25 iunie 2013

un amnezic

tu inca tii sa imi zici
si toate acele lucruri incredibile
cum amageam orasul in noptile cu luna noua
cum soarele nu ne ierta si ne trimitea acasa, fiecare la a lui
cum nu te stiam si de aceea am inceput sa te scriu in carti
cum tu ziceai ca nu poti scri, dar imi raspundeai la multe pasaje
ne alergam pe strazi pustii, pustii din cauza ploii reci si a aburului care il imprastiam noi
nu imi amintesc gustul cafelei de care imi povestesti
nu imi amintesc sa fi fost dulce, sarata, sau altfel pielea ta
nu cred ca am stat imbratisati nopti intregi, fara sa vorbim, fara sa dormim
nu ar fi fost posibil
tu esti din alta stare
esti din alta lume
eu nu sunt intr-una
omul far'de lume




brand new- The Quiet Things That No One Ever Knows

p.s. omul fara sine

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu