rosu invinge

veșnică dilemă: să joci cu albele sau negrele/
alergi de partea luminii sau îți vinzi sufletul întunericului/
lupți de partea indienilor sau a olandezilor/
parcurgi calea dietei echilibrate sau a lăcomiei caloriilor desfrînate.
dileme pline de patos și chin existențial,
rezoluții revelionice, frustrari post-ianuarie, zvârcoliri de moarte - ipotetice.
cum îți poți alege partea?
cum să decizi pentru o viață?
de ce?
zi intro zimpla zi zei cădea intrun ac zubtzire 
și acul nu va fi otrăvit ca în poveste,
dar afla-vei că poate e infestat,
ce festin pentru macabru!
ce bucurie pentru toți!
celții ridică paharul sus,
incașii arunca copii pe trepte în...
valurile hoardelor atacă lumea,
să vină bombele, zic, să zboare avioane cruciforme
multe!
vă rog, să învingem odată!

Porcupine Tree - Anesthetize

ps: hoarde de oameni mânați de sete de sânge, ne atacă deja pentru a 4 zi consecutiv. suntem obosiți și prea puțini ca să mai stam de veghe noaptea. chinurile foamnei noastre obișnuite începe sa treacă întrun registru surd. foamea este starea normală, singura care ne-o mai putem aminti legată de umanitatea noastra. ei sunt peste tot, sunt flămânzi și ei, dar nu sunt la fel de blegi ca noi. seara se lasă iar peste noi iar eu mă uit în zare. mă apasă că pe un afiș scrie cu litere de un cot MANDRU CA SUNT ROMAN și nu are nicio noimă. mama dracului de zombalăi și sar din copac. ce faci băi descreieratule? mă duc sa pun caciula pe â.

ridicol

după rădăcini suntem noi,
noi ne naștem din cei vechi,
vechi ne-au fost visurile-
irisurile ni se măresc când ne gândim mai bine,
bine că nu ne putem întâlni cu ei-
ei să nu ne judece pe noi,
noi suntem doar noi,
noi și poate voi.

The devil and the almighty blues - II

astre colorate

nu-mi vine să-ți rup frunzele înflorite ca țepii
țapii sar cît pot de tare
țările mari sunt mai multe țări mici
micii se mănîncă cu muștar, în cadru verde și larg
largul mării, de el mi-e tot mai dor
doare să-mi vorbești mie despre asta
astrele sunt tot mai aproape
apropo, emigram cosmic pe planetele magice?
mai bine-ți rup măcar aripile, vreau să prinzi rădăcini

300 kgolani

bună seara și inima vă fie ușoară
vă lasă cuvânt o domnișoară
am pe creier un mic vierme
tenie, verbină și miere

am nevoie de trei mici cuvinte
de azi înainte
să rupem blestemul fricii
să aducem paloarea intrigii

puneți dar la grămadă
mușchi și alte puteri de fațadă
umpleți silabe și ritmuri aprinse
ne cheamă iar candorile pretinse

Donul Dracnea

Un câmp plin de pomi și alți copaci neroditori, împânziți de fruze ce stau să cadă în pragul aspru al toamnei. Domnul nostru se uită cu duioșie la ei de la o distanță respectabilă, de la balconul împodobit în stil nouveau. Voi minunaților, voi care ați rodit atât, sunteți cam bătrânei, sau tinerei, adică deranjați aici. V-aș împodobi frumos totuși să nu vă răsculați prea tare.

- Domnule Dringeanu, te rog să îi acoperi cu niște beteală.

- Da, să trăiți donul Dracnea

Domnul nostru, supremul, își urmărește îndeplinirea planului, cum acoperirea pomilor dă roade, cum se mai fălesc și-și scutură frunzele arămii.

Din spatele cladirii, vin oamenii în gri cu ochi albaștrii și mâini vânjoase. Brațele li se termină, însă, în cîte un cârlig și o drujbă, majorității. Primul pom a țipat scurt sub înțeparea cârligului. Apoi a început un cor de urlete sub atacul drujbelor înfometate. Donul scuipă scurt  - boilor.

De departe, pe un drum prăfuit se vedeau mașini, camionete, macarale înaintând dinspre apusul unui soare rosu.

Dozer - Big sky theory

cu buzele

restrictiv întrun marsupiu adevărat
ai pe aripi păr și ești încă nemarcat
așteaptă poate doar puțin de tot

instinctiv pronunți cuvinte lungi
te dor cotele și genunchii ce nu-i ajungi
mai mergi așa,  poate mai ai loc

carpen ai sub obraz și știi că nu-i nimic
încă puțin și mesteci și voma din venin
încă un pic așa, e ultimul foc

thc

Somali Yacht Club - The Sun

RSDR

S-a întâmplat neasemuitul eveniment, în sfârsit suntem pe calea cea bună, pe calea care ne va duce spre noi îndepliniri de idealuri, noi culmi ale dezvoltării naționale și mai ales personale.

ne aflăm în momentul restaurației democrației, atât așteptatul moment cu sufletul la gură de toată țara. țin să menționez prezența la vot, de fapt o știe toată lumea

domnul dragnea, supremul, a învins aducându-ne națiunii cel mai luminat cap al psdului și al româniei. e domnul grindeanu, stiți și asta. cred că, și dacă nu caștiga acest partid, tot binecunoscutul grindeanu ar fi ajuns premier. dar nu are rost să ne amețim cu evenimente atât de puțin ipotetice.

revenind în acest moment, este o seară minunată de iarnă, temperaturile sunt blânde, si chiar in parlament se simte. tariceanu cocoșul simte că acum e momentul ca justiția să o lase mai moale cu abuzul, ca serviciile să reintre sub control democratic, prea au ele putere să facă ce vor cu cetățenii, să le asculte telefoanele, toatele. cred ca fiecare roman care a mers la vot la acest lucru s-a gandit - e momentul ca serviciile să respecte intimitatea, fiecărui cetățean, si mai ales celor mai cetățeni, care au o demnitate si ar trebui sa nu piarda timpul pe la cozi pentru permise sau cine știe ce alte prostii.

hai că nu mai e mult. dezvoltarea noastra, asteptată de peste un secol, ce nu a putut fi făcută în ultimul an, va începe odata cu revenirea guvernului asumat politic pentru o romanie normală. minunata doctrină social-liberală, care se bazeaza pe lipsa taxelor si mai ales pe plătirea salariilor ne vor aduce binemeritatul râudemiere pe dunăre si mai ales pe celelalte râuri interne ale țării. ele vor fi traversate în lung și chiar în lat de infrastuctură rutieră, feroviară și agricolă, 

cred că a uitat domnul grindeanu vreo foaie din programul de guvernare pentru o românie normală, după cum i-a zis el si nu altcineva de prin pesedeu, pentru ca acesta ar avea nevoie si de un program spatial pentru oamenii țării care vor să plece, pentru cei care vor sa meargă pe lună si să nu asiste la crearea acestui stat cu noua denumire republica social democrată românia. 

domnilor uniunieuropeni, păzea, vine teleormanul (the man of tv)

cu considerațiune wta

adulate

parcă dacă mă ascultai un pic

vorbești fără tine în duioșia ta

adică vreau să zic că totul e o mascaradă

și ce dacă mă ascund în laptele vegetal

mă pierzi adesea în mici umbre, în nișe umede, în rame învechite

ruginitule

și dacă ai greșit

și dacă dacă nu e un cuvânt

poate că ai dreptate
viața e doar un carusel tâmpit

viral pot injura doar maeștrii

Davinci în seara de crăciun al înjurăturilor pot fi

în această seară porți stigmatul cel mai rău
si lumea credea că greșelile pot fi răscumpărate


thc

zambiti

coacem la foc incet o mică lume
se poate pârpțli pe toate părțile cu atenție cinică
totul e să nu se facă mari exagerări
totul e să nu se facă sangerări

când pare totul pe jumătate pregătit
poți condimenta cu alte mici răutăți
recomandăm sare și piper și multe înjunghieri
mai recomandăm loviri repetate și zgârieri

invocam forțe divine dacă e cazul
vrem să ne simțim bine dacă tot muncim
la final să ne amintim cu plăcere
trebuie să facem si o poză cu mica lume


thc

lviii

ce-ai uitat de ieri pînă azi
printre dinți ți se adună -
sânge și ardei aromă,
cocaină, plumb și praz.

praf de pușcă ai sub unghii,
funingine pe arcadele late,
nici nu vezi bine, nici departe,
dar te arde printre albii.

carne veche-n plante noi,
unde muștele scurg venin,
totul e dulce, e carmin
minuni pline și zăvoi

elliphant - could it be

dispersare

Realmente ne aflăm la răscruce de drumuri, la marele salt al istoriei, ne aflăm în momentul de impact sau ce doriți să ziceți voi, oricum adevărul e singur - de acum toate vor fi altfel. Purcedem cu mic și mare, și cu cei care vor veni, pentru că pe ei îi va afecta cel mai mult, spre viitorul cel mai așteptat de când e lumea și anume călătoria instantanee. În fața noastră se află însăși chintesența viitorului umanității. De acum nu mai suntem doar niște vectori, putem fi niște picături aproape cuantice. Istoria se va împărți în două în funcție de acest moment. Vă propun însă tuturor o săptămână de meditație în fața acestui fapt.

Timpul e următoare noastră frontiera pentru că cerul nu mai e. Împotriva timpului nu putem însă arunca nimic. E prea abstract ca să ni-l putem supune prin metode fizice. A îndoi timpul după metafizica fiecăruia ar însemna îndoirea unei foi pentru a ajunge la lună. Ar fi un lucru atât de dificil ca s-ar putea ca luna să nu mai fie acolo pentru a o ajunge. Dar oxigenul ne-ar lipsi și el ( și mă abat de la discurs din nou). Unitatea ne-ar lipsi și ea. O pădure nu suntem în stare să protejăm.

Dar despre această săptămână ce va fi trecut să vorbim. Ne va aduce pe toți mai aproape de noi înșine. Posibilitatea călătoriei instantanee nu ne va aduce mai aproape unul de altul. Lumea o va folosi pentru a fugi, pentru a se ascunde, iar s(t)atele și-ar pierde controlul asupra teritoriului. Nu. Teleportarea nu e pentru noi, teleportarea e pentru spațiul cosmic. Trebuie să ieșim din spațiul ludic terestru și să ne îndreptăm spre alte nuclee solide. Nu ne mai putem juca de-a oamenii și de-a viața. Știm deja că dacă rămânem aici încă un secol nu vom mai avea loc să ne ardem morții, iar acesta este un fapt. Dispersarea vă rog.

Amintiți-vă de mare, de munți, de cascada voastră preferată. Amintiți-vă de pomul din fundul grădinii, luați și niște semințe cu voi. Amintiți-vă de tornada de insecte si cirezile de cornute, vedeți dacă puteți teleporta paracopitate. Dar peste toate astea nu uitați oamenii vor trebui sa evolueze în continuare așa că nu va veți mai putea întoarce aici. Va fi nevoie să vă adaptați și să creșteți noi gene esențiale și fascinante. Cred că ne vom mai întâlni dacă nu suntem la ultima activare a teleportării prin minunații noștri urmași. Pentru că nu are rost sa fim naivi să credem că vom folosi teleportarea ca un instrument de propagare a păcii. Nici pacea nu o putem supune folosului nostru. Vă vorbesc eu ce nu am microfon sau portavoce. Vă vorbește, eu, cel care nu ar vrea să se trezească. 

Noltalghia - Sunshiny milk

negru

Nu se mai poate călca pe aceleaşi urme
e din nou nevoie de ceva nou şi revoltător
nu e firesc sa curgă la fel negrul
decît într-un pahar al artei noi şi întunecate

la-la-lasăm deoparte sclipiciul
să lăsăm deoparte bunăstarea
se lovesc din nou naţiunile
se distrug iar civilizaţi(ile albastre)

ne-om scălda-n sange şi urine
în pământ fierbinte-n plămân,
iar dedesubt de tot dinnou
o să ne ajungă il zeu (Dcnu)

Grimus - culoare (cu Alexandra Ungureanu)

ps

Rasari Soare

nu e deloc o nouătate faptul că clujul se sufocă în propria sudoare a aglomerării. Dacă mergi la teatru în vară curg de pe tine litri de lichide de la căldura acoperișului bombat și ars de soarele amiezii. Dacă te gândești să mergi în unicul parc al orașului te vei prinde între pânzele hamacelor întinse de spider-men-ii împătimiți. Urci cetățuia și sigur vei apărea în cel puțin o poza sau selfie cu panorama town-ului pe cale să devină city with subway. Cobori în tenebre și berea cu prețuri de ClujCapitala îți ușurează ușor cardurile sau cașul multibacnotă. Amuzanta bere proastă. Ai mers la sala polivalentă? Ai avut loc?

Ieri a plouat la Rainy Castle, ca aproape în fiecare zi din fiecare ediție a festivalului încărcat de electrostatică. Dar, fie cât de rea vremea, lumea se tot înghesuie.

bye bye NY, hello CJ.

nightstalker - children of the sun

p.s. doar pe munte mai scapi de nebuni, dar acolo ești mult mai aproape de soare.

e aici

da!

de vreun an nu mă lasă în pace o imagine. e pământul, care e uriaș și e acoperit de această atmosferă percepută în imaginea respectivă mult mai mult ca un lichid. mă văd înotând cu greu față de alte inteligențe marine. dar pământul văzut de la o distanță mai mare are un strat subțire din acest fluid. poate fi comparată cu o nucă. de ce? daca mă gândesc la asta, noaptea pe malul unei ape, am impresia că sunt mult mai aproape de zona pe unde umblă sateliții decât de cealaltă parte a pamântului sau că la nivel planetar oamenii îs mai aproape de primele descoperiri in materie de unelte cioplite decât de călătorii interstelare. nu vom fi o plagă cu adevărat decât când vom fi cucerit și transformat Marte cel puțin.

lăsînd de-o parte fanteziile. ce putem face ca să ne deosebim de celelalte specii inteligente, necunoscutele. ne putem pune problema de ce am vrea să ne deosebim de ele. de ce nu am vrea să nu ieșim în evidență și să ne vedem de traiul nostru liniștit pe vreo planetă rustică, poate chiar asta. ne aflăm în plină era cu ceva probabilități de dezvoltare a unor ambiții colonizatoare de spatiu. mici copii care ar vrea sa exploreze, cu sângele încă neumblat prin lavă de neutronică și oase neîntinse în găuri negre.

de-am fi inteligențe trecute prin filtre de dezvoltare spre impulsuri electrice cu experiență prin trecerile aleatorii ale universurilor multistrat ne-am afla în altă stare de spirit, probabil (ca-n reclamă).

acum încă cu picioarele în pământ, facem și noi ceva în legătura cu nemurirea noastră?

killswitch engage - always

optiunea

offline e mai greu câteodată. dai cu pixul și nu înțelegi apoi ce ai scris
online e și mai greu uneori. dai cu tasta și e plin de greșeli
deloc însă este inacceptabil - se strâng, se amestecă și se pierd toate de nu mai rămâne nimic

unde am rămas?

unele cifre cer aniversări și recapitulări. zici că treci prin viață și trebuie să ai rezultate, trebuie să lupți pentru ele. ceilalți se complac și-și desfac liniștiti o bere. astăzi am fost și mi-am luat apa minerală. vara e neortodoxă fără bule.

ce am avut până acum?

primavară în doi peri degerați. când părea că se mai încălzește mai scădea temperatura cu 5-8 grade și ploua o săptămănă. asa din martie pănă în iunie. nemții ăi mai fericiți i-a trasnit de au trebuit sa opreasca rock am ring. minunat, nu?

desigur a fost florența care e minunată, nu te poți opri din călcat piatra veche de cînd lumea. a fost și cabana ascunsă în pădure si ploaie. sau calatorii prin pe la brasov sibiu buca-rest. mare țară, păcat de autostrăzi si politici lipsă.

despre politica. iar neam ars. daca nu ne știm alege suntem noi alesi de proști. tot așa și ne ajungem iar în cine știe ce groapă comună și carne de tun. curaj tuturor!

dacă e să mai lăsăm dramatismul tot e bine. ne ascundem de soare printre betoane și ascultăm ce nu se aude la radio. thc

culoarea nudului

prostii

frumos început

prostii, proști și prostii

te-ai întrecut pe tine însuți

dacă te uiți de jur împrejur doar asta vezi

păi despre mine e vorba acum?

tot timpul, mereu. când scrii despre "seri lungi și apăsătoare" și "sfârcuri dezvelite cu delicatețe și căldură" sau când "sângele se prelingea de pe antebrațul lung spre cele cinci degete, iar de acolo își continua drumul sub forma de picuri înroșind oja și gresia de culoarea nudului", totul e doar despre tine

dar nu văd prostii

le simți atunci? le invoci, le chemi ca pe un secret energetic?

teoria ta despre viata e demodată

mai lasă-mă cu puritanismul tau, te știu eu mai bine

poate că știi tu, dar poate te las să monologhezi imediat

reflexivule care-mi ești

civilization VI

să întoxicăm un pic media!
cine vrea acum o Europă unită?
practic nimeni. cel puțin sua sau rusia, sau mai ales china, nu. Europa unită stârnește probleme până și indiei. o uniune europeană greoaie da, lentă și dezorientată în schimb da, e pe placul tuturor. rusia nu e la pământ așa cum s-ar vehicula, așa cum și-ar dori mulți. ei, rușii, sunt mai răbdători și suportă sacrificiile la un alt nivel. deși o catastrofă umanitară nu ar fi de dorit parcă încolo ar ghida unii evenimentele.
china ar dori să poată vinde cât vrea în europa, ar vrea deasemenea să poată fura câtă tehnologie vrea. o europa unită instituțional și cu adevărat operativă ar stingheri-o în mare parte. deși s-ar zice că nu mai suntem in anii '90, nu e problemă, china luptă în continuare. să nu uităm că ei sunt cei care mimează cel mai bine comunismul în continuare. dar când va cadea china, căci se va întâmpla și asta, ce ne facem?
statele unite sunt cei care au gândit uniunea europeana. nu e nevoie sa ne facem iluzii în privința aceasta. au pus cap lângă cap si eu zis că fac sue împotriva urss. practic ei au învins, dar poate nu e gata războiul. până la ultima picătura de sânge se pare că va fi lupta. de ce ar lupta sua contra sue? pentru resurse ca întodeauna. o uniune europeană slabă e ușor manipulabilă. păcat că avem disponibilă doar o singură planeta astfel ar fi loc pentru fiecare să-și facă câte o țară.
ce am cu india? nu știu exact ce au ei cu sue dar fiind așa mulți și fiind constant în creștere sigur coc și ei ceva. rămâne de vazut ce. poate de orient e vorba. ar vrea oare bolywood-ul să se mute la islamabad, asta cel mai probabil, poate chiar și până la kabul.
iar noi aici ne luptăm cu monștii nostri dodoni si alte prostii ce fac revoluții și vând țara pe bucăți la ruși.
ne rămâne uniunea europeana, puțin loc pentru câti vor să vină aici să-și facă țara lor.

cu considerațiune,
wta

tatov

raportați
din două în două secunde mi se oprește inima
repetați
mi se frânge cel mai mare mușchi al inimii când trebuie să pompeze fierbintele roșu revoluționar
rectificați
mi se cer tot mai multe fără să mi se ofere satisfacții. latura mea revoluționara tinde să nu existe
reluați
din două în două secole mi se fură țara
...
și mi se ciopărțesc visele
și-mi erodează elanul
e mai scurt
mai slab...
dar renaște mereu
condamnat ca un pheonix
speranță neregulată

[.] Union

te-ai tot dat rotund cum că una, cum că alta
eu maxim mă dau mare.. nu știu cum poți să mai vorbești despre formă
e o problemă unde fondul e important acum
tot timpul banii
și timpul, da
cum ziceai tu cu planeta aia
asta e concluzia ta nerodule, eu vorbeam de rotund, mediu sferic și acid ce ești tu
credeam că mi te imaginai mare domnitor la Suceava, cetate de scaun, apărător de drept al creștinilor
confuziile aste sunt tot timpul tot mai adânci, de ar mai înțelege cineva ceva. oricum e o dualitate temporară
ca și timpul
de dimineață și sărbătoare mare
însorit și mare
în mare și cald și soare, descrăcit și moale, sau tare?
depinde ce dorești. important e că e plin de sare
și pești
chiar delfini
să fim de acord?
union

p.s. doi doi
      ascultă noaptea fraiere
      mda, n-a durat prea mult liniștea
      inevitabil, noi doi
      poate odată
      ca niciodată
      și le vom povesti la nepoți
      dar de mâine ne apucăm?
      fără glumă

și putred

un om bolnav a zis că pacea e moartea națiunii. mulți oameni l-ar considera cel puțin nebun pe omul respectiv și ar avea cel Putin dreptate. dar cu toate astea pacea e o stare fragilă și aproape inexistentă pe terra. pe lună altă poveste!

dacă există un loc în care să te simți bine în pielea ta - te consideri fericit. ferice ție. aceste locuri sunt rare, tot mai puține spații au agățate piei pe cuiere roșii. cineva îți va face observație.

totuși ne mai mirăm câteodată de unele lucruri, Victorii mai mici ca lacul sau cascada dar plăcute la atingere. ei, aceste efemere plăceri ar trebui repetate cât mai des. a se citi anul viitor ne luăm iar țara înapoi. ceva se mișcă să vedem ce.

lucrurile impresionabile se întâmplă peste tot în mod permanent. problema pare sa fie unsă cu acel permanent. niciodată nu e unde vrei tu. zâmbește!

două rânduri mai târziu se trezi prinsă încă în vârtejul unui curent oceanic. se gândi alegoric la un cuib de stridii și chitoti. înot deasupra unui cuib de stridii.

 la naiba cu toate fricile astea. se ridică și porni în pas leneș de somnoroasă spre baia albastră. de albastru nu îi era deloc frică.
 se uită-n oglindă. era aceeași fată. aceeași față nimic diferit. nu mai avea încotro se pare. cu asta va trebui să iasă în lume și să lucreze.





p.s. bere sărbătorile, prietenii știu dece

imperfect

mai am o singură vrere
nu, nu ai, aici nu e epigonii
aici e doar ce vreau eu, nu vezi ce negru e în jur?
normal. e noapte
mereu
e vorba despre perspectivă non-dedublatule
if i've spoken english i've said that you just mumbling there
nu, nu vorbești engleză, nu e nici englezia aici
nu mai vreau să îmi zici negații
tu m-ai adus aici
dar nu am vrut, adică am vrut, dar mai degrabă o consecință, nu, nu
regret să te anunț chiar, dacă crezi că o fi vreo latrină pe aici, nu e. fii respectuos
vreau să cânt 'sunt doar un deal/ și-mi zic în minte/ dacă mi-ești cuminte/ o să fiu si neaaaam'
nici măcar nu rimezi tot
e mai mult decât ma așteptam, mai mult decât trei linii mioape
sigur patru linii îs mai bune
alunec iar...


patru rânduri mai târziu totul s-a transformat într-o armată de pioni interstelari. hoarda celor mai tineri în căutarea celor mai vechi. dramatismul totuși nu are nicio legătura cu realitatea.
cele mai multe dialoguri se termină in cele mai potrivite feluri.
păcat

steven wilson - perfect life

p.s. urmariti Hand Cannot Erase 

viitor sau decembrie negru

1.
poartă pe buze curajul lor
și în inimi tot ce e mai scump,
o lacrimă-n surâs de dor
și corpul lor doar scrum

2.
mergi pe drum și tot ce ai
porți pe tine și e destul
poți fluiera liniștit din nai
îți îndoaie ușor sufletul

3.
carte-n cap carte-n ochi
 înainte că-i lumină
zâmbește moțul într-un colț
noii oameni din țărână

mâine începe revoluția.
la ora la asta încă e liniște și probabil că cea mai multă lume nici nu banuiește ce se va întâmpla
dar avem idiciile
sunt la vedere și sunt de mult timp
încă de pe vremea apărării "sănătății de stat"
sau chiar de pe vreme "roșia montană"
de pe vremea "mickey mouse"

lumea vrea un trai mai bun, lumea vrea și respect. nu ne mai place sa fim luați de proști, nu ne-a plăcut niciodată dar acum ne revoltăm. pentru că au rezultate protestele. pentru că fiecare generație e datoare cu o revoluție.
mâine chiar dacă ieșim să ne uităm la un cer fără fum și artificii sper să fie un cer senin.
vreau ca toți să își aducă un tricolor, să-ți aducă o lumânare, să-si aducă versurile din "Desteaptă-te române" si sa ne unim acolo din nou. pentru că altfel vor ieși alții și ne vor lua viitorul.
vor ieși și vor face scandal.
vor sparge geamuri si vor lovi copii
vor semăna frică si ură
sunt cei ce nici nu pot cânta și vor striga lozinci despre moartea statului


4.

scoți o pană din arteră
și cât mai ai încă timp
storci cuvinte-n călimară
scurgi și rostul lor din nimb

p.s. sau cât de greu scapi de spiriduși?

cămilele

Cămilele sunt o specie de animale foarte demnă. Legenda spune că nimic nu le poate supăra cu adevărat. Chiar și atunci când se simt jignite după ore întregi de chin, vor răspunde violent doar printr-un super scuipat. Violența lor e demnă prin pacifism. Umblă prin deșert sub povara blănii groase împotriva căldurilor, sub povara bagajelor altor specii purtându-și singure tot necesarul de hrană si APĂ. Îndură totul ca un fapt obișnuit al vieții. Dar n-o să găsești vreun cult al lor. Mai mult poți observa că aceastea sunt folosite adeseori ca unitate de plată pentru anumite bunuri/ servicii. Deseori sunt lăsate să îndure mai mult decât sunt ele capabile să suporte și chiar supuse chinurilor prin înfometare și însetare.

Ceea ce ne așteptăm acum de la noul guvern e tocmai această atitudine. Chiar dacă poate nici cămilele nu sunt așa cum scrie în paragraful precedent nici nu contează prea mult. Ne dorim doar niște oameni total dezinteresați de bunăstarea lor și să-și aloce tot timpul și restul resurselor pe care le dețin ca să treacă "cât mai grabnic la propășirea neamului". Și de ce nu ar face-o? Ar fi nevoie în sfârșit de astfel de oameni pentru că indignații nu mai au răbdare.

cu considerațiune,

wta

(http://www.motoafrica.ro/tunisia-2011-douz-camilele-p4/ - sursa fotografiei)

pariu cu ponta

Nu am vrut  sa zic nimic despre tot ce s-a întâmplat în ultimile zile, tragediile câte s-au întâmplat în  România zilelor noastre.
Am tținut o pagină nouă tot timpul deschisă că să țin minte și să mă pot abține. Consider că la câte revolte, și păreri, și rahaturi s-au scurs pe această temă ar fi cel puțin inutil să mai zic și eu ceva, mai ales că nici nu am ceva tocmai deosebit de zis.
Cu toate astea mă tot frământă tema...
Cum e posibil, cum zicea și nemuritorul nostru președinte, ca în anul după Hristos 2015, în București să se poată întâmpla așa ceva? Cum e posibil ca nimeni să nu își poata asuma tragedia? Cum e posibil ca oamenii încă să moară la atâta timp după? Ce vom face la o calamitate mai gravă? Chemăm buldozerele și americanii să facă o țară nouă?
Trei demisii au fost cel puțin necesare, e timpul ca justiția să își facă treaba acum ca trecerea de la cele mai înalte poziții spre cele mai joase și neonorabile să se petreacă în mod logic pentru a acoperi umilințele zilnice la care a fost supusă o parte a țării.
Acest pas e necesar doar pentru a putea trece mai departe. Știm cu toții că schimbările nu se fac peste noapte sau timp de o săptămână. Dar știind că faptele pot fi condamnate și responsabilitățile pot fi împărțite deja se poate vorbi despre un început. Nu cred că e nevoie de meritocrație sau tehnocrație sau cine știe ce cuvânt care sa ămbrace sistemul sub o altă haină. E nevoie doar ca cei aleși să nu fie lăsați să fie îmbătați de putere si lingușeli transpartinice. Mă gândeam la un moment dat că dacă ponta își lua un consilier care să îi zică zilnic ce greșeli face în 3 luni am fi avut un premier strălucit. Bine poate nu chiar strălucit dar unul suportabil era posibil. Recunosc insă că el a caștigat oricum pariul făcut de mine cu imaginea lui de peste tot. A stat cu cel puțin 2 ani mai mult la Palatul Victoria decât mă asteptam.
Dacă unii se așteaptă ca să apară soluții prin aceste articole postate peste tot de tot felul de oameni mă îndoiesc că e nesar sa aiba astfel de gânduri. Soluțiile se afla totuși în altă parte la oamenii care au făcut școli pentru asta, la școli făcute pe bune mă refer.

cu considerațiune,
wta

con-su-m

nu mai luptă nimeni acum, totul se desfășoară ușor și cu înțelegere, caracterele coliziuniste se retrag în zonele lor de confort

lupta intereselor se poartă pe alte căi, alte uși batante se închid cu regim permanent

războiul a rămas în istorie ca și cel de țesut, ca și răbdarea cu care se lucra la el (!)

vă plac covoarele?

sunt moi, țin cald, te poți tolăni pe ele și asculta muzică de cilaut mestecând tutun parfumat

lâncezeala dă peste nas și nu numai

tot pericolul e în media

toată hărmălaia e la proteve

toate crimele s-au mutat în ficțiune

ne e bine cu burgerul în mână și visăm

vizăm la Schengen

și la alți bani în buzunare

cu pașapoartele puternice veri buni, toamne bogate, viitor roz și loz în plic câștigător

dar fără vărsare de sânge

fără vreo cută pe frunte

cu enzima q10 înainte

și pachețele de nămol înapoi

stoned jesus - i'm the mountain

p.s. cine vorbește aici?

post

Fiecare literă scrisă, fiecare caracter tastat, fiecare  spațiu lăsat între e o continuă luptă
O fesă săltăreaţă te poate invita la dans
Un zâmbet  se poate  ascunde după o privire tristă, un gest simplu îţi dă tăria să continui
Trei zile fără mâncare
O lună fără un cuvânt scris
Ani de zile fără suflet

Exorcizarea sufletului în doi paşi
Exorcizezi
Te recuperezi
Apoi totul arde de la sine

Dacă poți mai zi ceva
despre bucurii şi furii
concerte de idei şi aventuri
călătorii prin spații
treceri de culori
aburi şi lentile

riverside - out of myself

cerule

Sub toate se afla aceleași lucruri mereu, mereu se repetă sub forma unor generalizări nasoale inventate doar pentru a ne putea scuza impotența.
În cele mai adânci și ascunse locuri coturile folosite sunt uneori motive de bucurie pentru durerea dulce care o pot provoca în clipe de singurătate, mici ființe ce se simt sociale și pline de pasiune.
Peste toate se pot ridica aburi de alcool, thc, prafuri inrespirabile sau cenuși zburatoare, smoală răsturnată peste sărmani cu idei greșite și afuriți în convingeri
cum unele idei adună mai mulți adepți decât altele acestea pot răzbate și când nu au logică, un alt concept care ne scuză impotența.
Deci ne ridicăm cu toții și luptăm împotriva sărăciei și tot ce primim în schimb nu e decât mai multă mizerie.
În fiecare seară mi se zbate o venă nespartă și pe care îmi vine să o scot afară ca ultima parte a corpului care îmi amintește de o umbră a mea care umbla odată pe pământ cu capul în nori.
Sub piele îmi umblă piersicile și prunele umplute cu viermi belicoși convinși că viața nu e ultima redută

the crow and the butterfly - shinedown [pull remix]

p.s.

https://goo.gl/photos/Tm4pd7D8unw16z9H6

rata

da.. hai să bem ceva
bere? vin? rachie? cognac?
da, în ordinea asta
cine e serios știe ce vrea
pe lângă asta vreau și trei pahare de apă
cu gheață?
da, îmi place gheața

îmi cer scuze dar cum te cheamă?
numele e doar o scuză...
te poți scuza în seara asta
în intimitate mi se zice iubitorul de răți
hahaha
la fel de fericite sunt și ele tot timpul
dar tu?

o singură dată am fost la pescuit și era iarnă. eram îmbrăcat bine dar afară era un frig de totul părea să se ducă dracului. mai era și vânt dar ți eu eram pornit bine. în gând aveam un lucru singur care mă consola și anume ca vodka nu îngheață... știi câți pești am prins în ziua aia? sero, adică zero... dar în ziua aia am intâlnit o persoană foarte importantă... in intimitate i se zice iubitoarea iubitorului de rațe

cage the elephant - cigarette daydreams

p.s.  cu mâna ta mai lungă mă poți tot timpul ajunge, ușor, de parcă ți-aș fi soră siameză. așa patul nu e niciodată prea mare..

nicht

când nu mai ai suficiente negații ce faci tu oare? mă lași aici în mutația mea? mă lași aici singură să tac, la asta mă și refeream când am zis mutația.
sperai că vorbesc despre ochii mei? crezi ca mi se mai pare aia o mutație? păi chiar dacă nu te interesează tot o să îți zic. nu-mi pasă de ea, nu mă simt o ciudată. am ochii mult mai mari ca înainte dar într-un mod ciudat sunt mai atrăgătoare pentru bărbați și știi ca ți-am zis ca eu nu am prea avut succes cu ei.
și unde pleci? crezi că de data asta nu o să te reîntorci? adică ai faci bine dacă mă lași în pace măcar să o faci defenitiv, mi-i suficientă indecizia mea, nehotărârea mea, atacurile mele la propria persoana îmi mănâncă cel mai mult timp iar dacă mă ataci și tu  nu ma ajută cu nimic.
dar dacă te reîntorci zi-mi când o să fie, s-ar putea să am nevoie să îmi iai o pâine. stai doar un pic că așa nu prea sună bine și mă gândesc ca ești un sensibil. îmi aduci și mie o pâine când te întorci? știi florile ce mi le-ai luat data trecută s-au uscat chiar dacă mi le-ai adus în ghiveci. tot au murit că cică trebuie să ai și grijă de ele. iar tu ai fost prea ocupat și nu cum zicea vechiul și nemuritorul smiley.
persiflând acum universul, mai ești supărat pe mine? cu tot cu ochii mei mari? când mi te-ai uitat ultima dată în ei? oare ai văzut că dacă mi te uiți în ochi nu mă mai poți minți? poate ca aia te și face să tot pleci, nu poți avea nimic pentru tine. știu. și mie îmi e dificil câteodată. mă uit în oglindă și mă pierd. mi se face rușine când văd privirea aia atât de nevinovată. nu mă prea reprezintă. eu am fost, chiar dacă atât de nehotărâtă, o luptătoare, și a trebuit să fac multe. de unele lucruri nu sunt mândră.
dar să aduci și bormașina. adică poți să o aduci? vrei te rog să îmi repari cuierul ăla de pe hol că chiar dacă acum am ochii mari tot nu mă pricep la tâmplărie și nici mâinile nu mă ajută deloc. poate dacă aveam mâini mai mari era mai ușor
ce zici, vrei? ce stai acolo ca un mut?

puscifer - grand canyon

p.s. Écoutez-moi!
https://goo.gl/photos/F31FpHH93SAQxV68A 

clasic

clasic
cum ziceai si altadata daca cerul e cuminte pe cine mai condamni
nu mai pot sa te iau ca pe o masa
ce masa
masa critica a tuturor cuvintelor
necuvintelor
s-a mai zis
mai-ul e al meu
ma faci iar greu
grea
nu vreau
trebuie
pretext
daca tot vorbim neintelese macar sa  o facem bine
nu
si in modul prelungit al nibelungilor care nu se mai satura de sange si metal inrosit
mituri create din nimic.. cele mai bune pana la urma.
koku a fost in vama
vama a fost in ea
si cele mai multe cuvinte ii apartin

SÓLSTAFIR - LÁGNÆTTI

random.

we call it random stuff, like then you see the sky in a special day so the sky seems different...

undeva se cutremură un pic de inimă prinzând în brațe un mic obraz...
prin timp se perindă încă asemenea evenimente, poate chiar mai des decât într-o imaginație odihnită și optimistă.

also, in a random line of events we can see special things. but this, whatever we see, is still a random and not an extroardinary event.

- nu am zis niciodata că nu m-ai putea face chiar mai fericită decât aș putea eu fi vreodată în viața mea. nu, deloc, în mod sigur. problema e că nu cred că chiar asta îmi și doresc eu - să umblu cu un mic zâmbet pe față tot timpul ca o mică idioată din lumea nevestelor nebune și distruse în golăciunea lor de toate zilele.

so, the entire ideea is - every little thing in life probably is just so special as you can see it. but, d'ont underestimate the power of time making wrinkles after so much smiling.


"ca un mic călător de mic copil
mă cațăr acum pe un mic catâr
mă tot gândesc la tot ce-a fost
la ce a mai fi
și mi-i că pornesc iar la drum
spre noi minuni/ minciuni
și luna cum e încă barbară
soarele încă antitezic cu ea
ne va urmări în călătoria amară
spre cuceriri și iubiri de vară
cu morțile ei de joi
si cele cu vamă"

Alastis - Eternal cycle

p.s. seria celor două cuvinte care pot forma un al treilea astfel încât pronunțate unul după altul să fie un neadevăr.

#dedinainte

mi te cheamă câteodată noaptea să-ți zică absoluturi
eu cânt mai bine pe-ntuneric și pe cald mai ales
nu te-am întrebat nimic, nimicule
nici eu nu ți-am zis mare lucru, decât unul micc
vreau și eu totuși să mai cânt
iar eu din kind în cand să fluier
un picior mi-aș alege
iedul sa m-alerge
să-i dau culoare și poate altă lege
să consume negative energii și erjhagiboh...
nu mai plânge că îs bine
știm, și noi, și toți, și alger...

copile iti zic dinou
ia un pic pune mana pe stilou
invata unaalta, dela unualtu
si vezi cum faci sa fie bun
daca te arunci incet in viata
poti sa ajungi sanumaintri stii situ

de la mijloc în jos
doar minune și os
de la mijloc în sus
abis și presus
cu toate mai am ceva
dar din ochii tăi din nou
mă cheamă magia
și un chiar alt fior

aruncă-mi pixul acela-n ochi
ca și așa-mi orbește
de la soare, nu, de la lună
și a stelelor cunună
de albastru inundă
totul și tortură
nerv
și melc
și prescură

superheaven - dig into me

la-nviere

serios dacă mai înțeleg ceva
nici eu. e prea târziu
târziu ești tu. hai în pădure
lasă-mă cu submunții tăi, nu mă ajuți cu nimic
te desfășori iar peste tot și tot nu te vede nimeni
o fac cu grijă, mă topesc ceață în zori și adorm rouă pe mac
aseară mai era un pic si te plezneam
ac mă făceam și te coseam de perete, ți-ar fi plăcut?
sunt unul și același și mai tot timpul mai mulți
ești ceea ce bei, ceea ce crezi, ceea ce te înconjoară
rugăciunea viitorului cum va fi?
am un viitor incert pe mai multe direcții, păstrează-mi puterea de calcul suficient de mică să nu-l aflu
de azi in doua zile
zi-absurd mileniu

muse - dead inside

p.s. să vorbim iar despre oameni

       să ne-mprietenim cu ei

       sunt ceea ce suntem si noi

       punti absurde intre idei

roreala redprindra

Ca un mare loc cu soare
inima mereu-mi tresare
si aduce-ți la picioare
dragostea mea mare

vreau să mă întorc ca un om care se vrea stăpân pe situație, ceea ce mereu s-a vrut parte a comportamentului meu de om matur. domnișoara zâmbește strengărește de la o distanță de un metru de mine. e distanța la care doi oameni se pot atinge doar dacă doresc ambii. fără să aibă vreo noimă mi se afișează zâmbetul demult uitat de casanova.

Cele douăzeci și trei de mărgele
ce mi le dăruiești la ocazii cu mare plăcere
le-am aruncat în mare, să se spele
de rușinea pricinuită-n durere

sunt singur când chiar mă întorc și zâmbetul meu cuceritor se sparge neputincios de asfalt. dramatic. moment în care dacă nu m-aș fi lăsat de fumat sigur aș fi scos o țigară din pachetul ce l-aș fi luat din buzunar și mi-aș fi aprins-o în mod obișnuit păstrând aparențele pentru singurele ființe vii care mai existau, aceștia fiind secularii copaci ce se întindeau în întunericul nopții. conștient cam cât de penibil sunt îmi iau și situația ce mi-am creat-o în cap în care singur cu tot cu picioare m-am băgat și o sparg și pe ea de asfalt.

asCultă firicel de praf
sunt și eu un epigraf
scurt și nefru epitaf
pe urme-ortograf

intru-n pădure și mă prefac că nu am oprit niciodată, că ledul albastru nu se transforma încet într-un felinar pe măsură ce mă afund tot mai mult, far nebun în liniștea grea a unui motor ce iar gonește. crude simțiri ale unui om părăsit din nou de putere. un om care nu știe dacă poate suporta toată presiunea situației în sine care îl puse pe drumuri fără rost. Hai emergescule, ce mai gândești?

pct ths

    forest of shadows - november dream


p.s. +40.44

rubrica nemuritoare

Atunci când crezi că totul moare,
că totul pare să se scufunde iar,
că acum e chiar ultima oară,
rescrie-te
si-adună-te mărgăritar!
Nu mai te ruga de lumină
nu o mai întrista,
nopțile îs așa cum pot și ele,
te rabdă în insomnii-petale,
rescrie-te
ca cel de-i mohican...
Știi că tot mai adânc te duci,
mai adânc e cald
și te-neci în lacrimi și sudoare
nu e decât natural,
și rece
ca adevărul de la mal.

Recită la radio doamna de la rra. Drumul nu pare să ducă undeva, iar acest aspect se reflectă și prin ledul albastru al singurului post de radio pe care îl prinzi în mașină. Nu gonești prea tare și nu pentru că ți-ar fi frică să nu te surprindă vreo curbă, e simplul fapt că nu te grabești nicăieri și astfel guști fiecare mișcare de volan, schimbător, sau pedale ca și cum demult aparțin corpului tău.

De câte ori ți-am zis,
noi, noi avem acel abis
care ne leagă chiar jos de tot
cu sângele de be-he-he-he-mot...

Cântă cu voce adormită ledul albastru din dreapta volanului. În depărtare, având o porțiune de drum mai dreaptă, vezi pădurea ce se ridică ca un zid negru. Apeși pe accelerație ca un scelerat urmărit. Te și uiți-n retrovizoare, dar e întuneric acolo. Te apropii cu turații maxime de intrarea monumentală a pădurii. 

aaaaaaaaah!

te sperie ledul sclipitor exact când parcurgi trecerea. Te sperie atât de tare încât imediat apeși frâna și realizând că nu oprești imediat o tragi și pe cea de mână. Începi o mișcare de rotație trigonometrică și maiestoasă care se oprește după primele o sută optzeci de grade parcurse. Deschizi ușa și ieși.

Toate aceste schimbări din politica romînească nu pot decât să facă bine, a declarat un apropiat al președintelui României, iar Paul Rebergean prin soluția lui, scoasă acum la lumină si promovată intens în întreaga lume, nu doar că va desluși în sfârșit calea pe care vom putea pune lumea africană în mod definitiv trecută prin atâtea atrocități în istoria ei, dar ne va consolida încă o dată în poziția de lider regional și international promovându-ne în noul G10.

Afară e puțin răcoare. Curioasă vreme de vară. Te întorci și-ți scoți un hanorac de pe banchetă, Îl tragi peste cap și atunci observi pe cineva în reflexia geamului portierei. 

iar acum rubrica nemuritoare - dragoste cu amvoane

sixx:a.m. - drive

p.s. like and share https://www.facebook.com/pages/Mandor/335310563339591?ref=hl
p.p.s. 20:22

1m0g1nat1e

în exercițiu...
lumea a luat-o încet pe o cale a panicii. totul acum, dacă urmărești știrile, se rezumă la crimă (nu și pedeapsă) și teroare, minciună sau conspirație. dacă suntem atenți însă, putem observa că în prezent (adică ca zona temporală - ultimii zece ani să zicem) e un nivel al securității cu mult mai înalt decât in perioada interbelică de exemplu. cu toate astea, dacă nu am dreptate și totul se duce inevitabil de râpă, care ar fi un scenariu, cel mai rău?

dacă urmărim firul epic al prezentului...
se va institui în câteva state europene starea big brother [hello EUrasia and EAstasia]
rusia va alimenta în continuare diversiuni teroriste în ucraina, și va incepe altele noi și în zona nord estică a statului. Ucraina va fi total inguvernabilă, granițele ei vestice vor fi puse sub presiunea celor care vor încerca să plece... Foamete, Urgii, Țipete, idioții
franta și  anglia își vor monitoriza și teroriza cetățenii musulmani (și nu numai), astfel încât tot mai multi vor deveni teroriști. germania oficială va chema la calm în timp ce extremiștii germani vor prinde rădăcini electorale tot mai puternice.
moldova va fi zguduită de conflicte interetnice, conflicte armate vor aparea in sudul si nordul semițării, transnistria nemaifiind susținută financiar de rusia va reîncepe să tragă. Măcel, Agonie - teroare din secolul XXI
romania se va implica neoficial livrând arme și suport informațional și diplomatic
ungaria, bulgaria, serbia vor lega un legamânt cu rusia împotriva ordinii actuale încă a europei
statele unite vor interveni iar in orient pentru a opri isis, care vor lovi peste tot in europa
statele unite vor interveni prin intermediul altor state în europa
statele unite se vor infiltra in china
one center va fi doborat
china se va infiltra tot mai mult ÎN rusia, cumparând tot ce se poate pe partea asiatică a țării
în brazilia va incepe o revoluție a sărăcilor. la putere se va instala noua guvernare comunistă. cuba va jubila în săracie și încă în VIAȚĂ


australia va participa la eurovision ȘI jocurile olimpice de iarnă

insomnium - shadows of a dying sun

p.s. dedesubt se vede mai bine

1000100001?

 Câteodată te trezești că ești în mijlocul orașului și nici nu știi de ce. Îți tragi mirat și gluga de la geacă peste cap și te duci nervos și nedumerit mai departe de el, centru nu glugă (care oricum ar fi la feminin și atunci nici nu se pupă cu pronumele de dinainte. Vai!), să cauți locul pe care tot vrei/ ai vrea să îi pui un nume al tău. Cu toate astea te râcâie tare că uite cum umbli tu prin centru flămând și doar puțin de dubios înghețat în genunchiul stâng ca și Emergecul pe la începuturi de viață epică. Când te gândești la asemenea oameni care nu există de fapt, care nici ca idee nu se pot lăuda cu prea multe, niște oameni care trăiesc doar într-o singură minte și niciodată pe altundeva, ca în versurile lui zemfira, aproape că ți se face milă de ei. Dar în vene îți curge omnipotentul care îți dă aripi mai ceva ca taurul ăla roșu cu marketing mai mare ca jumătate de Africă și formă asemănatoare ca apa cu zahăr a bunicii. Știi că azi e ajunul unui crăciun vechi, știi că azi s-ar putea iar să fie cea mai rece zi din această iarnă, știi că asta îți afectează circulația sângelui și, din această cauza și pe a ta, așa că depui un efort mental mai intens pentru a fi atent la trafic deci să observi semaforul care tocmai s-a înroșit.  Oare Emergescu ar sta la semafor? Da, el e un tip care ține mult la reguli, la fel și Tengu, dar nu neapărat Koku, în niciun caz Dohu. Oricum nu o să fie nevoi de prea multe semafoare...  

 Verdele ți se imprimă pe retină. Te gândești că dacă ai fi fumat acum ți-ar fi înghețat mâna stângă mai tare, și că tot fumul expirat ți s-ar fi refugiat în glugă, tot la cald. Nu te poți hotărî dacă fumul ar fi fost mai fericit așa existând, sau ipotetic fiind se simte mai bine, tot ipotetic, pentru că nu ar face ceva rău unui om, care oricum umblă pe afară prin frig degeaba, deci tot cu mâna lui și-ar fi făcut-o. Pe străduța pe care tocmai ai ajuns cineva strigă prietenos către tine întrebându-te dacă știi unde e centrul. Îi arăți cu mâna fără țigară a ta spre mâna ei cu țigară care tocmai se întâmpla să se îndrepte spre locul care o interesa. Se oferă să îmi orfere jumătate bună, încă nefumată, dar refuz simplu cu un zâmbet în gând și cu un spate spre ea. 

Koku oare fumează? Cel puțin a încercat, dar dacă încă fumează urmează să se lase. Tengu nu fumează nici nu s-a gândit la așa ceva, Dohu e fumător înrăit și neimportant. 

 Te uiți la telefon și e prea frig totuși, și urmează să se facă și mai frig. Te întorci ca și cum exact pentru asta ai ajuns acolo și o iai spre stația de autobuz care ține acum de aceeași companie, dar cu alt nume, mai de jurnalist așa, și ți se arată salvarea cu două cifre, trei și zero, iar în minte oare Tengu ia autobuzul?

thc

blue october - debris

p.s. => album Sway pentru toți!
p.p.s. ...pentru primavăra apăsați replay!

Douăsute7zecIsiDoiU

Nu am crezut că se va întâmpla asta. O zic cu cea mai mare responsabilitate, cred ca poți să o simți după ton. Nu peștele desigur, tonul vocii. Nu am vrut să ajungi aici. Sunt sigur că înțelegi ce îți zic, întodeauna ai înțeles. Totuși știu că nu ma auzi.  

De pe movila de lut stai și te uiți în gol nevenidu-ți să crezi că în afară de movila pe care stai tu nu mai există pe tot întinsul din jurul tău, cât prinzi cu ochii, nicio altă formă de relief, nicio formă de mișcare, nici măcar vreun fel de formă de viață - plante sau animale. Ești doar tu, movila si nesfârșitul.

În jurul tău e o lumină indecisă, astfel încât dacă ți-ai aminti de apus sau răsărit nu ai ști exact care dintre ele e. Susul ar fi sus în mod classic dar cât te uiți în departare nu poți găsi o linie clară unde e cer, unde  e sol.

Ești plictisită, deși nu știi dacă e de bine sau nu. Nu știi exact dacă e plictiseală poate e resemnare, sau scarab, poate chiar eliberare. Rămâi așa, urmărind nesfârșitul într-o aștepare neclintită, clinică,  fiindu-ți frică să mai și respiri. Lumea care nu există și Didu.

pct ths

beck corlan - am să zbor

p.s. era noastră

p.p.s. Tides from Nebula la Cluj

p.p.p.s. a ieșit K/I președinte, semivictorie și dincolo de Prut

p.p.p.p.s. Începe a III-a negație

136pct

fiecare pas grăbit te aduce mai aproape de sfârșitul unei povești de așteptare

știați oare că pentru muzică trebuie sa mulțumim magnetului? Sigur că știați acest lucru, din cauza magneților care există în fiecare emitor de sunte: în căștile ce vi le puneți pe timpan, sau în boxele cu care încercați să dărâmați căminele unde stați. Văd că majoritatea dintre voi sunteți încă foarte tineri, dar trebuie să fie cineva pe aici printre voi care să îsi amintească de o asemenea ghidușie numită compact disk. Chiar mai mulți decât credeam a fost destul de popular la vremea lui. Dar oare e cineva pe aici care să fi auzit de un predecesor al lui, și anume banda magnetică? Nu ? Uite că pe această bandă magnetica se imprimau date și chiar sunete. Au fost o adevărătă revoluție. Dar de ce insist atât cu acest magnet vă întrebați, existând în natură și fiind atât de banal acum. Aș veni cu un exemplu edificator poate, din cauza studierii lui s-a ajuns și la curentul electric, iar odată cu folosirea curentului electric capacitatea de studiere a științei a explodat. Ca să nu vă mai plictisesc, nefiind aceata scopul și menirea mea de profesor, o să vă zic de ce vă tot bag în față acest magnet.

Făcu o pauză scurtă urmărind publicul - studenții, știind ca acum îi are în totalitate, dar că va trebui într-adevăr să le dea ceva mare dacă vrea să îi mențină atenți. Și vorbesc de lucruri destul de mari, unii le-ar numi excepționale,sefe mai mult. Datorită câmpurilor magnetice s-a descoperit/conceput teleportorul. Lumea în sală rămase înmărmurită. Desigur că descoperirea s-a făcut accidental și de asemenea este adevărat că încă nu s-a realizat o teleportare decât la nivel de electron, dar ce mi-i un electron ce mi-s o mie?

Ce e mai îngrijorător e că încă nu s-a putut repeta experimentul, ceea ce ne dă mari bătăi de cap. un student ridică două degete și întrebă fără să mai aștepte permisiunea  sigur că ați urmărit înregistrările video, în momentul numitei teleportări s-a observat ceva deosebit? În sală s-au ițit câteva zâmbete, profesorul ridică un deget și răspunde doar cum dispare electronul... Studentul insistă  mă refer la camerele de laborator, nu din aparat. Rebergean își mută privirea spre interior, apoi își scoase intelifonul din buzunar și începu să butoneze, între timp vorbi: o să ne uităm imediat. Pe panoul din fața amfiteatrului aparură imagini care se reflectau cei o sută treizeci și opt de ochi curioși. 

Îmi amintesc cu exactitate că în acel moment studentul din afiteatru, care mă provocase cu întrebarea referitoare la imagini exclamase fără să își dea seama ceva de genul: electron nenorocit cu masă infinită. Chiar atunci nu am înțeles ce au însemnat acele cuvinte, dar mai târziu au căpătat însemnătate. Acum majoritatea știm că teleportorul ne duce din punctul A în punctul B fără a ne denatura sau reasambla cum se credea înainte, în era preportor. Ce e și mai interesant e că se face și cu foarte mici costuri de energie, fiind nevoie doar să fii prezent în tubul electronului Heisenberg. Adică ia energie cât pentru o felie de pâine prăjită. Dar am să vă zic un lucru pentru că toți mă întreabă de studentul cu întrebarea. A murit. a murit pe o plajă mușcat de un paianjen australian. Nu știa că trebuie să aibă grijă la așa ceva. Până la urmă toate au un cost.

pct thc

the cure - pictures of you

p.s. Koku opri aplicația de înregistrare, îi mulțumi scurt și plecă. Apoi îi vibră geanta așa că își scoase de acolo telefonul. Era un sms de la Tengu - 4 luni, 15 zile

p.p.s.

'68#ro2014

fără îndreptări de comportament ne simțim în lume ca niște mici egoiști perfecți, mici opere de artă desăvârșite
fără să uităm să ne uităm în oglinzi nu putem să vedem decât cuta perfectă, linia care ne avantajează, pistruil magnific,
fără astea nu am fi decât niște numere
bare negre pe hârtie,
sensibile la lumina roșie
ce ard ca lumânările


aha
noi doi și alții doi de la doi
eu nu sunt un număr, nu sunt o cifră, nu sunt vulgară
tu ești ceea ce ai fi putut să fii mai mult doar dacă mi te întruchipai în imaginație - cadână cu mers de zână
mai zici asta o data si-ți șterg memoria
ți-i descărcat laserul, zi-mi cum te cheamă, este numele la fel de magnific ca tine?
eu sunt cursul vieții tale
știi de când mă urmărești încă?


mai veniți pe la noi, de săptămâna viitoare aducem și căprioare
sincer cred că am înțeles destul de bine cum e cu carnea neconvențională
să nu credeți că ce v-am servit astăzi este acea carne sau cea de săptămâna viitoare, am putea să vă servim însă oricând orice. vă mai așteptăm pe aici, acum ca știți și acest lucru.


periculosul drum al mătăsii,
pesimistul drum al sării
presupusul drum al sângelui
prestigiosul drum al evoluției

the killers - here with me

p.s. 

p.p.s. criminalii. 

TR3isiP4tru

doi doi,
doi zece

strigi o dată pe stradă și lumea crede că ești amuzant, speră să afle și de ce...
doi zece, doi zece,

dacă zice cineva că întelege defapt minte!
ce se petrece?

doi doi doi oi
îmi zice și mie cineva,
de fiecare dată e altceva
oare se duce pe panta lui hyperion,
coboară iar,
se învârte pion,

hai, mai
zi
zice zece zece,
doi zece
cine mai știe în numere nu se trece.
acum se știe deja
nu se mai numară și
ce dacă mai trece timpul
știm că merge doar într-o direcție
pentru noi,
și
nu mai vrea
sa numere clipele și altfel,
dar
așa zice că e mai bine
hm..
măi măi
își zic numărul 34 și te uit, ok?

Maynard James Keenan & The Flaming Lips Steven Drozd - Rocket Man (Elton John Cover)

p.s. 

        I.             XXXIV. 

de  nu mai poți,

de nu mai știi că ai și-un nume

curbează-te ca tei național

anume

dar nu ți-o lua la... fluier

că poate nu doare așa tare

dar e rușine

și dacă totuși o pățești

nu zici deloc la nimeni

dar nu uiți dovada vie

ai să revii cu minte

si lipsit de cuvinte

vei deveni în sine

cel ce are…

Minune!

7spre10negru

"ai votat?
da!
cu monta?
drept că am votat o femeie, dar nu ponta.
în regulă, ce mai faci?"

ne imaginăm un scenariu în care noi ne trezim în dimineața zilei de șaptesprezece noiembrie și aflăm prin vocea unui tânăr, anume muhuleȚ că "domnul victor viorel ponta" a adunat majoritatea voturilor.
ne imaginăm din discursul w ponta "mândru că sunt român, mândru sa fiu președintele tuturor românilor mândri".
apoi ne imaginăm începând cu această dată cum toată puterea se va concentra în mâna unui psd ce colcăie de corupți.
moare Dna,
tăriceanu din nou premier,
moare și Ani,
dragnea la parlament,
moare societatea civilă, aceasta emigrează in corpore
apoi ne imaginăm din nou "tati, dar ce-i rumenia?"

așa că avem iar mințile fierbinți, noi care ne cosideram sau chiar suntem tineri și care ne tot gândim la un viitor, oricât de nebulos ar fi el, legat de această țară.
dacă toamna trecută am luptat vitezește în stradă pentru anularea unui proiect dezastru pentru Roșia Montană, acum ne vedem nevoiti sa luptăm iar în stradă împotriva unui alt proiect, mult mai rău decât anteriorul amintit - proiectul ponta președinte.

 daca ponta va reuși să ne unească, eu zic că o va face împotriva lui.

așa că vă îndemn și eu pe toată lumea- să ieșim afară, pentru a putea convinge toți cetățenii, pentru a-i trezi din amorțeală, pentru a lămuri un lucru - #nupontapresedinte! și asta e în mod clar e unica cale dacă nu ne dorim un 17 noiembrie negru!

thc

mulțime furioasă - Deșteaptă-te române

9 orizontal

Hotărât
te îndrepți 
impietrit
spre un alt potir

Diminețile sunt mai aspre acum... nu mai ai timp să-ți amintești nici visele măcar. Tot timpul ești pe fugă, și în cât fugi pe față nu ți se poate citi efortul, de parcă te-ai deplasa pe o bandă rulantă de mare viteză. Diminețile se duc la fel fiecare, ca fiecare cafea baută doar calduță, ca fiecare lapte vândut din supermarketuri de câteva ori reciclat, ca fiecare spam alocat automat, ca fiecare celulă de piele ce se desprinde dramatic neștiută de nimeni.

Unde au rămas zorii soarelui întâlniți pe malul unei ape aburinde de colț de pădure, unde au rămas razele de soare care te prind în marginea unui câmp plin de promisiunea unei recolte bogate de toamnă, unde sunt clipele calde de tremur necontrolat în plămân de lângă gard, unde sunt spațiile nesfârșite...

Fiecare stea care pâlpâie, fiecare mesaj nerecepționat, fiecare privire lăsată în pământ, fiecare zi necolorată care se scurge necontrolat, lasă în urmă mici urme roșii filiforme, riduri în sângele care se crede  încă tânăr.

Să curgă atunci scrisorile, să se prelingă vinul în colțul unei buze roșii, să se strecoare filmele pe retină, să-ți pătrundă adevărul pe lângă limbă și să te doară dacă e încă dulce. Dacă nu vei găsi alt medicament poți căuta pelinul. 

pielea-mi e 

un ghem de celule

 ce se caută între ele

înghesuite-le

lee clayton - 10000 years/sexual moon 

p.s. 

4ca

Mai numeri?
Tot mă întrebi știi că nu o să-ți răspund!
Numeri tot mai mult, se vede după cearcăne, altfel ai mai dormi.
Treaba ta nu era doar să stai cu spatele la mine?
Și pe degete se văd crestături, și îs tot mai late... cum tot crește numărul...
Îmi imaginez câteodată că te întorci și încerci să zâmbești
Unele se suprapun peste cele vechi, altele peste cele încă proaspete, unele ating cearcănele chiar...
Iar când ai face primul pas spre mine aș face o plecăciune atât de adâncă încât aș zări pulpa ta albă.
Dar oare știi că nimeni nu a reușit, nimeni!
Mă mulțumesc dar și cu spatele tău,
Chiar nimeni...
Și cu vocea ta,
Până la urma pe toți îi înghite infinitul!
Și nu mă supăr,
Iar în infinit se ascunde totul!
Sunt doar un om în asfalt...

t

anathema - untouchable

p.s. Peste tot se așterne toamna
       și de peste tot răsare

        tot mai multă strașnică culoare

         de ciuperci otrăvitoare,

         peștele și el de-i hoț

        se acunde în abis de iarnă

      și așteaptă ca un moț

     să învie-n primăvară.

Timpul doi

Îmi ceri iertare din nou, crezi ca mi-a mai rămas, așa-i?
Undeva pe lume, cred cu tărie, mai există și se pierde în zadar.
Dar poate mai vrei și altceva... poate vrei să ne tolănim împreună pe iarbă și să nu ne pese de nimic.
Nu că aș fi impertinent.
Trebuia să te aștepți la lucrurile astea și să le programezi mult mai eficient. Lucrurile se fac eficient și nu astfel încât să termini toată iertarea din zonă. Nici mama nu mai are iertare!
Toate lucrurile sunt așezate haotic în univers. Nu poți pune asta in calcule. E nevoie de ceva mai mult.
Zici că așa au apărut lucrurile pe pământ, stațiile orbitale, Voyager, pură întâmplare?
Mă pronunț în schimb, decât pentru iertare, pentru înțelegere. E doar nevoie de mai mult timp.
Tot timpul timpul e problema.

nine inch nails - zero sum

p.s. toate scrisorile au un final

al doilea post

Îți place să cureți din tine tot și să aduci cuvintele cât mai aproape. Reușești atât de rar încât nu mai ești sigur dacă îți mai place, dar lauda de sine știe lumea cum se termină, cel mai des în coadă de topor de titan.

Îți mai place ca ochii din jurul tău, fie că îs blănoși sau epilați, să strălucească când se uită în direcția ta, nu are cum să fie însă legat de performanța ta, ține doar de imagine în sine. În lumea reală se pare însă că au o legătură strânsă(/mtă).

Ce-ți mai place dacă nu toamna? Toamna braziliană e cea mai frumoasă după cea pragheză, a fost desemnată de către UNESCO iar dacă aceștia nu se pricep, cine ar mai putea să se pronunțe? Un aspect al acestei probleme ține și de istorie, prima apariție a lui Koku a fost în octombrie.

   - Îmi... îmi  place când te întorci acasă și îmi vorbești.

   - Hai că iar îmi dai cu apă în ochi de simpatic ce ești!

Oare o să-ți placă vestea pe care tot amân să ți-o dau?

muse - blackout

p.s. de înainte de uragane și alte pierderi de timp