03 iunie 2017

ici



nu mai am nume de când am schimbat tot. mi-am căpătat renume pentru că nu am avut încotro. nu m-am putut abține și lumea a aflat. în mine nu s-au dus cine știe ce lupte, doar când ascultam muzică frumoasă. totul sa năruit atunci când nu m-am mai putut opri. mama lor de africani.
 - numele meu nu este emergescu, dar pot zice că îmi place pizza napolitană și vinul niegru.
În fiecare seară beau vin în alt oraș. mâncărurile sunt selecte, cheltuielile suportate de china, iar doamnele înțelegătoare. viața mea se petrece in jurul a trei cockteiluri lungi, trei mimoze amare și o șampanie semicaldă, câte o pereche de picioare lungi, ușor trecute și un șir lung de gânduri negre apoi. românia îmi e mai departe decât viața intrauterină. nu simt vreun gol, nu simt vreo lipsă. atât că nu asta am vrut vreau o tara ca afară și pentru ei dimineața aceasta a alergat mai puțin decât de obicei. a simtit ca viața curge pe lângă el. vântul nu e decât o manifestare dubioasă a fluidului numit aer. get smart emergescu pe valea verde nu era nimeni. tipic, orașele necunoscute așa se manifestau în fața lui. rebergean în efect. o viață semisuperficială și îndestulată e totusi mai bine, o viata mizera si superficială e mai rău. long live paul einsteinul. am in minte trei cuvinte iar valea verde iar mă minte



p.s.vibradevară

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu