soir est

~imprumuta-mi ochelarii tai
pai..
hai ca nu vad pana in adancul sufletului tau~

dimineata cu soare nerasarit, sta undeva ascuns dupa un deal si asteapta momentul programat ca sa apara.

tu decizi ca fiecare stea ce moare e un vis gandit si indeplinit.
eu ma scurg pe pereti ca o umbra, incercand astfel sa ma feresc de covorul mare cu imprimeu de urs polar..

~ochelarii mei nu vad in adancuri, is de departare
adancurile au orizonturile lor, iar din coltul asta de camera pare sa cuprinda tot universul
daca promiti ca nu aduci o mare...~

dimineata e de primavara, soarele inca nu se simte suficient de asteptat, sau poate ca i-a stat ceasul

tu decizi ca stelele fluorescente sunt cele mai longevive si le mai arunci cate o privire fericita
eu curg mai departe si ajung in bordelul soarelui.

soarele se rusineaza si se arunca pe cer intro splendoare matematica


~o sa vina momentul si o sa ii vreau inapoi
o sa vina momentul si atunci o sa ti-i dau pe ai mei
tu nu ai decat de soare
cine e de vina?~


pct ths

deadmau5 and kaskade - i remember ( mr fijiwiji and laura brehm remix)

p.s. cu primavara nu te joci

ii sus

uita-te sus e infinitul..
ma duc sa verific
nuu
vreau sa il gasesc si sa ii dau una in moaca, daca tot zice ca e dupa asemanarea noastra...

~cu 2000 ani inainte~

oameni care uitau neptunul, diana sau un apollo atotputernic. oameni ce se simteau goi si pierduti in desertaciune..
magi ce asistau la stele lunigi cazatoare si la nasteri de prunci proorocesti... magi ce umblau in cautare de adevar...
 ...in 30 de ani avea sa moara un zeu...


undeva unii construiau un imperiu... apoi altii au construit un alt imperiu.. al doilea imperiu se inchina soarelui

soarele e un astru ce apare zilnic pe cer, el defineste timpul (in caz ca nu ai ceas), el iti da lumina, caldura, si mult bronz, cum sa nu-l iubesti?

~acum~

pe o banca cu o bere.. un cersetor cere 5 lei pentru o bolnava de leucemie care sustine ca e fiica-sa. nu am bani, dumneazeu sa va ierte... intr-un bar intunecat de rockeri?

pct ths

Portugal. The man - Once was One

p.s. oare ne pierdem..?

anem

undeva se scurge la vale o ploaie torentiala curatand totul in cale.. iar oamenii stau ascunsi in case si dorm
ar fi bine sa se opreasca ploaia inainte sa ajunga apa la nivelul geamurilor si sa navaleasca inauntru.
dar unii oameni nu dorm si pandesc sau fac dragoste

undeva in alt loc se petrec dansuri... acestia sarbatoresc un an nou local. la ei nu prea ploua si ar vrea. dar tot stau ascunsi prin case, ascunsi de razele nebune ale soarelui, si planuiesc alte pamanturi si clime... chiar temperat continentale...
dar unii dintre ei stau si se roaga.. intelepciune la toata lumea

undeva in alte locuri ninge, sau e noapte, sau se cearta toti, sau copii mici mori de foame, sau cineva primeste o scrisoare grea, sau se fac si desfac aliante secrete... undeva poate e rau, dar aici pare bine...


pct ths

lissie - nothing else matters

p.s. poate ca nu e asa, dar daca te uiti pe geam - o poveste.

nemurirea

ma gandesc la nemurire  si pare un lucru atat de tangibil

pot sa mangai si sa miros si sa fie fin si vanilat...
ciocolata se potriveste bine cu vanilia, nu? daca nu inseamna ca natura a gresit ceva!

ma gandesc la nemurire si valurile sunt line. valurile nu ar vrea sa stirbeasca din armonie, armonia se vrea perfecta. armonia e doar un cuvant pentru nemurire.


sa gandit o data nemurirea la mine, ma prins in noptea plina si eu gol. visam stele curcubeice si cuburi sferice. am sugitat toata noaptea ca un dement. noaptea a murit intro dimineata violent de luni. in ziua aceea m-am simtit ca un nou-nascut si am plans-o toata.


alta data nemurirea sa gandit la altcineva. ma prins cuprinzand o bere si doua fete. una erai tu, una nu era. tu sughitai de zor si am inteles totul.


nemurirea e doar o stare efemera, un simplu joc de cuvinte cu absolut si aproape.

Kendra Morris - Shine on You Crazy Diamond

p.s. only one kind in the world

ochii din ploaia de nea

uita-te adanc in ochii mei, uita-te dincolo de picurii de ploaie, uita-te dincolo de rautatea sclipitoare sau de trandafirii blandetii... uita-te adanc pana ajungi mai aproape de miez, uita-te sa treci de frica...

a nins azi noapte. a fost un adevarat dans al naturii. totii fulgii se dadeau peste cap in jocul lor pufos, in a uimi aerul, in a decora lumea si a misca inima impietrita de noroi si tristete...

dimineata soarele sa uitat mirat peste oras nereconuscandu-l, apoi a zambit multumit de schimbarea produsa, orasul era feeric si stralucea jucaus sub razele caldute.

am visat ca ma inec.. ma inecam in soarele tau. tu erai cel mai stralucitor dintre toate astrele si razele tale, toate, se repezeau sa incapa in plamanii mei.. am crezut ca mor, dar, apoi, plamanii mi s-au transformat, iar eu am devenit un portocal... te iubeam

toata ziua au lucrat masinile.. au strans toata zapada si au dus-o in afara orasului. acolo copiii harnici cu lopetile au construit un munte din ea. apoi l-au imprejmuit cu un gard inalt de fier incarcat electric si au pus taxa la poarta. fiecare cetatean al orasului putea plati taxa, apoi sa urce pana in varful muntelui, iar acolo sa ia un picnic grozav cu privelistea orasului la picioare.

o minunata inventie a copiilor!

stii, odata cand eram copila, am picat in genunchi.. fugeam asa pe strada dupa un fluture albastru, dadeam frenetic din manute razand, m-am impediecat intrun pietroi si am picat in genunchi. m-am julit rau dar nu am plans. imi paruse doar tare rau de fluture ca l-am pierdut ma distram tare bine.

si apoi ce cauta ditamai pietroiul in mijlocul trotuarului nici pana acum nu am inteles, pur si simplu nu are nici un sens...

seara lumea a iesit la teatru, la cinema, la taiat frunze in piata mare din centru.. exista o asemenea traditie in acest oras. in prima sambata din ianuarie, toata lumea care nu are un program cultural trebuie sa mearga in centru. fiecare isi aduce cateo punga sau un sac de frunze, de care gaseste, nu conteaza specia, dar e important sa fie poastepete. apoi se apuca intro veselie sa le taie cu o foarfeca mare. nimeni nu stie de unde a aparut o asemenea traditie si ce reprezinta dar toti sunt foarte constiiciosi si o respecta intocmai.

din frunzele ramase in piata se face hartie, iar aceasta se doneaza scriitorilor saraci, primaria avand un program solid in acest sens.

intro - psique 

p.s.: eleonora a fost gasita!

sa nu ma lasi

Langa o hala parasita injghebata din pari de lemn si acoperita cu tabla dreapta, carol isi odihnea oasele pe piatra. Sa fi tot crezut lumea ca nu mai exista piatra pe pamant. E tare! Dar e placuta, exact cum ar si fi trebuit sa fie. Fuma una din tigarile lui speciale si se uita la luna cu un fel de ciuda invaluita in indiferenta. Linistea rece se asternea peste tot in jurul lui, iar roua ataca curajos. Isi trase gluga peste cap si visa.

Intro lume perfecta as fi puternic. Intro lume perfecta nu as simti nevoia sa port plete, as putea alerga 50 de km pe zi, iar luna ar apune alba si rece exact ca un glob de inghetata cu aroma de vanilie. 

Intro lume perfecta as avea propria livada de portocali/eucalipti/meri salbatici iar ea ar fi unica bucurie a iniimii mele unicamerale. Ea ar purta in fiecare zi o esarfa inflorata, de fiecare data alta, si un zambet la fel de aromat. Iar cand ar canta, as putea sa ii vad o venisoara de pe gat, cea care se zbate cel mai tare, cea care ar face-o cea mai frumoasa, iar pe mine cel mai fericit.

Intro lume perfecta nu as purta portocale pe piept si stigmate in palme.

 Sa nu ma mai lasi sa plec asa, sa fug ca un descreierat. Carol fara cap. Poate ar trebui sa o caut.

Ultimul fum  a curs usor in sus, ochind toate stelele. Ultimul lui gand a fost ca pana la urma le va ajunge si probabil ca le va zdrobi. Doar luna si lumea vor ramane nemuritoare, pentru ca aici e ea si poate ca si el. Pentru ca chiar daca palmele is gaurite le simte a lui, pentru ca capul e greu dar mai gandeste, pentru ca undeva e ea care avea nevoie de ceva si e mai frumoasa ca 7 curcubee in toata splendoarea lor, pentru ca isi aminteste de culoarea pijamalelor parintilor lui si de caldura lor… si pentru ca e frig.

Cum se ridica in picioare, lumina cadea difuz si profilul negru al siluetei sale era al unui erou.

pt

Florence + The Machine - Never Let Me Go

p.s. oare?

Q!

cand poti vedea lucrurile in 3D, desi cu siguranta is gandite doar in 2D, atunci vezi adevarul. Oare?

daca intrebi un melc de ce isi poarta casa in spate, probabil ca nu o sa iti inteleaga intrebarea, iar el oricum iti va raspunde: tu de ce o porti tot timpul in cap?

dar melcii sunt fiinte pasnice, abia ii poti denumi vegetarieni (de ce dracu' au 25000 de dinti?) dupa felul in care se misca in cautarea hranei sau a alesului/alesei, nu poti sa ii compari cu oamenii...

deci atunci cand vezi mai multe decat a fost gandit, vezi adevarul?

daca ai intreba o bufnita in timp de noapte, iar nu ti-ar intelege intrebarea, dar ti-ar raspunde probabil: de ce cauti tu raspunsuri in intuneric cand toate raspunsurile tale is in zi?

si bufnitele, doar pentru ca zboara, nu poti sa zici ca sunt asa de indepartati de oameni, si ele vaneaza pe cel mai slab...

vad lucrurile care nici nu au fost gandite

zi-mi delfinule, cum e sa traiesti in armonie cu tine, cu natura, cu oamenii chiar, si sa aduci atata echilibru in lume? oare ti-ar raspunde? pentru ca un delfin sigur te-ar intelege

Phantogram - When i'm small

p.s. crezi ca mai vezi raspunsurile?

iarba

frate a fost
dar a fost plin de energie
adica am mers acolo si canta, de pe disc, prodigy, apoi acdc, sau cine a mai fost?

as putea zice un club plin de eleganta si stil, un club in care poti respira si sa sari cat de sus vrei, sigur nu vei da de tavanul beciului

dar sa lasam deoparte aerul proaspat si lumea aleasa, sau intrarea gratuita
sa lasam deoparte berea scumpa si buna sau calda
sa lasam deoparte si senzatia de buletine abia scoase de la imprimanta

sa vorbim despre iarba, sorry, i mean  travka

prieteni a fost divin
asta zic ca a fost energie, si cum zicea si un prieten "poezie" (even she was a girl)

explozii de chitare, tobe, voce/voci, expresii nemaintalnite in orase, abisuri urbane violet aprins

frate, cine esti tu de nu mai m-ai dus la un asemenea eveniment cosmic? coliziune!

iarba sta linista in ultimul colt al camerii, asteapta linistita o alta lumina

the picture this

p.s. the what do u think

solitarul

buna dimineata... ceata!
ne intalnim acum in fiecare dimineata, si tu esti tot timpul la fel de mohorata, dupa masa o sa pleci, nedorita

buna dimineata... ceai!
de ai fi la fel ca o cafea, m-ai trezi cu palpitatii de inima, mirosi a portocal in gand, te salvezi in ultimul rand

buna dimineata... tigara!
cine te-a inventat si pe tine oare, daca ar fi stiut ca o sa fii pe bani, probabil fara sa te faca, mureau

buna dimineata... tie!
ca nu te cunosc dar asa imi vine sa te strang tare in brate, tu, enigma, aroma cu ochi amari


and pct ths

Oh mercy - My man

p.s. sa nu mai visati... puteti visa numa' prostii

'alb.Negrul

cică bicromul te salvează dacă e alb şi negru mai ales..


mergeam în noapte şi nici măcar nu mai ştiam de ce
noaptea, drept, era neagră, eu insă bronzat deci nimic care să respecte ceva...

nopţile scurte de vară, nopţile pierdute in beri amare, negre şi scurte şi ele, şi discutiile lungi şi inutile...

drumul incâlcit în paşi mici şi nesiguri, părul în ochi, ochii in pământ, pământul rotindu-se, rotirea e universul...

cercuri mari ascunse după stele, stele care nu mai răsar in ochi, ochi care se uită in pământ...

în parc este o bancă, pe bancă o sa stau eu, pe bancă o să mă odihnesc, pe bancă e fericirea, pe bancă să ajung..


noapte neagră, noapte adâncă, noapte blândă...

de după parc, de după ultimul rând de tufe, de după ultima alee... apare o umbră pală, o umbră albă, o umbră caldă, o umbră de ea mirosind a nuferi si a depravare...

curge incet pe asfalt, curge împleticindu-se, o pată albă o amară pată de lumină, in noapte, in beznă, eu abia o văd...

pică exact pe aceeaşi bancă si mă cutremur şi eu

"ce faci?"
"cum?"
"ai picat aşa pe bancăă"

se uita, deloc lamurită, apoi se târăşte pe bancă spre mine

"esti cam beat..."
"no shit.. tu esti dea dreptul... si dă din pleoape.. drăguţă?"

râde, dă să se ridice, se dezechilibrează şi abia apuc să o prind de mijloc:
"hai mai stai.. îţi mai revii şi tu.. şi eu"
"şi tu eşti drăgut..."

"he he... uite luna !"

cu o lună pe cer poţi zice.. bicromul poate salva... alb-negrul -  atât cat îl poţi vedea

nou inceput

Era aproape sa ajunga acasa cand a vazut un nou tramvai plutind usor pe sinele stralucitoare. Acest eveniment a adus bucurie in sufletul ei. Se zice ca de cate ori vezi un tramvai nou lansat pe sine te asteapta un eveniment placut. Tramvaiul insa s-a uitat trist la ea si a curs lin mai departe.

Dupa colt era si casa ei, saracacioasa, dar calda, alba pe interior si mobilata cu scanduri asezate ordonat astfel incat sa inlocuiasca mesele, taburetii, patul, si cateva rafturi de haine si carti, mai ales carti. Strada o urmarea de sub picioare absolut indiferenta, astfel ca de data asta a ajuns chiar usor acasa. Se uita in oglinda si e inca superba, cu ochii mari negri, bruneta, inalta si subtire, incarcata de frumusete feminina din cap pana in picioare si inapoi (!).

„sunt viv, ma cheama viv, numele meu e viv, vreau sa ma prezint – viv, si cel mai mult imi place sa cant, cel mai mult, in sufletul meu, traieste muzica, cel mai mult ard in armonia sunetului, tocmai aici am vrut sa ajung sa satisfac nevoia oamenilor de cultura, de muzica, de arderea interna... vreau sa fac parte din aceasta orchestra si simt ca deja sunt pe jumatate cuprinsa in ea"; nu merge nimic. 

Cearcanele s-au schimonosit aiurea si zambetul sa intors pe dos. Daca nu reusesc sa prind acel post poate ca foamea nu o sa fie chiar atat de rea.

Maine... 

A luat o  carte la intamplare sa vada ce ii poate zice, dar apoi a vazut ca literele ii sunt neintelese de aceasta data. A aruncat cartea cu grija exact in acelasi loc de pe raft si a lasat sa atinga starea de extaz data de somn. 

M - Pilgrim

p.s. ascult radio guerrilla pentru ca... fiecare are un motiv (areareala intentionata!)

missss...

te sperii poate, sau esti curajos si vrei


te trezesti ca esti pe drum si nici macar nu esti singur, atunci te bucuri... lumea crede in tine?

mergi la teatru. e underground? ah, cu atat mai bine.
curios lucru, pana si la cei care au la activ 3 spectacole trebuie sa astepti sub usa. pare normal, nu o sa intrerupi spectacolul pentru cei ce aveau sa intarzie...

"un spectacol al ritmului, culorii, senzualitatii, a transformarii din copil in femeie" desigur ca e un citat deformat (exista oare acest percept?), dar unul care ne dadea o idee despre ce avea sa se intample.

am intrat in sala, sa asezat lumea toata pe cele 4 randuri, s-au stins luminile, sa pornit muzica, s-au pornit  lumini speciale, apoi a jherofiewrif, de fapt nu, a fost kjhoerfgperok...

adica dansul eu asa l-am perceput (sau a fost doar o substanta care doar sufletul a gustat-o?), altcineva mi-a zis ca is niste copii, altii ca is niste idei de inocenta, sau niste popoare la varsta invatatului a merge...

apoi lupta spre adolescenta

apoi limita de a iesi din tot acel rahat plin de stres absolut

apoi vrei
nu recunosti
apoi vrei mai mult
dar nu faci nimic
apoi el vrea atat de mult
apoi tu il tragi in/spre/pe tine

devii ceea ce  a trebuit

te imbraci intro rochie lunga, rosie, eleganta de seara si pasesti in viata ca femeie.

dar totul e doar o iluzie?

"sa nu ma dezamagesti, sa nu vorbesti cu strainii, sa nu ma dezamagesti, sa stii ca..." acesta e trupul meu, eu decid cu cine ma culc, cu cine nu ma culc, acesta e trupul meu si ii place golaciunea/atingerea altui trup, e frumos/urat/gras/slab/mare/chircit, e trupul meu".

2 actrite care au zis: this is my body. come into my mind.

Halestorm - I Miss The Misery

p.s. mars al unirii la bucuresti. ne unim?

artnelosfera/alternosfera/art in the exact sphera

ar fi trebuit sa o fac mai inainte, dar eram ocupat cu niste asimovi pusi pe fapte intergalactice.

acum ca stau si ma gandesc, tot timpul am vrut sa merg la un concert de al lor, dar cumva tot timpul iesea ceva in cale si nu mai ajungeam...

asa ca de data asta am hotarat, orice ar fi, o sa merg la acest concert.

undeva au fost numiti "baietandri".. stau si ma gandesc, eu cred ca ii cunosc de vreo 5-6 ani, pe atunci sa fi avut 20 de ani ( desi sunt sigur ca aveau mai mult, tobosarul e carunt doar ) deci in jur de 26... ok e o figura de stil "baietandrii". una buna.

ajung la "locul de joaca" si imi iau un suc de portocale, fructe culese dintrun copac national zis stejar...
liniste si agonie, pe scena nu se arata nimeni.

atunci nu mai imi ramane decat sa ma pozitionez undeva si sa astept... trec cinci minute si apar pe scena si fara ca sa mai zica ceva incep sa cante " ne uneste ne desparte ", desigur adresata publicului.. de la primele acorduri mi s-au activat niste resorturi pe interior si capul, mainile, picioarele isi traiau propria viata...

cand sa terminat prima piesa, am observat extazul in privirea tuturor, transpiratia pe frunti si in aer, si brusc auzeam si strigatele de bucurie...

apoi a urmat o adevarata poezie de titluri, bassuri, voci, maini si picioare, delir de ocazie...

apoi brusc 511

liniste si agonie.. cat sa fi durat, 2 ore? zici ca au fost exact 10 min. padurea nu mai avea resurse, sa plecam cu virgula in suflet.

si restul http://cjl.ro/ZSW

p.s. pentru un urmator proiect am nevoie de o voce in ascensiune, poate chiar imediat la start.. sugestii?

antidededra

Cum vezi lumea, daca o auzi, daca te simte.. 

Porti un imprimeu portocaliu si duci o floare mica de camp, in mana ta stanga de pianista. Ochelarii de soare arunca in parti tot uviolentul, iar blondul pare sa te prinda. Plutesti pe strada ca pe ape si gandurile poarta fluturi printre ele, cu drag cu ce mult mii dor si nu mai stii tu. 

Cum sa mai fie 2 luni, cum sa nu mai treaca o zi de atata timp. Apoi te reintalnesti cu ei, zambetul mare il afisezi. Mergem sus, cu totii, frumos, si un pic mancam copios. Iar de sus de masa ce sa vezi, un pahar se arata plin cu un lichid portocaliu. Nu e suc, e demirege, si sufletu-mi converge, se inchide usor si acel gol.

Un colt de rai vazut din cer sa pierdut in ochii tai

Un soi anume de struguri dulci

 e pe buze,

Genele-ti lungi ,

 ale lumii fulgi,

 dureros  vant adie,

Oceanul tau de bucurii e prin alte stele,

Galaxii.

Hai sa imi impusti sufletul,

 corpul sa-mi zburde fericit.

Bat for lashes - pearls dream - skreams pour another glass of champers remix

p.s. concert alternosfera, 12 zeci 2012 [big smile]

dededra

Lumea zice: clujule te iubesc
dar de ce ar striga acest lucru în gura mare?

Pentru cei care îl iubesc toamna este limpede, e plin de studenti, de cafenele, de locuri cu multa bere, cu fete/baieti, tot felul de nebuni in afirmare, ratati, amintiri sub clar de luna in muchie de garaj, albinosi in stare sa inghita o luna intreaga...

pentru cei ca il iubesc si iarna, sunt niste oameni uimitori, sunt cei care aduc fatadele cladirilor din trecutul tenebros intrun viitor sclipitor, cei care aduc canalizarile prin tot orasul, apoi le duc la o statie de epurare, sunt cei care taie/planteaza/curata copacii, sau instaleaza cabluri pe stalpii si asa impodobiti ca de craciun

daca sunt oameni care il iubesc primavara probabil ca sunt niste artisti, niste boemi, cei care se pierd in parcurile orbitor de insorite, sau prin baruri pitite in gradini necunoscute, sunt cei care scot bicicletele primii din oras, sau se arunca in fantani arteziene sa forteze vara...

dar vara te prinde si te baga intrun teatru gol apoi te tot forteaza sa joci un rol care cu siguranta nu ti se potriveste

picture this :P

CHURCHES - The Mother We Share

p.s. hello cluj

picuri

descărcarea sufletului

porneşte încet, încă de la încărcarea lui, picur cu picur, până parca prinde greutate, exact ca o lâna de oaie imbibată...

şi e luni sau e marţi, sau e doar o zi de toamnă cu soare, sau o penultima zi acasă, pe meleagul unde ai aruncat prima piatră în cer şi apoi ai vazut cum pică meteoritic in pârâul de după râpă...

aşa am crezut ca mi se rupe in două, aşa am ieşit pe portiţa din spate, mi-am indopat urechile cu niste cauciuc negru vibrant, la hertzi maximi, şi am dus paşii spre pădure...

noroc mare, zilele trecute a plouat, deci pământul e moale, paşii îs uşori..

intrarea e maiestoasa, cu acei salcâmi deja vechi si maturi, rari se inalţă spre cer, dar lasă razele să treacă printre ei. mai sus insă, oamenii au tăiat/ciopărţit/distrus arborii vechi sub pretext că îs bătrâni şi trebuie înnoită pădurea...

acolo e sălbăticie.. vlăstarii duc o luptă cruntă pentru fotonii si energia lor, fiind foarte aproape unul de altul, un fir de soare nu trece de ei... e frumoasă această zbatere...

drumul dădea întro poieniţă, cel putin din amintirile mele, aşa ştiam. poieniţa era străjuita de o pădurice de brazi falnici si eleganţi. în urechi hertzii işi făceau de cap, dând intrun crescendo demenţial exact în momentul în care am ajuns in poieniţă.

mi-a pleznit inima - toţi brazii erau uscaţi

am trecut speriat pe lângă ei spre lacul copilăriei... secat, iar pe malul lui sute de metri de plop depozitat.
mi-am simţit viaţa semiapocaliptică, sau fără trecut, eu nu aici am copilărit, eu aveam lac si pădure cu brazi...

am oprit hertzii, am oprit vântul, aruncându-mă jos. cerul încă mai era albastru...

undeva curgeau picuri un izvor/pârâu/rouă de dupamasa, iar sufletul respira incet

Lucy Rose - Middle of the bed

p.s. stropii inca nu s-au oprit...

des binaré

unii au suspendat un presedinte, unii deturneaza marsuri unioniste apoi le interzic, altii plagiaza si nu ii crede nimeni

vara e gata, parca ar trebui sa ne racorim un pic si sa gandim logic si corect

apoi se apuca iar de alegeri parlamentare/prezidentiale/locale/automnale/loiale

picurii mult asteptati, picurii lipsa vara, vor aduce cu ei o tristete apasatoare, dar mult mai reala decat cea de anii trecuti, e vorba de saracie/seceta, iar frigul ne va da mult de cap

apoi unii saboteaza, altii se-mpaca si se pupa, ceilalti vor fura ca-n codru toate stampilele

picurii se vor tranforma in fulgi, fulgii in mos craciun, acesta in cadouri simbolice, simboluri necunoscute noua

bugetul se umfla si crapa, armata se umfla in piept si si-o ia peste nas, universitatile se lauda cu rezultate in cercetare si nici ei nu stiu ce au descoperit cand altii pantenteaza

canta: L'hiver est arrivé/ Je peux dormir tra-la-la, care inlocuieste binecunoscutul LER

but now, picture this

Marina & The Diamonds - Primadonna (RoughMath Refix)

p.s. Noël est proche/ tout le monde fait la fête tra-la-la...

lait mi'ap

rulezi cu 120 si motorul caraie ingrozitor exact ca si un cocos gata de bataie care isi ascute pintenii amenintator...

in casetofon e o piesa decolorata, iar autostrada e un drum de tara, bine ca e nepietruit...
intunericul din suflet sa revarsat peste margini si a umplut lumea, abia ai apucat sa dai drumul la lumini

daca mai ieri era soare cald si vara, acum ploua

stelele erau moarte mai de demult, acum nici luna nu mai exista, graviteaza undeva in jurul lui marte, e o planeta mai serioasa

dealurile curg unul in altul, dovezi sterse al unui pamant candva plin de viata, stampila trista a unui timp ingropat in sine...

iti aprinzi o tigara, tragi un fum si o arunci imediat - fumul te-a inecat. asta era ultima!

"cacat" si scuipi. "cacat" ai uitat ca esti in masina. "cacat - o sa ma izbesc in primul stalp"

 Zeds Dead & Omar LinX -You and I 

p.s. "cacat... pe-aici nici stalpi nu sunt!"

ig cel brav

ig se ridica de pe pat ca sa urmeze, un curs al ganduilor, necontrolat de mine...

eu ca un autor/povestitor zelos si pasionat, imi ideplinesc constiincios munca, fluturand puternic din maini si picioare in disperatul gest al meu de a-mi indeplini diversiunea astfel incat sa ii distrag atentia si sa il abat din cale. dupa cum stiti orice povestitor omniprezent/omnipotent/si desigur in vigoare absoluta are mai multe obligatiuni, eu mi le-am ales pe ale mele cu atentie: biciuirea puternica a personajelor peste fesele roz, palmuirea intentionata/neintentioanta, deasemenea le indrum ca sa poata sa se inscrie in diferite tipare mai mult sau mai putin complexe si alte ocupatiuni intamplatoare...

in neatentia lui, ig se impiedica de un picior de pat, desigur speriat de vantul bratelor mele.(nu ma poate vedea, e doar un personaj obisnuit). a cazut in haul mare de pe covorul mare national, decorat cu roz si alte culori caracteristice ale statului pitiponcilor/altor creaturi asemenea. desigur, a incercat cu disperare, sa isi asume un rol diferit de pitiponc/si nu cocalar(prea urat) cheltuindu-si banii pe cersetori/ bere ieftina si proasta din fire/ carti de duzina/de colectie/alte carti ce provoaca erectii intelectuale sau mult mai putin folositoare...

din firea lui ig nu isi permitea sa isi insuseasca cu desavarsire rolul de nepitiponc,  acest lucru l-ar fi dezonorat prea mult, astfel mai pastra o mica parte si pentru haine tipatoare - galbene/ argintii/ albastre/ dar in nici un caz blamatul verde intalnit si la diversi pomi. de asemenea se preocupa mult si cu promovarea culturii underground a muzicii de colt de camera, cea scrisa la marul electronic pe portretul luminos. in fata oglinzii de  obicei avea cel mai mare noroc/inspiratie/deosebit sarg/ puternic impact asupra lui si a semenului din oglinda.

reusise cumva sa iasa din prapastia covorului si atunci sa indreptat spre usa. neurmand calea indicata sublinimal/subliminal/sub divan/sub susan crestea un morcov ardelean/.... de mine, i-am aplicat puternic si rapid/aproape acid o pereche de palme dureroase de i s-au lovit maselile de jos de caninii de sus. surprins, a lesinat... decorul a fost schimbat rapid pentru o noua scena!

instructiuni- listen to music while reading
                  picture this

pink floyd - money

p.s.  la multi ani tuturor vorbitorilor de limba romana!!! e sarbatoare nationala :"limba noastra cea romana"
p.p.s cate mai multe p.s. pe viitor pentru Fideli
p.p.p.s muzica incearca a fi si ea ceva pe fundalul cuvintelor, imaginile sunt cele mai importante, savurati la un ceai/cafea/supa cu taitei/bere/pere/alte mere/ vin/pelin/poate venin/ dar nu chin

1-2/ iar alternativ

"hai zi ra.. hai zi numele meu"

unde esti, unde esti ra?

te caut tot timpul, te caut dar nicicum nu as putea sa te gasesc in aceasta lume ireala, palida/colorata/plina de greseli/fantastica ca o pictura de dali/intre curenti abrupti-verticali de cosmar...

in taiga nu esti, nu este nici cea mai inocenta caprioara sau vulpe, nici copacii nu par sa fie ei insisi, ci converg toti in acelasi punct, acela nefiind centrul pamantului, dupa cum ar fi normal, ci centrul universului/inimile frante...

in subteran, tot nu esti, nici printre radacinile vechi de secole, nici prin canalizatiile pline de tot ce vrei, de cele mai scarboase substante cunoscute omului, dar placute pentru sobolani...

"hai dido, deschide ochii..."

dar ii tin deschisi, nici nu ma uit la soare, nici nu bate vantul in fata cu furtuni/vijelii/crivat sau curenti marini! ii tin larg deschisi si te caut pretutindeni.. la naiba ra! m-am saturat de ghicitorile tale si vesnicile tresure hunt-urile. uite am sa ma pun pe aceasta movila si sa nu mai imi zica nimeni vreodata dido daca ma voi ridica de aici!

"dido te rog sa nu renunti niciodata, te rog..."

ce se intampla, dido se uita speriata in sus, cum e posibil, oare am innebunit? sunt sigura tocmai am simtit un sarut pe frunte... ra? ra ajuta-ma... a simtit cum isi pierde puterile, cum i se inchid ochii, cum sangele se ingoasa, soarele se lasa incet, toate stelele se vor stinge... unde is bratele tale, tine-ma strans ra, vreau sa dorm mult, vreau sa dorm insa doar in bratele tale...


"didoo...."

p.s. posibil in seria "nu am mai scris nimica"...