frumos început
prostii, proști și prostii
te-ai întrecut pe tine însuți
dacă te uiți de jur împrejur doar asta vezi
păi despre mine e vorba acum?
tot timpul, mereu. când scrii despre "seri lungi și apăsătoare" și "sfârcuri dezvelite cu delicatețe și căldură" sau când "sângele se prelingea de pe antebrațul lung spre cele cinci degete, iar de acolo își continua drumul sub forma de picuri înroșind oja și gresia de culoarea nudului", totul e doar despre tine
dar nu văd prostii
le simți atunci? le invoci, le chemi ca pe un secret energetic?
teoria ta despre viata e demodată
mai lasă-mă cu puritanismul tau, te știu eu mai bine
poate că știi tu, dar poate te las să monologhezi imediat
reflexivule care-mi ești
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu