Știu că vă gândiți la Statele unite ale Ămericii sau poate la Mexic, sau cine știe ce stat uitat de lume. Glumesc/ toată lumea știe că poate fi vorba doar de un stat postcomunist, mort din naștere și mirositor deja de mult. We Talk About Moldau. Intri-n țară și la vama e full. Fulminantă activitate, vameși capricioși, băieți tineri și cu semințe între dinți, fete cu selfiuri și în permanentă căutare de sine și feți frumo$i. După orice vamă adevarată mai e puțin din lux. Luxurianta vegetație a climatului temperat continental. Neasemuitul asflat de Moldova si gropile ce le poti simți cum se formează în timp real, blițurile cancanurilor si al radarelor ilegale. Masca graniței la granița absurdului. După vama e doar pădure, iar în padure e atât de obscur că nici sa-ți treacă prin cap de nevoi personale pe câmp, nici ninja nu opresc aici. Dar sunt șopârle, sunt ciocănitori, sunt cioroi și fantome. Sper să mă țină motorul până acasă. Noaptea e ca în orice țară. Totul e negru, dacă nu sunt oameni e normal, liliecii nu au nevoie de lumină..
dar apoi
imagine furata cu un aparat foto dintrun oras contemporan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu