crezi ca esti marele, cel mai iubit dintre ei, crezi că ţi se cuvine? mare mi-ar fi mirarea dacă nu o să ajungi să mori singur intr-o cocioabă dărăpănată. o să te găsească vreun cioban după luni de zile...
cine crezi că o să aibă răbdare să îţi caute in mofturi şi in toate nazurile tale, am fost eu o proastă că m-am uitat in gura ta... nu pot sa cred că a trecut atâta timp şi numa' acum văd cu adevărat ce eşti: un nemernic, nesimţit, ordinarule!"
soarele era de mult timp apus. se uita la ea total indiferent. nu asculta un cuvânt pentru ca ştia că nu ii pasă. se uita in zare, se gândea la muzică, la cărţi, la dragoste, dar nu la asta ci la una ipotetică, cea fără de scandaluri: nu le suporta. daca dă peste unul renunţă la visuri, la promisiuni, şi aşteaptă... se pare că asteptarea sa terminat, asa ca involuntar a şi zâmbit uşor in colţul gurii...
"şi bine că taci. eu imi rup gâtul aici strigând şi tu nu zici nimica, ce fel de om esti tu? ah uite că zâmbeşti, deci te distrez, aşa-i? vai că ai merita să te iau la palme, dar nu sunt eu cea care sa coboare la acel nivel, la al tău desigur"
sa intors, deja plânsă, distrusă de atâta ţipat, de atâta durere. apoi sa mai uitat o dată la el, a vrut sa vadă dacă are cea mai mică intenţie... nu, bine, pa dragule, pa ultima mea speranţă...
so picture this
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu