Am ajuns în capătul întunericului alergat de mine și alți demoni înecați în alcool.
Mergem sa ne întâlnim cu un văr. Mergem cum nu, e aici undeva, hai, cum ziceai că te cheamă? Ce glume.
Pe drum se împleticesc picioarele, se împleticesc brațele, se impleticesc gândurile, se împleticesc buzele, ne rupem mâinile.
Cât poate fi de departe, nu e departe, nu e departe nu, e chiar aici, mergem de jumătate de oră, am ajuns, vai!
heey, helo, ce faci, salut, dan, salut, salut - dan , tu nu esti dan, ba da sunt dan, dar mi se mai zice si jean. ceee? nu conteza, jean boxeaza. Ce glume!
Unde ne vedem de dansuri, în întuneric ne vedem de bere, de frig, de stele pornite. Dar timpul zboară, să zboare, mergem înapoi, mergem.
Undeva drumul e prea lung și ne oprim, e prea întuneric să știm cine și cu cine mai suntem. Întunericul e acum chiar peste tot - între arborii de pe marginea drumului, pe drumul pe care calcă pașii noștri, în capul ce ar trebui să îi coordoneze.
pe suișul dintre brazi te mai poticnești de câteva ori. aproape regreți câteva beri deja băute. apoi se deschide un luminiș de unde se poate vedea toată poiană de după. e plin de alți oameni acolo care urmăresc din amfiteatru un mic spectacol al astrului principal în picajul lui zilnic.
mergem să-i chemăm, nu mai bine stăm vin ei, hai că mă duc eu, nu te duce nu înțelegi sună-i eventual dacă chiar trebuie.
da, alo, da se poate, se vede tot, nu e mult haideți toți mergem de aici jos în festival.
ai un foc băiatu', da băiatu' ia aprinde-ți paiul, mersi vrei și tu băiatu'?
explozia solară se intensifică puțin și odată cu ea se încetinește și rotirea pământului. stelele se înfățișează și aduc cu ele răcoarea de primăvară montană.
mergem jos se bem o bere, ai grijă nu călca în vomă cât te împiedici și te rostogolești cu succes peste cap.
timpul trece fără tine, fără emoții, fără ca să îți pese ție sau altcuiva. ești prins într-o amețeală din care nu mai înțelegi nimic. te ridici sub pretextul de a merge la baie. care baie? e atât de întuneric și gălăgie. încerci să te îndepărtezi și ajungi într-un câmp de mure. când îți dai seama ești demult între ele și continui sperând să fi trecut de mijloc. stai puțin și admiri stelele sincer mirat cum de atât de senin cerul. apoi faci cale întoarsă. un milion de caracatițe cu voință individuală, un câmp fortificat din al doilea război mondial, o zadarnicie a propriei călătorii încearcă a te opri. te opintești în durere și în urma rămân picuri din sângele tău iar pe picioare urme ale biciuirii medievale.
soarele se lasă după un deal și în tot acest proces anevoios aruncă și câteva raze roșii direct în firul unei ape ce trece pe sub podul arcuit pe care ai poposit. nu mai știi totuși dacă ai sufletul ușor sau de fapt te-a părăsit înecat cu bere și picurat astfel în urma pașilor împrăștiați pe cărările de munte. îți imaginezi că dimineața ce va urma vor trece buburuzele, se vor adăpa din roua pașilor tăi și îți vine să vomiți la ideea unor cărări de insecte otrăvite.
ți-i rău, hai să mergem nu vomita aici/ trebuie să prindem intrarea la festival/ să nu uităm de ce am venit aici, oricum nu mai avem bere/ mi s-au înmuiat picioarele/ cred că o să mor odată cu apusul acesta/ mi se pare că... hai ia de la mine.
nu poți muri doar că vrei, trebuie să existe și o oportunitate.
drumul se șerpuiește cu cei zece care suntem, doi beți și fără nume, restul puțin amețiți sau deloc care au grija de primii doi.
cine a zis că nu este bere pe munte/ uite un chioșc/ bună ziua șase doze de bere/ cum adiică la sticlă/ doar trei lei/ mulțumim/ cum adică/ meergem la festival/ păi vă lăsăm garanție/ în regulă vi le lăsăm la întoarcere/ uuu ce reci sunt!
harapalb e mic copil.
băi băiatu' 25 de lei intrarea, eu nu dau atâta, nu nici eu, își bat joc de noi, aia e șase beri și mai rămâne ceva, da da încă o bere practic, da deci șapte beri.
băiatu' hai ca știu eu o cărare, hai pe aici, merg eu vin înapoi/ dacă nu vin.. stai că vin și eu!
un alt 1 mai, mai vechi, mai vechi decît cel muncitoresc și clujul, dinainte de sfârșitul lumii din 2012.
facem și noi ceva, e liber e frumos, e unu mai. mergem la mare, ești în cj, nu mergi la mare, la pădure atunci, da, da' nu aici, da, clar, păi și unde, chiar, păi aici în zonă, da la munte. bun brainstorming. cineva să zică odată că mergem la șuncuiuș, nu? bun
câți suntem, ce luăm, cum suntem, nu cupluri măcar, hai să ne luam de toate, avem bere?
vine trenul în gară, iar nu am parale în buzunare. nu veni mă' cu prostii de astea, hai desfacem o bere, nu e decât 7 dimineața. clar
un tricou negru, o pereche de pantaloni scurți și cam crem, dar negri la suflet, ochelari de soare negri și buzele răsfrânte și ele cu gândul la un suflet negru.
s-a oprit trenul în câmp, ce câmp mă' că e munte, ce facem mă' stăm în câmp, nu auzi mă' că e munteeee. plm numa' la noi se oprește trenu' în câmp, ne dam jos la o țigară? desfă mă' o bere!
vine trenul din cealaltă parte în viteză, apoi peste cinci minute mai vine unul, pornește și al nostru de ne bulucim toti la uși, pornim după cinci țigări sudate în neștire.
mergem vedem tunelu', pe șinele de cf la pas de inginer beat. apoi urcăm un deal să vedem și o peșteră. nu îi pasă nimănui că suntem deja la a cincea bere. înăuntru e răcoare și frumos. apoi afară se organizează dat cu tiroliana. zece lei și prinzi aripi peste ceva apa, vreun fel de criș.
hai mă' să mâncăm, mergem acum, ești bine, prea mult mers, poate ești umflat de bere, bine zici desfacem o bere cât e rece, nu mai e, scandal luăm de undeva, ești la munte nu este, ia mă' - o tarabă.
facem focul, facem grătaru', nu cântă nimeni, ne mai vorbim, toti cei vreo zece câți suntem.
alea-s manele, bă posibil să nu ne apropiem, ba îi bat de nu ne te vezi, da da hai ca se ard micii.
pădurea e încă foarte tânără, coroanele sunt libere, iar soarele e puternic și ajunge tot până jos. încălzeste ca el în iulie pe o plajă la o mare neagră, iar legătura cu muntele e cu atat mai puternică.
efectul luminos e puțin filtrat de te prinde voioșia printre tulpinile copacilor și tot să fugărești pe cineva să ascunzi apoi prin tufișuri transparente.
gata micii, iar nu mai stăm, hai la festival, nu am mai bers atâta, adică bere mergând, da mă' deja înțelegi tot .
praful se ridică alene pe drumul prăfuit al drumului mai mult din pământ decât din piatră spartă, picioarele se duc singure deja, de o vreme nu mai protestează nimeni nimic, după ce a trecut de cf și alte gropi multiple, iar, când în sat se apropie și ceva asfalt, singure te duc direct la bufet. cumva totul e cald încă, te miri ca ai sufletul atât de ușor, nu întelegi de ce chiar ești așa bine dispus și plin de un sine nou, parcă efervescent, cum poate nu ai mai fost de ani de zile, nu îți trece prin cap sa te oprești.
seara anului 201x la eclectic în curte/
ploaia e doar o amintire acum a furtunii care a fost și a adormit praful inimii. în gloata de îmbrățișări necunoscute sub zâmbete umede, umbrele confuze și iarbă fierbinte încă se mai simt fiorii unei melodii cântate alene.
în spate e mai mult loc, dar nu e așa de departe de scenă, iar pe jos sunt aruncați saci cu fân.
te arunci în liniștea lui și te întinzi, iar liniștea se lipește de tine.
îți vine să pleci, iți vine să stai, îți vine să nu fi venit deloc.
lânga tine mai e o ființă... era tot timpul acolo?
cât timp a trecut de atunci? 7 ani? 8 ani?
ce faci?
ce? stau, sau eu te-am intrebat?
dar nu, sunt cu 2 prieteni, sunt mai in față/
sau -e ok să stai jos, e muzică/
sau -e plăcut, ai voce frumoasă/
sau -e o seara minunată caldă și adumbrită/
deși - mă gândesc la altcineva și mi-a murit cartela, deci nu mai am canal de comunicație cu lumea//
hey hai sa fumăm mai încolo.
o să stau pe aici
hai, vii?..
nu a mai fost altceva,
dimineața castelul râdea printre carii de îi salta acoperișul.
Nu nu, nimeni nu mai zice nimic direct Nimic, fii sincer
Mi se pare că nu înțelegi ce aș vrea cumva să zic E ceva greu de crezut
Mi se rupe, chiar mi se rupe. Totul e doar o hârtie albă pe care nu trebuie să mai scrie nimeni nimic. O hârtie imaculata e mai ok decât un măgar cocoșat Tot vorbind așa poți ajunge fix nicăieri
Dacă îmi tot îndoi coloana de o mie de ori ajung la lună Nimeni nu mai zice o glumă serioasă pe aici
dacă îmi dai diseară mâna, găsesc eu o gluma bună
nu vii, mai degrabă chiar deloc,
în dar cerne doar soare prooroc,
cu oceanul de mai sus se scaldă
doar mâna dreaptă - cea caldă,
din stanga, de cade din pom
se aprinde totul stropit cu rom,
și, acesta e ultimul om.
nu stai, chiar nu mai e loc,
nu-ți închei nasturele-breloc,
te atacă iar norul de sub gene-
nu plânge, doar nu e vreme,
timpul sărat și drept se știe,
te așteaptă doar la obârșie,
și doar cu lumina lălâie.
chiar nu pleci, nu ai picioare,
nici aripi, nici tors, nici motoare,
nu-ncaleci un melc și vezi pustiu,
soare arde complet totul – auriu,
regrete te-apasă pe crucea piept
totul, mai degrabă, nu e corect,
cine mai vorbeste direct?
Cruci priveliște peste mare,
Care trec agale și amare,
Nu cer adânc, nu albastru
Doar ploaie și mult rupestru.
Îmbraci haina blană și restul
Ai recul la nasture, celestul,
Mai lasă-mi cuvântul, crezi tu-
Nu vreau să îmbrac tot pământu'
Cu rouă, cu soare, cu verde,
Cu marea, vai culoarea!
Permite-mi din nou permutarea...
Cruce priveliste peste pădure,
Lasă umbre mobile și crude,
Zburde în viteză și iar doare
Nu crapă în două, nu moare...
Sedusă ți-e arma și-n cătare
Ți-e inima mai răzbunătoare,
Nu-ți las mâna, n-o să tragi-
Sunt ultimi vulturi dragi
Sau, dacă vrei - colibri-n colivii
Noi mai suntem.. sau deja vii?
Handicapați cu role la cap mă chemau Iar te crezi rotund și creț
Nu am decât o credință pe lume Vaca
Care iești tu Hai cu mumforzii, să cânte muzica!
Hai să vorbim în contradictoriu cât de frumoasa e luna Dar ai alta părere despre soare în mare?
High sa cucerim pădurile de soare, să ajungem stelele deosebite, să reînălțăm zmei peste castele. Nu te asculta universul întreg
Adevăr vorbesc, simt cum mă învârt
Capace multe si toate nule
pun pe vene sa le afunde,
Nu am lepră și nici ciumă,
De ce ascultă bass și afumă?
Tot ce văd prin gene blonde-
Cireși în floare ce-mi scuture
Prapuri negri - fluturi vii,
Nu-mi citiți iar Palahniucii.
Plați platani și globuri late
Lasere-n petreceri calde,
Moise încă ape mari desparte,
Fără concluzii, de departe
curmați iar, în capă, începutul celor care mai sapă în ea imaginație,
orice start poate fi doar sfarșitul unui ere chiar mai din elevație.
cum să mai umbli la rațiune și culori albastre,
dacă în minte sunt doar vraiște aruncate cuvintele-n glastre.
căpătați un nou ciocan și greu, și mare, și, mai ales metalic aurit-
oriunde vezi un cui fierbinte, poate fi un nou motiv de intervenit.
că pe unde umblă metalice arce, platoșe și alte zale.
dar va fi izbânda din sfirșitul zilelor scurse agale
Comparați mă cu van helsing daca dețineți neapărat sensul critic
Poate chiar cu van der housing
Ai luat-o pe uleis că yesterdays
Mă mai urmărești mult moarte mea de alaltăieri?
Nu te cred. Nuie ți-e o provocare
Mă criticați ca pe Cristina, sau Ramona, nici nu le-ați cunoscut. Lepr..
Astăzi ești și mai dușmănit că ieri, mâine mai mult ca ieromonahul hristomon
Te gâbjesc ei
Nu mă urmărește nimeni
Auriți aici tot
Aiurim Maitreyi ta.
taina ei ne urmarește peste tot, cu un râset ștrengăresc, ne face cu ochiul și ne împinge câte un pic mai în față. hai copile, pas cu pas, că mai ai un pic pînă pe linia de tren, e întuneric și nu mai te poți feri în tunel...
traversă cu traversă, calci atent, dar nu contează dacă te împiedici, nu te judecă, nu râde de tine.
umezeala e ușor caldă, senzația te înconjoară și te mângâie, totul e plăcut.
poate câteodată face și exces de zel, te trezești pe cealaltă parte a tunelului și acolo tot mergi.
până găsești și soluția rătăcirii tale, impresia eliberării și a regăsirii se așează pe tine ca praful în urma unei explozii atomice.
tot ce poți găsi în tine e însă e doar un mister, o obsesie, care nu te lasă niciodată singur.
nu mai e
știm
cum era odată
da
cum poți
eram acolo în 43
rupe-mi coloana
colonu
rupe-mi revtrebu
seara vine ca o binecuvânnntare
din același registru
un 3 și 3 de 4
noi avem pe marele în noi
înlatul
înaltul
variații subtile
pe fața
hai
cu toții
ha ce glume
haicuolin-ul
Seara celor ascunși într-un zâmbet spart
Se aduna-n riduri pierdute pe drumuri largi.
Noi suntem tot mai mult un cart,
Noi nu mai suntem de mult un mai.
Prieteni de ieri și de nopți pierdute,
Zile proaspete, mereu abrupte,
Haznale și alge fripte,
Vă rog mă iertați cu tot cu lupte.
Ritmuri corupte și corturi rupte,
Preturi pentru freze scumpe
Ne auzim din mers pe drumuri scurte noi suntem cei fără lupe void commander - game of mushrooms
carițiune amplă și plină de cine știe ce
te apuci de limbi noi să înțeleg
întelegemini ceva, complexi și de toate știe cine
nu se pot descifra chestiunile fără logică
așa-mi și sunt limbile care nu există defapt
rămășițe care aproape că s-au afirmat printre semeni
semenini
am fi vrut sa rămînem peste veacuri
sau viacuri
s-au apus ele
ie-le-n samă și nu renunța, prima...
vai
putem și să fredonăm ceva nou, da? negreala aia cum îi zicea?
/ dar nimeni nu intelege, nu e ce
-să-l lași în pace pe wta
a, ars politica
variații și lucruri pline de importantă
impolitețuri și complezențe fără sens
nimic nu e ce este
cuvinte ample
ieșit
...? Ar fi nevoie în sfârșit de astfel de oameni pentru că indignații nu mai au răbdare. cu considerațiune, wta....
cunoașteți începutul. toată lumea își amintește. dar a fost o tragedie și nimeni nu vorbește despre asta. toată lumea l-a mestecat prea mult în interior și se vede că nu a trecut peste: basculada, furia nemărginită, prima piatra aruncată, jandarmi înfrânți de frica poporului, prima lovitură în figura îndârjită. ioi! ciuma rosie, ciuma rosie!...
cunoașteți ce a urmat apoi. forțele au ieșit în stradă. poliția a ieșit în stradă. mmmilitarii au ieșit în stradă. paramilitarii au ieșit în stradă. medicii au ieșit în să ajute. propaganda a înflorit în strada. rusia se împlică, china se împlică, ue se împlică, sooroși e de vină, transnistria se implică și ea, nici măcar peștii de la Marea Neagră nu stau deoparte, iar ungurii dau cu bombe, bulgarii litoral pănă la Tulcea vor, galiția ar crește și ea, iar strada suferă. ciuma rosie, ciuma rosie..
cunoașteți că nimic bun nu s-a întâmplat. știti că nu merita. dar asta a fost și lumea nu a putut trece peste. durerea e prea mare, rusinea e prea mare, hăul căscat e prea mare. poate trebuia altfel. poate mai trebuia si înainte niște discernământ.
Cămilele sunt o specie de animale foarte demnă, dar până când?
revin în minunata țară deprimanta. noi toți care ne aflam într-o masă de aer masochistă. cine ne mai crede în stare să ieșim din pieile de măgar și să ne îndreptăm privirile spre... ceva
nu cred. nu mai cred. zambete tot mai cariate mă vâneaza constant. halena ce o eliberează mă intoxică și îmi dă senzație de greață tot mai acută.
vai, dar nu mă credeți pe cuvânt, cuvântul poate înșela. mergeți undeva, oriunde chiar așa,
ma ingrozesc, nu ești nicăieri in siguranță. pe străzi te lovesc mirosule subterane, pe drumuri - cele din capătul gradinii, în grădiniți cele din țipetele nepermise, în școli din întunicimea minților masate ușor.
unde ni-e lumina?
mi se-n 'nalță domnul peste diacritice și critice și mi le lovește între ochii triști de îi sare cât colo perechea în plus de sticlă
vai așa merita 'telectualul
ești din alt film...
sunt din aceasta prezență diformă, mă dor articulațiile coloanei dar nu mă ridic, promit. voi purta sacii cu nisip cu loialitate
voi impinge șina trenului cu dârzenie
voi intona imnuri orientale cu patos
voi?
VorBiti
Nu ni se spune așa!
Spuneți deci
Care fost o dată din mare vita de nobil
Cântați aici
Am vrea să avem pe piept doar roze și mulți crini
Acum noi
Aveți doar dreptate și curaj, va înfățîșățî în fata acestui mare consiliu cu mari așteptări, va așteptăm din vechimi și viitorumi
Am zis noi
Aveți dreptate, sunteți noi, actuali, prezenți și
Nu goi
Dar plini cu bunătate și bogății, etimologic, etic, amplu vizionar in culoarea unui cald cad(av)ru. Să dezvolt, să nu las așa, noi cei ce ne lovim permanent între rânduri. Cei ce coacem lănci-n focuri și jaratece să venim cum suntem. Ne mai poate opri cineva?
ne certi?
dar să avem destul, și putere, să vă aducem.
am vrea
și noi
nu mai există cuvinte
cu vîntul te joci dar nu semeni nimic
în vîntul meu
și pe muzica mea...
dar de sub asfalt răsar iar
boboci de flori,
dorinți și dinți.
mușcă iar dinmini
dimineți de primavară
culeși și îmbrățișați
în sfîrșit prieteni
carapace ireală
întodeauna îmi imaginam altfel. revenirea e totuși diferită de chiar și de ce as fi putut să îmi imaginez. tot timpul mă gîndeam la reacția oamenilor. nu aia contează defapt. lumea, întregul ei, dar și sfertul ei. rezulatul ei. cîmpul ei de porumb, imensitatea lui pe un acmp unde nu a mai fost o asemenea cultură.
domnule pop. ccuc sau tolicescu se ude, aude?
glumesc, încă merg nostalgisc și total lipsit de porniri politice pe un drum prăfuit de țară care deșil-am mai mers poate în viața mea de 300 de ori mai rar deact cel din actuala loicuineță îl simt mai ales cel mai acasă loc. porumbul vajnic se scutură în valuri dar ventul nu îi poate face nimic - nici rcoare nici fracturi letale, în schimb ridică praful. acesta sare în ochi fără să iî piese de substantive.
sălbatica lume locul unde ma prins crescînd
dealuri, campuri agricole și tot felul de fenomene neimblanzite
aha, vantul
caragios caraginis
cu o oarecare absoluta reținere in sine iar cu hazliu aplomb dl iancu cu a lui răcoroasă spumă. deloc urpinzator cunoscut fiind in cercurile sale ca pritentios adept al celor mai inalte
halo acolo dl nica, va rog mai usor pe scari cu fanteziile din copilarie. eram o data printre ciresi si ma gandeam la ea, iar ea facea ce dorea.. shhh
ne mai adresăm și altor instanțe, dnl macovei se aude? dregem si noi putin busuiocul de pe la curti 'nalte
variatii (in sfarsit) diverse ale aceluiasi inceput.. invarte ma gartea aia skizofrenica. gta boss
ne mai întrebăm noi...
ce?
.. cum să cucerim mici...
iar mâncare, iar meschinării
.. citadele ascunse
în colțuri întunecate
.. da, nu doar, adică sunt și necunoscute
și misterioase atunci, vai
.. cu elan pot povesti despre ele
știu, plictis
a, mereu..
eu/
mere și eu. bună plăcinte
iar dezacorduri
.. și dezacoarde, avem de toate cu mere.
mai ai nebuloase?
După anumite imagini servite de televiziunile mai obscure, locale fiind în firea lor, oamenii se pot vindeca prin spiritul sfânt. Asemenea explicații fundamentate pe ele însele stau în picioare doar dacă cel ce le pune în aplicare alege asta. Totuși rezultatul obiectiv de cele mai multe ori nu ţine de alegerea acestuia. Cazuri exista atâtea!
Totuși unii fac emisiuni, unii le urmăresc și cel mai grav mulți le cred și urmează învățăturile.
Pe un asemenea teren poate să crească orice. CpF- da, moarte occidentului decadent - da, statul are dreptate și nu fură - da.
colţii unui mediavialism sângeros apar din asfalt şi tuburi de fibre optice devorând totul în cale fără a ţine cont de alte păreri. dacă un astfel de tăvălug va prinde putere nu se va opri la graniţele unei aproape ţări, tendinţe apărînd şi în alte ţări ca un fel de contrapondere la fundamentalismul oriental.
revoluţia franceză e ameninţată de ervoluţia islamică şi toată civilizaţia occidentală pare să tremure.
o ţară înconjurată de pădure e una de succes? dar o ţară plină de folckiști?
îmi retrag avertismentele asupra naturii, este imprevizibilă
devii iar sentimentală
oricum ai venit dintrun alt post, practic sunt total libera, pot face orice
nici să nu te gandești, nici prin vîrful buricelor degetelor sa nuuuu-ți triacî
dacă arunc însă totul în aer, ca alecs, el zice că toți să moară, așa că ce vei face?
Știu că vă gândiți la Statele unite ale Ămericii sau poate la Mexic, sau cine știe ce stat uitat de lume. Glumesc/ toată lumea știe că poate fi vorba doar de un stat postcomunist, mort din naștere și mirositor deja de mult. We Talk About Moldau. Intri-n țară și la vama e full. Fulminantă activitate, vameși capricioși, băieți tineri și cu semințe între dinți, fete cu selfiuri și în permanentă căutare de sine și feți frumo$i. După orice vamă adevarată mai e puțin din lux. Luxurianta vegetație a climatului temperat continental. Neasemuitul asflat de Moldova si gropile ce le poti simți cum se formează în timp real, blițurile cancanurilor si al radarelor ilegale. Masca graniței la granița absurdului. După vama e doar pădure, iar în padure e atât de obscur că nici sa-ți treacă prin cap de nevoi personale pe câmp, nici ninja nu opresc aici. Dar sunt șopârle, sunt ciocănitori, sunt cioroi și fantome. Sper să mă țină motorul până acasă. Noaptea e ca în orice țară. Totul e negru, dacă nu sunt oameni e normal, liliecii nu au nevoie de lumină..
dar apoi
imagine furata cu un aparat foto dintrun oras contemporan
Llumea e in permanenta schimbare. e un adevăr atât de cunoscut încât folosind o tastatură virtuală cu predicție nu a trebuit să tastez mai mult de 6 litere pentru a scrie prima propoziție. cui ii pasă,
trecut pe o tastatură reala totul e mai simplu
Totul (dar absotul lotul) însă e Relativ. După o lună de la evenimentele descrise și petrecute mai sus pot susține că telefonul și predicția de pe telefon își manifestă în continuare abilitățile de predicție cu acuratețe și bunăvoință.
Lumea e în pericol. 5 @tingeri și 6 morți.
Lumea e mereu la fel. 6 atingeri și 10 * politicieni corupți.
Lumea accepta revoluția. 9 atingeri și nicio șansă.
Bazat pe cele de mai ( mai - superb anotimp (bazat pe observațiile unui mare vizonar local )) sus ne putem da seama cum scrie populația vorbitoare de limba română. (sau doar eu o fack)
Incercați, impărtășiți și schimbați viitorul.
da, știu ne cam place treimea. dar stiu ne schimbăm permanent.
nu mai am nume de când am schimbat tot. mi-am căpătat renume pentru că nu am avut încotro. nu m-am putut abține și lumea a aflat. în mine nu s-au dus cine știe ce lupte, doar când ascultam muzică frumoasă. totul sa năruit atunci când nu m-am mai putut opri. mama lor de africani.
