23 decembrie 2012

sa nu ma lasi


Langa o hala parasita injghebata din pari de lemn si acoperita cu tabla dreapta, carol isi odihnea oasele pe piatra. Sa fi tot crezut lumea ca nu mai exista piatra pe pamant. E tare! Dar e placuta, exact cum ar si fi trebuit sa fie. Fuma una din tigarile lui speciale si se uita la luna cu un fel de ciuda invaluita in indiferenta. Linistea rece se asternea peste tot in jurul lui, iar roua ataca curajos. Isi trase gluga peste cap si visa.


Intro lume perfecta as fi puternic. Intro lume perfecta nu as simti nevoia sa port plete, as putea alerga 50 de km pe zi, iar luna ar apune alba si rece exact ca un glob de inghetata cu aroma de vanilie. 
Intro lume perfecta as avea propria livada de portocali/eucalipti/meri salbatici iar ea ar fi unica bucurie a iniimii mele unicamerale. Ea ar purta in fiecare zi o esarfa inflorata, de fiecare data alta, si un zambet la fel de aromat. Iar cand ar canta, as putea sa ii vad o venisoara de pe gat, cea care se zbate cel mai tare, cea care ar face-o cea mai frumoasa, iar pe mine cel mai fericit.
Intro lume perfecta nu as purta portocale pe piept si stigmate in palme.


 Sa nu ma mai lasi sa plec asa, sa fug ca un descreierat. Carol fara cap. Poate ar trebui sa o caut.


Ultimul fum  a curs usor in sus, ochind toate stelele. Ultimul lui gand a fost ca pana la urma le va ajunge si probabil ca le va zdrobi. Doar luna si lumea vor ramane nemuritoare, pentru ca aici e ea si poate ca si el. Pentru ca chiar daca palmele is gaurite le simte a lui, pentru ca capul e greu dar mai gandeste, pentru ca undeva e ea care avea nevoie de ceva si e mai frumoasa ca 7 curcubee in toata splendoarea lor, pentru ca isi aminteste de culoarea pijamalelor parintilor lui si de caldura lor… si pentru ca e frig.



Cum se ridica in picioare, lumina cadea difuz si profilul negru al siluetei sale era al unui erou.


pt


Florence + The Machine - Never Let Me Go


p.s. oare?

09 decembrie 2012

Q!

cand poti vedea lucrurile in 3D, desi cu siguranta is gandite doar in 2D, atunci vezi adevarul. Oare?

daca intrebi un melc de ce isi poarta casa in spate, probabil ca nu o sa iti inteleaga intrebarea, iar el oricum iti va raspunde: tu de ce o porti tot timpul in cap?

dar melcii sunt fiinte pasnice, abia ii poti denumi vegetarieni (de ce dracu' au 25000 de dinti?) dupa felul in care se misca in cautarea hranei sau a alesului/alesei, nu poti sa ii compari cu oamenii...

deci atunci cand vezi mai multe decat a fost gandit, vezi adevarul?

daca ai intreba o bufnita in timp de noapte, iar nu ti-ar intelege intrebarea, dar ti-ar raspunde probabil: de ce cauti tu raspunsuri in intuneric cand toate raspunsurile tale is in zi?

si bufnitele, doar pentru ca zboara, nu poti sa zici ca sunt asa de indepartati de oameni, si ele vaneaza pe cel mai slab...

vad lucrurile care nici nu au fost gandite

zi-mi delfinule, cum e sa traiesti in armonie cu tine, cu natura, cu oamenii chiar, si sa aduci atata echilibru in lume? oare ti-ar raspunde? pentru ca un delfin sigur te-ar intelege



Phantogram - When i'm small


p.s. crezi ca mai vezi raspunsurile?

01 decembrie 2012

iarba

frate a fost
dar a fost plin de energie
adica am mers acolo si canta, de pe disc, prodigy, apoi acdc, sau cine a mai fost?

as putea zice un club plin de eleganta si stil, un club in care poti respira si sa sari cat de sus vrei, sigur nu vei da de tavanul beciului

dar sa lasam deoparte aerul proaspat si lumea aleasa, sau intrarea gratuita
sa lasam deoparte berea scumpa si buna sau calda
sa lasam deoparte si senzatia de buletine abia scoase de la imprimanta

sa vorbim despre iarba, sorry, i mean  travka

prieteni a fost divin
asta zic ca a fost energie, si cum zicea si un prieten "poezie" (even she was a girl)

explozii de chitare, tobe, voce/voci, expresii nemaintalnite in orase, abisuri urbane violet aprins

frate, cine esti tu de nu mai m-ai dus la un asemenea eveniment cosmic? coliziune!

iarba sta linista in ultimul colt al camerii, asteapta linistita o alta lumina

the picture this
p.s. the what do u think

23 noiembrie 2012

solitarul

buna dimineata... ceata!
ne intalnim acum in fiecare dimineata, si tu esti tot timpul la fel de mohorata, dupa masa o sa pleci, nedorita

buna dimineata... ceai!
de ai fi la fel ca o cafea, m-ai trezi cu palpitatii de inima, mirosi a portocal in gand, te salvezi in ultimul rand

buna dimineata... tigara!
cine te-a inventat si pe tine oare, daca ar fi stiut ca o sa fii pe bani, probabil fara sa te faca, mureau

buna dimineata... tie!
ca nu te cunosc dar asa imi vine sa te strang tare in brate, tu, enigma, aroma cu ochi amari


and pct ths

Oh mercy - My man

p.s. sa nu mai visati... puteti visa numa' prostii

07 noiembrie 2012

'alb.Negrul

cică bicromul te salvează dacă e alb şi negru mai ales..


mergeam în noapte şi nici măcar nu mai ştiam de ce
noaptea, drept, era neagră, eu insă bronzat deci nimic care să respecte ceva...

nopţile scurte de vară, nopţile pierdute in beri amare, negre şi scurte şi ele, şi discutiile lungi şi inutile...

drumul incâlcit în paşi mici şi nesiguri, părul în ochi, ochii in pământ, pământul rotindu-se, rotirea e universul...

cercuri mari ascunse după stele, stele care nu mai răsar in ochi, ochi care se uită in pământ...

în parc este o bancă, pe bancă o sa stau eu, pe bancă o să mă odihnesc, pe bancă e fericirea, pe bancă să ajung..


noapte neagră, noapte adâncă, noapte blândă...

de după parc, de după ultimul rând de tufe, de după ultima alee... apare o umbră pală, o umbră albă, o umbră caldă, o umbră de ea mirosind a nuferi si a depravare...

curge incet pe asfalt, curge împleticindu-se, o pată albă o amară pată de lumină, in noapte, in beznă, eu abia o văd...

pică exact pe aceeaşi bancă si mă cutremur şi eu

"ce faci?"
"cum?"
"ai picat aşa pe bancăă"

se uita, deloc lamurită, apoi se târăşte pe bancă spre mine

"esti cam beat..."
"no shit.. tu esti dea dreptul... si dă din pleoape.. drăguţă?"

râde, dă să se ridice, se dezechilibrează şi abia apuc să o prind de mijloc:
"hai mai stai.. îţi mai revii şi tu.. şi eu"
"şi tu eşti drăgut..."

"he he... uite luna !"

cu o lună pe cer poţi zice.. bicromul poate salva... alb-negrul -  atât cat îl poţi vedea



27 octombrie 2012

nou inceput



Era aproape sa ajunga acasa cand a vazut un nou tramvai plutind usor pe sinele stralucitoare. Acest eveniment a adus bucurie in sufletul ei. Se zice ca de cate ori vezi un tramvai nou lansat pe sine te asteapta un eveniment placut. Tramvaiul insa s-a uitat trist la ea si a curs lin mai departe.

Dupa colt era si casa ei, saracacioasa, dar calda, alba pe interior si mobilata cu scanduri asezate ordonat astfel incat sa inlocuiasca mesele, taburetii, patul, si cateva rafturi de haine si carti, mai ales carti. Strada o urmarea de sub picioare absolut indiferenta, astfel ca de data asta a ajuns chiar usor acasa. Se uita in oglinda si e inca superba, cu ochii mari negri, bruneta, inalta si subtire, incarcata de frumusete feminina din cap pana in picioare si inapoi (!).

„sunt viv, ma cheama viv, numele meu e viv, vreau sa ma prezint – viv, si cel mai mult imi place sa cant, cel mai mult, in sufletul meu, traieste muzica, cel mai mult ard in armonia sunetului, tocmai aici am vrut sa ajung sa satisfac nevoia oamenilor de cultura, de muzica, de arderea interna... vreau sa fac parte din aceasta orchestra si simt ca deja sunt pe jumatate cuprinsa in ea"; nu merge nimic. 
Cearcanele s-au schimonosit aiurea si zambetul sa intors pe dos. Daca nu reusesc sa prind acel post poate ca foamea nu o sa fie chiar atat de rea.

Maine... 

A luat o  carte la intamplare sa vada ce ii poate zice, dar apoi a vazut ca literele ii sunt neintelese de aceasta data. A aruncat cartea cu grija exact in acelasi loc de pe raft si a lasat sa atinga starea de extaz data de somn. 




M\phi\,\! - Pilgrim


p.s. ascult radio guerrilla pentru ca... fiecare are un motiv (areareala intentionata!)

20 octombrie 2012

missss...

te sperii poate, sau esti curajos si vrei


te trezesti ca esti pe drum si nici macar nu esti singur, atunci te bucuri... lumea crede in tine?

mergi la teatru. e underground? ah, cu atat mai bine.
curios lucru, pana si la cei care au la activ 3 spectacole trebuie sa astepti sub usa. pare normal, nu o sa intrerupi spectacolul pentru cei ce aveau sa intarzie...

"un spectacol al ritmului, culorii, senzualitatii, a transformarii din copil in femeie" desigur ca e un citat deformat (exista oare acest percept?), dar unul care ne dadea o idee despre ce avea sa se intample.

am intrat in sala, sa asezat lumea toata pe cele 4 randuri, s-au stins luminile, sa pornit muzica, s-au pornit  lumini speciale, apoi a jherofiewrif, de fapt nu, a fost kjhoerfgperok...

adica dansul eu asa l-am perceput (sau a fost doar o substanta care doar sufletul a gustat-o?), altcineva mi-a zis ca is niste copii, altii ca is niste idei de inocenta, sau niste popoare la varsta invatatului a merge...

apoi lupta spre adolescenta

apoi limita de a iesi din tot acel rahat plin de stres absolut

apoi vrei
nu recunosti
apoi vrei mai mult
dar nu faci nimic
apoi el vrea atat de mult
apoi tu il tragi in/spre/pe tine

devii ceea ce  a trebuit

te imbraci intro rochie lunga, rosie, eleganta de seara si pasesti in viata ca femeie.

dar totul e doar o iluzie?

"sa nu ma dezamagesti, sa nu vorbesti cu strainii, sa nu ma dezamagesti, sa stii ca..." acesta e trupul meu, eu decid cu cine ma culc, cu cine nu ma culc, acesta e trupul meu si ii place golaciunea/atingerea altui trup, e frumos/urat/gras/slab/mare/chircit, e trupul meu".

2 actrite care au zis: this is my body. come into my mind.




Halestorm - I Miss The Misery


p.s. mars al unirii la bucuresti. ne unim?



17 octombrie 2012

artnelosfera/alternosfera/art in the exact sphera

ar fi trebuit sa o fac mai inainte, dar eram ocupat cu niste asimovi pusi pe fapte intergalactice.

acum ca stau si ma gandesc, tot timpul am vrut sa merg la un concert de al lor, dar cumva tot timpul iesea ceva in cale si nu mai ajungeam...

asa ca de data asta am hotarat, orice ar fi, o sa merg la acest concert.

undeva au fost numiti "baietandri".. stau si ma gandesc, eu cred ca ii cunosc de vreo 5-6 ani, pe atunci sa fi avut 20 de ani ( desi sunt sigur ca aveau mai mult, tobosarul e carunt doar ) deci in jur de 26... ok e o figura de stil "baietandrii". una buna.

ajung la "locul de joaca" si imi iau un suc de portocale, fructe culese dintrun copac national zis stejar...
liniste si agonie, pe scena nu se arata nimeni.

atunci nu mai imi ramane decat sa ma pozitionez undeva si sa astept... trec cinci minute si apar pe scena si fara ca sa mai zica ceva incep sa cante " ne uneste ne desparte ", desigur adresata publicului.. de la primele acorduri mi s-au activat niste resorturi pe interior si capul, mainile, picioarele isi traiau propria viata...

cand sa terminat prima piesa, am observat extazul in privirea tuturor, transpiratia pe frunti si in aer, si brusc auzeam si strigatele de bucurie...

apoi a urmat o adevarata poezie de titluri, bassuri, voci, maini si picioare, delir de ocazie...

apoi brusc 511

liniste si agonie.. cat sa fi durat, 2 ore? zici ca au fost exact 10 min. padurea nu mai avea resurse, sa plecam cu virgula in suflet.


si restul http://cjl.ro/ZSW


p.s. pentru un urmator proiect am nevoie de o voce in ascensiune, poate chiar imediat la start.. sugestii?

10 octombrie 2012

antidededra


Cum vezi lumea, daca o auzi, daca te simte.. 

Porti un imprimeu portocaliu si duci o floare mica de camp, in mana ta stanga de pianista. Ochelarii de soare arunca in parti tot uviolentul, iar blondul pare sa te prinda. Plutesti pe strada ca pe ape si gandurile poarta fluturi printre ele, cu drag cu ce mult mii dor si nu mai stii tu. 

Cum sa mai fie 2 luni, cum sa nu mai treaca o zi de atata timp. Apoi te reintalnesti cu ei, zambetul mare il afisezi. Mergem sus, cu totii, frumos, si un pic mancam copios. Iar de sus de masa ce sa vezi, un pahar se arata plin cu un lichid portocaliu. Nu e suc, e demirege, si sufletu-mi converge, se inchide usor si acel gol.



Un colt de rai vazut din cer sa pierdut in ochii tai
Un soi anume de struguri dulci
 e pe buze,
Genele-ti lungi ,
 ale lumii fulgi,
 dureros  vant adie,
Oceanul tau de bucurii e prin alte stele,
Galaxii.
Hai sa imi impusti sufletul,
 corpul sa-mi zburde fericit.


Bat for lashes - pearls dream - skreams pour another glass of champers remix

p.s. concert alternosfera, 12 zeci 2012 [big smile]



09 octombrie 2012

dededra

Lumea zice: clujule te iubesc
dar de ce ar striga acest lucru în gura mare?

Pentru cei care îl iubesc toamna este limpede, e plin de studenti, de cafenele, de locuri cu multa bere, cu fete/baieti, tot felul de nebuni in afirmare, ratati, amintiri sub clar de luna in muchie de garaj, albinosi in stare sa inghita o luna intreaga...

pentru cei ca il iubesc si iarna, sunt niste oameni uimitori, sunt cei care aduc fatadele cladirilor din trecutul tenebros intrun viitor sclipitor, cei care aduc canalizarile prin tot orasul, apoi le duc la o statie de epurare, sunt cei care taie/planteaza/curata copacii, sau instaleaza cabluri pe stalpii si asa impodobiti ca de craciun

daca sunt oameni care il iubesc primavara probabil ca sunt niste artisti, niste boemi, cei care se pierd in parcurile orbitor de insorite, sau prin baruri pitite in gradini necunoscute, sunt cei care scot bicicletele primii din oras, sau se arunca in fantani arteziene sa forteze vara...

dar vara te prinde si te baga intrun teatru gol apoi te tot forteaza sa joci un rol care cu siguranta nu ti se potriveste

picture this :P



CHURCHES - The Mother We Share

p.s. hello cluj

24 septembrie 2012

picuri

descărcarea sufletului

porneşte încet, încă de la încărcarea lui, picur cu picur, până parca prinde greutate, exact ca o lâna de oaie imbibată...

şi e luni sau e marţi, sau e doar o zi de toamnă cu soare, sau o penultima zi acasă, pe meleagul unde ai aruncat prima piatră în cer şi apoi ai vazut cum pică meteoritic in pârâul de după râpă...

aşa am crezut ca mi se rupe in două, aşa am ieşit pe portiţa din spate, mi-am indopat urechile cu niste cauciuc negru vibrant, la hertzi maximi, şi am dus paşii spre pădure...

noroc mare, zilele trecute a plouat, deci pământul e moale, paşii îs uşori..

intrarea e maiestoasa, cu acei salcâmi deja vechi si maturi, rari se inalţă spre cer, dar lasă razele să treacă printre ei. mai sus insă, oamenii au tăiat/ciopărţit/distrus arborii vechi sub pretext că îs bătrâni şi trebuie înnoită pădurea...

acolo e sălbăticie.. vlăstarii duc o luptă cruntă pentru fotonii si energia lor, fiind foarte aproape unul de altul, un fir de soare nu trece de ei... e frumoasă această zbatere...

drumul dădea întro poieniţă, cel putin din amintirile mele, aşa ştiam. poieniţa era străjuita de o pădurice de brazi falnici si eleganţi. în urechi hertzii işi făceau de cap, dând intrun crescendo demenţial exact în momentul în care am ajuns in poieniţă.

mi-a pleznit inima - toţi brazii erau uscaţi

am trecut speriat pe lângă ei spre lacul copilăriei... secat, iar pe malul lui sute de metri de plop depozitat.
mi-am simţit viaţa semiapocaliptică, sau fără trecut, eu nu aici am copilărit, eu aveam lac si pădure cu brazi...

am oprit hertzii, am oprit vântul, aruncându-mă jos. cerul încă mai era albastru...

undeva curgeau picuri un izvor/pârâu/rouă de dupamasa, iar sufletul respira incet




Lucy Rose - Middle of the bed



p.s. stropii inca nu s-au oprit...

11 septembrie 2012

des binaré

unii au suspendat un presedinte, unii deturneaza marsuri unioniste apoi le interzic, altii plagiaza si nu ii crede nimeni

vara e gata, parca ar trebui sa ne racorim un pic si sa gandim logic si corect

apoi se apuca iar de alegeri parlamentare/prezidentiale/locale/automnale/loiale

picurii mult asteptati, picurii lipsa vara, vor aduce cu ei o tristete apasatoare, dar mult mai reala decat cea de anii trecuti, e vorba de saracie/seceta, iar frigul ne va da mult de cap

apoi unii saboteaza, altii se-mpaca si se pupa, ceilalti vor fura ca-n codru toate stampilele

picurii se vor tranforma in fulgi, fulgii in mos craciun, acesta in cadouri simbolice, simboluri necunoscute noua

bugetul se umfla si crapa, armata se umfla in piept si si-o ia peste nas, universitatile se lauda cu rezultate in cercetare si nici ei nu stiu ce au descoperit cand altii pantenteaza

canta: L'hiver est arrivé/ Je peux dormir tra-la-la, care inlocuieste binecunoscutul LER

but now, picture this



Marina & The Diamonds - Primadonna (RoughMath Refix)



p.s. Noël est proche/ tout le monde fait la fête tra-la-la...








09 septembrie 2012

lait mi'ap

rulezi cu 120 si motorul caraie ingrozitor exact ca si un cocos gata de bataie care isi ascute pintenii amenintator...

in casetofon e o piesa decolorata, iar autostrada e un drum de tara, bine ca e nepietruit...
intunericul din suflet sa revarsat peste margini si a umplut lumea, abia ai apucat sa dai drumul la lumini

daca mai ieri era soare cald si vara, acum ploua

stelele erau moarte mai de demult, acum nici luna nu mai exista, graviteaza undeva in jurul lui marte, e o planeta mai serioasa

dealurile curg unul in altul, dovezi sterse al unui pamant candva plin de viata, stampila trista a unui timp ingropat in sine...

iti aprinzi o tigara, tragi un fum si o arunci imediat - fumul te-a inecat. asta era ultima!

"cacat" si scuipi. "cacat" ai uitat ca esti in masina. "cacat - o sa ma izbesc in primul stalp"




 Zeds Dead & Omar LinX -You and I 


p.s. "cacat... pe-aici nici stalpi nu sunt!"


31 august 2012

ig cel brav

ig se ridica de pe pat ca sa urmeze, un curs al ganduilor, necontrolat de mine...

eu ca un autor/povestitor zelos si pasionat, imi ideplinesc constiincios munca, fluturand puternic din maini si picioare in disperatul gest al meu de a-mi indeplini diversiunea astfel incat sa ii distrag atentia si sa il abat din cale. dupa cum stiti orice povestitor omniprezent/omnipotent/si desigur in vigoare absoluta are mai multe obligatiuni, eu mi le-am ales pe ale mele cu atentie: biciuirea puternica a personajelor peste fesele roz, palmuirea intentionata/neintentioanta, deasemenea le indrum ca sa poata sa se inscrie in diferite tipare mai mult sau mai putin complexe si alte ocupatiuni intamplatoare...

in neatentia lui, ig se impiedica de un picior de pat, desigur speriat de vantul bratelor mele.(nu ma poate vedea, e doar un personaj obisnuit). a cazut in haul mare de pe covorul mare national, decorat cu roz si alte culori caracteristice ale statului pitiponcilor/altor creaturi asemenea. desigur, a incercat cu disperare, sa isi asume un rol diferit de pitiponc/si nu cocalar(prea urat) cheltuindu-si banii pe cersetori/ bere ieftina si proasta din fire/ carti de duzina/de colectie/alte carti ce provoaca erectii intelectuale sau mult mai putin folositoare...

din firea lui ig nu isi permitea sa isi insuseasca cu desavarsire rolul de nepitiponc,  acest lucru l-ar fi dezonorat prea mult, astfel mai pastra o mica parte si pentru haine tipatoare - galbene/ argintii/ albastre/ dar in nici un caz blamatul verde intalnit si la diversi pomi. de asemenea se preocupa mult si cu promovarea culturii underground a muzicii de colt de camera, cea scrisa la marul electronic pe portretul luminos. in fata oglinzii de  obicei avea cel mai mare noroc/inspiratie/deosebit sarg/ puternic impact asupra lui si a semenului din oglinda.

reusise cumva sa iasa din prapastia covorului si atunci sa indreptat spre usa. neurmand calea indicata sublinimal/subliminal/sub divan/sub susan crestea un morcov ardelean/.... de mine, i-am aplicat puternic si rapid/aproape acid o pereche de palme dureroase de i s-au lovit maselile de jos de caninii de sus. surprins, a lesinat... decorul a fost schimbat rapid pentru o noua scena!


instructiuni- listen to music while reading
                  picture this



pink floyd - money

p.s.  la multi ani tuturor vorbitorilor de limba romana!!! e sarbatoare nationala :"limba noastra cea romana"
p.p.s cate mai multe p.s. pe viitor pentru Fideli
p.p.p.s muzica incearca a fi si ea ceva pe fundalul cuvintelor, imaginile sunt cele mai importante, savurati la un ceai/cafea/supa cu taitei/bere/pere/alte mere/ vin/pelin/poate venin/ dar nu chin


26 august 2012

1-2/ iar alternativ

"hai zi ra.. hai zi numele meu"

unde esti, unde esti ra?

te caut tot timpul, te caut dar nicicum nu as putea sa te gasesc in aceasta lume ireala, palida/colorata/plina de greseli/fantastica ca o pictura de dali/intre curenti abrupti-verticali de cosmar...

in taiga nu esti, nu este nici cea mai inocenta caprioara sau vulpe, nici copacii nu par sa fie ei insisi, ci converg toti in acelasi punct, acela nefiind centrul pamantului, dupa cum ar fi normal, ci centrul universului/inimile frante...

in subteran, tot nu esti, nici printre radacinile vechi de secole, nici prin canalizatiile pline de tot ce vrei, de cele mai scarboase substante cunoscute omului, dar placute pentru sobolani...

"hai dido, deschide ochii..."

dar ii tin deschisi, nici nu ma uit la soare, nici nu bate vantul in fata cu furtuni/vijelii/crivat sau curenti marini! ii tin larg deschisi si te caut pretutindeni.. la naiba ra! m-am saturat de ghicitorile tale si vesnicile tresure hunt-urile. uite am sa ma pun pe aceasta movila si sa nu mai imi zica nimeni vreodata dido daca ma voi ridica de aici!

"dido te rog sa nu renunti niciodata, te rog..."

ce se intampla, dido se uita speriata in sus, cum e posibil, oare am innebunit? sunt sigura tocmai am simtit un sarut pe frunte... ra? ra ajuta-ma... a simtit cum isi pierde puterile, cum i se inchid ochii, cum sangele se ingoasa, soarele se lasa incet, toate stelele se vor stinge... unde is bratele tale, tine-ma strans ra, vreau sa dorm mult, vreau sa dorm insa doar in bratele tale...


"didoo...."





p.s. posibil in seria "nu am mai scris nimica"...

25 august 2012

1,1 / alternativ

ra se indrepta grabit spre cabinetului medicului de garda. pasea larg, capul il tinea strans lipit de piept, de parca ar fi avut o peturbare congenitala. ajunse la usa de metal, cu vopsea alba scorojita. lumina neonului il orbea prin reflexiile din albul usii. statea, nehotarat in care moment sa bata... acum? sau acum? acum e bine?

nu a mai batut. a vazut o banca chiar langa usa asa ca sa asezat pe ea. asezat e un termen bland pentru ca de fapt sa lasat pe ea ca si sum ar fi cazut in lesin, dar a ramas drept si constient totusi.
a stat cateva minute si medicul a iesit singur din cabinet. a vrut sa se ridice, sa vorbeasca cu el, sa il intrebe, sa il roage, sa se milogeasca, sa isi daruiasca sufletul... tot ce a putut face a fost sa se uite lung si trist cum medicul isi flutura in nestire si in graba mare halatul.

dupa ce si-a inghitit nodul din gat, dupa ce si-a fortat muschii de multiple ori, dupa ce sclipirile corticale/cervicale/.././.. au inceput sa lumineze fiinta,  sa ridicat de pe banca. sa indreptat inapoi spre salonul comatosilor unde se mersese si medicul mai inainte, in graba lui mare, spera doar sa nu fie la patul acela, patul tuturor suferintelor lui...

1 pas, 2 pasi, 3 pasi.. o mie de pasi, o mie unu, o mie doi... zece mii, zece mii unu, zece mii doi.. eternitatea se traduce in pasi, in pasi de melc taraiti, in  mii de batai de inima ale unui fluture orbit, in mii de ani cosmici, in explozii/implozii solare, unice caderi si ridicari de rai si infern...

era acolo, langa patul ei, doar ca era cu spatele, in salonul de 2 persoane, una mai grav bolnava decat cealalta... acum a intrat, fara sa bata la usa, a intrat asa cum intri intrun mausoleu, fara zgomot, fara respiratie, fara inima si minte, o fantoma a lui ra...

ma scuzati dl doctor, cum se mai simte?.. si aici sa terminat vocea, s-au terminat cuvintele, simturile, gandul... stia ce va urma/ura: "e in aceeasi stare ra, e stabila, dar stii ca in aceste momente aceasta stabilitate e chiar mai rea decat o agravare... va trebui sa mai asteptam, ra, rabdare, de acest lucru avem nevoie, tu si eu, toti noi"... si isi intoarse/innorase privirea, stia ca nu a fost ascultat, poate nici macar auzit. pacientul vis-a-vis de ea avea o usoara inviorare, toata atentia avea sa mearga spre el, "macar unul, daca nu doi, macar unul"...


gandul lui ra se apleca asupra ei, oare cum o cheama, oare mai stie? ii lua mana, se apropie de tenul ei, ii sufla in ureche: hai zi ra, hai zi numele meu, hai...


picture/hear/feel


21 august 2012

madness/muse


Acum il vad simplu, acum nu il vad deloc ca e prea mare, apoi dispare si nici nu inteleg unde sa inchis.

E asa cum nu poti sti. Niciodata nu vrea sa fie previzibil, niciodata nu zice cu adevarat ce se intampla cu el, nu se tradeaza, dar eu vreau sa stiu ce culoare au pentru el dormitoarele perfecte, vreau sa stiu unde e locul in care se gadila, vreau sa stiu unde il doare ce-l mai rau, in care parte a sufletului, ii vreau rockul tot in mintea mea, as vrea sa fiu eu the muse pentru el, sa ii fiu si plapuma si perna si cearsaf, si daca se poate, chiar prosop de dimineata cu aroma lui preferata.

Unde te pot gasi daca nici visele nu mi le stii, daca nici tie nu ti le dezvalui?.. ce te apasa pe sprancene dimineata, dar seara cand perna devine grea. Unde e soarele cel mai bun pentru tine. Daca pierzi un ochi mai vezi lumea la fel? Daca nu mai ai o mana o sa ma mai doresti? Dar daca mi le pierd eu pe ambele? Iti place sa adormi in iarba din padure unde misuna furnicile, sau faci alergie de la acidul lor, sau te gadila in ureche si razi pana la infarct?

De ce ratacesti in beri pline si goale, de ce fumezi si atunci cand ai vrea sa alergi, de ce nu scuipi tot raul pur si simplu ci doar cand mergi arareori la baie. Cum ti-ar pica o palma peste spate daca as avea un frate mai mare, ti-ar fi frica? Dar seara printre dubiosi, dar ziua in gara, dar la mare, dar in cel mai crunt cosmar al meu, dar in al tau...

Te gandesti la moarte, la copii, la nepoti?.. la dumnezeu stiu ca da, dar nu-ti place de el ca zici ca nu exista, zici ca ar fi viata prea frumoasa si de fapt nu e...

Iti place austria, dar germania, dar franta, poate africa de sud, sau cine stie, poate la jamaica visezi in secret.

