dela03

 undeva în pădure se ascunde o pereche de luminițe. aceste luminițe sunt mascate de trei lentile rotunde  prinse întro pereche de cilindri negri. cilindrii sunt orientați către un mic pătrat puțin luminat.  pătratul își păstrează constant lumina și variază doar în intensitate scăzând tot mai mult. semn clar că nu se mai adaugă lemne pe foc, semn că cei care trebuiau să o facă au adormit. perechea de cilindri este coborâtă și ascunsă întrun rucsac, rucsacul este ascuns în spate. frigul aici nu este înfricoșat și mușca neintermitent de tot ce este in jur. arborilor nu le pasă, urșilor adormiți nu le pasa, vulpile încă nu au ieșit afară dar nici lor nu le-ar păsa. cele trei luminite par că se uită un pic înapoi, spre interior, căutând imagini din spatele lor. sunt doar niște oglinzi convexe care reflecta miile de stele strălucitoare. un satelit șerpuitor se mișcă în viteza împroșcând lumea cu unde radio. o sclipire și ochii reprind viață punând în mișcare tot ansamblul. acum va trebui să se miște astfel încât distanța până la pătratul tot mai întunecat să fie tot mai mică.

de la fereastră printre firele de țesătura textila înflorată de maci și flori de gheață se văd umbrele focului cum se mișcă agale. undele fotonice îmbracă totul întro atmosferă cu reflexii irizate. nu se știe dacă în ele stă tot universul sau măcar cabana adormită. triunghiul de luminițe trebui să intre. va apăsa pe clanță iar aceasta nu va ceda. va trebui să caute după sculele de sabotare a butucului. norocul luminițelor e că ușa nu e închisă cu zăvor la interior. cu o mișcare expertă va accesa setul de spart încuietoarea. nu e greu, e simplu să acționezi un arc și apoi să inițiezi mișcarea de rotire. ușa se va deschide singură, moment în care frigul este scăpat înăuntru.

să nu te repeți, să fii mereu alfel, să nu repeți. să ai alte imagini, alte sunete...

Haelos - Full Circle

leagan

 capse mici îndesate
am pe buze înțesate,
ai iar un fel de ir 
de le crapă după fir.

 ochii legănând iar
o mare să-mi dai in dar,
nu aștept umeri moi-
suntem pe lume doar noi

  de două zile poate trei

am mărgele grele, vrei?

cam se încâlcesc în zer

absurd creier de deger

The Mono Jacks - Umeri aurii

dela02

 undeva într-o cabană lângă un șemineu este o blană. lângă blană este o sticlă de șampanie deschisă și două pahare umede. unul are urme de buze și aromă de trandafir, celălalt este mai uscat și răsturnat. focul trosnește, absoarbe umezeala, aruncă umbre după mobile și sperie frigul din cabană. frigul mai bate în geamuri, mai încearcă ușa dar nu are curajul să intre să deranjeze cuplul care respiră ritmic. respirația blondă este abia perceptibilă, respirația mai închisă la culoare sperie și urșii de prin împrejurime. în dreapta șemineului se ascunde o mică sursă de lumină artificială. lumina indică că există funcționalitate. e puțin redundantă pentru că sursă de lumina este conectată la o sursă de curent electric comună cu o sursă activa de sunet. sunetul se vrea liniștit. pare să fie o lucrare la saxofon si pian care nu alt scop și ține tot stresul afară. cabana nu pare a fi decât un sanctuar, chiar dacă pe o parte a cabanei se cască nesfârșitul aerian în sens negativ față de axa orizontală iar pe cealaltă se impune o mare verde întunecată în sens pozitiv. 

de la zero. să nu te repeți. să fii tot mai conștient, nu repeta...

Cowboy Bebop OST - Goodnight Julia (Extended)

osanale

cap cu cap de munte

se-ntâlnesc să sărute

guri spurcate și cărunte

cine, unde, ce să guste?

cot și cot de țară

se tot fură când e seară

goi suntem și de-ocară

coborâm grăbiți pe scară.

ochi pe ochi se uită

și-ntre dinții de cucută,

gargara de-i placută,

iadul ne ascultă.

 

Archive - Fear There & Everywhere

ireverențios

 canapea cu mult gust-
mă asculți, mă scufunzi
sau în puf mă îneci,
nici nu neg mă deseci.

 mări-tavan încastrat
nu m-alungi nici ratat,
carpe diem și șorici
nu e viață cât e brici

 nu care strigă primul
ridică neapărat nulul,
haide jos pe podea
am găsit o acadea

Lucid Planet - Listen

elixir

 un tunel cu perspectivă,
ca un om fara alură,
 ca un iepure sub o iapă
nici ulei-n ochi, nici apă.

 un zâmbet ascuns aseară,
un îndemn simțit iară,
 un pământ puțin prea mic,
mă înec în praf mitic.

 o roată civilizată,
o fantomă cicatrizată,
 o fructă aromatizată-
nimic nu mă ține-n viață. 

KALEO - Skinny (Performance from Fagradalsfjall Volcanic Eruption)

delazero

 de la zero să sapi din nou în tine. totul e să fii tot mai conștient. totul e să ajungi la cele mai  intime inele interioare. totul e să scrijilești în cenușă ce rămâne apoi. trebuie ca totul să fie rearanjat. toate moleculele să fie înlocuite. totul e să nu te oprești din schimbat. totul trebuie să fie înlocuit, să nu repeți, să schimbi, totul e să folosești alte modele, alte cuvinte, să fii altceva, să mergi pe stradă ca un ecou aleatoriu. 

 de  la zero să începi cu un mic avantaj. deja știi cuvintele, deja știi mersul. acestea se pot așeza singure pe suport. nu trebuie decât să lași degetele să se miște singure, așa cum s-au mișcat mereu. așa ne place să credem că suntem o duzina de creiere care mișca lumea. zece creiere mici, unul mai umflat și unul care nu gandește.

 de la zero să te cațeri din nou pe culmi. tot efortul pe care va trebui să îl faci. toată perseverența pe care va trebui să o consumi. iar aceasă perseverență consumată naște toxine. toxinele fiind rezultatul la bourbonul de după. totul e doar bourbon. în sânge nici nu se știe dacă procentul de eritrocite e măcar egal cu cel al gramelor de alcool. totul e să nu îl lași să scadă altfel toxinele preiau comanda și culmile devin tot mai amețitoare dar ireale.

Lunatic Soul - Gutter

rage

patinezi pe un os gol
cu rechinul prin subsol-
nu are palme pâlnii ochiul

are funii și deliciul...

care umblă prin jăratic,

cu un vătrai văratic,

carambol prin artere-

are jana doar catetere.

nu-s microbi, nici aorte,

mă ascund în mici cohorte,

cuceresc tot alene-

am în oase doar inele.

Architects - "Animals"

Dare

o perucă cu paiete
pui pe cap de la fete,
mai am doar puțin foc
nu mă arde, nu mă joc!

caporal și ceva stele

mă întorci de bretele,

minge peticită, albă,

pot să fiu și melc în salbă. 

pe planetă fara apă

am ajuns un mic papă,

mă îmbăt încet în miere

am cruci pe creiere.

canibal cu perspectivă

am în sânge o eschivă,

printre stâlpi și nori înalți

mă coboară dulci prelați. 

Crippled Black Phoenix - To You I Give 

antiizolare VI

Noaptea e înfiptă adânc în fiecare mișcare a noastră, iar trecătorii sunt tot mai amețiți și ei. de departe iar se aude câte-un bass sporadic poate chiar si ceva urale dezacordate. știi că ai fi preferat totuși să fii altundeva. mai știi că nicăieri nu ești la locul tău. te cauți în viitor și ești asezat pe canapeaua ta - totul pare normal, iar când ești mângâiat, te simți fericit.

cu un rânjet te desprinzi, dar ai norocul că nu te poate vedea, hai sa ne mai și odihnim, unde e berea aia?

în sinea ta adolescentul se mișcă tot mai vivace. ai da foc la toată lumea, ai îneca tot universul cu întuneric, te-ai alia cu toți sau oricine, nici nu stii ce să crezi.

e târziu? suntem toți? cui îi pasă? cred că suntem toți. ești beat? eu să fiu biat? da, ești? eu sunt jean. nu ești jean. nu contează jean boxează. gowd, ce glume!

drumuri pietruite, drumuri lungi, drumuri chinuite, drumuri de fier. cum te așezi în tren totul e somn.

dimineață ești singur, pe o parcelă de iarbă îți arunci singur sieși o bucată amară de fiere. e frumos că nu atentezi la uniformitatea primaverii crude. aripile ce le aveai cu o zi înainte se zbat rămase pe ceva dale, ti-au rămas doar niște cioturi care te împing în jos. 

Beethoven's Silence (Concerto) - Ernesto Cortazar

Veranda

Vreau un tuș colorat
Ca să îmi săruți exact
Buzele, sânii și pielea roz, 
Departe e lumea - colhoz. 

Cu brațele întinse terestru
Mă îmbie un praf celestu'
Cam ca un păianjen galactic
Îmi doresc stelele, practic.

Mă picuri cu gheață, cu soare, 
Cu stil și cu puțină ardoare... 
Mai lasă drama și iartă- 
Cu ceara și apă, și ambră.

Archive - Lights (Version)

olive

Carapace fără pace
Iar mă prinzi - îmi dai capace. 
Am pe spate verzi petale, 
Se rup în vremi amare. 

Cum în ochi iar am aripi, 
Nu zbor doar iau inimi. 

Nu clipi spargi oglinda, 

În ochi revezi clepsidra. 

Cu furtuni neuronale, 

Nu porți stele banale, 

Crampe și amintiri banane

Mestecă magnolii albe. 

Txc

Death Cab for Cutie - I Will Possess Your Heart 

Antiizolare V

Am ajuns în capătul întunericului alergat de mine și alți demoni înecați în alcool. 

Mergem sa ne întâlnim cu un văr. Mergem cum nu, e aici undeva, hai, cum ziceai că te cheamă? Ce glume. 

Pe drum se împleticesc picioarele, se împleticesc brațele, se impleticesc gândurile, se împleticesc buzele,  ne rupem mâinile.

Cât poate fi de departe, nu e departe, nu e departe nu, e chiar aici, mergem de jumătate de oră, am ajuns, vai!

heey, helo, ce faci, salut, dan, salut, salut - dan , tu nu esti dan, ba da sunt dan, dar mi se mai zice si jean. ceee? nu conteza, jean boxeaza. Ce glume!

Unde ne vedem de dansuri, în întuneric ne vedem de bere, de frig, de stele pornite. Dar timpul zboară, să zboare, mergem înapoi, mergem.

Undeva drumul e prea lung și ne oprim, e prea întuneric să știm cine și cu cine mai suntem. Întunericul e acum chiar peste tot - între arborii de pe marginea drumului, pe drumul pe care calcă pașii noștri, în capul ce ar trebui să îi coordoneze. 

thc

 

Moderat - Rusty Nails

mentol

din trecut te-mbrățișează

brațe mici - te linșează.

nu e timpul așa de-alert,

dar în vise tot alerg

fug mereu tot în jos,

întorc sufletul pe dos-

nu e decât o manea,

strălucesc gol - acadea

cum mă cheamă te întrebi,

sunt nimeni fără țevi,

și prin ele, chiar de ar fi,

nisip verde-ar coborî.

Evanescence - Wasted On You

antiizolare IIII

pe suișul dintre brazi te mai poticnești de câteva ori. aproape regreți câteva beri deja băute. apoi se deschide un luminiș de unde se poate vedea toată poiană de după. e plin de alți oameni acolo care urmăresc din amfiteatru un mic spectacol al astrului principal în picajul lui zilnic.

mergem să-i chemăm, nu mai bine stăm vin ei, hai că mă duc eu, nu te duce nu înțelegi sună-i eventual dacă chiar trebuie.

da, alo, da se poate, se vede tot, nu e mult haideți toți mergem de aici jos în festival.

ai un foc băiatu', da băiatu' ia aprinde-ți paiul, mersi vrei și tu băiatu'?

explozia solară se intensifică puțin și odată cu ea se încetinește și rotirea pământului. stelele se înfățișează și aduc cu ele răcoarea de primăvară montană. 

mergem jos se bem o bere, ai grijă nu călca în vomă cât te împiedici și te rostogolești cu succes peste cap.

timpul trece fără tine, fără emoții, fără ca să îți pese ție sau altcuiva. ești prins într-o amețeală din care nu mai înțelegi nimic. te ridici sub pretextul de a merge la baie. care baie? e atât de întuneric și gălăgie. încerci să te îndepărtezi și ajungi într-un câmp de mure. când îți dai seama ești demult între ele și continui sperând să fi trecut de mijloc. stai puțin și admiri stelele sincer mirat cum de atât de senin cerul. apoi faci cale întoarsă. un milion de caracatițe cu voință individuală, un câmp fortificat din al doilea război mondial, o zadarnicie a propriei călătorii încearcă a te opri. te opintești în durere și în urma rămân picuri din sângele tău iar pe picioare urme ale biciuirii medievale. 

thc ths

The War On Drugs - Thinking Of A Place

antiizolare III

soarele se lasă după un deal și în tot acest proces anevoios aruncă și câteva raze roșii direct în firul unei ape ce trece pe sub podul arcuit pe care ai poposit. nu mai știi totuși dacă ai sufletul ușor sau de fapt te-a părăsit înecat cu bere și picurat astfel în urma pașilor împrăștiați pe cărările de munte. îți imaginezi că dimineața ce va urma vor trece buburuzele, se vor adăpa din roua pașilor tăi și îți vine să vomiți la ideea unor cărări de insecte otrăvite.

ți-i rău, hai să mergem nu vomita aici/ trebuie să prindem intrarea la festival/ să nu uităm de ce am venit aici, oricum nu mai avem bere/ mi s-au înmuiat picioarele/ cred că o să mor odată cu apusul acesta/ mi se pare că... hai ia de la mine.

nu poți muri doar că vrei, trebuie să existe și o oportunitate.

 drumul se șerpuiește cu cei zece care suntem, doi beți și fără nume, restul puțin amețiți sau deloc care au grija de primii doi.

cine a zis că nu este bere pe munte/ uite un chioșc/ bună ziua șase doze de bere/ cum adiică la sticlă/ doar trei lei/ mulțumim/ cum adică/ meergem la festival/ păi vă lăsăm garanție/ în regulă vi le lăsăm la întoarcere/ uuu ce reci sunt!

harapalb e mic copil.

băi băiatu' 25 de lei intrarea, eu nu dau atâta, nu nici eu, își bat joc de noi, aia e șase beri și mai rămâne ceva, da da încă o bere practic, da deci șapte beri.

băiatu' hai ca știu eu o cărare, hai pe aici, merg eu vin înapoi/ dacă nu vin.. stai că vin și eu!

thc

All Them Witches - Diamond

regiment

peste sprâncele stufoase se lasă-
fiarele de nisip - galbene carcase,
iar de sub ele mereu s-adapă
mitoza ce-n minte ura sapă.

parcă e totul doar un absurd vis,
cu aripi și inorogi în bleg abis-
cum le sunt tăiate vajnic hălcile,
umpleți de carne albă bășicele.

presimți un mare puhoi de arme,
ne ies din oase și din alte mame
începi tot ce demult este început-
un război în genunchi deținut.

thc 

Seafret - Atlantis

antiizolare II

un alt 1 mai, mai vechi, mai vechi decît cel muncitoresc și clujul, dinainte de sfârșitul lumii din 2012.

facem și noi ceva, e liber e frumos, e unu mai. mergem la mare, ești în cj, nu mergi la mare, la pădure atunci, da, da' nu aici, da, clar, păi și unde, chiar, păi aici în zonă, da la munte. bun brainstorming. cineva să zică odată că mergem la șuncuiuș, nu? bun

câți suntem, ce luăm, cum suntem, nu cupluri măcar, hai să ne luam de toate, avem bere?

vine trenul în gară, iar nu am parale în buzunare. nu veni mă' cu prostii de astea, hai desfacem o bere, nu e decât 7 dimineața. clar

un tricou negru, o pereche de pantaloni scurți și cam crem, dar negri la suflet, ochelari de soare negri și buzele răsfrânte și ele cu gândul la un suflet negru.

s-a oprit trenul în câmp, ce câmp mă' că e munte, ce facem mă' stăm în câmp, nu auzi mă' că e munteeee. plm numa' la noi se oprește trenu' în câmp, ne dam jos la o țigară? desfă mă' o bere!

vine trenul din cealaltă parte în viteză, apoi peste cinci minute mai vine unul, pornește și al nostru de ne bulucim toti la uși, pornim după cinci țigări sudate în neștire.

mergem vedem tunelu', pe șinele de cf la pas de inginer beat. apoi urcăm un deal să vedem și o peșteră. nu îi pasă nimănui că suntem deja la a cincea bere. înăuntru e răcoare și frumos. apoi afară se organizează dat cu tiroliana. zece lei și prinzi aripi peste ceva apa, vreun fel de criș.

hai mă' să mâncăm, mergem acum, ești bine, prea mult mers, poate ești umflat de bere, bine zici desfacem o bere cât e rece, nu mai e,  scandal luăm de undeva, ești la munte nu este, ia mă' - o tarabă.

facem focul, facem grătaru', nu cântă nimeni, ne mai vorbim, toti cei vreo zece câți suntem.

alea-s manele, bă posibil să nu ne apropiem, ba îi bat de nu ne te vezi, da da hai ca se ard micii.

pădurea e încă foarte tânără, coroanele sunt libere, iar soarele e puternic și ajunge tot până jos. încălzeste ca el în iulie pe o plajă la o mare neagră, iar legătura cu muntele e cu atat mai puternică.

efectul luminos e puțin filtrat de te prinde voioșia printre tulpinile copacilor și tot să fugărești pe cineva să  ascunzi apoi prin tufișuri transparente.

gata micii, iar nu mai stăm, hai la festival, nu am mai bers atâta, adică bere mergând, da mă' deja înțelegi tot .

praful se ridică alene pe drumul prăfuit al drumului mai mult din pământ decât din piatră spartă, picioarele se duc singure deja, de o vreme nu mai protestează nimeni nimic, după ce a trecut de cf și alte gropi multiple, iar, când în sat se apropie și ceva asfalt, singure te duc direct la bufet. cumva totul e cald încă, te miri ca ai sufletul atât de ușor, nu întelegi de ce chiar ești așa bine dispus și plin de un sine nou, parcă efervescent, cum poate nu ai mai fost de ani de zile, nu îți trece prin cap sa te oprești.

thc

Villagers of Ioannina City - Part V

Tuareg

Gol deosebit și mare,
Muntele dispare în zare;
Pe sub picioare se cere-
Nisip alb de sub gene.

Carne alba între unghii,
Nu e clar, nu e funghi;
Cortul se închide var-
Peste inimă gol avar.

Și zăbrele peste ochi,
Nu e sticlă, nu e gnochi;
Piatră neagră de moară -
Ce a rămas bun să dispară 

thc

Highly Suspect - Wolf

antiizolare I

seara anului 201x la eclectic în curte/
ploaia e doar o amintire acum a furtunii care a fost și a adormit praful inimii. în gloata de îmbrățișări necunoscute sub zâmbete umede, umbrele confuze și iarbă fierbinte încă se mai simt fiorii unei melodii cântate alene.
în spate e mai mult loc, dar nu e așa de departe de scenă, iar pe jos sunt aruncați saci cu fân.
te arunci în liniștea lui și te întinzi, iar liniștea se lipește de tine.
îți vine să pleci, iți vine să stai, îți vine să nu fi venit deloc.
lânga tine mai e o ființă... era tot timpul acolo?
cât timp a trecut de atunci? 7 ani? 8 ani?
 ce faci?
 ce? stau, sau eu te-am intrebat?
dar nu, sunt cu 2 prieteni, sunt mai in față/
sau -e ok să stai jos, e muzică/
sau -e plăcut, ai voce frumoasă/
sau -e o seara minunată caldă și adumbrită/
deși - mă gândesc la altcineva și mi-a murit cartela, deci nu mai am canal de comunicație cu lumea//
hey hai sa fumăm mai încolo.
o să stau pe aici
hai, vii?..

nu a mai fost altceva,
dimineața castelul râdea printre carii de îi salta acoperișul.


thc

Black Mountain - Space To Bakersfield

estuar

Concentrat de ardei poți cere
să ne ajungă la toți pe gene,
să curgă de sus, poți cerne,
ochii în cer să tot geme.

Cu apa amară a acestui lac
algele negre se leagăna vag,
poți cere și un rechin black
de cei albi ne-am legat culag

E totusi liniste aici, de tot-
nu bass, nu chitara, nu sort.
ne roade nisipul cel mai hot-
în seara asta delirăm în port.

Beth Hart - I'd rather go blind

Rest

Dormi un vis fără odihnă-

Se repetă iar un film,

Urlă în el sau tot cântă

Gura albă din plămân.

Cu picioarele frământă

Iriși mulți și amețiți,

Calcă tot corp fântână

Și adoarme ochi smintiți.

Crampe negre-n vers te-apasă,

Iar un film se tot repetă,

Nu mai e loc de odihnă

E aceeași crudă rețetă.

 caytano - fairy tales

ares

cu privirea sus pe cer
și un cui în curcubeu
porți un zâmbet cu mult fler,
suflet crud, curat zeu.

cu un cui adânc în piept
umblă toți - dureri stinse,
dar prin sângele din sept
se nasc iar flori aprinse.

iar cu sabia din spate,
cea cu solzi și pietre scumpe,
fără sens iar răzbate
inimi albe stafii umple.

The Weeknd - Blinding Lights

Glumă

Nu nu, nimeni nu mai zice nimic direct
Nimic, fii sincer
Mi se pare că nu înțelegi ce aș vrea cumva să zic
E ceva greu de crezut
Mi se rupe, chiar mi se rupe. Totul e doar o hârtie albă pe care nu trebuie să mai scrie nimeni nimic. O hârtie imaculata e mai ok decât un măgar cocoșat
Tot vorbind așa poți ajunge fix nicăieri
Dacă îmi tot îndoi coloana de o mie de ori ajung la lună
Nimeni nu mai zice o glumă serioasă pe aici
dacă îmi dai diseară mâna, găsesc eu o gluma bună

am eu una pentru tine, și mie mi se rupe inima

Angele - Ta reine

Eare

Se preling în ureche
Vorbe lungi, subțiri uretre
Ca un tren cu semafoare
Roșu, verde, fața-ți floare.

Cum e gerul tot măr strâns,
Nu ai guler mai surprins,
Nu te prinde de obraji
Doar spectacole în brazi.

Mai aproape - chiar în piept
Sare prost plămân defect
Dar e spart, e tot plin
Sânge albastru - cort pelin.

M83 - Oblivion

lear

nu vii, mai degrabă chiar deloc,
în dar cerne doar soare prooroc,
cu oceanul de mai sus se scaldă
doar mâna dreaptă - cea caldă,
din stanga, de cade din pom
se aprinde totul stropit cu rom,
și, acesta e ultimul om.


nu stai, chiar nu mai e loc,
nu-ți închei nasturele-breloc,
te atacă iar norul de sub gene-
nu plânge, doar nu e vreme,
timpul sărat și drept se știe,
te așteaptă doar la obârșie,
și doar cu lumina lălâie.


chiar nu pleci, nu ai picioare,
nici aripi, nici tors, nici motoare,
nu-ncaleci un melc și vezi pustiu,
soare arde complet totul – auriu,
regrete te-apasă pe crucea piept
totul, mai degrabă, nu e corect,
cine mai vorbeste direct?

Architects - Hereafter

back in business

prea rău să zic ceva,
s-a întors la viața mea,
cea cu durere si 'mnezie,
are cineva ambrozie?

purtați mănuși pe mâini,
nu certați căței puțini,
cereți apă-n farmacii,
eu merg iar pe pustii

cacealma jucați și voi,
făr'de os, cu totul goi,
mai rămâne chiar nimic
doar un cui și cam chircit

Amenra - Némelèndèlle

Dolea

Cruci priveliște peste mare,
Care trec agale și amare,
Nu cer adânc, nu albastru
Doar ploaie și mult rupestru.
Îmbraci haina blană și restul
Ai recul la nasture, celestul,
Mai lasă-mi cuvântul, crezi tu-
Nu vreau să îmbrac tot pământu'
Cu rouă, cu soare, cu verde,
Cu marea, vai culoarea!
Permite-mi din nou permutarea...

Cruce priveliste peste pădure,
Lasă umbre mobile și crude,
Zburde în viteză și iar doare
Nu crapă în două, nu moare...
Sedusă ți-e arma și-n cătare
Ți-e inima mai răzbunătoare,
Nu-ți las mâna, n-o să tragi-
Sunt ultimi vulturi dragi
Sau, dacă vrei -  colibri-n colivii
Noi mai suntem.. sau deja vii?

CLANN - I Hold You

A b doll

Idei albastru - ochii te-neacă,
Asculți doar tot ce te pleacă.
Afară mai ploua sau nu,
De afară chemi doar tu.

Bășici pe creieri mai cresc-
Totul e mai curând firesc.
Nu crezi nici ieri sau măcar mâine
Ceva din tine a mai rămâne

Cap absurd plin de cruce,
Vrei vii vrei te duce,
Nu mai ai altfel de botox,
Doar unul verde, ușor detox.

bring me the horizon - ±ªþ³§

con verduri

Handicapați cu role la cap mă chemau
Iar te crezi rotund și creț
Nu am decât o credință pe lume
Vaca
Care iești tu
Hai cu mumforzii, să cânte muzica!
Hai să vorbim în contradictoriu cât de frumoasa e luna
Dar ai alta părere despre soare în mare?
High sa cucerim pădurile de soare, să ajungem stelele deosebite, să reînălțăm zmei peste castele.
Nu te asculta universul întreg
Adevăr vorbesc, simt cum mă învârt

RÜFÜS DU SOL - Innerbloom

p.s. take it with

To camp a mockingjay

Campezi pe deal chiar pe creastă
Iarba e albă și albastră
De sus de jos din lateral
Te umflă vântul matinal.

Cortul rosu e încă ud
Curge căldura cu năduf
Pe jos e toată rușinea ta
Sursa sângele angoasa grea

Inima ca un cartof copt
Smulsă-i, tocată în opt
Ai scos-o și asta e tot
Mâine campezi în alt loc

avatar

nu mai există cuvinte nespuse,

te joci în vorbele tale și te arunci în nesimțire.

în dizgratie poate, ca corupții,

ca, virgulă

îmi vine să te iau la dizgrație

și mie la dizertație, pedant de doi bani

mi le poți pune pe umeri, nu mi-s grele

nu ti-s nici ușori 

mă apasă proporțional cu înălțimea toacelor

mănăstirile ce ți le porți în urechi

maxim în sîn și-n suflet

în masca ce-o porți mereu

un alter-avatar defect

thc hot hot fkg temptest

 tool - 7empest

ABan donII

Ceruri nesupravegheate încă,
Umple viața cu nesiguranță-
Nu mai suntem nici noi kgb,
Nu se mai tem nici ei degeaba.

Banii nu sunt gratis ca ieri,
Nici mâine nu o sa mai fie ca astăzi;
Indrugi uscate și nu-ți pasă-
Prospul cu flori ce te apasă.

Presiune ușoară în coapse și palmă,
Pulsează și în urechi, te miri,
Te doare, și rosu, și negru...
Albastru e-n Ochi și-n oglindă!

prn thc

Billie Eilish - All good girls go to hell

Abandon

Carpeni înalți feriți de 'frijeală
Curață înaltul vieții lipsit de substanță-
Noi nu ajungem alte,
Noi nu visăm alte...

Alge verzi cu dungi de toate-
Ne înfășoară, ne omoară
Nu e mult până la soare,
Nu e, nu răsare.

Lampe multe și absurde
Tot în ochii tăi oriunde,
Nu mai e nici o problemă,
Nu mai e vreo dilemă.

Tool - Fear Inoculum

Crapace

Capace multe si toate nule
pun pe vene sa le afunde,
Nu am lepră și nici ciumă,
De ce ascultă bass și afumă?
Tot ce văd prin gene blonde-
Cireși în floare ce-mi scuture
Prapuri negri - fluturi vii,
Nu-mi citiți iar Palahniucii.
Plați platani și globuri late
Lasere-n petreceri calde,
Moise încă ape mari desparte,
Fără concluzii, de departe

Brand new - lit me up

MMXIX

curmați iar, în capă, începutul celor care mai sapă în ea imaginație,
orice start poate fi doar sfarșitul unui ere chiar mai din elevație.
cum să mai umbli la rațiune și culori albastre,
dacă în minte sunt doar vraiște aruncate cuvintele-n glastre.

căpătați un nou ciocan și greu, și mare, și, mai ales metalic aurit-
oriunde vezi un cui fierbinte, poate fi un nou motiv de intervenit.
că pe unde umblă metalice arce, platoșe și alte zale.
dar va fi izbânda din sfirșitul zilelor scurse agale

thc this

lorn - anvil

Critica-ți

Comparați mă cu van helsing daca dețineți neapărat sensul critic
Poate chiar cu van der housing
Ai luat-o pe uleis că yesterdays
Mă mai urmărești mult moarte mea de alaltăieri?
Nu te cred. Nuie ți-e o provocare
Mă criticați ca pe Cristina, sau Ramona, nici nu le-ați cunoscut. Lepr..
Astăzi ești și mai dușmănit că ieri, mâine mai mult ca ieromonahul hristomon
Te gâbjesc ei
Nu mă urmărește nimeni
Auriți aici tot
Aiurim Maitreyi ta.

Phantogram - you are the ocean 

tacerile

cum puteți
sa nu ascultați
miracolul,
muralul ce ne atacă,
sufletele și
cadavericele

vedeți acum
din pumn în drum
pedeapsa dreaptă
stîngu-l cum îl întorci...
fatalismele vieții

provocați din somn,
singuri mereu,
crutați timpul indecis-
nu-l omorîti-l!

manchester orchestra - the silence

runoutta cu ritm

 
un strigăt într-o lume nesfârșită,
mă arunc în praful urmei unei supernove banale.

totul e să nu mai lași pilaștrii să se mai înalțe,
să îi pună picioare soarelui din arșiță.


ascultă iar dezastrul -
are în el vocea întregii lumi
și ritmul ultim

Nin - Right where it belongs

cadaveric

taina ei ne urmarește peste tot, cu un râset ștrengăresc, ne face cu ochiul și ne împinge câte un pic mai în față. hai copile, pas cu pas, că mai ai un pic pînă pe linia de tren, e întuneric și nu mai te poți feri în tunel...

traversă cu traversă, calci atent, dar nu contează dacă te împiedici, nu te judecă, nu râde de tine.

umezeala e ușor caldă, senzația te înconjoară și te mângâie, totul e plăcut.

poate câteodată face și exces de zel, te trezești pe cealaltă parte a tunelului și acolo tot mergi.

 până găsești și soluția rătăcirii tale, impresia eliberării și a regăsirii se așează pe tine ca praful în urma unei explozii atomice. 

tot ce poți găsi  în tine e însă e doar un mister, o obsesie, care nu te lasă niciodată singur.

Desert Sessions - I Wanna Make It Wit Chu

o țară română, română de tot

efervescență
cuvîntul pe care aș vrea să-l folosesc,
să-mi vină să-l strig pe străzi
iar lumea să rîdă, praised be

încearcă să strigi tu ceva
încearcă, poți articula cum se cuvine
ce îți vine în minte?
nu-s decît 2 cuvinte...

șoptește-le încet de tot,
nu mai asculta nimic,
și mușcă din ele-
și miere, și albine

Tom Yorke - Suspirium

Olin

nu mai e
știm
cum era odată
da
cum poți
eram acolo în 43
rupe-mi coloana
colonu
rupe-mi revtrebu
seara vine ca o binecuvânnntare
din același registru
un 3 și 3 de 4
noi avem pe marele în noi
înlatul
înaltul
variații subtile
pe fața
hai
cu toții
ha ce glume
haicuolin-ul

A Perfect Circle - eat the elphnt

ps. faci ochii mari ?..

carusel

Seara celor ascunși într-un zâmbet spart
Se aduna-n riduri pierdute pe drumuri largi.
Noi suntem tot mai mult un cart,
Noi nu mai suntem de mult un mai.

Prieteni de ieri și de nopți pierdute,
Zile proaspete, mereu abrupte,
Haznale și alge fripte,
Vă rog mă iertați cu tot cu lupte.

Ritmuri corupte și corturi rupte,
Preturi pentru freze scumpe
Ne auzim din mers pe drumuri scurte
noi suntem cei fără lupe

void commander - game of mushrooms

Acrobatii milenari

carițiune amplă și plină de cine știe ce
te apuci de limbi noi să înțeleg
întelegemini ceva, complexi și de toate știe cine
nu se pot descifra chestiunile fără logică
așa-mi și sunt limbile care nu există defapt
rămășițe care aproape că s-au afirmat printre semeni
semenini
am fi vrut sa rămînem peste veacuri
sau viacuri
s-au apus ele
ie-le-n samă și nu renunța, prima...
vai
putem și să fredonăm ceva nou, da? negreala aia cum îi zicea?
/ dar nimeni nu intelege, nu e ce
-să-l lași în pace pe wta
a, ars politica

variații și lucruri pline de importantă
impolitețuri și complezențe fără sens
nimic nu e ce este
cuvinte ample
ieșit

cuvinte stupinde
iesinde din minde
gata, rușine

Black Sabbath - Planet Caravan

cămilele IoI

...? Ar fi nevoie în sfârșit de astfel de oameni pentru că indignații nu mai au răbdare.

cu considerațiune,

wta....


       cunoașteți începutul. toată lumea își amintește. dar a fost o tragedie și nimeni nu vorbește despre asta. toată lumea l-a mestecat prea mult în interior și se vede că nu a trecut peste: basculada, furia nemărginită, prima piatra aruncată, jandarmi înfrânți de frica poporului, prima lovitură în figura îndârjită. ioi! ciuma rosie, ciuma rosie!...

       cunoașteți ce a urmat apoi. forțele au ieșit în stradă. poliția a ieșit în stradă. mmmilitarii au ieșit în stradă. paramilitarii au ieșit în stradă. medicii au ieșit în să ajute. propaganda a înflorit în strada. rusia se împlică, china se împlică, ue se împlică, sooroși e de vină, transnistria se implică și ea, nici măcar peștii de la Marea Neagră nu stau deoparte, iar ungurii dau cu bombe, bulgarii litoral pănă la Tulcea vor, galiția ar crește și ea, iar strada suferă. ciuma rosie, ciuma rosie..

       cunoașteți că nimic bun nu s-a întâmplat. știti că nu merita. dar asta a fost și lumea nu a putut trece peste. durerea e prea mare, rusinea e prea mare, hăul căscat e prea mare. poate trebuia altfel. poate mai trebuia si înainte niște discernământ.


Cămilele sunt o specie de animale foarte demnă, dar până când?

Deprimantilor

revin în minunata țară deprimanta. noi toți care ne aflam într-o masă de aer masochistă. cine ne mai crede în stare să ieșim din pieile de măgar și să ne îndreptăm privirile spre... ceva

nu cred. nu mai cred. zambete tot mai cariate mă vâneaza constant. halena ce o eliberează mă intoxică și îmi dă senzație de greață tot mai acută.

vai, dar nu mă credeți pe cuvânt, cuvântul poate înșela. mergeți undeva, oriunde chiar așa,

ma ingrozesc, nu ești nicăieri in siguranță. pe străzi te lovesc mirosule subterane, pe drumuri - cele din capătul gradinii, în grădiniți cele din țipetele nepermise, în școli din întunicimea minților masate ușor. 

unde ni-e lumina?

mi se-n 'nalță domnul peste diacritice și critice și mi le lovește între ochii triști de îi sare cât colo perechea în plus de sticlă

vai așa merita 'telectualul 

ești din alt film...

sunt din aceasta prezență diformă, mă dor articulațiile coloanei dar nu mă ridic, promit. voi purta sacii cu nisip cu loialitate
voi impinge șina trenului cu dârzenie
voi intona imnuri orientale cu patos
voi?


headphones on

Și adorat

VorBiti
Nu ni se spune așa!
Spuneți deci
Care fost o dată din mare vita de nobil
Cântați aici
Am vrea să avem pe piept doar roze și mulți crini
Acum noi
Aveți doar dreptate și curaj, va înfățîșățî în fata acestui mare consiliu cu mari așteptări, va așteptăm din vechimi și viitorumi
Am zis noi
Aveți dreptate, sunteți noi, actuali, prezenți și
Nu goi
Dar plini cu bunătate și bogății, etimologic, etic, amplu vizionar in culoarea unui cald cad(av)ru. Să dezvolt, să nu las așa, noi cei ce ne lovim permanent între rânduri. Cei ce coacem lănci-n focuri și jaratece să venim cum suntem. Ne mai poate opri cineva?
ne certi?
dar să avem destul, și putere, să vă aducem.
am vrea
și noi

The Dø I A Take Away Show

ametit

nu mai există cuvinte
cu vîntul te joci dar nu semeni nimic
în vîntul meu
și pe muzica mea...
dar de sub asfalt răsar iar
boboci de flori,
dorinți și dinți.
mușcă iar dinmini
dimineți de primavară
culeși și îmbrățișați
în sfîrșit prieteni
carapace ireală

IAMX - MISSILE

variat

întodeauna îmi imaginam altfel. revenirea e totuși diferită de chiar și de ce as fi putut să îmi imaginez. tot timpul mă gîndeam la reacția oamenilor. nu aia contează defapt. lumea, întregul ei, dar și sfertul ei. rezulatul ei. cîmpul ei de porumb, imensitatea lui pe un acmp unde nu a mai fost o asemenea cultură.

domnule pop. ccuc sau tolicescu se ude, aude?

glumesc, încă merg nostalgisc și total lipsit de porniri politice pe un drum prăfuit de țară care deșil-am mai mers poate în viața mea de 300 de ori mai rar deact cel din actuala loicuineță îl simt mai ales cel mai acasă loc. porumbul vajnic se scutură în valuri dar ventul nu îi poate face nimic - nici rcoare nici fracturi letale, în schimb ridică praful. acesta sare în ochi fără să iî piese de substantive.

sălbatica lume locul unde ma prins crescînd

dealuri, campuri agricole și tot felul de fenomene neimblanzite

aha, vantul

caragios caraginis 

cu o oarecare absoluta reținere in sine iar cu hazliu aplomb dl iancu cu a lui răcoroasă spumă. deloc urpinzator cunoscut fiind in cercurile sale ca pritentios adept al celor mai inalte 

halo acolo dl nica, va rog mai usor pe scari cu fanteziile din copilarie. eram o data printre ciresi si ma gandeam la ea, iar ea facea ce dorea.. shhh

ne mai adresăm și altor instanțe, dnl macovei se aude? dregem si noi putin busuiocul de pe la curti 'nalte

variatii (in sfarsit) diverse ale aceluiasi inceput.. invarte ma gartea aia skizofrenica. gta boss

cu consideratiuni

wta

dar recalcitrant

ne mai întrebăm noi...
ce?
.. cum să cucerim mici...
iar mâncare, iar meschinării
.. citadele ascunse
în colțuri întunecate
.. da, nu doar, adică sunt și necunoscute
și misterioase atunci, vai
.. cu elan pot povesti despre ele
știu, plictis
a, mereu..
eu/
mere și eu. bună plăcinte
iar dezacorduri
.. și dezacoarde, avem de toate cu mere.
mai ai nebuloase?

și orașe moarte

După anumite imagini servite de televiziunile mai obscure, locale fiind în firea lor, oamenii se pot vindeca prin spiritul sfânt. Asemenea explicații fundamentate pe ele însele stau în picioare doar dacă cel ce le pune în aplicare alege asta. Totuși rezultatul obiectiv de cele mai multe ori nu ţine de alegerea acestuia. Cazuri exista atâtea!

Totuși unii fac emisiuni, unii le urmăresc și cel mai grav mulți le cred și urmează învățăturile.

Pe un asemenea teren poate să crească orice. CpF- da, moarte occidentului decadent - da, statul are dreptate și nu fură - da.

colţii unui mediavialism sângeros apar din asfalt şi tuburi de fibre optice devorând totul în cale fără a ţine cont de alte păreri. dacă un astfel de tăvălug va prinde putere nu se va opri la graniţele unei aproape ţări, tendinţe apărînd şi în alte ţări ca un fel de contrapondere la fundamentalismul oriental.

revoluţia franceză e ameninţată de ervoluţia islamică şi toată civilizaţia occidentală pare să tremure.

o ţară înconjurată de pădure e una de succes? dar o ţară plină  de folckiști?

îmi retrag avertismentele asupra naturii, este imprevizibilă

devii iar sentimentală

oricum ai venit dintrun alt post, practic sunt total libera, pot face orice

nici să nu te gandești, nici prin vîrful buricelor degetelor sa nuuuu-ți triacî

dacă arunc însă totul în aer, ca alecs, el zice că toți să moară, așa că ce vei face?

\n\ code

\r\ restart

[don't you dare]

\e\ erase [mortherfurcker]

\\

sasquatch - briging me down (maneuvers)

o tara de sate goale

Știu că vă gândiți la Statele unite ale Ămericii sau poate la Mexic, sau cine știe ce stat uitat de lume. Glumesc/ toată lumea știe că poate fi vorba doar de un stat postcomunist, mort din naștere și mirositor deja de mult. We Talk About Moldau. Intri-n țară și la vama e full. Fulminantă activitate, vameși capricioși, băieți tineri și cu semințe între dinți, fete cu selfiuri și în permanentă căutare de sine și feți frumo$i. După orice vamă adevarată mai e puțin din lux. Luxurianta vegetație a climatului temperat continental. Neasemuitul asflat de Moldova si gropile ce le poti simți cum se formează în timp real, blițurile cancanurilor si al radarelor ilegale. Masca graniței la granița absurdului. După vama e doar pădure, iar în padure e atât de obscur că nici sa-ți treacă prin cap de nevoi personale pe câmp, nici ninja nu opresc aici. Dar sunt șopârle, sunt ciocănitori, sunt cioroi și fantome. Sper să mă țină motorul până acasă. Noaptea e ca în orice țară. Totul e negru, dacă nu sunt oameni e normal, liliecii nu au nevoie de lumină..

dar apoi

imagine furata cu un aparat foto dintrun oras contemporan

Și Lumi virtuale

Llumea e in permanenta schimbare. e un adevăr atât de cunoscut încât folosind o tastatură virtuală cu predicție nu a trebuit să tastez mai mult de 6 litere pentru a scrie prima propoziție. cui ii pasă,
trecut pe o tastatură reala totul e mai simplu
Totul (dar absotul lotul) însă e Relativ. După o lună de la evenimentele descrise și petrecute mai sus pot susține că telefonul și predicția de pe telefon își manifestă în continuare abilitățile de predicție cu acuratețe și bunăvoință.
Lumea e în pericol. 5 @tingeri și 6 morți.
Lumea e mereu la fel. 6 atingeri și 10 * politicieni corupți.
Lumea accepta revoluția. 9  atingeri și nicio șansă.

Bazat pe cele  de mai ( mai - superb anotimp (bazat pe observațiile unui mare vizonar local )) sus ne putem da seama cum scrie populația vorbitoare de limba română. (sau doar eu o fack)
Incercați, impărtășiți și schimbați viitorul.

da, știu ne cam place treimea. dar stiu ne schimbăm permanent.



antilyrics for people

ici

nu mai am nume de când am schimbat tot. mi-am căpătat renume pentru că nu am avut încotro. nu m-am putut abține și lumea a aflat. în mine nu s-au dus cine știe ce lupte, doar când ascultam muzică frumoasă. totul sa năruit atunci când nu m-am mai putut opri. mama lor de africani.
 - numele meu nu este emergescu, dar pot zice că îmi place pizza napolitană și vinul niegru.
În fiecare seară beau vin în alt oraș. mâncărurile sunt selecte, cheltuielile suportate de china, iar doamnele înțelegătoare. viața mea se petrece in jurul a trei cockteiluri lungi, trei mimoze amare și o șampanie semicaldă, câte o pereche de picioare lungi, ușor trecute și un șir lung de gânduri negre apoi. românia îmi e mai departe decât viața intrauterină. nu simt vreun gol, nu simt vreo lipsă. atât că nu asta am vrut vreau o tara ca afară și pentru ei dimineața aceasta a alergat mai puțin decât de obicei. a simtit ca viața curge pe lângă el. vântul nu e decât o manifestare dubioasă a fluidului numit aer. get smart emergescu pe valea verde nu era nimeni. tipic, orașele necunoscute așa se manifestau în fața lui. rebergean în efect. o viață semisuperficială și îndestulată e totusi mai bine, o viata mizera si superficială e mai rău. long live paul einsteinul. am in minte trei cuvinte iar valea verde iar mă minte



p.s.vibradevară

muz

ce-mi tot scormonești atât prin sulfet, îmi tot cauți culoarea ochilor prin ape, de ce îmi tot arunci în mâini scule, nu auzi? nu am chef de crampe.
mă numesc muza-ți. vreau să-ți curm liniștea și plictiseala. hai fă ceva, mișcă ceva, răstoarnă ghiveciul ăla
îmi tot cauți prin eritrocite, tot ațâți-mi ultimile sinapse. ți se pare că am vârsta celor cu ochii mari și superbasuri în urechi? du-te la ei că au sexul fierbinte.
mă numesc muza ta cum ți-am zis. hai să vedem oglinda, hai sa mișcăm mobila, hai adună ghiveciul ăla
arcuri aduni din ventriculele mele, valuri și furtuni electromagnetice. o să scufunzi nava asta, iar eu, oar aștept ultima eclipsă al luminosului Jupiter. lasă-mă-n acalmia mea
uită-te la buzele mele umede tridimensionale. ascultă-mi respirația in urechea ta adevărată. prinde-mi piciorul stâng și fă ce vrei cu el. azi eu decid și fac mofturi.

dans nocturn

Pașii tăi de pene albe
fi - Vor adierea mării calde
Iar ochii mari de arbitri triști
Vor vrea să-ți intre-n jeanși

Să dansezi, deci, ascunsă de oricine
departe de ochii nebuni ai lunii
Lângă o bară ruginită și o podea obscură
Nimeni nu va vrea vreo fragă sau mură

"să nu crezi nimic din ce-ți spun acum
Chiar de eu îți spun" repet mereu în gând
Dar corpul meu de lebedoi grăsan,
de vrei Ți-l țin, ți-l aloc de piedestal.

The Orwells - They Put A Body In The Bayou

legea de trei oarbă

1. sumele sunt preferabile diferențelor. diferențele dispar. nimeni nu vrea să scadă din ce are ca să dea și altcuiva. excepțiile nu se discută și nu ne batem capul cu ele.
2. arbitrajele de cele mai multe ori nu fac dreptate. judecata imparțială nu face tot timpul dreptate. nici diferențele dintre cele 2 nu fac dreptate, a se urmări punctul anterior.
3. oamenii nedreptățiți vor primi răsplata la un moment dat. la fel cum artiștii neînțeleși în timpul lor au primit recunoaștere post mortem. aceasta de cele mai multe ori însă e doar o excepție, a se urmări iar punctul 1.

cele trei împreună ar trebui să formuleze o lege interesantă. cumularea efectelor ar ar forma un set de reguli pentru a evita manifestările violente. cum vom numi o lege care funcționează total disonant și are valoare unei cepe degerete?

1. pericolul celor care văd lucrurile doar într-un fel. considerăm de mare valoare părerea exprimată cu mare convingere. de cele mai multe ori aceasta reprezinta forța edificatoare care le va acoperi pe celelalte.
2. pericolul celor care nu sunt de acord. refuză să perceapă ca utilă și valoroasă o părere exprimată. orice idee auzită in spațiul public nu poate fi decât o ocazie bună de a o combate.
3. pericolul celor abmbivalenți. cei care vad lucrurile din cel putin două puncte de vedere. cei ce nu se pot opri din previzionarea punctelor de vedere. cei ce nu pot hotărî și nu văd oportunitatea luării unei decizii lumea fiind creată exclusiv pentru studiu.

pericolul celor care nu văd lucrurile. cei care consideră că lumea nu mai există când nu au ochii deschiși (la ei) să o vadă. luna nu există cât timp e înnorat. pericolul apare cand cei enumerați sunt intrun dezechilibru. când cei ce pot hotări nu sunt edificați de cei ce pot vedea si combătuți de cei ce pentru asta sunt făcuți iar cei ce nu văd se manifestă. excepțiile sunt pentru cazuri ieșite din comun.

1. participativii. dopamina li se eliberează prin activitate civică. sunt permanent iritați de ce se întâmplă pentru ca ei nu au un aport la evenimente și sunt gălăgioși
2. inactivii. nu există în societatea activă. sunt materia neagră din lume - îi poți observa doar din calcule. în statistici apar doar la efectul asupra consumului național de bere.
3. oportuniștii. cei care creează de obicei masa critică. când participativii ies în masă și pot convinge sunt însoțiți de oportuniști pentru a crea valul schimbării. fara oportuniști și acum am fi la nivel de antichitate infloritoare.

... în cadrul național rămânând cât se poate de evident după ultimile electorale o felie groasă din inactivi. în cazul de față democrația merge în mod clar cu viteză maximă printrun tunel fără nicio luminiță în capăt ci cu un perete gros acolo, iar cei ce stau la cîrma locomotivei se încălzesc pe întuneric la focul scânteilor cauzate de impactul cu șinele al unui tren ce este gata să deraieze oricând.



Holly Henry - Sweet Dreams (Eurythmics Cover) - DJ Kluv Deep Remix

rosu invinge

veșnică dilemă: să joci cu albele sau negrele/
alergi de partea luminii sau îți vinzi sufletul întunericului/
lupți de partea indienilor sau a olandezilor/
parcurgi calea dietei echilibrate sau a lăcomiei caloriilor desfrînate.
dileme pline de patos și chin existențial,
rezoluții revelionice, frustrari post-ianuarie, zvârcoliri de moarte - ipotetice.
cum îți poți alege partea?
cum să decizi pentru o viață?
de ce?
zi intro zimpla zi zei cădea intrun ac zubtzire 
și acul nu va fi otrăvit ca în poveste,
dar afla-vei că poate e infestat,
ce festin pentru macabru!
ce bucurie pentru toți!
celții ridică paharul sus,
incașii arunca copii pe trepte în...
valurile hoardelor atacă lumea,
să vină bombele, zic, să zboare avioane cruciforme
multe!
vă rog, să învingem odată!

Porcupine Tree - Anesthetize

ps: hoarde de oameni mânați de sete de sânge, ne atacă deja pentru a 4 zi consecutiv. suntem obosiți și prea puțini ca să mai stam de veghe noaptea. chinurile foamnei noastre obișnuite începe sa treacă întrun registru surd. foamea este starea normală, singura care ne-o mai putem aminti legată de umanitatea noastra. ei sunt peste tot, sunt flămânzi și ei, dar nu sunt la fel de blegi ca noi. seara se lasă iar peste noi iar eu mă uit în zare. mă apasă că pe un afiș scrie cu litere de un cot MANDRU CA SUNT ROMAN și nu are nicio noimă. mama dracului de zombalăi și sar din copac. ce faci băi descreieratule? mă duc sa pun caciula pe â.

ridicol

după rădăcini suntem noi,
noi ne naștem din cei vechi,
vechi ne-au fost visurile-
irisurile ni se măresc când ne gândim mai bine,
bine că nu ne putem întâlni cu ei-
ei să nu ne judece pe noi,
noi suntem doar noi,
noi și poate voi.

The devil and the almighty blues - II

astre colorate

nu-mi vine să-ți rup frunzele înflorite ca țepii
țapii sar cît pot de tare
țările mari sunt mai multe țări mici
micii se mănîncă cu muștar, în cadru verde și larg
largul mării, de el mi-e tot mai dor
doare să-mi vorbești mie despre asta
astrele sunt tot mai aproape
apropo, emigram cosmic pe planetele magice?
mai bine-ți rup măcar aripile, vreau să prinzi rădăcini

300 kgolani

bună seara și inima vă fie ușoară
vă lasă cuvânt o domnișoară
am pe creier un mic vierme
tenie, verbină și miere

am nevoie de trei mici cuvinte
de azi înainte
să rupem blestemul fricii
să aducem paloarea intrigii

puneți dar la grămadă
mușchi și alte puteri de fațadă
umpleți silabe și ritmuri aprinse
ne cheamă iar candorile pretinse

Donul Dracnea

Un câmp plin de pomi și alți copaci neroditori, împânziți de fruze ce stau să cadă în pragul aspru al toamnei. Domnul nostru se uită cu duioșie la ei de la o distanță respectabilă, de la balconul împodobit în stil nouveau. Voi minunaților, voi care ați rodit atât, sunteți cam bătrânei, sau tinerei, adică deranjați aici. V-aș împodobi frumos totuși să nu vă răsculați prea tare.

- Domnule Dringeanu, te rog să îi acoperi cu niște beteală.

- Da, să trăiți donul Dracnea

Domnul nostru, supremul, își urmărește îndeplinirea planului, cum acoperirea pomilor dă roade, cum se mai fălesc și-și scutură frunzele arămii.

Din spatele cladirii, vin oamenii în gri cu ochi albaștrii și mâini vânjoase. Brațele li se termină, însă, în cîte un cârlig și o drujbă, majorității. Primul pom a țipat scurt sub înțeparea cârligului. Apoi a început un cor de urlete sub atacul drujbelor înfometate. Donul scuipă scurt  - boilor.

De departe, pe un drum prăfuit se vedeau mașini, camionete, macarale înaintând dinspre apusul unui soare rosu.

Dozer - Big sky theory

cu buzele

restrictiv întrun marsupiu adevărat
ai pe aripi păr și ești încă nemarcat
așteaptă poate doar puțin de tot

instinctiv pronunți cuvinte lungi
te dor cotele și genunchii ce nu-i ajungi
mai mergi așa,  poate mai ai loc

carpen ai sub obraz și știi că nu-i nimic
încă puțin și mesteci și voma din venin
încă un pic așa, e ultimul foc

thc

Somali Yacht Club - The Sun

RSDR

S-a întâmplat neasemuitul eveniment, în sfârsit suntem pe calea cea bună, pe calea care ne va duce spre noi îndepliniri de idealuri, noi culmi ale dezvoltării naționale și mai ales personale.

ne aflăm în momentul restaurației democrației, atât așteptatul moment cu sufletul la gură de toată țara. țin să menționez prezența la vot, de fapt o știe toată lumea

domnul dragnea, supremul, a învins aducându-ne națiunii cel mai luminat cap al psdului și al româniei. e domnul grindeanu, stiți și asta. cred că, și dacă nu caștiga acest partid, tot binecunoscutul grindeanu ar fi ajuns premier. dar nu are rost să ne amețim cu evenimente atât de puțin ipotetice.

revenind în acest moment, este o seară minunată de iarnă, temperaturile sunt blânde, si chiar in parlament se simte. tariceanu cocoșul simte că acum e momentul ca justiția să o lase mai moale cu abuzul, ca serviciile să reintre sub control democratic, prea au ele putere să facă ce vor cu cetățenii, să le asculte telefoanele, toatele. cred ca fiecare roman care a mers la vot la acest lucru s-a gandit - e momentul ca serviciile să respecte intimitatea, fiecărui cetățean, si mai ales celor mai cetățeni, care au o demnitate si ar trebui sa nu piarda timpul pe la cozi pentru permise sau cine știe ce alte prostii.

hai că nu mai e mult. dezvoltarea noastra, asteptată de peste un secol, ce nu a putut fi făcută în ultimul an, va începe odata cu revenirea guvernului asumat politic pentru o romanie normală. minunata doctrină social-liberală, care se bazeaza pe lipsa taxelor si mai ales pe plătirea salariilor ne vor aduce binemeritatul râudemiere pe dunăre si mai ales pe celelalte râuri interne ale țării. ele vor fi traversate în lung și chiar în lat de infrastuctură rutieră, feroviară și agricolă, 

cred că a uitat domnul grindeanu vreo foaie din programul de guvernare pentru o românie normală, după cum i-a zis el si nu altcineva de prin pesedeu, pentru ca acesta ar avea nevoie si de un program spatial pentru oamenii țării care vor să plece, pentru cei care vor sa meargă pe lună si să nu asiste la crearea acestui stat cu noua denumire republica social democrată românia. 

domnilor uniunieuropeni, păzea, vine teleormanul (the man of tv)

cu considerațiune wta

adulate

parcă dacă mă ascultai un pic

vorbești fără tine în duioșia ta

adică vreau să zic că totul e o mascaradă

și ce dacă mă ascund în laptele vegetal

mă pierzi adesea în mici umbre, în nișe umede, în rame învechite

ruginitule

și dacă ai greșit

și dacă dacă nu e un cuvânt

poate că ai dreptate
viața e doar un carusel tâmpit

viral pot injura doar maeștrii

Davinci în seara de crăciun al înjurăturilor pot fi

în această seară porți stigmatul cel mai rău
si lumea credea că greșelile pot fi răscumpărate


thc

zambiti

coacem la foc incet o mică lume
se poate pârpțli pe toate părțile cu atenție cinică
totul e să nu se facă mari exagerări
totul e să nu se facă sangerări

când pare totul pe jumătate pregătit
poți condimenta cu alte mici răutăți
recomandăm sare și piper și multe înjunghieri
mai recomandăm loviri repetate și zgârieri

invocam forțe divine dacă e cazul
vrem să ne simțim bine dacă tot muncim
la final să ne amintim cu plăcere
trebuie să facem si o poză cu mica lume


thc

lviii

ce-ai uitat de ieri pînă azi
printre dinți ți se adună -
sânge și ardei aromă,
cocaină, plumb și praz.

praf de pușcă ai sub unghii,
funingine pe arcadele late,
nici nu vezi bine, nici departe,
dar te arde printre albii.

carne veche-n plante noi,
unde muștele scurg venin,
totul e dulce, e carmin
minuni pline și zăvoi

elliphant - could it be

dispersare

Realmente ne aflăm la răscruce de drumuri, la marele salt al istoriei, ne aflăm în momentul de impact sau ce doriți să ziceți voi, oricum adevărul e singur - de acum toate vor fi altfel. Purcedem cu mic și mare, și cu cei care vor veni, pentru că pe ei îi va afecta cel mai mult, spre viitorul cel mai așteptat de când e lumea și anume călătoria instantanee. În fața noastră se află însăși chintesența viitorului umanității. De acum nu mai suntem doar niște vectori, putem fi niște picături aproape cuantice. Istoria se va împărți în două în funcție de acest moment. Vă propun însă tuturor o săptămână de meditație în fața acestui fapt.

Timpul e următoare noastră frontiera pentru că cerul nu mai e. Împotriva timpului nu putem însă arunca nimic. E prea abstract ca să ni-l putem supune prin metode fizice. A îndoi timpul după metafizica fiecăruia ar însemna îndoirea unei foi pentru a ajunge la lună. Ar fi un lucru atât de dificil ca s-ar putea ca luna să nu mai fie acolo pentru a o ajunge. Dar oxigenul ne-ar lipsi și el ( și mă abat de la discurs din nou). Unitatea ne-ar lipsi și ea. O pădure nu suntem în stare să protejăm.

Dar despre această săptămână ce va fi trecut să vorbim. Ne va aduce pe toți mai aproape de noi înșine. Posibilitatea călătoriei instantanee nu ne va aduce mai aproape unul de altul. Lumea o va folosi pentru a fugi, pentru a se ascunde, iar s(t)atele și-ar pierde controlul asupra teritoriului. Nu. Teleportarea nu e pentru noi, teleportarea e pentru spațiul cosmic. Trebuie să ieșim din spațiul ludic terestru și să ne îndreptăm spre alte nuclee solide. Nu ne mai putem juca de-a oamenii și de-a viața. Știm deja că dacă rămânem aici încă un secol nu vom mai avea loc să ne ardem morții, iar acesta este un fapt. Dispersarea vă rog.

Amintiți-vă de mare, de munți, de cascada voastră preferată. Amintiți-vă de pomul din fundul grădinii, luați și niște semințe cu voi. Amintiți-vă de tornada de insecte si cirezile de cornute, vedeți dacă puteți teleporta paracopitate. Dar peste toate astea nu uitați oamenii vor trebui sa evolueze în continuare așa că nu va veți mai putea întoarce aici. Va fi nevoie să vă adaptați și să creșteți noi gene esențiale și fascinante. Cred că ne vom mai întâlni dacă nu suntem la ultima activare a teleportării prin minunații noștri urmași. Pentru că nu are rost sa fim naivi să credem că vom folosi teleportarea ca un instrument de propagare a păcii. Nici pacea nu o putem supune folosului nostru. Vă vorbesc eu ce nu am microfon sau portavoce. Vă vorbește, eu, cel care nu ar vrea să se trezească. 

Noltalghia - Sunshiny milk

negru

Nu se mai poate călca pe aceleaşi urme
e din nou nevoie de ceva nou şi revoltător
nu e firesc sa curgă la fel negrul
decît într-un pahar al artei noi şi întunecate

la-la-lasăm deoparte sclipiciul
să lăsăm deoparte bunăstarea
se lovesc din nou naţiunile
se distrug iar civilizaţi(ile albastre)

ne-om scălda-n sange şi urine
în pământ fierbinte-n plămân,
iar dedesubt de tot dinnou
o să ne ajungă il zeu (Dcnu)

Grimus - culoare (cu Alexandra Ungureanu)

ps