sa nu ma lasi

Langa o hala parasita injghebata din pari de lemn si acoperita cu tabla dreapta, carol isi odihnea oasele pe piatra. Sa fi tot crezut lumea ca nu mai exista piatra pe pamant. E tare! Dar e placuta, exact cum ar si fi trebuit sa fie. Fuma una din tigarile lui speciale si se uita la luna cu un fel de ciuda invaluita in indiferenta. Linistea rece se asternea peste tot in jurul lui, iar roua ataca curajos. Isi trase gluga peste cap si visa.

Intro lume perfecta as fi puternic. Intro lume perfecta nu as simti nevoia sa port plete, as putea alerga 50 de km pe zi, iar luna ar apune alba si rece exact ca un glob de inghetata cu aroma de vanilie. 

Intro lume perfecta as avea propria livada de portocali/eucalipti/meri salbatici iar ea ar fi unica bucurie a iniimii mele unicamerale. Ea ar purta in fiecare zi o esarfa inflorata, de fiecare data alta, si un zambet la fel de aromat. Iar cand ar canta, as putea sa ii vad o venisoara de pe gat, cea care se zbate cel mai tare, cea care ar face-o cea mai frumoasa, iar pe mine cel mai fericit.

Intro lume perfecta nu as purta portocale pe piept si stigmate in palme.

 Sa nu ma mai lasi sa plec asa, sa fug ca un descreierat. Carol fara cap. Poate ar trebui sa o caut.

Ultimul fum  a curs usor in sus, ochind toate stelele. Ultimul lui gand a fost ca pana la urma le va ajunge si probabil ca le va zdrobi. Doar luna si lumea vor ramane nemuritoare, pentru ca aici e ea si poate ca si el. Pentru ca chiar daca palmele is gaurite le simte a lui, pentru ca capul e greu dar mai gandeste, pentru ca undeva e ea care avea nevoie de ceva si e mai frumoasa ca 7 curcubee in toata splendoarea lor, pentru ca isi aminteste de culoarea pijamalelor parintilor lui si de caldura lor… si pentru ca e frig.

Cum se ridica in picioare, lumina cadea difuz si profilul negru al siluetei sale era al unui erou.

pt

Florence + The Machine - Never Let Me Go

p.s. oare?