma respinge sau.. am mers la ea am salutat-o si am sarutat-o. am avut un noroc extraordinar pentru toata viata ca nu ma luat la palmi. dar sa stii ca oarecum le-am simtit in mintea mea si am incercat sa nu o supar. ea a fost foarte rezonabila si iubitoare. viata a fost o poveste dulce iar sfarsitul mi se pare corect. altfel poate aparea pericolul ca restul sa nu fie lipsiti de fericire
in aceasta casa am simtit racoarea eleganta a toamnei desi afara era mijlocul lunii iulie. am simtit insa si caldura lunii mai patrunzand din pozele cu toti copiii si nepotii zambind fericiti. casa era goala si totusi parea sa aiba spiritul atmosferei galagioase plina de nazbatiosi si veselia jocurilor. ei nu s-au opus ideii de a fi intervievati separat, desi se vedea clar in ochii lor ca nu ar fi tocmai de dorit. nu era teama era dor. in ochii lor am vazut dorul care inca ardea ca in acea zi pe plaja. totul era insa guvernat in graba de cuvantul ce avea sa-i desparta
pct ths
p.s. cu acest soare incepe si vara
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu