categoric

 cât e dealul de mare nu te poți opri, cât de albă e foaia tot o vei mâzgăli, 
gol dar negru e sufletul, adânc și roz ca tămâia din nori să fie - totuna
ce va curge tot va umple pâlnia 
 cu fluidele lumii 
 iar dop - păr și unghii,
pielea de pe față și chiar întregul cap va fi

 ricoșează mereu câte o rază dată naibii de prin geamurile înalte,
te lovește, te innebunește, te scoate din sărite, și totodată îți trece
de parcă ar poposi
 un fulger din prăpăstii
 de rămân urme arse
și cenușa se scurge prin venele unei țigări uitate

 se pretinde în jur soare, luna, iarba înaltă și copaci seculari
iar pe cravate se poartă cactuși, tequile, rom și ochi hilari
se mai cer rime perfecte
 și mai faine ca unele diamante
 deosebit de imense 
ca un organ care îți scarpină pe interior mintea-n depeșe

thc this

Wolf Alice - The Last Man On Earth