stiri muzicale

vesti bune din lumea muzicala

zilele trecute va anuntam ca mi-a produs o deosebita placerea lansare piesei noi (si a albumului) al artistului emerit al statelor unite si al libanului - Serj Tankian. piesa (harakiri) care sa implantat adanc in creerul si sufletul meu plapand.

apoi, observ, ca trupa muzicala linking park nu a murit si mai scoate slagare internationale ("burn it down"). unii critici ar putea sustine ca stilul lor de muzica devine putin comercial si astfel ii scade valoarea artistica a pieselor. desigur ca domnii nu mentioneaza nimic de valorile si principiile altor asa numiti artisti ca si...  nici nu  merita mentionati de altfel.

dar si artistii de pe meleagurile natale ne bucura cu valori muzicale deosebite. merita mentionati aici domnii de la trupa travka care au lansat o piesa de vara deosebit de buna, apoi trupa muzicala cu nume foarte pretentios robin and the backstabbers care au aprins topurile nationale cu piesa lor  "sat dupa sat". si alte proiecte nationale isi fac drum spre sufletele romanilor, cum ar fi: grupul de rezistenta, toulouse lautrec, silent strike, s.a.

din aceste considerente vreau sa imi exprim speranta ca aceasta tendinta se va mentine atat la nivel national cat si international si ne vom putea bucura in continuare doar de produse artistice deosebite.


and picture this :P

p.s. desigur ca clipul video nu incearca in nici un caz sa aduca jigniri statului frate al americanilor

mesaj vocal

incarci bateria de la telefon, iti lasi un mesaj vocal, apoi iti incarci si revolverul
te gandesti sa mergi la vanat: sa prinzi toti criminalii, ticalosii, lepadaturile societatii, si apoi...

apoi te vezi in oglinda si observi ca nu arati deloc a batman. te imbraci in negru, bagi revolverul la centura, la spate, pe sub tricou, ca si oricare badass... atunci iti dai seama ca poti fi intr-o zona gri, exact intre bine si rau...

oare poate ca scopul sa scuze mijloacele? multa lume dea lungul timpului a zis acest lucru, dar trebuie sa stii si tu. ce crezi tu e important, nu?

daca faptul de a face dreptate prin nedreptate nu e deloc a face dreptate?

simti un reflex gastric. te scarbesc manusile si cizmele, geaca - toate de piele neagra. ai impresia ca si tavanul te apasa. se uita la tine persiflator nevenindu-i sa creada. ironic, iti face cu ochiul spre o funie.

transpiratia se aduna in picuri mari pe frunte, apoi iti pica pe ochi, revolverul de la spate te arde pe piele, il scoti repezit si il arunci cat colo pe o canapea jerpelita.
pici in genunchi si arunci o rugaciune unui dumnezeu pe care nu il mai simti demult, camera intunecoasa iti da mirosul de mucegai, nicidecum un miros de tamaie...

mainile nu se mai impreuneaza si tremura...
picioarele is moi
vodka e slaba
si tot un gand te apasa: daca ii omor eu, devin si eu, daca o fac inainte, atunci ce is?

e ca o dilema de morala robotica, chiar simti si gustul de metal in gura...

try picture this before

p.s. and then the big bang...

de vară

"am şi eu două cuvinte pentru tine, dragi si scumpe pentru mine: mori dracu'!
crezi ca esti marele, cel mai iubit dintre ei, crezi că ţi se cuvine? mare mi-ar fi mirarea dacă nu o să ajungi să mori singur intr-o cocioabă dărăpănată. o să te găsească vreun cioban după luni de zile...

cine crezi că o să aibă răbdare să îţi caute in mofturi şi in toate nazurile tale, am fost eu o proastă că m-am uitat in gura ta... nu pot sa cred că a trecut atâta timp şi numa' acum văd cu adevărat ce eşti: un nemernic, nesimţit, ordinarule!"

soarele era de mult timp apus. se uita la ea total indiferent. nu asculta un cuvânt pentru ca ştia că nu ii pasă. se uita in zare, se gândea la muzică, la cărţi, la dragoste, dar nu la asta ci la una ipotetică, cea fără de scandaluri: nu le suporta. daca dă peste unul renunţă la visuri, la promisiuni, şi aşteaptă... se pare că asteptarea sa terminat, asa ca involuntar a şi zâmbit uşor in colţul gurii...

