12 iunie 2012

restless

cand noptile ti se par scurte si odihna nu are cum sa se mai lipeasca de tine

daca ziua e prea obositoare si caldura iti intra prin pori nelasand sa isi faca treaba cu transpiratia

atunci cand reusesti totusi sa iesi cumva din stresul, ce te apasa toate aceste zile, iti odihnesti capul pe perna.
dar o faci de devreme, de la 8 seara si dormi, si visezi multe, oameni necunoscuti, oameni pierduti demult in trecut, pe care ti-ar place sa ii mai vezi... visezi si visele de copil, cele cu povesti, eroi, zboruri fara aripi sau spatiale...

apoi te trezesti si afara e inca intuneric, telefonul arata ora 7, ceea ce ii imposibil, dar ti-i sete si cobori.

iti dai seama ca e defapt ora 4 si ca esti total odihnit si nu o sa mai poti dormi.

atunci hotarasti ca o sa vezi rasaritul, si o sa te bucuri de aceasta zi

iai bicicleta si mergi prin orasul linistit, ai revelatii, vedenii, sperante noi, pasarile canta si ele, le poti auzi pe langa casti. orasul e gol, si te simti liber



so picture this


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu