ca norocul!

"Când ajungi să îl atingi,

norocul ce te-a urmărit o vreme va merge mână-n mână cu tine."

Zilele merg în continuare după calendar şi se afundă tot mai tare într-o toamnă adevărată.

Mamele îşi îngrijesc copiii, alte mame şi-i îngroapă apărându-i de colţi de câini. Mamele sunt cele mai năpăstuite fiinţe de pe pământ.

Toamna îţi duce frunzele prin timp asuprind verdele. Apare şi un vânt care le poarta pe străzi şi le îngrămădeşte în colţuri de blocuri/bănci/bârne/borcane/bancuri de peşti.

Unele mame se mândresc cu_copiii lor: şefi, patroni, realizaţi profesional şi personal. Aceste mame sunt uneori ignorante.

Toamna e anotimpul care te duce spre o linişte rece. E o manifestare blândă a întâlnirii ipotetice dintre iarnă şi vară. Te cheamă spre hanorace şi mâini îngrămădite în marsupii.

Unii fii ar face orice ca să îşi poată face mamele mândre. Unii dintre ei sunt atât de aprig împinşi încât renunţă la orice alt fel de cod moral. Pot săpa şi în morminte dupa aur.

Toamna o asteptam cu soare şi caldură pentru că vara nu a fost suficient de fierbinte, ne doream măcar o toamnă lungă şi plăcută, pe alocuri chiar leneşă.

N-am obţinut decât o toamnă agitată care scoate mii de suflete în stradă într-o acerbă căutare a dreptăţii. 

p.s. "- Să nu uiţi să îţi împresuri calea nebătută a dreptăţii cu cât mai mult noroc!
        - Norocul nu are nicio treabă în tot acest calcul...
        - Dacă am avea norocul ăsta... "