- numele meu nu este emergescu, dar pot zice că îmi place pizza napolitană și vinul niegru. În fiecare seară beau vin în alt oraș. mâncărurile sunt selecte, cheltuielile suportate de china, iar doamnele înțelegătoare.
viața mea se petrece in jurul a trei cockteiluri lungi, trei mimoze amare și o șampanie semicaldă, câte o pereche de picioare lungi, ușor trecute și un șir lung de gânduri negre apoi. românia îmi e mai departe decât viața intrauterină. nu simt vreun gol, nu simt vreo lipsă. atât că nu asta am vrut
vreau o tara ca afară și pentru ei
dimineața aceasta a alergat mai puțin decât de obicei. a simtit ca viața curge pe lângă el. vântul nu e decât o manifestare dubioasă a fluidului numit aer. get smart emergescu
pe valea verde nu era nimeni. tipic, orașele necunoscute așa se manifestau în fața lui. rebergean în efect. o viață semisuperficială și îndestulată e totusi mai bine, o viata mizera si superficială e mai rău. long live paul einsteinul. am in minte trei cuvinte iar valea verde iar mă minte
ce-mi tot scormonești atât prin sulfet, îmi tot cauți culoarea ochilor prin ape, de ce îmi tot arunci în mâini scule, nu auzi? nu am chef de crampe.
mă numesc muza-ți. vreau să-ți curm liniștea și plictiseala. hai fă ceva, mișcă ceva, răstoarnă ghiveciul ăla
îmi tot cauți prin eritrocite, tot ațâți-mi ultimile sinapse. ți se pare că am vârsta celor cu ochii mari și superbasuri în urechi? du-te la ei că au sexul fierbinte.
mă numesc muza ta cum ți-am zis. hai să vedem oglinda, hai sa mișcăm mobila, hai adună ghiveciul ăla
arcuri aduni din ventriculele mele, valuri și furtuni electromagnetice. o să scufunzi nava asta, iar eu, oar aștept ultima eclipsă al luminosului Jupiter. lasă-mă-n acalmia mea
uită-te la buzele mele umede tridimensionale. ascultă-mi respirația in urechea ta adevărată. prinde-mi piciorul stâng și fă ce vrei cu el. azi eu decid și fac mofturi.
Pașii tăi de pene albe
fi - Vor adierea mării calde
Iar ochii mari de arbitri triști
Vor vrea să-ți intre-n jeanși
Să dansezi, deci, ascunsă de oricine
departe de ochii nebuni ai lunii
Lângă o bară ruginită și o podea obscură
Nimeni nu va vrea vreo fragă sau mură
"să nu crezi nimic din ce-ți spun acum
Chiar de eu îți spun" repet mereu în gând
Dar corpul meu de lebedoi grăsan,
de vrei Ți-l țin, ți-l aloc de piedestal.
1. sumele sunt preferabile diferențelor. diferențele dispar. nimeni nu vrea să scadă din ce are ca să dea și altcuiva. excepțiile nu se discută și nu ne batem capul cu ele.
2. arbitrajele de cele mai multe ori nu fac dreptate. judecata imparțială nu face tot timpul dreptate. nici diferențele dintre cele 2 nu fac dreptate, a se urmări punctul anterior.
3. oamenii nedreptățiți vor primi răsplata la un moment dat. la fel cum artiștii neînțeleși în timpul lor au primit recunoaștere post mortem. aceasta de cele mai multe ori însă e doar o excepție, a se urmări iar punctul 1.
cele trei împreună ar trebui să formuleze o lege interesantă. cumularea efectelor ar ar forma un set de reguli pentru a evita manifestările violente. cum vom numi o lege care funcționează total disonant și are valoare unei cepe degerete?
1. pericolul celor care văd lucrurile doar într-un fel. considerăm de mare valoare părerea exprimată cu mare convingere. de cele mai multe ori aceasta reprezinta forța edificatoare care le va acoperi pe celelalte.
2. pericolul celor care nu sunt de acord. refuză să perceapă ca utilă și valoroasă o părere exprimată. orice idee auzită in spațiul public nu poate fi decât o ocazie bună de a o combate.
3. pericolul celor abmbivalenți. cei care vad lucrurile din cel putin două puncte de vedere. cei ce nu se pot opri din previzionarea punctelor de vedere. cei ce nu pot hotărî și nu văd oportunitatea luării unei decizii lumea fiind creată exclusiv pentru studiu.
pericolul celor care nu văd lucrurile. cei care consideră că lumea nu mai există când nu au ochii deschiși (la ei) să o vadă. luna nu există cât timp e înnorat. pericolul apare cand cei enumerați sunt intrun dezechilibru. când cei ce pot hotări nu sunt edificați de cei ce pot vedea si combătuți de cei ce pentru asta sunt făcuți iar cei ce nu văd se manifestă. excepțiile sunt pentru cazuri ieșite din comun.
1. participativii. dopamina li se eliberează prin activitate civică. sunt permanent iritați de ce se întâmplă pentru ca ei nu au un aport la evenimente și sunt gălăgioși
2. inactivii. nu există în societatea activă. sunt materia neagră din lume - îi poți observa doar din calcule. în statistici apar doar la efectul asupra consumului național de bere.
3. oportuniștii. cei care creează de obicei masa critică. când participativii ies în masă și pot convinge sunt însoțiți de oportuniști pentru a crea valul schimbării. fara oportuniști și acum am fi la nivel de antichitate infloritoare.
... în cadrul național rămânând cât se poate de evident după ultimile electorale o felie groasă din inactivi. în cazul de față democrația merge în mod clar cu viteză maximă printrun tunel fără nicio luminiță în capăt ci cu un perete gros acolo, iar cei ce stau la cîrma locomotivei se încălzesc pe întuneric la focul scânteilor cauzate de impactul cu șinele al unui tren ce este gata să deraieze oricând.
Holly Henry - Sweet Dreams (Eurythmics Cover) - DJ Kluv Deep Remix
veșnică dilemă: să joci cu albele sau negrele/
alergi de partea luminii sau îți vinzi sufletul întunericului/
lupți de partea indienilor sau a olandezilor/
parcurgi calea dietei echilibrate sau a lăcomiei caloriilor desfrînate.
dileme pline de patos și chin existențial,
rezoluții revelionice, frustrari post-ianuarie, zvârcoliri de moarte - ipotetice.
cum îți poți alege partea?
cum să decizi pentru o viață?
de ce? zi intro zimpla zi zei cădea intrun ac zubtzire
și acul nu va fi otrăvit ca în poveste,
dar afla-vei că poate e infestat,
ce festin pentru macabru!
ce bucurie pentru toți!
celții ridică paharul sus,
incașii arunca copii pe trepte în...
valurile hoardelor atacă lumea,
să vină bombele, zic, să zboare avioane cruciforme
multe!
vă rog, să învingem odată!
Porcupine Tree - Anesthetize
ps: hoarde de oameni mânați de sete de sânge, ne atacă deja pentru a 4 zi consecutiv. suntem obosiți și prea puțini ca să mai stam de veghe noaptea. chinurile foamnei noastre obișnuite începe sa treacă întrun registru surd. foamea este starea normală, singura care ne-o mai putem aminti legată de umanitatea noastra. ei sunt peste tot, sunt flămânzi și ei, dar nu sunt la fel de blegi ca noi. seara se lasă iar peste noi iar eu mă uit în zare. mă apasă că pe un afiș scrie cu litere de un cot MANDRU CA SUNT ROMAN și nu are nicio noimă. mama dracului de zombalăi și sar din copac. ce faci băi descreieratule? mă duc sa pun caciula pe â.
după rădăcini suntem noi,
noi ne naștem din cei vechi,
vechi ne-au fost visurile-
irisurile ni se măresc când ne gândim mai bine,
bine că nu ne putem întâlni cu ei-
ei să nu ne judece pe noi,
noi suntem doar noi,
noi și poate voi.
nu-mi vine să-ți rup frunzele înflorite ca țepii
țapii sar cît pot de tare
țările mari sunt mai multe țări mici
micii se mănîncă cu muștar, în cadru verde și larg
largul mării, de el mi-e tot mai dor
doare să-mi vorbești mie despre asta
astrele sunt tot mai aproape
apropo, emigram cosmic pe planetele magice?
mai bine-ți rup măcar aripile, vreau să prinzi rădăcini
Un câmp plin de pomi și alți copaci neroditori, împânziți de fruze ce stau să cadă în pragul aspru al toamnei. Domnul nostru se uită cu duioșie la ei de la o distanță respectabilă, de la balconul împodobit în stil nouveau. Voi minunaților, voi care ați rodit atât, sunteți cam bătrânei, sau tinerei, adică deranjați aici. V-aș împodobi frumos totuși să nu vă răsculați prea tare.
- Domnule Dringeanu, te rog să îi acoperi cu niște beteală.
- Da, să trăiți donul Dracnea
Domnul nostru, supremul, își urmărește îndeplinirea planului, cum acoperirea pomilor dă roade, cum se mai fălesc și-și scutură frunzele arămii.
Din spatele cladirii, vin oamenii în gri cu ochi albaștrii și mâini vânjoase. Brațele li se termină, însă, în cîte un cârlig și o drujbă, majorității. Primul pom a țipat scurt sub înțeparea cârligului. Apoi a început un cor de urlete sub atacul drujbelor înfometate. Donul scuipă scurt - boilor.
De departe, pe un drum prăfuit se vedeau mașini, camionete, macarale înaintând dinspre apusul unui soare rosu.
S-a întâmplat neasemuitul eveniment, în sfârsit suntem pe calea cea bună, pe calea care ne va duce spre noi îndepliniri de idealuri, noi culmi ale dezvoltării naționale și mai ales personale.
ne aflăm în momentul restaurației democrației, atât așteptatul moment cu sufletul la gură de toată țara. țin să menționez prezența la vot, de fapt o știe toată lumea
domnul dragnea, supremul, a învins aducându-ne națiunii cel mai luminat cap al psdului și al româniei. e domnul grindeanu, stiți și asta. cred că, și dacă nu caștiga acest partid, tot binecunoscutul grindeanu ar fi ajuns premier. dar nu are rost să ne amețim cu evenimente atât de puțin ipotetice.
revenind în acest moment, este o seară minunată de iarnă, temperaturile sunt blânde, si chiar in parlament se simte. tariceanu cocoșul simte că acum e momentul ca justiția să o lase mai moale cu abuzul, ca serviciile să reintre sub control democratic, prea au ele putere să facă ce vor cu cetățenii, să le asculte telefoanele, toatele. cred ca fiecare roman care a mers la vot la acest lucru s-a gandit - e momentul ca serviciile să respecte intimitatea, fiecărui cetățean, si mai ales celor mai cetățeni, care au o demnitate si ar trebui sa nu piarda timpul pe la cozi pentru permise sau cine știe ce alte prostii.
hai că nu mai e mult. dezvoltarea noastra, asteptată de peste un secol, ce nu a putut fi făcută în ultimul an, va începe odata cu revenirea guvernului asumat politic pentru o romanie normală. minunata doctrină social-liberală, care se bazeaza pe lipsa taxelor si mai ales pe plătirea salariilor ne vor aduce binemeritatul râudemiere pe dunăre si mai ales pe celelalte râuri interne ale țării. ele vor fi traversate în lung și chiar în lat de infrastuctură rutieră, feroviară și agricolă,
cred că a uitat domnul grindeanu vreo foaie din programul de guvernare pentru o românie normală, după cum i-a zis el si nu altcineva de prin pesedeu, pentru ca acesta ar avea nevoie si de un program spatial pentru oamenii țării care vor să plece, pentru cei care vor sa meargă pe lună si să nu asiste la crearea acestui stat cu noua denumire republica social democrată românia.
domnilor uniunieuropeni, păzea, vine teleormanul (the man of tv)
coacem la foc incet o mică lume
se poate pârpțli pe toate părțile cu atenție cinică
totul e să nu se facă mari exagerări
totul e să nu se facă sangerări
când pare totul pe jumătate pregătit
poți condimenta cu alte mici răutăți
recomandăm sare și piper și multe înjunghieri
mai recomandăm loviri repetate și zgârieri
invocam forțe divine dacă e cazul
vrem să ne simțim bine dacă tot muncim
la final să ne amintim cu plăcere
trebuie să facem si o poză cu mica lume
Realmente ne aflăm la răscruce de drumuri, la marele salt al istoriei, ne aflăm în momentul de impact sau ce doriți să ziceți voi, oricum adevărul e singur - de acum toate vor fi altfel. Purcedem cu mic și mare, și cu cei care vor veni, pentru că pe ei îi va afecta cel mai mult, spre viitorul cel mai așteptat de când e lumea și anume călătoria instantanee. În fața noastră se află însăși chintesența viitorului umanității. De acum nu mai suntem doar niște vectori, putem fi niște picături aproape cuantice. Istoria se va împărți în două în funcție de acest moment. Vă propun însă tuturor o săptămână de meditație în fața acestui fapt.
Timpul e următoare noastră frontiera pentru că cerul nu mai e. Împotriva timpului nu putem însă arunca nimic. E prea abstract ca să ni-l putem supune prin metode fizice. A îndoi timpul după metafizica fiecăruia ar însemna îndoirea unei foi pentru a ajunge la lună. Ar fi un lucru atât de dificil ca s-ar putea ca luna să nu mai fie acolo pentru a o ajunge. Dar oxigenul ne-ar lipsi și el ( și mă abat de la discurs din nou). Unitatea ne-ar lipsi și ea. O pădure nu suntem în stare să protejăm.
Dar despre această săptămână ce va fi trecut să vorbim. Ne va aduce pe toți mai aproape de noi înșine. Posibilitatea călătoriei instantanee nu ne va aduce mai aproape unul de altul. Lumea o va folosi pentru a fugi, pentru a se ascunde, iar s(t)atele și-ar pierde controlul asupra teritoriului. Nu. Teleportarea nu e pentru noi, teleportarea e pentru spațiul cosmic. Trebuie să ieșim din spațiul ludic terestru și să ne îndreptăm spre alte nuclee solide. Nu ne mai putem juca de-a oamenii și de-a viața. Știm deja că dacă rămânem aici încă un secol nu vom mai avea loc să ne ardem morții, iar acesta este un fapt. Dispersarea vă rog.
Amintiți-vă de mare, de munți, de cascada voastră preferată. Amintiți-vă de pomul din fundul grădinii, luați și niște semințe cu voi. Amintiți-vă de tornada de insecte si cirezile de cornute, vedeți dacă puteți teleporta paracopitate. Dar peste toate astea nu uitați oamenii vor trebui sa evolueze în continuare așa că nu va veți mai putea întoarce aici. Va fi nevoie să vă adaptați și să creșteți noi gene esențiale și fascinante. Cred că ne vom mai întâlni dacă nu suntem la ultima activare a teleportării prin minunații noștri urmași. Pentru că nu are rost sa fim naivi să credem că vom folosi teleportarea ca un instrument de propagare a păcii. Nici pacea nu o putem supune folosului nostru. Vă vorbesc eu ce nu am microfon sau portavoce. Vă vorbește, eu, cel care nu ar vrea să se trezească.
Nu se mai poate călca pe aceleaşi urme
e din nou nevoie de ceva nou şi revoltător
nu e firesc sa curgă la fel negrul
decît într-un pahar al artei noi şi întunecate
la-la-lasăm deoparte sclipiciul
să lăsăm deoparte bunăstarea
se lovesc din nou naţiunile
se distrug iar civilizaţi(ile albastre)
ne-om scălda-n sange şi urine
în pământ fierbinte-n plămân,
iar dedesubt de tot dinnou
o să ne ajungă il zeu (Dcnu)
nu e deloc o nouătate faptul că clujul se sufocă în propria sudoare a aglomerării. Dacă mergi la teatru în vară curg de pe tine litri de lichide de la căldura acoperișului bombat și ars de soarele amiezii. Dacă te gândești să mergi în unicul parc al orașului te vei prinde între pânzele hamacelor întinse de spider-men-ii împătimiți. Urci cetățuia și sigur vei apărea în cel puțin o poza sau selfie cu panorama town-ului pe cale să devină city with subway. Cobori în tenebre și berea cu prețuri de ClujCapitala îți ușurează ușor cardurile sau cașul multibacnotă. Amuzanta bere proastă. Ai mers la sala polivalentă? Ai avut loc?
Ieri a plouat la Rainy Castle, ca aproape în fiecare zi din fiecare ediție a festivalului încărcat de electrostatică. Dar, fie cât de rea vremea, lumea se tot înghesuie.
bye bye NY, hello CJ.
nightstalker - children of the sun
p.s. doar pe munte mai scapi de nebuni, dar acolo ești mult mai aproape de soare.
de vreun an nu mă lasă în pace o imagine. e pământul, care e uriaș și e acoperit de această atmosferă percepută în imaginea respectivă mult mai mult ca un lichid. mă văd înotând cu greu față de alte inteligențe marine. dar pământul văzut de la o distanță mai mare are un strat subțire din acest fluid. poate fi comparată cu o nucă. de ce? daca mă gândesc la asta, noaptea pe malul unei ape, am impresia că sunt mult mai aproape de zona pe unde umblă sateliții decât de cealaltă parte a pamântului sau că la nivel planetar oamenii îs mai aproape de primele descoperiri in materie de unelte cioplite decât de călătorii interstelare. nu vom fi o plagă cu adevărat decât când vom fi cucerit și transformat Marte cel puțin.
lăsînd de-o parte fanteziile. ce putem face ca să ne deosebim de celelalte specii inteligente, necunoscutele. ne putem pune problema de ce am vrea să ne deosebim de ele. de ce nu am vrea să nu ieșim în evidență și să ne vedem de traiul nostru liniștit pe vreo planetă rustică, poate chiar asta. ne aflăm în plină era cu ceva probabilități de dezvoltare a unor ambiții colonizatoare de spatiu. mici copii care ar vrea sa exploreze, cu sângele încă neumblat prin lavă de neutronică și oase neîntinse în găuri negre.
de-am fi inteligențe trecute prin filtre de dezvoltare spre impulsuri electrice cu experiență prin trecerile aleatorii ale universurilor multistrat ne-am afla în altă stare de spirit, probabil (ca-n reclamă).
acum încă cu picioarele în pământ, facem și noi ceva în legătura cu nemurirea noastră?
offline e mai greu câteodată. dai cu pixul și nu înțelegi apoi ce ai scris
online e și mai greu uneori. dai cu tasta și e plin de greșeli
deloc însă este inacceptabil - se strâng, se amestecă și se pierd toate de nu mai rămâne nimic
unde am rămas?
unele cifre cer aniversări și recapitulări. zici că treci prin viață și trebuie să ai rezultate, trebuie să lupți pentru ele. ceilalți se complac și-și desfac liniștiti o bere. astăzi am fost și mi-am luat apa minerală. vara e neortodoxă fără bule.
ce am avut până acum?
primavară în doi peri degerați. când părea că se mai încălzește mai scădea temperatura cu 5-8 grade și ploua o săptămănă. asa din martie pănă în iunie. nemții ăi mai fericiți i-a trasnit de au trebuit sa opreasca rock am ring. minunat, nu?
desigur a fost florența care e minunată, nu te poți opri din călcat piatra veche de cînd lumea. a fost și cabana ascunsă în pădure si ploaie. sau calatorii prin pe la brasov sibiu buca-rest. mare țară, păcat de autostrăzi si politici lipsă.
despre politica. iar neam ars. daca nu ne știm alege suntem noi alesi de proști. tot așa și ne ajungem iar în cine știe ce groapă comună și carne de tun. curaj tuturor!
dacă e să mai lăsăm dramatismul tot e bine. ne ascundem de soare printre betoane și ascultăm ce nu se aude la radio. thc
tot timpul, mereu. când scrii despre "seri lungi și apăsătoare" și "sfârcuri dezvelite cu delicatețe și căldură" sau când "sângele se prelingea de pe antebrațul lung spre cele cinci degete, iar de acolo își continua drumul sub forma de picuri înroșind oja și gresia de culoarea nudului", totul e doar despre tine
dar nu văd prostii
le simți atunci? le invoci, le chemi ca pe un secret energetic?
teoria ta despre viata e demodată
mai lasă-mă cu puritanismul tau, te știu eu mai bine
poate că știi tu, dar poate te las să monologhezi imediat
să întoxicăm un pic media!
cine vrea acum o Europă unită?
practic nimeni. cel puțin sua sau rusia, sau mai ales china, nu. Europa unită stârnește probleme până și indiei. o uniune europeană greoaie da, lentă și dezorientată în schimb da, e pe placul tuturor. rusia nu e la pământ așa cum s-ar vehicula, așa cum și-ar dori mulți. ei, rușii, sunt mai răbdători și suportă sacrificiile la un alt nivel. deși o catastrofă umanitară nu ar fi de dorit parcă încolo ar ghida unii evenimentele.
china ar dori să poată vinde cât vrea în europa, ar vrea deasemenea să poată fura câtă tehnologie vrea. o europa unită instituțional și cu adevărat operativă ar stingheri-o în mare parte. deși s-ar zice că nu mai suntem in anii '90, nu e problemă, china luptă în continuare. să nu uităm că ei sunt cei care mimează cel mai bine comunismul în continuare. dar când va cadea china, căci se va întâmpla și asta, ce ne facem?
statele unite sunt cei care au gândit uniunea europeana. nu e nevoie sa ne facem iluzii în privința aceasta. au pus cap lângă cap si eu zis că fac sue împotriva urss. practic ei au învins, dar poate nu e gata războiul. până la ultima picătura de sânge se pare că va fi lupta. de ce ar lupta sua contra sue? pentru resurse ca întodeauna. o uniune europeană slabă e ușor manipulabilă. păcat că avem disponibilă doar o singură planeta astfel ar fi loc pentru fiecare să-și facă câte o țară.
ce am cu india? nu știu exact ce au ei cu sue dar fiind așa mulți și fiind constant în creștere sigur coc și ei ceva. rămâne de vazut ce. poate de orient e vorba. ar vrea oare bolywood-ul să se mute la islamabad, asta cel mai probabil, poate chiar și până la kabul.
iar noi aici ne luptăm cu monștii nostri dodoni si alte prostii ce fac revoluții și vând țara pe bucăți la ruși.
ne rămâne uniunea europeana, puțin loc pentru câti vor să vină aici să-și facă țara lor.
raportați
din două în două secunde mi se oprește inima
repetați
mi se frânge cel mai mare mușchi al inimii când trebuie să pompeze fierbintele roșu revoluționar
rectificați
mi se cer tot mai multe fără să mi se ofere satisfacții. latura mea revoluționara tinde să nu existe
reluați
din două în două secole mi se fură țara
...
și mi se ciopărțesc visele
și-mi erodează elanul
e mai scurt
mai slab...
dar renaște mereu
condamnat ca un pheonix
speranță neregulată
te-ai tot dat rotund cum că una, cum că alta
eu maxim mă dau mare.. nu știu cum poți să mai vorbești despre formă
e o problemă unde fondul e important acum
tot timpul banii
și timpul, da
cum ziceai tu cu planeta aia
asta e concluzia ta nerodule, eu vorbeam de rotund, mediu sferic și acid ce ești tu
credeam că mi te imaginai mare domnitor la Suceava, cetate de scaun, apărător de drept al creștinilor
confuziile aste sunt tot timpul tot mai adânci, de ar mai înțelege cineva ceva. oricum e o dualitate temporară
ca și timpul
de dimineață și sărbătoare mare
însorit și mare
în mare și cald și soare, descrăcit și moale, sau tare?
depinde ce dorești. important e că e plin de sare
și pești
chiar delfini
să fim de acord?
union
p.s. doi doi
ascultă noaptea fraiere
mda, n-a durat prea mult liniștea
inevitabil, noi doi
poate odată
ca niciodată
și le vom povesti la nepoți
dar de mâine ne apucăm?
fără glumă
un om bolnav a zis că pacea e moartea națiunii. mulți oameni l-ar considera cel puțin nebun pe omul respectiv și ar avea cel Putin dreptate. dar cu toate astea pacea e o stare fragilă și aproape inexistentă pe terra. pe lună altă poveste!
dacă există un loc în care să te simți bine în pielea ta - te consideri fericit. ferice ție. aceste locuri sunt rare, tot mai puține spații au agățate piei pe cuiere roșii. cineva îți va face observație.
totuși ne mai mirăm câteodată de unele lucruri, Victorii mai mici ca lacul sau cascada dar plăcute la atingere. ei, aceste efemere plăceri ar trebui repetate cât mai des. a se citi anul viitor ne luăm iar țara înapoi. ceva se mișcă să vedem ce.
lucrurile impresionabile se întâmplă peste tot în mod permanent. problema pare sa fie unsă cu acel permanent. niciodată nu e unde vrei tu. zâmbește!
două rânduri mai târziu se trezi prinsă încă în vârtejul unui curent oceanic. se gândi alegoric la un cuib de stridii și chitoti. înot deasupra unui cuib de stridii.
la naiba cu toate fricile astea. se ridică și porni în pas leneș de somnoroasă spre baia albastră. de albastru nu îi era deloc frică.
se uită-n oglindă. era aceeași fată. aceeași față nimic diferit. nu mai avea încotro se pare. cu asta va trebui să iasă în lume și să lucreze.
mai am o singură vrere
nu, nu ai, aici nu e epigonii
aici e doar ce vreau eu, nu vezi ce negru e în jur?
normal. e noapte
mereu
e vorba despre perspectivă non-dedublatule if i've spoken english i've said that you just mumbling there
nu, nu vorbești engleză, nu e nici englezia aici
nu mai vreau să îmi zici negații
tu m-ai adus aici
dar nu am vrut, adică am vrut, dar mai degrabă o consecință, nu, nu
regret să te anunț chiar, dacă crezi că o fi vreo latrină pe aici, nu e. fii respectuos
vreau să cânt 'sunt doar un deal/ și-mi zic în minte/ dacă mi-ești cuminte/ o să fiu si neaaaam'
nici măcar nu rimezi tot
e mai mult decât ma așteptam, mai mult decât trei linii mioape
sigur patru linii îs mai bune
alunec iar...
patru rânduri mai târziu totul s-a transformat într-o armată de pioni interstelari. hoarda celor mai tineri în căutarea celor mai vechi. dramatismul totuși nu are nicio legătura cu realitatea. cele mai multe dialoguri se termină in cele mai potrivite feluri. păcat