Poate vrei sa dezvolti un motor unic cu care sa zbori in stele si sa nu te mai intorci, pentru ca vrei sa fii un explorator si sa descoperi lumi, tu columb cu ochi de curcubeu...


picture



p.s.  "nu am mai scris nimica" chapter II...

19 august 2012

toamna in vama

acuma e toamna, picura stropii in tot ce misca, si cat nu ar fi de curios, ne bucuram cu totii

acum e toamna si toate pasarile s-au ascuns, mustele sunt disperate dupa o sursa de caldura, râmele o să iasă toate la suprafaţă în cautare de oxigen...

acum e vara totusi in calendar si mai inainte tot vara era, cald de ti se topeau si oasele sub piele

atât de cald încât am renuntat să mai caut de lucru, m-am împrumutat cu cât bani am putut şi am mers în vamă sa salvez o vacanţă

iar vama ma întâlnit şi ea fierbinte ca o fecioară numai bună de măritat. nu m-am supărat pe ea că era plină de peţitori, mai ales că multi nu erau demnă de ea, merită să guste din tot şi toate, până la urma va ramane doar cu ce-i mai bun ( poate eu, poate doar amintirea )

sarea m-a intampinat dizolvata intr-o mare de pietre, vantul era plecat in alta parte, iar soarele ramanea tot timpul in spatele nostru zicand: i've got your back.

fetele toate dezbracate, tipii toti timizi chiar si fumati, stelele ametite tremurau pe cer inspirand astfel baietii sa foloseasca marea neagra pe post de buda ecologica, inspirand la randul lor si fetele...

muzici, bune si proaste, peste tot, alta carciuma alta prezentare, bere scumpa/ieftina, buna/rea, calda/rece/cu lamaie, toate erau in maini/in gura/in creier.

ati vazut luna rosie in vama? am inteles cat de rusine ii era sa vada acolo atata lume care se ocupa cu schimbatul climatului/incalzirea globala, cand ar fi trebuit sa fie pe plaja doar cupluri cupluri, care sa isi faca declaratii pe care sa le creada pe moment, sa le uite imediat ce apare soarele...

hai sa pornim deci pe faleza unde nu e nimeni... hai sictir ca e plina de masini toata faleza. am putea merge pana in bulgaria, e mult pana la nisipurile de aur...

dar luna pica subtil in apa fara valurile si stropii de rigoare, oamenii/tinerii se balacesc in nisip,sau apa,sau unul in altul, si stelele speriate, iesite din betie si mahmure, pleaca una cate una de pe cer, pe un alt cer, poate mai negru si mai linistit...

 acum e toamna, insa vara/vama e inca cu mine, respira prin scoica gasita de tine, ce miroase delicat a hoit marin... si iarta-mi nisipul/sarea din par, e neintentionat/(a)...


p.s. .......

20 iulie 2012

sinucidere

grozava si teribila scarba ce poate sa apara in capul unui muribund care vede in  restul oamenilor doar niste lighioane incapabile.

ei acesti oameni fac o greseala imensa!
daca crezi ca in locul lor, stiind cat de pretioasa este viata, te vei descurca mai bine. nu ai sansa lor, ceilalti nu au experienta respectiva...


cei ce ii judeca pe muribunzi, ca nu nu mai au nici o pofta de viata, ca se plang sau nu, ca ii urasc pe toti, ca vor sa se sinucida...  nu sunteti in locul lor!
cineva zicea ca daca un om vrea sa se autodistruga societatea ar trebui sa il lase, fiecare isi merita pana la urma soarta sau nu are chiar nicio legatura.. oricum e doar de la caz la caz

dar restul, cei care judeca pe ceilalti, fara motiv sau chiar cu motiv aparent, tot nu au niciun drept (desi as putea fi acuzat ca tocmai eu acum asta fac).  eu cred ca ar fi mai simplu doar sa fim...


picture this



17 iulie 2012

ştii că totul e aşa uşor

împacă-mi gîndul cu visul
ştii că totul e aşa uşor
dezbraci copacul şi el moare
îi dai apă şi apare un alt vlăstar

şi de mergi cu toporul la el
nu se va retrage, nu va riposta
îşi ia sorta ca atare
toată responsabilitatea e in mâna ta

iar căţeii stiu bine
copacul e doar al lor
îl adumelcă, îl pişă
şi merg mai departe în viitor.