"şi bine că taci. eu imi rup gâtul aici strigând şi tu nu zici nimica, ce fel de om esti tu? ah uite că zâmbeşti, deci te distrez, aşa-i? vai că ai merita să te iau la palme, dar nu sunt eu cea care sa coboare la acel nivel, la al tău desigur"
sa intors, deja plânsă, distrusă de atâta ţipat, de atâta durere. apoi sa mai uitat o dată la el, a vrut sa vadă dacă are cea mai mică intenţie... nu, bine, pa dragule, pa ultima mea speranţă...




so picture this

hara-kiri

ati vazut cu totii a venit vara, in sfarsit, dar lumea se plange de canicula... cam nasol, eu ma bucur ca e cald

ati vazut cu totii oamenii influenti/corupti/mama lor de nebuni ajung la racoare sau la spital... iar eu ma bucur

ati mai vazut ca unii is prin sesiune, altii prin banchete, altii prin america, fiecare cum poate... iar eu ma bucur


si acum mai am o bucurie :D

so picture this

p.s. sper sa va bucurati si voi

un alter ego dement

il ai tot timpul cu tine. da e chiar asa frate si probabil ca ai observat dea lungul timpului. daca nu pazea: o sa apara si, desigur, va fi nimicitor.

problema ca iti dai seama de prezenta lui, controlul lui, doar dupa ce dispare, deci nu poti sa ii opui rezistenta.

cine stie ce il activeaza sa imi zica si mie. cine stie cum poti prelua controlul asupra lui?
in astfel de momente, cand descoperi cu durere ce a mai facut "le alter ego cel dement", te chinuie o durere acuta un fel de dizenterie prelungita.

insa cu timpul (daca se manifesta de multiple ori), ai putea sa realizezi, ca reprezinta defapt purificarea spirituala a "eu-ului" propriu-zis, si ca doamne, bine mai poate fi dupa.

si atunci descoperi otrava e dulce, durerea poate aduce bucurie, saratul/amarul poate fi si dulce, restul poate fi totul

in  curgere e soarele,

pamantul e plat de tot

liane, alte plante carnivore

iti insfaca picioare si alte membre

sa ajunga sus de tot, 

pana la cer, la norii tai

se incumeta toate, aceste "diavole"

sa  muste si din stele, si din  tort

tu nu ai nimic cu ele, 

le cresti, ca pe copiii tai

le dai lapte din sange

le dai si idei si spor.

in alta ordine de idei...

picture this

viitor cu plete

" port sub plete o poveste, port un mister pe care nu il poate atinge unul care nu le are. am gâze, am paduchi, natura toată care isi implineste destinul.

 port sub piele fiebinteala, port pasiunea de ieri, cea de azi, cea de maine, cea fara de timp. mai am si sange si  oase, intestine imputite, alte gângănii dezgustătoare care ma ajuta sa traiesc.

 port in suflet un singur lucru, negrul infinitului, negrul care naste lumina orbitoare, negrul care e cel mai potrivit pentru a o incadra, negrul care e singurul capabil sa dea forta fulgerului de care ne este frica.

 tu porti dorul nemarginit, muzica iti canta in pori, muzica iti canta in ochi, muzica iti face corpul sa vibreze, si are armonia lui, in armonie cu ea.

 porti citadinul si banalul, porti emotii, chiar sentimente, suflete desarte ce s-au perindat, porti stelele in păr, clasicul, barocul, neomodernismul...

lumina ta, intunericul meu, stelele si gâzele... "


spuse el plin de importanta, sacadând fiecare cuvânt, incercand sa le accentueze fiecare silabă.

ea ii arunca o privire de foc, recitând:

"Si am mai zis o singura frază

Ia-ma in brate, fara emfază"

so picture this

p.s. si nu uitati de eminescu, http://www.youtube.com/watch?v=8yRTfeC6-Jk

micul dejun de seara

cand te doare mai rau, atunci esti beat
daca, esti treaz, te vindeca ratiunea, te vindeca un pic si oamenii care iti vorbesc si tu ii asculti dintrun respect ciudat
daca esti beat nu mai conteza nimic, nu mai auzi nimic, totul se reduce doar la durere.

daca atunci cand esti beat iti asculti sufletul, nu o sa gasesti niciodata ceva bun, o sa gasesti numai tristete, mucegai, sange neclait peste ranile proaspete sau vechi, vei gasi ciupercile otravitoare ale invidiei, rautatii, ale tendoanelor intarite.

de aceea am zis: fii treaz. ia durerea, mestec-o. ia durerea ca un orbit care iti albeste dintii cariati ai sufletului, apoi mergi la un dentist frumos.
dupa o sesiune de detartraj repari si cariile, apoi poti sa bei si sa te distrezi, altfel e nebunie curata, nebunie orientala, sau balcanica, sau occidentala, sunt toate la fel.

fiind in regula poti lua un dejun copios

so picture this
(din seria le petite dejeuner parisienne)

p.s. "... fuck with your heart" enough?

restless

cand noptile ti se par scurte si odihna nu are cum sa se mai lipeasca de tine

daca ziua e prea obositoare si caldura iti intra prin pori nelasand sa isi faca treaba cu transpiratia

atunci cand reusesti totusi sa iesi cumva din stresul, ce te apasa toate aceste zile, iti odihnesti capul pe perna.
dar o faci de devreme, de la 8 seara si dormi, si visezi multe, oameni necunoscuti, oameni pierduti demult in trecut, pe care ti-ar place sa ii mai vezi... visezi si visele de copil, cele cu povesti, eroi, zboruri fara aripi sau spatiale...

apoi te trezesti si afara e inca intuneric, telefonul arata ora 7, ceea ce ii imposibil, dar ti-i sete si cobori.

iti dai seama ca e defapt ora 4 si ca esti total odihnit si nu o sa mai poti dormi.

atunci hotarasti ca o sa vezi rasaritul, si o sa te bucuri de aceasta zi

iai bicicleta si mergi prin orasul linistit, ai revelatii, vedenii, sperante noi, pasarile canta si ele, le poti auzi pe langa casti. orasul e gol, si te simti liber



so picture this

zamb(b)ete

imparti in stanga si in dreapta zambete, imparti zambete pentru ca nu mai ai altceva de impartit.

apoi iesi in strada, strada e goala si te gandesti daca mai poti merge prin oras... daca esti doar tu.
muzica si ea, muzica din casti, nu mai merge pentru ca si telefonul a murit.

esti chiar singur, nici dzeu nu te vede, afara e innorat, poate chiar o sa ploua.

bani de taxi chiar nu mai sunt, bani de tigari nu au mai fost demult, bani de bere, bani de sandwish, bani de club, de fete cochete.

o iai usor pe strada, pe langa blocuri, pe langa gardurile vii, cu gandurile vii. o iai usor, dar mersul e tot mai greu, gandurile apasa pasii, apasa si iti rod talpa pantofilor, mai tare pe stangul, ca' altfel nu ai cum sa explici talpa mai roasa.

nu stii exact pe ce strada esti, nu stii exact daca te intereseaza, nu stii daca vrei acasa, probabil ca nu, somnul ar  fi o pedeapsa prea usoara. acum trebuie sa consumi tot ce curge prin minte, obligatoriu, altfel nu o sa mai fii linistit, si nici nu o sa stii de ce.

pasii te duc, gandurile se incalcesc, mintea se intuneca... pasii te duc

ajungi in dreptul unui parc, te asezi pe o banca si stai asa, drept doar putin rezemat cu spatele, ca la examen- esti la examen. apoi lasi capul pe spate, e prea greu, il lasi cu tot cu spate, si aluneci cu totul, ajungi culcat pe banca in pozitie de fetus, in pozitie de boschetar beat.

... si adormi

so picture this

#12/soarele

Soarele era nebun. Luna mai o fi luna in care innebunesc salcamii, dar soarele ce avea. De ce a aparut asa fierbinte, de nu mai vedeam drumul. 

Nu mi-era frig, nu mi-era cald, dar nu puteam urca dealul de la rasarit. Bine ca muzica imi suna tare in casti si imi ascundea basul din piept. Altfel sigur m-as fi urcat pana pe cer sa sting steaua suprema, care distruge tot ce fac restul stelelor dinainte. 

Egiptenii aveau un cult, cica si incasii, probabil toate popoarele l-au avut la un moment dat, dar nu eu, nu acum. Nu atunci cand nu ai dormit toata noaptea, nu atunci cand dealul din fata nu prea pare a avea mila de tine si creste tot mai mult, nu atunci cand ai un bas in piept, nu atunci cand ai trecut prin vitrina si nu ai putut sa taci.

Dar cand eram mai mic iubeam soarele. Ma incalzea, incalzea lacurile in care faceam baie, incalzea iarba pe care calcam, aducea lumina in casa unde puteam citi, era cel mai bun prieten al meu. Venea peste tot cu mine ca doar nu umblam noaptea, ma veghea si imi oferea protectie, eram ca un egiptean vechi - il iubeam. Dar acum nu mai poti dormi de el, trezeste toti oamenii si ii pune la lucru, iar ei fac galagie, simt nevoia sa taie iarba, sa curete pomii, sa se porneasca cu masinile in oras, sa strige pe holuri tot felul de saluturi, sa aduca sub geamul tau o manea si sa o dea tare. 

De aceea nu il mai suport, sa plece ar face bine, eu vreau sa dorm, vreau sa visez, vreau sa nu ma mai trezesc...

so picture this

p.s. din seria "nu am mai scris nimic"

steker

o culoare, două culori, mai multe culori

care fac parte din viața noastră...

un vis, două visuri (sau vise, depinde ce plural preferi și de conotațiile preferate) mai multe...

un ștecher și atât.

unul obișnuit, ce m-am visat eu. nu în copilărie îndepartată, nu, într-una dintre nopțile abia trecute.

tu, care m-ai văzut și ai zis că vrei să mă înghiți.

ce pot să fac eu, sunt doar un ștecher, mic, american, de culoarea laptelui, mă poți înghiți dacă vrei, iar eu o să sufăr în tăcere.

și mă trezesc în întuneric, trăiesc mirosurile interioare, chiar dacă nu le simt ci doar le imaginez (un ștecher nu are nas), trec prin supa de mâncare și sucuri gastrice. chiar sper că nu ai baut și alcool (deși la cum te cunosc e o speranță deșartă), mă gândesc acum la toate intestinele (de ce a trebuit d-zeu să le facă atât de lungi, atât de întoarse, de inguste și scârboase) la cel subțire, la cel gros.

nu o să mă afecteze călătoria, doar sunt din plastic, nici pe tine nu o să te deranjeze, m-ai înghițit corect fără cablu și cu bornele înapoi, deci promit nu te voi răni.

mă apropii de final, visez demult acest final, voi trece prin tot, dar voi ieși, sper că undeva pe iarbă, ca să nu dau de apa și de infernalul intestin al orașului...

dar ai un gând, și îl zici cu voce tare... ce-ar fi dacă aș face nițel ... anal...

so picture this

 

Nine Inch Nails - Closer 

p.s. sick enough??

to lose

si noaptea nu a fost somn
noaptea mi-a zis ca nu o sa poti decat sa scrii zece cuvinte si apoi stai asa toata noaptea

a venit somnul acela zbuciumat de 4 ore, dejun-pranz cu cartofi prajiti, plimbarea cu o necunoscuta prin oras in goana dupa cursuri, fata cu trei visuri, dar cu procentaj de 66,66%.

mi-am consumat ziua incet, cu inghitituri mici de apa si cate o imbucatura de paine cu branza de burduf.
seara as fi vrut sa mi-o inec intr-un film, dar mi-a inghitit-o orasul.
cel mai bine e sa fii obosit si sa iesi intr-un loc cu "electricity", apoi iesi din nou in ploaie.

te duci pentru ca nu poti opri noaptea, nu te poti opune ei, lupta e inutila.

si ajungi iar acolo, unde muzica rezista, intri si astepti... si minti ca esti de acolo, ca ai mai intrat...

cand te prinde, te lasi prins, iar valul e bun

lumea se aprinde, arzi si tu cu ei, si te intrebi daca e decent pogo pe toulouse lautrec, apoi nu mai ai intrebari

incepi sa zici "yesman", "domino", "te spun", "porno" si apoi totul iar, pana uiti ca mai aveai glas sau picioare.

iesi afara sa iai o gura de aer, o gura de ploaie

"bravo baieti, excelent, chit ca numa' azi am auzit de voi dar ma bucur mult ca s-a intamplat acest lucru!", "auzi ma ca numa' acuma a auzit de noi si i-a placut, hai incoace!"

si a desfacut vinul, si a aprins visul, au venit fetele pentru interviu, iar sticla era pe share, visul la fel: la tine, la ea, la mine, la cealalta ea, pana se face tot cercul, si din nou.

"eu doar o sa ma uit" zice fata doar ce a aparut, "stai linistita, aici suntem doar artisti", "tu nu esti!" "iar restul fetelor sunt, adica intelegi tu... am zis ca toti suntem!" am lasat ploaia si am mers inauntru. am terminat berea de 3 persoane, am plecat sa intoarcem plapuma invers, sa mai culegem niste vise...


so picture this

or maybe this

p.s. oricum e cald pe scena, nu mai conteaza daca mai ai si caciula...

partizan/in/zadar

oda banilor, romaneasca (nicidecum balcanica) pentru ca simti toata jmecheria din carpati.
dar sa ne intoarcem la zadar

e o trupa de prin alba si da - canta rock si canta bine, cec pe utub (cunoasteti limbajul globis??)
canta puternic (or powerful and nice) si original: "de la nasa pentru fina o canistra de benzina
                                                                          de la fina pentru nas o bucata grea de cas/has"

lumea, putin numeraoasa (si cu atat mai pretioasa) a cantat impreuna cu solistul, cat am stat sa ma uit la ei, am vazut sclipirea, acea sclipire care zice: da! imi place! si sunt fericit acum..."


apoi au plecat, au impachetat, au pus tot in duba, si gata

partizan a urcat pe scena.
2 piese cunosteam, si ma gandeam ca dupa zadar nu o sa mai imi placa partizan, epic


adica nu te mai astepta la nimica ma, ca tot timpul e altfel, asteapta si o sa vezi

au avut un alt ritm (bun!), o alta voce (adica acelasi solist dar altfel suna, mai bine!), si ce prezenta scenica, si ce putere asupra publicului

solistul era ca si un trol simpatic, chiar din public am primit cuvantul simpatic ( desigur fara trol, aia am vazut eu) de la o domnisoara care special pentru ei venise, desi ii mai vazuse (simpatica si ea dealtfel)

nu am stat sa vad bis-urile, eram cumva obosit, de emotii (?), de zgomot (?), de lume (?), de mine (?).
marasti-zorilor-toata lumea imi cerea tigari

so, picture this

and this

mere si nebuloase

păi te întorci obosit de la cabană...

dar dacă nu poți să stai locului vei ieși

bei o bere încet, iar discuțiile încep să aibă subiecte tot mai abstracte

"e ca și atunci când încerci să compari un măr cu un scaun", "dar dacă pui un măr pe un scaun și faci un tablou le poți compara, trebuie să fie ceva total incomparabil", "mere și nebuloase!", "dafaq... asta defapt... tre să îmi notez..."

nopți nedormite că doar se apropie sesiunea, toata lumea știe că vine dintrodata și tot ce poți să faci e o primești din plin -  în față, iar când crezi că ai o seara mai liniștită, vezi defapt că nu e...

într-o dimineață, mai dupamasa așa, mi-am amintit de mere și nebuloase... știm ce e un măr, știm că simbolizează tot binele din lume, din lumea creștină desigur.

.. so read this:

întorc oceanul pe dos

mere și nebuloase pe jos

le arunc în căsuțe poștale

amintiți-vă dulci petale!

culegeți și voi miere amară

ca' aveti de toate-n cămară

patrate, cercuri, hiperbole

toate se potrivesc între oale

acum lăsați cerul pe voi

vedeți d-zeu e cu noi

a plecat, dar se întoarce brusc-

încredere de neintrerupt

sentimente in plic

Procur sentimente în plic

Le introduc in piept și – delir

Rostesc cuvinte cu venin

Iubesc de zor, mor pelin...

Procur în plic sentiment din nou

Să-l iau sau să-l refuz

E corpul meu dependent de el?

Aroma de cafea și țigara din ea

Nu-mi zice decât “da”

Visez și mor – delir

Te întâlnesc din nou în vis

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

şi de tot rămân singur în noapte
vreau să-mi cadă ghilotina pe mână, pe coate,
apoi pe-un picior, pe-alt picior
să nu mai pot alerga în gol

şi dacă tot n-am mâini şi picioare
ce-ar fi să cadă blocul din zare
peste pieptul meu, neobositul, 

mereu chinuitul,
să dispară inima cu totul?..

şi, dacă, şi atunci te voi iubi, incă,
îngroapă-mi cenuşa în mare... ce frică?
acolo peştii vor mânca restul, negrul
din dragostea mea... vor mânca totul!

și dacă mai mănânci pește câteodată

și alegi oasele cu grijă

tot se va găsi din mine puțin

să-mi guști din crudul venin 

so picture this

p.s.  cred ca e simplu...

vian... boris vian

vian... boris vian

suna ca din james bond, pentru ca asa cred eu... boris vian este un erou al scrisului

operele lui... hai sa zic cum am ajuns la el!

obligat/fortat a trebuit sa cumpar de la un anticariat ceva de vian, nu smulgatorul de inimi, nu voi scuipa pe mormimntele voastre

asa ca am intrat in primul anticariat ce mi-a intrat in cale, acela de unde am mai cumparat, in drum spre utcn cum vii din obs (cobori str. republicii spre str. memorandumului)

"buna ziua, aveti ceva de boris vian
hai sa vedem, uite astea is, smulgatorul de inimi, voi scuipa pe mormintele voastre, moarte pocitaniilor

in regula, iau asta cu moarte pocitaniilor, ca restul le am

pai poti lua si smulgatorul de inimi ca e foarte buna

o am!"


am platit neasteptat de mult, eram totusi curios pe ce am dat 30 lei

am deschis si am vazut o dedicatie, miscatoare, foarte trista, o sa fie mai jos!

de la prima pagina m-a prins cartea, totusi cum se poate asa ceva, am ajuns in cafeneaua unde m-am pornit si nu m-am putut opri din citit.

norocul meu ca a  mai durat pana a venit prietenii  cu care trebuia sa ma intalnesc

lectura era cumva usoara, insa concentrata, plina de substanta si captivanta in acelasi timp

mi-am dat seama ca nu ma mai pot opri

cursuri da- vian, merg pe strada da- vian, asta a insemnat vian pentru mine.

dedicatia de pe coperta era trista pentru ca insemna ceva trecut, o iubire pierduta, o iubire ce a trebuit sa moara...

so picture this

nu cititi acest text

totul a început cu emeric imre, adică cu un concert de al lui (sigur toată lumea știe ce cântă el).

ca să mă mai ajute un pic s-a stricat și primăvara, s-a ascuns soarele cu o furtună ce nu se mai dezlănțuie.

imaginile cu fulgii de plop și mirosul de liliac-castan erau și ele acolo, melancolice pentru mine.

... a intrat adânc și n-o să mai iasă.

câmpurile circulare de energie ce ne sunt emanate de creiere, acele câmpuri care atunci când se potrivesc cu un al doilea formează un câmp mai mare, iar când apare un al treilea crește exponențial.

omenirea poate să se conecteze la un asemenea câmp universal și să crească în el, să formeze sfere de cunoștințe, sentimente, știință... ce mai e?

dar atunci când vom fi acolo vom cuprinde tot pământul, il vom micșora, se vor apropia planetele unele de altele, stelele vor fi niște spații mari și foarte apropiate - universul va fi mic pentru noi.

eu nu sunt capabil sa trăiesc așa, sunt claustrofob, poate alții...

so picture this:

Alternosfera - Deja Străină | Virgula Live Version (Part 4 of 4) | 2012

p.s. vă previn din titlu, nu citiți acest text, este evident că este o mizerie.

space and time

dacă ai curajul să mergi în boiler (deja defunctul) și mergi pregătit.

faci bine să mergi cu doi-trei prieteni, deși acolo oricum toți sunt prieteni între ei...

iei cu tine berea/ paharul/ sticla de apă, mergi în față și te uiți în blitz-uri, auzi muzica - o simți, apoi te trezești ca mai e o mare de oameni în jurul tău.

toți transpiră, mâinile lor sunt peste tot, la fel și ale tale.

desigur că s-ar putea să îți dorești să socializezi și să incerci să o și faci.

descoperi subit ca nu mai înțelegi româna, sau ca nu ești în românia.... sau, ah, stai, aștia sunt străini.

așa până se face ora 4 și pleci încet, obosit de lumini, bass-uri, discuții complicate și limbi străine, dar pleci singur pentru că nu mai știi... cu cine ai venit? creierul e plin de impresii, sufletul mai vibrează defazat și în această covalescență mai faci un pas dureros.

so picture this
on big hd full screen, please

Delta Heavy - Space Time

speak/pink floyd

vineri - seara de concerte in cluj

aveam de ales intre acesta si un altul total diferit.

l-am ales pe acesta pentru ca pink floyd e un nume foarte mare printre mostrii sacri ai rock-ului.

tipii sunt o trupa "tribute", prima data in contact cu ei si mi-a placut, sincer, ce am simtit acolo.

singura mea problema cand am ajuns acolo si mi-am dat seama ca vreau sa scriu despre ei era ca nu o sa am poze, dar am intalnit un fotograf foarte dragut (draguta poate trebuia sa zic) acolo care m-a ajutat.

prima impresie cand am ajuns era ca sunt depasit mult de media de varsta si parca a aparut o incomoditate surda.

lucrurile s-au schimbat cand deja toata lumea stia ca mai e putin pana incepe concertul.

au aparut studenti, poate chiar elevi, in numar mare si atunci am zis ca totusi romania poate fi pe drumul bun.

concertul a inceput linistit, calm, apoi a explodat intr-o energie balsamica, publicul a fost extraordinar, atmosfera care te poate energiza pe multe luni inainte.

linistit nu am fost, toata ziua am fost efervescent, nu avea cum un concert speak floyd sa nu ma exalteze.

asa ca am vorbit cu domnul saxofonist: "daca ar fi aici cei de la pink floyd ar plange probabil...", "eh cantam bine".

am inteles in tonul lui multa munca dar si modestie, seriozitate, nicidecum aroganta sau infumurare.

trebuia sa ma astept la asta si sa nu zic nimic.

am intrebat impresia unei doamne (zicea ca nu poate fi obiectiva, "fiti cat de subiectiva puteti acest lucru caut", daca am inteles bine era sotia producatorului), a zis ca ii aminteste de viniluri, vama veche, adolescenta.

o tanara din public a zis la fel : vama veche:P (locul, plaja, delirul).

am tot strans pareri, iar concertul era in sangele tuturor, fata de la baie (baia baietilor) a zis ca totul e excelent, "dar am o singura problema cu solistul, degeaba tot zice mainile sus" nu-s sigur ca asa a zis, asta era insa ideea.

aici pot baga un citat foarte frumos de la o domnita ce filma cu telefonul, pentru ca mi-a trimis prin e-mail un filmulet si parerea ei: "Concertul a fost genial iar publicul a reusit sa creeze o atmosfera aproape perfecta. A fost a 5a oara cand i-am vazut pe scena si au reusit si de data asta sa-mi stoarca o lacrima:)). Fata de celelate concerte mi s-a parut ca sonorizarea a fost mult mai buna si abia astept sa-i mai ascult o data live."

filmuletul il vedeti mai jos.

desigur ca fetele aveau diferite optiuni de la caz la caz, "imi place tipul de la clape", "basistul e genial", "sunt prietena tobosarului si cred ca toti sunt de nota zece".

pe tipi nu i-am intrebat nimic pentru ca stiam ce aveau sa zica: "super tare frate" asta mi-au zis prietenii mei, m-am dus la chelnerita barului si a zis ca i-ar fi placut foarte mult sa fie in aer liber sa auda si ea ceva.

chiar inainte sa plec am vorbit cu solistul, "excelent work","thank you man, sa stii ca e destul de greu" cu un accent inconfundabil englezesc. nu i-am mai zis ce a zis tipa de la baie, am ramas subiectiv si i-am multumit pentru seara frumoasa ce ne-a oferit-o.

am facut o poza impreuna  si am plecat.

so picture this

and this

p.s. pana la urma nu am mai pus filmuletul, avea calitatea audio putin cam, sa zic asa, jignitoare la muzica ce-a inregistrat-o.

povestea de acasă

abrupt am fost asa raman... am vrut sa scriu azi despre speak floyd, dar se pare ca ramane pe maine din cauze obiective.

dar sa zic altceva
aseara ma pregateam sa merg in oras, la concert, cu niste suc bun (if you know that i mean), si mi-am amintit ce sa fac.

nu stiu cum sunt alti, dar eu cand stau si ma gandesc la vremurile trecute, alea pe cand paduri cutreieram si stiam ca sunt in povesti, Mark Twain, Karl May, Jules Verne, erau vremuri cand orice monstru, orice malefic era infrant, daca nu in realitate atunci macar in vis.

si ma duceam prin aventurile interzise, ma indragosteam, si toate printesele aveau un singur print, ei acelea sunt vremurile care se pot evoca usor acum, cu noua tehnologie:).


pentru ca eram pe facebuk (greseala intentionata) si am vazut un filmulet, care incalcand orice lege de copyriat (din nou) l-am luat. acuma sper ca daca l-am mentionat in credits nu o sa ma dea in judecata:D.

so picture this

p.s. sigur nu am folosit cele mai bune programele de editare, asa ca daca doriti calitatea video mai inalta aveti aici linc (ha! din nou): http://www.facebook.com/photo.php?v=317333595004306