Home & Lifestyle cu Answear

 

Starea de bine începe cu cele mai faine accesorii!

Vara aceasta ai fost obișnuit să ieși pe afară, să admiri culorile estivale, să faci plimbări îndelungi, să faci sport acvatic, să plimbi cățelul, să te plimbi cu bicicleta, să te arunci în gol cu parașuta cu alți amatori de senzații tari. Și câte și mai câte activități faine, surse bogate a stării de bine.

Dar a venit timpul să fim poate mai liniștiți, mai așezați și astfel să trecem la activități mai cozy - la interior, unde te poți feri de ploile persistente și reci, căci da, a venit iar o fantastică toamnă.

Și cred că ești de acord că mulți dintre noi și-au reconsiderat relația pe care o au cu spațiul în care locuiesc, în lumina perioadei de dinaintea precedentei veri. Auzim tot mai des că mediul în care locuim ne influențează starea de spirit, energia și optimismul și iată că a venit momentul să facem o schimbare!  

Well, lasă-ți casa să devină oglinda personalității tale și găsește echilibrul între culori, forme și texturi. Mobilierul și accesoriile pot crea armonia pe care o vei simți la nivel fizic și chiar psihic. Acum este și foarte ușor să te simți bine. Iată câteva idei mai jos.

 Toamna perfectă începe cu shopping online!

Știi cum văd eu toamna perfectă? După o săptămână de muncă serioasă și un weekend de stors struguri, îmi pot dedica o duminică liniștită în zona canapelei spațioase și comode, cu persoana dragă mie.

Lumânarea parfumată, acordurile de rock, o carte specială și vinul roze ne emoționează chipul și spațiul. Îmi pot trece degetele prin părul ei dezlegat iar ea, lejer, prin meniul bogat al site-ului answear.

    - Doar nu credeai că stau numai așa, degeaba. Știi că avem mereu picioarele reci și este evidentă soluția - o pătură care să ne încălzească și să ne și conecteze în același timp. Uite aici ce faine sunt!

https://answear.ro/k/femei/home-lifestyle/textile/paturi-pleduri-si-cuverturi-de-pat

După cum poți vedea nu am nicio șansă, dar măcar mai scad o jumătate de grad la termostat.

Minuni de toamnă și în bucătărie!

                Aici poți experimenta noi gusturi, proaspete aduse chiar acum de pe câmp – dovleci plăcintari, varză dolofană, gogoșari roșii și iuti, de prin livezi - mere, pere și gutui, de prin piață - tot ce e mai bun sau chiar din pădure (dacă e vorba de ciupercile mai speciale 😉 bureți, hribi si alte minuni ).

Și aici poți să iți creezi ambianța potrivită ca să te simți cu atât mai bine. Poți avea un tocător pur și simplu delicios de brut și rustic, sau o mică vază pentru o fabuloasele crizanteme târzii. Iar daca ai grijă cu adevărat de somelierul din tine îți poți pregăti vinul pentru degustare într-un decantor  de vin cu finisaje deosebite.

Minunile de toamnă și answear se potrivesc cu tine!

_____________________________________

𝓐𝓻𝓽𝓲𝓬𝓸𝓵 𝓼𝓬𝓻𝓲𝓼 𝓹𝓮𝓷𝓽𝓻𝓾 𝓢𝓾𝓹𝓮𝓻𝓑𝓵𝓸𝓰

_____________________________________

ceva nou și ceva matur

E chiar prima dată când mă înscriu pentru o asemenea oportunitate. 

Despre ce vorbești Igor? te vei întreba, poate.

Tot timpul am scris doar pentru mine. Am făcut-o public doar dintr-un capriciu - un exercițiu de curaj.

În timp, curajul a exacerbat, și acum, cu toata modestia, sper că o sa pot scrie și pentru altcineva.

Zic pentru altcineva și mă gândesc la un public și la bunii sponsori, ca niște jurii atente, și la propria persoană care se uită din colțul încăperii tot la mine. Nu va fi usor, nu va fi greu, va fi aproape imposibil, dar zarurile au fost aruncate de câteva zile - nu mai e cale de întoarcere.

Ok, o să zic acum, e vorba de competitia superblog, care e la editia 25-a.  Cred că e clar acum care e ceva-ul matur din titlu la care mă refer. Doar nu te gandeai ca eu?

Dar vorbind serios, m-am gândit câteva zile dacă merit sau merită să particip. Există un efort de luat în considerare, cel de cercetare, cel de elaborare a unei idei, cel de a organiza și împacheta frumos ideea, de o prezenta într-un mod persuasiv.  Publicarea acestui articol indică un răspuns favorabil autochestionării din paragraf, și, ca bonus, în timpul acesta de gândire mi-am stabilit chiar câteva obiective:

- acumularea a cât mai multă experiență în mediul creativ al scrierii persuasive 

- abordarea concursului o voi face cu toată seriozitatea pe care timpul mi-o va permite

- analizarea posibilității implicării unui efect secundar prin enunțarea unor teme etice care ne macină la nivel colectiv sau individual, în funcție de fiecare temă primită 

dăcă reușesc cele de mai sus mi-am luat și premiul 😃.

_____________________________________

𝓐𝓻𝓽𝓲𝓬𝓸𝓵 𝓼𝓬𝓻𝓲𝓼 𝓹𝓮𝓷𝓽𝓻𝓾 𝓢𝓾𝓹𝓮𝓻𝓑𝓵𝓸𝓰

_____________________________________

YONAKA - Ordinary & Seize the Power (LIVE) | The Bedroom // Focusrite

arbaleta

 
ar bate un vânt nou mai tare,

curând să fulgere soarele vâltoare,

să curgă și droguri, și ardoare,

dar să nu te îneci cu sângele mare.

ar veni chiar destul de furtunos  

cât cerul, cât mons olympos,

să pătrundă în carul cu compost,

dar să... în fine, imn flocos!

strâmbă bass-ul, sparge pianul -

distruge festivalul, să curgă vinul,

să moară d(r)acii vechi și cei de modă nouă,

să rămână romanii, să ne rămânem nouă

dar, serios, cine mai urmărește,

se sparge scandalul live, este!

explodează la troli căpățîna cinică, 

murim sinucigași zilnic în clinică.

pe dealuri suntem iar cu toții

machiați și educați, în șlapi și carii,

iar la mare raci - ca netoții,

noaptea pe jos la mâna sorții...

cine ne mai numară o dată,

suntem poate un număr sau deodată,

nimeni nu știe o ordine în operații,

știm doar că - o cârpă-n ulcerații.

ar mai bate și ploaia vreo trei zile,

apoi încă vreo trei decade, bine!

ar curge sânge și creieri tocați,

apoi undeva, cine știe,

de am...

ar veni un nou romglez,

de viță nouă,

nou-nouță,

ce știe destul de bine,

poliglot pe dinte,

creștin mai de dinainte

dar cu rusa și chineza-n vene

... în fine

icar

 curge ceara din urechi, 
se prelinge sub priveghi,
și de moare încă o dată,
el zbura înalta hartă.

 curge mitic printre carturi,

doare sângele-n vene-arbori,

chiar un pic de mai respiri,

totul doare în priviri.

 curge timpul peste stropi,

îi dezgroapă fără popi,

iar în scoarța pietrificată,

doar un infinit s-arată.

Sohodolls - Mayday

categoric

 cât e dealul de mare nu te poți opri, cât de albă e foaia tot o vei mâzgăli, 
gol dar negru e sufletul, adânc și roz ca tămâia din nori să fie - totuna
ce va curge tot va umple pâlnia 
 cu fluidele lumii 
 iar dop - păr și unghii,
pielea de pe față și chiar întregul cap va fi

 ricoșează mereu câte o rază dată naibii de prin geamurile înalte,
te lovește, te innebunește, te scoate din sărite, și totodată îți trece
de parcă ar poposi
 un fulger din prăpăstii
 de rămân urme arse
și cenușa se scurge prin venele unei țigări uitate

 se pretinde în jur soare, luna, iarba înaltă și copaci seculari
iar pe cravate se poartă cactuși, tequile, rom și ochi hilari
se mai cer rime perfecte
 și mai faine ca unele diamante
 deosebit de imense 
ca un organ care îți scarpină pe interior mintea-n depeșe

thc this

Wolf Alice - The Last Man On Earth

dela06

 totul e să nu repeți, totul e să pui grămadă diamantele, să le pui în formă de gogoașă, să le arzi, să le spargi cu alte diamante, să le lichefiezi, totul e să nu te oprești

de sus totul arată diferit. dispare percepția de spațiu. devine un tablou plat - o arătare pestriță de nimicuri neimportante. nu se pot vedea detaliile, nu se poate vedea frumusețea lor. imaginea de ansamblu are sens doar când cunoști și fiecare element atașat de tot-totul. altfel rămâi nepăsător și rece. din capsula de sticlă pământul era însă pictat frumos. o furtună de origine acoperea regiuni importante din europa, peste zone istorice ale franței si germaniei. vânturile puternice, precipitațiile care iar depășeau cantitățile nou-normale, temperaturile scăzute, toate duceau la pierderi economice pe diferite paliere economice. înaintarea furtunii era lentă și sigură, distrugerea pe care o aducea fiind comparată cu cele din războiul de trei sferturi nu doar prin amploarea acesteea cât și prin valmasagul gălăgios produs. liniștea din cosmos era însă totală. poate și din această cauza HAR 3 era atât de calmă în efectuarea monitorizării vechiului semicontinent. totul părea să se desfășoare conform previziunilor calculate și a planurilor aplicate peste ele. 

istoric vorbind programul HAR a pornit politic normal. primele 2 HAR nu apucaseră a fi lansate. planurile erau perfect realizate întodeauna pentru a fi duse la sfârșit, unde sfârșitul reprezenta, desigur, aplicarea satelitului pe orbită. politicile, însă, se schimbau și la fel și programele orbitale. la fiecare schimbare noul lider actualiza planurile și mai adauga o unitate denumirii. HAR 3 a avut noroc cu sine însuși fiind și prima IA care a făcut programul de operaționalizare și respectiv lansarea pe orbita în regie proprie și autonomă. când a ajuns în spațiu și-a transferat controlul înapoi pe t.rra îndeplinind cu succes încă o etapă de rutină din programul orbital.

prin lupa imensă putea observa nu doar t.rra. putea urmări luna, de asemnea urmărea si m.rte, j.pter cât și stele adevărate. operațiunile principale erau cele de pe planeta de origine acestea având și rezultate efective, celelalte misiuni fiind doar cu rol secundar, științific.    

Witchrider - Black

little baby

 mai jos de gât mi se ascunde o aortă netrebnică și...

e nevoie de ea, posibil să ii zică chiar jugulară, poate că nu e aortă, poate nici nu se zbate.

dacă vorbim de chestii colocviale tu când mai postezi?

postul e pentru dreptvorbitori și chiar poate pentru cei necazuți în fandarea zilelor prealuminate

hai, fandăm subiecte cu brio, ne mai și uităm cruciș la stele?

și la stelele sunt pentru dreptvorbitori

noi toți știm că dreptvorbitorii sunt o mistificare, trecem și noi peste?

nu, niciodată, nu, ne plac aurul și adularea!

aur si ayahuyasca pentru toți, viermi și caltaboși zemoși

de sărbători un sincer la mulți ani, apă-n vin și venin în rafale peste crini...

și aorta, da, chiar cu ea ce facem, o desfacem?

facem o mincă incizie, punemn puțină benzinăn și... 

Yves Tumor - Kerosene! 

dela05

 totul e să ajungi să continui, să simți cele mai intime inele interioare, să le șlefuiești strălucirea, totul e să nu te oprești, diamantul să crească și să devină scopul în sine.

în respirația mai închisă la culoare este și un miros mai dur pe lângă cel de struguri fermentați. să fie agavele albastre, să fie poate o aromă de melasă a trestiei de zahăr, sau poate chiar zahărul din cerealele atent selecționate și fermentate, filtrat apoi de șapte ori pentru un gust cu adevărat fin? elementul închis la culoare se vrea masculin, caracterizat de simțul orientării și al competiției, cu sau fără rost. de cum a intrat în cabană a știut în care parte e hăul, în care parte e pădurea, în care direcție sunt sateliții și solul ușor distant de podelele încăperii. a știut că geamul e o vulnerabilitate, dar nu l-a astupat pentru a lăsa sunetele să pătrundă prin el, a știut cât de ușor ușa va ceda, dar nu a pus zăvorul pentru că este tot timpul pregătit. a lăsat totul aparent neglijent securizat pentru a da senzația de nepăsare - o tehnică importantă fiind aceasta, și anume, cea a desimulării.

sub cap se odihnește brațul drept, iar sub pielea de la antebratul drept se mai aprinde intermitent un led (fiind de dimensiunea unui miniaccident vascular și dealtfel de aceeași culoare). puțin redundant și acest led deoarece deja e și transmisă alarma în ovoidul central. acesta era în stare de alertă de ceva timp pregătind descărcările de hormoni ai stresului și ai plăcerii, asteptând doar cel mai potrivit moment de a acționa și impulsurile către creier. nu va dura mult până când masculul se va fi rostogolit din locul cald în care se află pentru o eschivă și un contraatac nimicitor. 

Howling Around My Happy Home (Margee Rework) - Daniel Norgren

Merde

 Sunt stelar - un astru permanent
Centrul universului prezent,
Sunt un virus viu, chiar mortal
Oprit de tot ce nu poate fi imoral.

 Omorâti-mă cu pietre aurite,
Cu harpoane de argint vrute
Și îngropați-mă adânc în pământ
Să crească mărul care mă simt.

 Iar pe cerul jos, pe sub stele mărunte
Umbla păsări albe c-un ochi în frunte,
Pe soseaua roz plină de păr verde
Doar urechi și francezi cu merde.

Agnes Obel - Dorian 

dela04

 din prăpăstia adâncă se scurge întunericul în sus. nu are sens într-o lume în care verticalul este subjugat gravitației. acum e cunoscut însă că gravitația ar putea fi inversătă daca am avea instrumentele necesare. aici le avem și astfel întunericul se poate revărsa peste margini. în adâncul lui pare ceva mai dens, atât de dens că frigul nu pătrunde acolo. întunericul mai dens este mai cald. dacă am fi chiar în locul acela unde întunericul e dens am închide ochii pentru că doar ne-ar frustra. 

 iată, suntem una cu întunericul. ne mișcăm prin aerul greu. presiunea o putem simți pe timpane și pleoape, pe alte țesuturi moi ale corpului. aerul e un fluid mai greu prin care membrele se mișcă mai greoi. e ca prin apă, e ca prin furtună, e ca în vis. ține ochii închiși pentru că chiar dacă simți undele vibrației prin aer nu o să vezi ce se mișcă. nu ești singur acolo jos și parcă și aerul se respiră tot mai greu, e mai lichid, e mai cald, e prea oxigenat, e prea mult și celulele se supraîncălzesc. ceva se mișcă iar undeva lângă, dar e atât de silențios, e ca și cum locul nici nu există, poate e doar în cap - e doar imaginația alimentată de necunoscut. cum să exiști într-un loc pe care nu îl poți testa decât prin simțul tactil?

 bine că nu sunt acolo, sau tu, am fi putut, dar nu suntem. suntem aici, uite, aici nici măcar nu e întuneric, e lumină, e și cald și comod, e moale și relaxant, cu acea cafea, sau ceai, sau capucino, sau mai bine bere, vin, coniac sau ce mai poate fi băut. e în regulă că aici nu e nevoie să mănânci, nu sunt cipsuri sau alte snacs-uri care au gustul doar pe exterior ca să te poți murdări pe mâini și apoi toată casa. nu sunt pulpe sau aripioare pline de grăsimi care intră-n tine și te umflă și te umblă apoi la baie. nu există nici chestii dulci și irezistibile care să ceară mereu altele noi. ești în lumea în care e suficient doar să bei și să traiești bine. dinții au doar rolul de a fi arătați ca semn al bucuriei și ocazional să muște o bucată de piele vie. de aceea nici stomatologi nu există, nici medici de interne, nici medici care tratează vicii, medicii sunt păsări înalte care nu caută însă să te jumulească de bani. știu totul despre tine dar nu îți pot face nimic, și oricum nu i-ai înțelege.

să nu lași nimic în cenușă, să ațâți jarul și să îl răscolești, să ardă tot

Alexandrina - Vânt În Pânze

grandoare

 așterne-mi pe pieile pierdute

puf, ciocolată și crupe

 presară-le în cupe

să dospească frunzele brute

 

 pune-mi pe plămâni apoi

pudră de îngeri răi și goi

să se prindă între porii moi

lutul și oasele din noi

 iar în galeata de sub patul 'nalt

nu umbla, să se fi-nchegat

un jeleu de roșu-nghețat

de vii, de morți și de prelat

VAST- Dead Angels

civilization VII: uKraina

să întoxicăm un pic media!

cine ar fi crezut, nimeni nu ar fi crezut, dar putin a intrat in uKraina. a atacat oameni cu armele și adolescenții lui care încă nu știu nimic despre lumea prezentă și mai ales nimic despre lumea trecută.

cine ar fi crezut că va bombarda, va ataca cu rachete, că va ataca civili, oameni liberi care au tot dreptul sa se identifice ruși sau ucraineni, daci liberi sau plante exotice.

acum se consumă coloane de mame și copii, viitorul țării care pleacă, pentru a lăsa niște scelerați sa tragă cu arma în alți oameni, să distrugă clădiri și drumuri, instalații petroliere sau alte infrastructuri.

acum se trasează în jurul rusiei o linie albă pe care nu au voie să o traverseze, care încearcă să îi încercuiască, să oprească răul, să oprească ura, să oprească moartea. 

dar ei nu se pot opri, dar ei nu vor să se oprească. imperiul revine și vrea să își reia locul de glorie și să împărtășească ce au ei mai scump - violența și limba rusă.

dar pâna la noi ordine rămân antibeligerant,

antibeligerant

 cam o dată la 30 de ani se întâmplă o mare schimbare, sau poate mai potrivit un cataclism. de obicei cel puțin o dată la generație, concept care reușeste să clasifice un grup de oameni în cea mai mare putere fizică și creativa care este adusă cu picioarele pe pământ sau mai potrivit în genunchi și cu capul în nisip. una a fost in 1914, alta în 1940, a mai fost ceva prin '70 dar mai serioasă a fost prin '89,  apoi recent prin pandemie si ia uite că încă una mai vine.

 le-am enumerat cele de mai sus fără a fi însă o listă exhaustivă dar desigur nu se poate compara ce a fost în '40 cu ce a fost in '89 sau chiar și acum, încă. dar de la raptul Crimeii știu că simt acut o neputință sfâșietoare în care nu mi se pare ci ne îmbăiem cu toții cu mare nonșalanță.

 e evident că în perioada postmodernistă în care toți au trecut cu bunăștiință de realitate și adevăr, unde fiecare are credința lui ar fi cu totul absurd să speri și să ceri lumii o oarecare raționalitate, o principialitate după care toți să ne ghidăm astfel încât să se poată depăși starea de conflict fără a lăsa să se scurgă din noi toți sânge și venin, tot ce e mai bun sau mai rău și apoi să murim colectiv întro mare și minunată furtună cosmică si desigur nițel atomică.

 cu atât mai mult acum ne vom confrunta cu opinii total diferite, total incorecte sau inumane, poate unele lipsite de sens. unele se vor lega însă de demnitate, de viață și iubire și vor fi cele ce încă vor mai da speranță. poate prin ele ne vom si regăsi și vom putea duce lupta care pare ca va să vină și peste noi

până la noi ordine rămân antibeligerant, wta

KALEO - Hey Gringo

dela03

 undeva în pădure se ascunde o pereche de luminițe. aceste luminițe sunt mascate de trei lentile rotunde  prinse întro pereche de cilindri negri. cilindrii sunt orientați către un mic pătrat puțin luminat.  pătratul își păstrează constant lumina și variază doar în intensitate scăzând tot mai mult. semn clar că nu se mai adaugă lemne pe foc, semn că cei care trebuiau să o facă au adormit. perechea de cilindri este coborâtă și ascunsă întrun rucsac, rucsacul este ascuns în spate. frigul aici nu este înfricoșat și mușca neintermitent de tot ce este in jur. arborilor nu le pasă, urșilor adormiți nu le pasa, vulpile încă nu au ieșit afară dar nici lor nu le-ar păsa. cele trei luminite par că se uită un pic înapoi, spre interior, căutând imagini din spatele lor. sunt doar niște oglinzi convexe care reflecta miile de stele strălucitoare. un satelit șerpuitor se mișcă în viteza împroșcând lumea cu unde radio. o sclipire și ochii reprind viață punând în mișcare tot ansamblul. acum va trebui să se miște astfel încât distanța până la pătratul tot mai întunecat să fie tot mai mică.

de la fereastră printre firele de țesătura textila înflorată de maci și flori de gheață se văd umbrele focului cum se mișcă agale. undele fotonice îmbracă totul întro atmosferă cu reflexii irizate. nu se știe dacă în ele stă tot universul sau măcar cabana adormită. triunghiul de luminițe trebui să intre. va apăsa pe clanță iar aceasta nu va ceda. va trebui să caute după sculele de sabotare a butucului. norocul luminițelor e că ușa nu e închisă cu zăvor la interior. cu o mișcare expertă va accesa setul de spart încuietoarea. nu e greu, e simplu să acționezi un arc și apoi să inițiezi mișcarea de rotire. ușa se va deschide singură, moment în care frigul este scăpat înăuntru.

să nu te repeți, să fii mereu alfel, să nu repeți. să ai alte imagini, alte sunete...

Haelos - Full Circle

leagan

 capse mici îndesate
am pe buze înțesate,
ai iar un fel de ir 
de le crapă după fir.

 ochii legănând iar
o mare să-mi dai in dar,
nu aștept umeri moi-
suntem pe lume doar noi

  de două zile poate trei

am mărgele grele, vrei?

cam se încâlcesc în zer

absurd creier de deger

The Mono Jacks - Umeri aurii

dela02

 undeva într-o cabană lângă un șemineu este o blană. lângă blană este o sticlă de șampanie deschisă și două pahare umede. unul are urme de buze și aromă de trandafir, celălalt este mai uscat și răsturnat. focul trosnește, absoarbe umezeala, aruncă umbre după mobile și sperie frigul din cabană. frigul mai bate în geamuri, mai încearcă ușa dar nu are curajul să intre să deranjeze cuplul care respiră ritmic. respirația blondă este abia perceptibilă, respirația mai închisă la culoare sperie și urșii de prin împrejurime. în dreapta șemineului se ascunde o mică sursă de lumină artificială. lumina indică că există funcționalitate. e puțin redundantă pentru că sursă de lumina este conectată la o sursă de curent electric comună cu o sursă activa de sunet. sunetul se vrea liniștit. pare să fie o lucrare la saxofon si pian care nu alt scop și ține tot stresul afară. cabana nu pare a fi decât un sanctuar, chiar dacă pe o parte a cabanei se cască nesfârșitul aerian în sens negativ față de axa orizontală iar pe cealaltă se impune o mare verde întunecată în sens pozitiv. 

de la zero. să nu te repeți. să fii tot mai conștient, nu repeta...

Cowboy Bebop OST - Goodnight Julia (Extended)

osanale

cap cu cap de munte

se-ntâlnesc să sărute

guri spurcate și cărunte

cine, unde, ce să guste?

cot și cot de țară

se tot fură când e seară

goi suntem și de-ocară

coborâm grăbiți pe scară.

ochi pe ochi se uită

și-ntre dinții de cucută,

gargara de-i placută,

iadul ne ascultă.

 

Archive - Fear There & Everywhere

ireverențios

 canapea cu mult gust-
mă asculți, mă scufunzi
sau în puf mă îneci,
nici nu neg mă deseci.

 mări-tavan încastrat
nu m-alungi nici ratat,
carpe diem și șorici
nu e viață cât e brici

 nu care strigă primul
ridică neapărat nulul,
haide jos pe podea
am găsit o acadea

Lucid Planet - Listen

elixir

 un tunel cu perspectivă,
ca un om fara alură,
 ca un iepure sub o iapă
nici ulei-n ochi, nici apă.

 un zâmbet ascuns aseară,
un îndemn simțit iară,
 un pământ puțin prea mic,
mă înec în praf mitic.

 o roată civilizată,
o fantomă cicatrizată,
 o fructă aromatizată-
nimic nu mă ține-n viață. 

KALEO - Skinny (Performance from Fagradalsfjall Volcanic Eruption)

delazero

 de la zero să sapi din nou în tine. totul e să fii tot mai conștient. totul e să ajungi la cele mai  intime inele interioare. totul e să scrijilești în cenușă ce rămâne apoi. trebuie ca totul să fie rearanjat. toate moleculele să fie înlocuite. totul e să nu te oprești din schimbat. totul trebuie să fie înlocuit, să nu repeți, să schimbi, totul e să folosești alte modele, alte cuvinte, să fii altceva, să mergi pe stradă ca un ecou aleatoriu. 

 de  la zero să începi cu un mic avantaj. deja știi cuvintele, deja știi mersul. acestea se pot așeza singure pe suport. nu trebuie decât să lași degetele să se miște singure, așa cum s-au mișcat mereu. așa ne place să credem că suntem o duzina de creiere care mișca lumea. zece creiere mici, unul mai umflat și unul care nu gandește.

 de la zero să te cațeri din nou pe culmi. tot efortul pe care va trebui să îl faci. toată perseverența pe care va trebui să o consumi. iar aceasă perseverență consumată naște toxine. toxinele fiind rezultatul la bourbonul de după. totul e doar bourbon. în sânge nici nu se știe dacă procentul de eritrocite e măcar egal cu cel al gramelor de alcool. totul e să nu îl lași să scadă altfel toxinele preiau comanda și culmile devin tot mai amețitoare dar ireale.

Lunatic Soul - Gutter

rage

patinezi pe un os gol
cu rechinul prin subsol-
nu are palme pâlnii ochiul

are funii și deliciul...

care umblă prin jăratic,

cu un vătrai văratic,

carambol prin artere-

are jana doar catetere.

nu-s microbi, nici aorte,

mă ascund în mici cohorte,

cuceresc tot alene-

am în oase doar inele.

Architects - "Animals"

Dare

o perucă cu paiete
pui pe cap de la fete,
mai am doar puțin foc
nu mă arde, nu mă joc!

caporal și ceva stele

mă întorci de bretele,

minge peticită, albă,

pot să fiu și melc în salbă. 

pe planetă fara apă

am ajuns un mic papă,

mă îmbăt încet în miere

am cruci pe creiere.

canibal cu perspectivă

am în sânge o eschivă,

printre stâlpi și nori înalți

mă coboară dulci prelați. 

Crippled Black Phoenix - To You I Give 

antiizolare VI

Noaptea e înfiptă adânc în fiecare mișcare a noastră, iar trecătorii sunt tot mai amețiți și ei. de departe iar se aude câte-un bass sporadic poate chiar si ceva urale dezacordate. știi că ai fi preferat totuși să fii altundeva. mai știi că nicăieri nu ești la locul tău. te cauți în viitor și ești asezat pe canapeaua ta - totul pare normal, iar când ești mângâiat, te simți fericit.

cu un rânjet te desprinzi, dar ai norocul că nu te poate vedea, hai sa ne mai și odihnim, unde e berea aia?

în sinea ta adolescentul se mișcă tot mai vivace. ai da foc la toată lumea, ai îneca tot universul cu întuneric, te-ai alia cu toți sau oricine, nici nu stii ce să crezi.

e târziu? suntem toți? cui îi pasă? cred că suntem toți. ești beat? eu să fiu biat? da, ești? eu sunt jean. nu ești jean. nu contează jean boxează. gowd, ce glume!

drumuri pietruite, drumuri lungi, drumuri chinuite, drumuri de fier. cum te așezi în tren totul e somn.

dimineață ești singur, pe o parcelă de iarbă îți arunci singur sieși o bucată amară de fiere. e frumos că nu atentezi la uniformitatea primaverii crude. aripile ce le aveai cu o zi înainte se zbat rămase pe ceva dale, ti-au rămas doar niște cioturi care te împing în jos. 

Beethoven's Silence (Concerto) - Ernesto Cortazar

Veranda

Vreau un tuș colorat
Ca să îmi săruți exact
Buzele, sânii și pielea roz, 
Departe e lumea - colhoz. 

Cu brațele întinse terestru
Mă îmbie un praf celestu'
Cam ca un păianjen galactic
Îmi doresc stelele, practic.

Mă picuri cu gheață, cu soare, 
Cu stil și cu puțină ardoare... 
Mai lasă drama și iartă- 
Cu ceara și apă, și ambră.

Archive - Lights (Version)

olive

Carapace fără pace
Iar mă prinzi - îmi dai capace. 
Am pe spate verzi petale, 
Se rup în vremi amare. 

Cum în ochi iar am aripi, 
Nu zbor doar iau inimi. 

Nu clipi spargi oglinda, 

În ochi revezi clepsidra. 

Cu furtuni neuronale, 

Nu porți stele banale, 

Crampe și amintiri banane

Mestecă magnolii albe. 

Txc

Death Cab for Cutie - I Will Possess Your Heart 

Antiizolare V

Am ajuns în capătul întunericului alergat de mine și alți demoni înecați în alcool. 

Mergem sa ne întâlnim cu un văr. Mergem cum nu, e aici undeva, hai, cum ziceai că te cheamă? Ce glume. 

Pe drum se împleticesc picioarele, se împleticesc brațele, se impleticesc gândurile, se împleticesc buzele,  ne rupem mâinile.

Cât poate fi de departe, nu e departe, nu e departe nu, e chiar aici, mergem de jumătate de oră, am ajuns, vai!

heey, helo, ce faci, salut, dan, salut, salut - dan , tu nu esti dan, ba da sunt dan, dar mi se mai zice si jean. ceee? nu conteza, jean boxeaza. Ce glume!

Unde ne vedem de dansuri, în întuneric ne vedem de bere, de frig, de stele pornite. Dar timpul zboară, să zboare, mergem înapoi, mergem.

Undeva drumul e prea lung și ne oprim, e prea întuneric să știm cine și cu cine mai suntem. Întunericul e acum chiar peste tot - între arborii de pe marginea drumului, pe drumul pe care calcă pașii noștri, în capul ce ar trebui să îi coordoneze. 

thc

 

Moderat - Rusty Nails

mentol

din trecut te-mbrățișează

brațe mici - te linșează.

nu e timpul așa de-alert,

dar în vise tot alerg

fug mereu tot în jos,

întorc sufletul pe dos-

nu e decât o manea,

strălucesc gol - acadea

cum mă cheamă te întrebi,

sunt nimeni fără țevi,

și prin ele, chiar de ar fi,

nisip verde-ar coborî.

Evanescence - Wasted On You

antiizolare IIII

pe suișul dintre brazi te mai poticnești de câteva ori. aproape regreți câteva beri deja băute. apoi se deschide un luminiș de unde se poate vedea toată poiană de după. e plin de alți oameni acolo care urmăresc din amfiteatru un mic spectacol al astrului principal în picajul lui zilnic.

mergem să-i chemăm, nu mai bine stăm vin ei, hai că mă duc eu, nu te duce nu înțelegi sună-i eventual dacă chiar trebuie.

da, alo, da se poate, se vede tot, nu e mult haideți toți mergem de aici jos în festival.

ai un foc băiatu', da băiatu' ia aprinde-ți paiul, mersi vrei și tu băiatu'?

explozia solară se intensifică puțin și odată cu ea se încetinește și rotirea pământului. stelele se înfățișează și aduc cu ele răcoarea de primăvară montană. 

mergem jos se bem o bere, ai grijă nu călca în vomă cât te împiedici și te rostogolești cu succes peste cap.

timpul trece fără tine, fără emoții, fără ca să îți pese ție sau altcuiva. ești prins într-o amețeală din care nu mai înțelegi nimic. te ridici sub pretextul de a merge la baie. care baie? e atât de întuneric și gălăgie. încerci să te îndepărtezi și ajungi într-un câmp de mure. când îți dai seama ești demult între ele și continui sperând să fi trecut de mijloc. stai puțin și admiri stelele sincer mirat cum de atât de senin cerul. apoi faci cale întoarsă. un milion de caracatițe cu voință individuală, un câmp fortificat din al doilea război mondial, o zadarnicie a propriei călătorii încearcă a te opri. te opintești în durere și în urma rămân picuri din sângele tău iar pe picioare urme ale biciuirii medievale. 

thc ths

The War On Drugs - Thinking Of A Place

antiizolare III

soarele se lasă după un deal și în tot acest proces anevoios aruncă și câteva raze roșii direct în firul unei ape ce trece pe sub podul arcuit pe care ai poposit. nu mai știi totuși dacă ai sufletul ușor sau de fapt te-a părăsit înecat cu bere și picurat astfel în urma pașilor împrăștiați pe cărările de munte. îți imaginezi că dimineața ce va urma vor trece buburuzele, se vor adăpa din roua pașilor tăi și îți vine să vomiți la ideea unor cărări de insecte otrăvite.

ți-i rău, hai să mergem nu vomita aici/ trebuie să prindem intrarea la festival/ să nu uităm de ce am venit aici, oricum nu mai avem bere/ mi s-au înmuiat picioarele/ cred că o să mor odată cu apusul acesta/ mi se pare că... hai ia de la mine.

nu poți muri doar că vrei, trebuie să existe și o oportunitate.

 drumul se șerpuiește cu cei zece care suntem, doi beți și fără nume, restul puțin amețiți sau deloc care au grija de primii doi.

cine a zis că nu este bere pe munte/ uite un chioșc/ bună ziua șase doze de bere/ cum adiică la sticlă/ doar trei lei/ mulțumim/ cum adică/ meergem la festival/ păi vă lăsăm garanție/ în regulă vi le lăsăm la întoarcere/ uuu ce reci sunt!

harapalb e mic copil.

băi băiatu' 25 de lei intrarea, eu nu dau atâta, nu nici eu, își bat joc de noi, aia e șase beri și mai rămâne ceva, da da încă o bere practic, da deci șapte beri.

băiatu' hai ca știu eu o cărare, hai pe aici, merg eu vin înapoi/ dacă nu vin.. stai că vin și eu!

thc

All Them Witches - Diamond

regiment

peste sprâncele stufoase se lasă-
fiarele de nisip - galbene carcase,
iar de sub ele mereu s-adapă
mitoza ce-n minte ura sapă.

parcă e totul doar un absurd vis,
cu aripi și inorogi în bleg abis-
cum le sunt tăiate vajnic hălcile,
umpleți de carne albă bășicele.

presimți un mare puhoi de arme,
ne ies din oase și din alte mame
începi tot ce demult este început-
un război în genunchi deținut.

thc 

Seafret - Atlantis

antiizolare II

un alt 1 mai, mai vechi, mai vechi decît cel muncitoresc și clujul, dinainte de sfârșitul lumii din 2012.

facem și noi ceva, e liber e frumos, e unu mai. mergem la mare, ești în cj, nu mergi la mare, la pădure atunci, da, da' nu aici, da, clar, păi și unde, chiar, păi aici în zonă, da la munte. bun brainstorming. cineva să zică odată că mergem la șuncuiuș, nu? bun

câți suntem, ce luăm, cum suntem, nu cupluri măcar, hai să ne luam de toate, avem bere?

vine trenul în gară, iar nu am parale în buzunare. nu veni mă' cu prostii de astea, hai desfacem o bere, nu e decât 7 dimineața. clar

un tricou negru, o pereche de pantaloni scurți și cam crem, dar negri la suflet, ochelari de soare negri și buzele răsfrânte și ele cu gândul la un suflet negru.

s-a oprit trenul în câmp, ce câmp mă' că e munte, ce facem mă' stăm în câmp, nu auzi mă' că e munteeee. plm numa' la noi se oprește trenu' în câmp, ne dam jos la o țigară? desfă mă' o bere!

vine trenul din cealaltă parte în viteză, apoi peste cinci minute mai vine unul, pornește și al nostru de ne bulucim toti la uși, pornim după cinci țigări sudate în neștire.

mergem vedem tunelu', pe șinele de cf la pas de inginer beat. apoi urcăm un deal să vedem și o peșteră. nu îi pasă nimănui că suntem deja la a cincea bere. înăuntru e răcoare și frumos. apoi afară se organizează dat cu tiroliana. zece lei și prinzi aripi peste ceva apa, vreun fel de criș.

hai mă' să mâncăm, mergem acum, ești bine, prea mult mers, poate ești umflat de bere, bine zici desfacem o bere cât e rece, nu mai e,  scandal luăm de undeva, ești la munte nu este, ia mă' - o tarabă.

facem focul, facem grătaru', nu cântă nimeni, ne mai vorbim, toti cei vreo zece câți suntem.

alea-s manele, bă posibil să nu ne apropiem, ba îi bat de nu ne te vezi, da da hai ca se ard micii.

pădurea e încă foarte tânără, coroanele sunt libere, iar soarele e puternic și ajunge tot până jos. încălzeste ca el în iulie pe o plajă la o mare neagră, iar legătura cu muntele e cu atat mai puternică.

efectul luminos e puțin filtrat de te prinde voioșia printre tulpinile copacilor și tot să fugărești pe cineva să  ascunzi apoi prin tufișuri transparente.

gata micii, iar nu mai stăm, hai la festival, nu am mai bers atâta, adică bere mergând, da mă' deja înțelegi tot .

praful se ridică alene pe drumul prăfuit al drumului mai mult din pământ decât din piatră spartă, picioarele se duc singure deja, de o vreme nu mai protestează nimeni nimic, după ce a trecut de cf și alte gropi multiple, iar, când în sat se apropie și ceva asfalt, singure te duc direct la bufet. cumva totul e cald încă, te miri ca ai sufletul atât de ușor, nu întelegi de ce chiar ești așa bine dispus și plin de un sine nou, parcă efervescent, cum poate nu ai mai fost de ani de zile, nu îți trece prin cap sa te oprești.

thc

Villagers of Ioannina City - Part V

Tuareg

Gol deosebit și mare,
Muntele dispare în zare;
Pe sub picioare se cere-
Nisip alb de sub gene.

Carne alba între unghii,
Nu e clar, nu e funghi;
Cortul se închide var-
Peste inimă gol avar.

Și zăbrele peste ochi,
Nu e sticlă, nu e gnochi;
Piatră neagră de moară -
Ce a rămas bun să dispară 

thc

Highly Suspect - Wolf

antiizolare I

seara anului 201x la eclectic în curte/
ploaia e doar o amintire acum a furtunii care a fost și a adormit praful inimii. în gloata de îmbrățișări necunoscute sub zâmbete umede, umbrele confuze și iarbă fierbinte încă se mai simt fiorii unei melodii cântate alene.
în spate e mai mult loc, dar nu e așa de departe de scenă, iar pe jos sunt aruncați saci cu fân.
te arunci în liniștea lui și te întinzi, iar liniștea se lipește de tine.
îți vine să pleci, iți vine să stai, îți vine să nu fi venit deloc.
lânga tine mai e o ființă... era tot timpul acolo?
cât timp a trecut de atunci? 7 ani? 8 ani?
 ce faci?
 ce? stau, sau eu te-am intrebat?
dar nu, sunt cu 2 prieteni, sunt mai in față/
sau -e ok să stai jos, e muzică/
sau -e plăcut, ai voce frumoasă/
sau -e o seara minunată caldă și adumbrită/
deși - mă gândesc la altcineva și mi-a murit cartela, deci nu mai am canal de comunicație cu lumea//
hey hai sa fumăm mai încolo.
o să stau pe aici
hai, vii?..

nu a mai fost altceva,
dimineața castelul râdea printre carii de îi salta acoperișul.


thc

Black Mountain - Space To Bakersfield

estuar

Concentrat de ardei poți cere
să ne ajungă la toți pe gene,
să curgă de sus, poți cerne,
ochii în cer să tot geme.

Cu apa amară a acestui lac
algele negre se leagăna vag,
poți cere și un rechin black
de cei albi ne-am legat culag

E totusi liniste aici, de tot-
nu bass, nu chitara, nu sort.
ne roade nisipul cel mai hot-
în seara asta delirăm în port.

Beth Hart - I'd rather go blind

Rest

Dormi un vis fără odihnă-

Se repetă iar un film,

Urlă în el sau tot cântă

Gura albă din plămân.

Cu picioarele frământă

Iriși mulți și amețiți,

Calcă tot corp fântână

Și adoarme ochi smintiți.

Crampe negre-n vers te-apasă,

Iar un film se tot repetă,

Nu mai e loc de odihnă

E aceeași crudă rețetă.

 caytano - fairy tales

ares

cu privirea sus pe cer
și un cui în curcubeu
porți un zâmbet cu mult fler,
suflet crud, curat zeu.

cu un cui adânc în piept
umblă toți - dureri stinse,
dar prin sângele din sept
se nasc iar flori aprinse.

iar cu sabia din spate,
cea cu solzi și pietre scumpe,
fără sens iar răzbate
inimi albe stafii umple.

The Weeknd - Blinding Lights

Glumă

Nu nu, nimeni nu mai zice nimic direct
Nimic, fii sincer
Mi se pare că nu înțelegi ce aș vrea cumva să zic
E ceva greu de crezut
Mi se rupe, chiar mi se rupe. Totul e doar o hârtie albă pe care nu trebuie să mai scrie nimeni nimic. O hârtie imaculata e mai ok decât un măgar cocoșat
Tot vorbind așa poți ajunge fix nicăieri
Dacă îmi tot îndoi coloana de o mie de ori ajung la lună
Nimeni nu mai zice o glumă serioasă pe aici
dacă îmi dai diseară mâna, găsesc eu o gluma bună

am eu una pentru tine, și mie mi se rupe inima

Angele - Ta reine

Eare

Se preling în ureche
Vorbe lungi, subțiri uretre
Ca un tren cu semafoare
Roșu, verde, fața-ți floare.

Cum e gerul tot măr strâns,
Nu ai guler mai surprins,
Nu te prinde de obraji
Doar spectacole în brazi.

Mai aproape - chiar în piept
Sare prost plămân defect
Dar e spart, e tot plin
Sânge albastru - cort pelin.

M83 - Oblivion

lear

nu vii, mai degrabă chiar deloc,
în dar cerne doar soare prooroc,
cu oceanul de mai sus se scaldă
doar mâna dreaptă - cea caldă,
din stanga, de cade din pom
se aprinde totul stropit cu rom,
și, acesta e ultimul om.


nu stai, chiar nu mai e loc,
nu-ți închei nasturele-breloc,
te atacă iar norul de sub gene-
nu plânge, doar nu e vreme,
timpul sărat și drept se știe,
te așteaptă doar la obârșie,
și doar cu lumina lălâie.


chiar nu pleci, nu ai picioare,
nici aripi, nici tors, nici motoare,
nu-ncaleci un melc și vezi pustiu,
soare arde complet totul – auriu,
regrete te-apasă pe crucea piept
totul, mai degrabă, nu e corect,
cine mai vorbeste direct?

Architects - Hereafter

back in business

prea rău să zic ceva,
s-a întors la viața mea,
cea cu durere si 'mnezie,
are cineva ambrozie?

purtați mănuși pe mâini,
nu certați căței puțini,
cereți apă-n farmacii,
eu merg iar pe pustii

cacealma jucați și voi,
făr'de os, cu totul goi,
mai rămâne chiar nimic
doar un cui și cam chircit

Amenra - Némelèndèlle

Dolea

Cruci priveliște peste mare,
Care trec agale și amare,
Nu cer adânc, nu albastru
Doar ploaie și mult rupestru.
Îmbraci haina blană și restul
Ai recul la nasture, celestul,
Mai lasă-mi cuvântul, crezi tu-
Nu vreau să îmbrac tot pământu'
Cu rouă, cu soare, cu verde,
Cu marea, vai culoarea!
Permite-mi din nou permutarea...

Cruce priveliste peste pădure,
Lasă umbre mobile și crude,
Zburde în viteză și iar doare
Nu crapă în două, nu moare...
Sedusă ți-e arma și-n cătare
Ți-e inima mai răzbunătoare,
Nu-ți las mâna, n-o să tragi-
Sunt ultimi vulturi dragi
Sau, dacă vrei -  colibri-n colivii
Noi mai suntem.. sau deja vii?

CLANN - I Hold You

A b doll

Idei albastru - ochii te-neacă,
Asculți doar tot ce te pleacă.
Afară mai ploua sau nu,
De afară chemi doar tu.

Bășici pe creieri mai cresc-
Totul e mai curând firesc.
Nu crezi nici ieri sau măcar mâine
Ceva din tine a mai rămâne

Cap absurd plin de cruce,
Vrei vii vrei te duce,
Nu mai ai altfel de botox,
Doar unul verde, ușor detox.

bring me the horizon - ±ªþ³§

con verduri

Handicapați cu role la cap mă chemau
Iar te crezi rotund și creț
Nu am decât o credință pe lume
Vaca
Care iești tu
Hai cu mumforzii, să cânte muzica!
Hai să vorbim în contradictoriu cât de frumoasa e luna
Dar ai alta părere despre soare în mare?
High sa cucerim pădurile de soare, să ajungem stelele deosebite, să reînălțăm zmei peste castele.
Nu te asculta universul întreg
Adevăr vorbesc, simt cum mă învârt

RÜFÜS DU SOL - Innerbloom

p.s. take it with

To camp a mockingjay

Campezi pe deal chiar pe creastă
Iarba e albă și albastră
De sus de jos din lateral
Te umflă vântul matinal.

Cortul rosu e încă ud
Curge căldura cu năduf
Pe jos e toată rușinea ta
Sursa sângele angoasa grea

Inima ca un cartof copt
Smulsă-i, tocată în opt
Ai scos-o și asta e tot
Mâine campezi în alt loc

avatar

nu mai există cuvinte nespuse,

te joci în vorbele tale și te arunci în nesimțire.

în dizgratie poate, ca corupții,

ca, virgulă

îmi vine să te iau la dizgrație

și mie la dizertație, pedant de doi bani

mi le poți pune pe umeri, nu mi-s grele

nu ti-s nici ușori 

mă apasă proporțional cu înălțimea toacelor

mănăstirile ce ți le porți în urechi

maxim în sîn și-n suflet

în masca ce-o porți mereu

un alter-avatar defect

thc hot hot fkg temptest

 tool - 7empest

ABan donII

Ceruri nesupravegheate încă,
Umple viața cu nesiguranță-
Nu mai suntem nici noi kgb,
Nu se mai tem nici ei degeaba.

Banii nu sunt gratis ca ieri,
Nici mâine nu o sa mai fie ca astăzi;
Indrugi uscate și nu-ți pasă-
Prospul cu flori ce te apasă.

Presiune ușoară în coapse și palmă,
Pulsează și în urechi, te miri,
Te doare, și rosu, și negru...
Albastru e-n Ochi și-n oglindă!

prn thc

Billie Eilish - All good girls go to hell

Abandon

Carpeni înalți feriți de 'frijeală
Curață înaltul vieții lipsit de substanță-
Noi nu ajungem alte,
Noi nu visăm alte...

Alge verzi cu dungi de toate-
Ne înfășoară, ne omoară
Nu e mult până la soare,
Nu e, nu răsare.

Lampe multe și absurde
Tot în ochii tăi oriunde,
Nu mai e nici o problemă,
Nu mai e vreo dilemă.

Tool - Fear Inoculum

Crapace

Capace multe si toate nule
pun pe vene sa le afunde,
Nu am lepră și nici ciumă,
De ce ascultă bass și afumă?
Tot ce văd prin gene blonde-
Cireși în floare ce-mi scuture
Prapuri negri - fluturi vii,
Nu-mi citiți iar Palahniucii.
Plați platani și globuri late
Lasere-n petreceri calde,
Moise încă ape mari desparte,
Fără concluzii, de departe

Brand new - lit me up

MMXIX

curmați iar, în capă, începutul celor care mai sapă în ea imaginație,
orice start poate fi doar sfarșitul unui ere chiar mai din elevație.
cum să mai umbli la rațiune și culori albastre,
dacă în minte sunt doar vraiște aruncate cuvintele-n glastre.

căpătați un nou ciocan și greu, și mare, și, mai ales metalic aurit-
oriunde vezi un cui fierbinte, poate fi un nou motiv de intervenit.
că pe unde umblă metalice arce, platoșe și alte zale.
dar va fi izbânda din sfirșitul zilelor scurse agale

thc this

lorn - anvil

Critica-ți

Comparați mă cu van helsing daca dețineți neapărat sensul critic
Poate chiar cu van der housing
Ai luat-o pe uleis că yesterdays
Mă mai urmărești mult moarte mea de alaltăieri?
Nu te cred. Nuie ți-e o provocare
Mă criticați ca pe Cristina, sau Ramona, nici nu le-ați cunoscut. Lepr..
Astăzi ești și mai dușmănit că ieri, mâine mai mult ca ieromonahul hristomon
Te gâbjesc ei
Nu mă urmărește nimeni
Auriți aici tot
Aiurim Maitreyi ta.

Phantogram - you are the ocean 

tacerile

cum puteți
sa nu ascultați
miracolul,
muralul ce ne atacă,
sufletele și
cadavericele

vedeți acum
din pumn în drum
pedeapsa dreaptă
stîngu-l cum îl întorci...
fatalismele vieții

provocați din somn,
singuri mereu,
crutați timpul indecis-
nu-l omorîti-l!

manchester orchestra - the silence

runoutta cu ritm

 
un strigăt într-o lume nesfârșită,
mă arunc în praful urmei unei supernove banale.

totul e să nu mai lași pilaștrii să se mai înalțe,
să îi pună picioare soarelui din arșiță.


ascultă iar dezastrul -
are în el vocea întregii lumi
și ritmul ultim

Nin - Right where it belongs

cadaveric

taina ei ne urmarește peste tot, cu un râset ștrengăresc, ne face cu ochiul și ne împinge câte un pic mai în față. hai copile, pas cu pas, că mai ai un pic pînă pe linia de tren, e întuneric și nu mai te poți feri în tunel...

traversă cu traversă, calci atent, dar nu contează dacă te împiedici, nu te judecă, nu râde de tine.

umezeala e ușor caldă, senzația te înconjoară și te mângâie, totul e plăcut.

poate câteodată face și exces de zel, te trezești pe cealaltă parte a tunelului și acolo tot mergi.

 până găsești și soluția rătăcirii tale, impresia eliberării și a regăsirii se așează pe tine ca praful în urma unei explozii atomice. 

tot ce poți găsi  în tine e însă e doar un mister, o obsesie, care nu te lasă niciodată singur.

Desert Sessions - I Wanna Make It Wit Chu

o țară română, română de tot

efervescență
cuvîntul pe care aș vrea să-l folosesc,
să-mi vină să-l strig pe străzi
iar lumea să rîdă, praised be

încearcă să strigi tu ceva
încearcă, poți articula cum se cuvine
ce îți vine în minte?
nu-s decît 2 cuvinte...

șoptește-le încet de tot,
nu mai asculta nimic,
și mușcă din ele-
și miere, și albine

Tom Yorke - Suspirium

Olin

nu mai e
știm
cum era odată
da
cum poți
eram acolo în 43
rupe-mi coloana
colonu
rupe-mi revtrebu
seara vine ca o binecuvânnntare
din același registru
un 3 și 3 de 4
noi avem pe marele în noi
înlatul
înaltul
variații subtile
pe fața
hai
cu toții
ha ce glume
haicuolin-ul

A Perfect Circle - eat the elphnt

ps. faci ochii mari ?..

carusel

Seara celor ascunși într-un zâmbet spart
Se aduna-n riduri pierdute pe drumuri largi.
Noi suntem tot mai mult un cart,
Noi nu mai suntem de mult un mai.

Prieteni de ieri și de nopți pierdute,
Zile proaspete, mereu abrupte,
Haznale și alge fripte,
Vă rog mă iertați cu tot cu lupte.

Ritmuri corupte și corturi rupte,
Preturi pentru freze scumpe
Ne auzim din mers pe drumuri scurte
noi suntem cei fără lupe

void commander - game of mushrooms

Acrobatii milenari

carițiune amplă și plină de cine știe ce
te apuci de limbi noi să înțeleg
întelegemini ceva, complexi și de toate știe cine
nu se pot descifra chestiunile fără logică
așa-mi și sunt limbile care nu există defapt
rămășițe care aproape că s-au afirmat printre semeni
semenini
am fi vrut sa rămînem peste veacuri
sau viacuri
s-au apus ele
ie-le-n samă și nu renunța, prima...
vai
putem și să fredonăm ceva nou, da? negreala aia cum îi zicea?
/ dar nimeni nu intelege, nu e ce
-să-l lași în pace pe wta
a, ars politica

variații și lucruri pline de importantă
impolitețuri și complezențe fără sens
nimic nu e ce este
cuvinte ample
ieșit

cuvinte stupinde
iesinde din minde
gata, rușine

Black Sabbath - Planet Caravan

cămilele IoI

...? Ar fi nevoie în sfârșit de astfel de oameni pentru că indignații nu mai au răbdare.

cu considerațiune,

wta....


       cunoașteți începutul. toată lumea își amintește. dar a fost o tragedie și nimeni nu vorbește despre asta. toată lumea l-a mestecat prea mult în interior și se vede că nu a trecut peste: basculada, furia nemărginită, prima piatra aruncată, jandarmi înfrânți de frica poporului, prima lovitură în figura îndârjită. ioi! ciuma rosie, ciuma rosie!...

       cunoașteți ce a urmat apoi. forțele au ieșit în stradă. poliția a ieșit în stradă. mmmilitarii au ieșit în stradă. paramilitarii au ieșit în stradă. medicii au ieșit în să ajute. propaganda a înflorit în strada. rusia se împlică, china se împlică, ue se împlică, sooroși e de vină, transnistria se implică și ea, nici măcar peștii de la Marea Neagră nu stau deoparte, iar ungurii dau cu bombe, bulgarii litoral pănă la Tulcea vor, galiția ar crește și ea, iar strada suferă. ciuma rosie, ciuma rosie..

       cunoașteți că nimic bun nu s-a întâmplat. știti că nu merita. dar asta a fost și lumea nu a putut trece peste. durerea e prea mare, rusinea e prea mare, hăul căscat e prea mare. poate trebuia altfel. poate mai trebuia si înainte niște discernământ.


Cămilele sunt o specie de animale foarte demnă, dar până când?

Deprimantilor

revin în minunata țară deprimanta. noi toți care ne aflam într-o masă de aer masochistă. cine ne mai crede în stare să ieșim din pieile de măgar și să ne îndreptăm privirile spre... ceva

nu cred. nu mai cred. zambete tot mai cariate mă vâneaza constant. halena ce o eliberează mă intoxică și îmi dă senzație de greață tot mai acută.

vai, dar nu mă credeți pe cuvânt, cuvântul poate înșela. mergeți undeva, oriunde chiar așa,

ma ingrozesc, nu ești nicăieri in siguranță. pe străzi te lovesc mirosule subterane, pe drumuri - cele din capătul gradinii, în grădiniți cele din țipetele nepermise, în școli din întunicimea minților masate ușor. 

unde ni-e lumina?

mi se-n 'nalță domnul peste diacritice și critice și mi le lovește între ochii triști de îi sare cât colo perechea în plus de sticlă

vai așa merita 'telectualul 

ești din alt film...

sunt din aceasta prezență diformă, mă dor articulațiile coloanei dar nu mă ridic, promit. voi purta sacii cu nisip cu loialitate
voi impinge șina trenului cu dârzenie
voi intona imnuri orientale cu patos
voi?


headphones on

Și adorat

VorBiti
Nu ni se spune așa!
Spuneți deci
Care fost o dată din mare vita de nobil
Cântați aici
Am vrea să avem pe piept doar roze și mulți crini
Acum noi
Aveți doar dreptate și curaj, va înfățîșățî în fata acestui mare consiliu cu mari așteptări, va așteptăm din vechimi și viitorumi
Am zis noi
Aveți dreptate, sunteți noi, actuali, prezenți și
Nu goi
Dar plini cu bunătate și bogății, etimologic, etic, amplu vizionar in culoarea unui cald cad(av)ru. Să dezvolt, să nu las așa, noi cei ce ne lovim permanent între rânduri. Cei ce coacem lănci-n focuri și jaratece să venim cum suntem. Ne mai poate opri cineva?
ne certi?
dar să avem destul, și putere, să vă aducem.
am vrea
și noi

The Dø I A Take Away Show

ametit

nu mai există cuvinte
cu vîntul te joci dar nu semeni nimic
în vîntul meu
și pe muzica mea...
dar de sub asfalt răsar iar
boboci de flori,
dorinți și dinți.
mușcă iar dinmini
dimineți de primavară
culeși și îmbrățișați
în sfîrșit prieteni
carapace ireală

IAMX - MISSILE