un alt 1 mai, mai vechi, mai vechi decît cel muncitoresc și clujul, dinainte de sfârșitul lumii din 2012.
facem și noi ceva, e liber e frumos, e unu mai. mergem la mare, ești în cj, nu mergi la mare, la pădure atunci, da, da' nu aici, da, clar, păi și unde, chiar, păi aici în zonă, da la munte. bun brainstorming. cineva să zică odată că mergem la șuncuiuș, nu? bun
câți suntem, ce luăm, cum suntem, nu cupluri măcar, hai să ne luam de toate, avem bere?
vine trenul în gară, iar nu am parale în buzunare. nu veni mă' cu prostii de astea, hai desfacem o bere, nu e decât 7 dimineața. clar
un tricou negru, o pereche de pantaloni scurți și cam crem, dar negri la suflet, ochelari de soare negri și buzele răsfrânte și ele cu gândul la un suflet negru.
s-a oprit trenul în câmp, ce câmp mă' că e munte, ce facem mă' stăm în câmp, nu auzi mă' că e munteeee. plm numa' la noi se oprește trenu' în câmp, ne dam jos la o țigară? desfă mă' o bere!
vine trenul din cealaltă parte în viteză, apoi peste cinci minute mai vine unul, pornește și al nostru de ne bulucim toti la uși, pornim după cinci țigări sudate în neștire.
mergem vedem tunelu', pe șinele de cf la pas de inginer beat. apoi urcăm un deal să vedem și o peșteră. nu îi pasă nimănui că suntem deja la a cincea bere. înăuntru e răcoare și frumos. apoi afară se organizează dat cu tiroliana. zece lei și prinzi aripi peste ceva apa, vreun fel de criș.
hai mă' să mâncăm, mergem acum, ești bine, prea mult mers, poate ești umflat de bere, bine zici desfacem o bere cât e rece, nu mai e, scandal luăm de undeva, ești la munte nu este, ia mă' - o tarabă.
facem focul, facem grătaru', nu cântă nimeni, ne mai vorbim, toti cei vreo zece câți suntem.
alea-s manele, bă posibil să nu ne apropiem, ba îi bat de nu ne te vezi, da da hai ca se ard micii.
pădurea e încă foarte tânără, coroanele sunt libere, iar soarele e puternic și ajunge tot până jos. încălzeste ca el în iulie pe o plajă la o mare neagră, iar legătura cu muntele e cu atat mai puternică.
efectul luminos e puțin filtrat de te prinde voioșia printre tulpinile copacilor și tot să fugărești pe cineva să ascunzi apoi prin tufișuri transparente.
gata micii, iar nu mai stăm, hai la festival, nu am mai bers atâta, adică bere mergând, da mă' deja înțelegi tot .
praful se ridică alene pe drumul prăfuit al drumului mai mult din pământ decât din piatră spartă, picioarele se duc singure deja, de o vreme nu mai protestează nimeni nimic, după ce a trecut de cf și alte gropi multiple, iar, când în sat se apropie și ceva asfalt, singure te duc direct la bufet. cumva totul e cald încă, te miri ca ai sufletul atât de ușor, nu întelegi de ce chiar ești așa bine dispus și plin de un sine nou, parcă efervescent, cum poate nu ai mai fost de ani de zile, nu îți trece prin cap sa te oprești.
thc
Villagers of Ioannina City - Part V
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu