Zilele trecute umblam cu treabă prin
București. Eu nefiind chiar bucureștean am nevoie de navigație, așa, ca să știu
ce manevre am de făcut. Acum ca să fiu sincer cred că la cât de mare e Bucureștiul
și localnicii o mai folosesc câteodată, poate când ajung prin zone necunoscute.
Umblând eu așa prin oraș și nefiind întru totul atent la navigație am făcut un stânga
neinspirat. Imediat am fost notificat de către asistentul meu de circulație
rutieră. Am intrat rapid pe o străduța,
am întors și am revenit pe traseu. Mi s-au adăugat la călătorie doar două minute
suplimentare. Până la următorul semafor deja mă gândeam cum era circulația mea
prin capitala țării fără navigație asistată. Îmi amintesc că acum câțiva ani de
zile, cel mai probabil opt, telefoanele
astea inteligente erau mai rare și poate nu chiar așa inteligente. Știu că îmi
mai setam traseul și trebuia să îl memorez întrucâtva pentru a mă asigura că
nu apar erori pe parcurs. Să exemplific la o simplă ieșire din oraș spre vest, prin
intersecțiile binecuvântate cu trafic infernal telefonul meu își pierdea
semnalul GPS și intra cu brio într-o frenezie a reconfigurării. A trebuit să
fiu puternic să țin direcția ca să ies din oraș.
I.
Altădată, când aveam deja un
telefon mai performant mi-am uitat suportul de telefon. Ca soluție mi-am
rezemat telefonul jos la schimbător pe un loc de depozitare. Nu stătea prea fix și din
când în când trebuia să îl îndrept ca să văd ce zice. În unul din astfel de
momente am reușit să frânez la timp, aproape. Am atins doar puțin bara unui
alt autoturism oprit regulamentar la semafor. Notat – de circulat cu mașina folosind
navigație doar cu suport de telefon corespunzător. Lecția aceasta
m-a costat atunci vreo 200 de lei. Cam cât e un suport?
II.
O altă lecție ce am învățat-o, dar pe care probabil toată lumea o cam știe: e absolut necesar un încărcător de
mașină, dar din acela bun. Să mai prezint o situație. Circulam liniștit la
viteză de autostradă fiind pe drum lung. În astfel de situații îmi țin navigația
pornită pentru a fi la curent cu eventuale evenimente rutiere. Dacă mai sunt
ceva situații se întâmplă să mi se reconfigureze traseul. Și asta ca să nu trebuiască
să stau în coloane infinite. Dar surpriză, pe când intram și eu pe Valea Oltului,
mă anunță telefonul sec că “hai
că mai am 20% și mă descarc total”.
Cum așa, ce se întâmplă? Cum mai aflu și eu lucruri importante? Am pus
telefonul pe mod avion și m-am dus rachetă. Glumesc, nu m-am dus repede, pe
Valea Oltului nu ai cum. A fost o
duminică lungă de iarnă cu multă furtună de zăpadă și o grămadă de șoferi mai
mult sau mai puțin speriați decât mine. Nu că ar fi fost neapărat din cauza
telefonului dar am ajuns cu 4 ore mai târziu. Problema era că dacă pățeam ceva
nu puteam suna pe nimeni să anunț sau să cer ajutor. Eram pe cont propriu.
Primul lucru pe care l-am făcut când
am ajuns la destinație a fost să arunc vechiul încărcător. La reciclare, cum
altfel? Apoi a doua zi am făcut un pic de cercetare și am ales un alt încărcător de telefon. Prețurile sunt rezonabile, iar faptul că ai încărcare
rapidă chiar în mașina poate fi câteodată vital. Imaginați-vă următorul scenariu
– ai coborât din mașină, în timpul acesta e de vorbit la căști cu diverse persoane,
deci e nevoie de Bluetooth pornit. În același timp este necesar să fie făcute poze și
preluat informații. Și toate procesele acestea cât e ziua de lungă plus navigație
între punctele de interes. E clar că un încărcător bun în mașină devine indispensabil.
III.
Acum nu știu cum ești tu, dar
sigur mai sunt și alții ca mine. A treia situație. Mă plimb pe stradă cu toate în
mână, un pix, câteva hârtii, un măr, cheile de la mașină și telefonul personal. