Toamna și Superblog

Primirea Neașteptată a Toamnei

Ca un făcut, iar a venit toamna pe nesimțite. Mă uitam în calendar și era fierbinte. Mă uitam afară și era tot fierbinte. Mă uitam în viitor și se arătau concedii și buna dispoziție... Toate acestea au fost și au fost foarte frumoase, dar acum e toamna. Dar cum zice și lumea - septembrie e doar ultima lună de vară, noul august, așa că încă nu e totul pierdut. Ținem asta in minte.

Septembrie: O Lună de Tranziție

Pe lângă asta, toamna oricum e și un motiv de bucurie pentru foarte multă lume - nu mai e caniculă, poți merge la școală/liceu/facultate să-ți vezi colegii și prietenii dragi. Iar pentru mine, ca un fel de nouă tradiție, toamna îmi aduce înscrierea la Superblog. Am deja 2 ediții și dacă reușesc să mă clasez la această ediție pe locul 19, o să am a treia ediție în care urc în clasament o poziție, așa, cam ca în tenis. E clar doar eu am înțeles ce am zis, dar pentru clarificare, la prima ediție am terminat competiția pe locul 21, iar la a doua pe locul 20. Ok, neimportant, trecem mai departe.

Povestea Mea cu Superblog

Se pune întrebarea, fiind un articol de prezentare/înscriere, ce așteptări sau gânduri am? Nu știu, chiar sunt indecis de data asta. Știu doar că vreau să particip. Poate că vreau să fiu prezent pentru că îmi place tensiunea și emoția din timpul scrierii, dar și apoi la așteptarea rezultatelor. Vreau să confirm că nu a fost un accident prima înscriere și să revărs și mai multe articole sper eu mai bune. Recunosc însă, nu m-am pregătit deloc, iar am fost prins cu altele, cu muncă, cu familia, cu vacanțele. Ce-i drept, am citit puțin, dar nu se pune, sci-fi space saga nu se înscrie la pregătire pentru scris la blog.

Alătură-te Mie într-o Călătorie Imaginară

Vă aștept cu drag să vă îmbarcati împreună cu mine în această călătorie în imaginație. Suntem o comunitate puternică de pasioanti in ale scrierii și experți în diverse domenii conexe, iar comentariile voastre valoroase pot inspira și alți participanți. Ce vă motivează să vă alăturați competiției sau ce sfaturi aveți pentru mine în această călătorie? Aștept cu nerăbdare să citesc opiniile voastre și să ne sprijinim reciproc pe parcursul acestei experiențe. Lăsați un comentariu mai jos și hai să facem din acest Superblog cel mai bun până acum!

 ________________________________________

   Articol scris pentru SuperBlog

 ________________________________________

civilization VII: uKraina

să întoxicăm un pic media!

cine ar fi crezut, nimeni nu ar fi crezut, dar putin a intrat in uKraina. a atacat oameni cu armele și adolescenții lui care încă nu știu nimic despre lumea prezentă și mai ales nimic despre lumea trecută.

cine ar fi crezut că va bombarda, va ataca cu rachete, că va ataca civili, oameni liberi care au tot dreptul sa se identifice ruși sau ucraineni, daci liberi sau plante exotice.

acum se consumă coloane de mame și copii, viitorul țării care pleacă, pentru a lăsa niște scelerați sa tragă cu arma în alți oameni, să distrugă clădiri și drumuri, instalații petroliere sau alte infrastructuri.

acum se trasează în jurul rusiei o linie albă pe care nu au voie să o traverseze, care încearcă să îi încercuiască, să oprească răul, să oprească ura, să oprească moartea. 

dar ei nu se pot opri, dar ei nu vor să se oprească. imperiul revine și vrea să își reia locul de glorie și să împărtășească ce au ei mai scump - violența și limba rusă.

dar pâna la noi ordine rămân antibeligerant,

antibeligerant

 cam o dată la 30 de ani se întâmplă o mare schimbare, sau poate mai potrivit un cataclism. de obicei cel puțin o dată la generație, concept care reușeste să clasifice un grup de oameni în cea mai mare putere fizică și creativa care este adusă cu picioarele pe pământ sau mai potrivit în genunchi și cu capul în nisip. una a fost in 1914, alta în 1940, a mai fost ceva prin '70 dar mai serioasă a fost prin '89,  apoi recent prin pandemie si ia uite că încă una mai vine.

 le-am enumerat cele de mai sus fără a fi însă o listă exhaustivă dar desigur nu se poate compara ce a fost în '40 cu ce a fost in '89 sau chiar și acum, încă. dar de la raptul Crimeii știu că simt acut o neputință sfâșietoare în care nu mi se pare ci ne îmbăiem cu toții cu mare nonșalanță.

 e evident că în perioada postmodernistă în care toți au trecut cu bunăștiință de realitate și adevăr, unde fiecare are credința lui ar fi cu totul absurd să speri și să ceri lumii o oarecare raționalitate, o principialitate după care toți să ne ghidăm astfel încât să se poată depăși starea de conflict fără a lăsa să se scurgă din noi toți sânge și venin, tot ce e mai bun sau mai rău și apoi să murim colectiv întro mare și minunată furtună cosmică si desigur nițel atomică.

 cu atât mai mult acum ne vom confrunta cu opinii total diferite, total incorecte sau inumane, poate unele lipsite de sens. unele se vor lega însă de demnitate, de viață și iubire și vor fi cele ce încă vor mai da speranță. poate prin ele ne vom si regăsi și vom putea duce lupta care pare ca va să vină și peste noi

până la noi ordine rămân antibeligerant, wta

KALEO - Hey Gringo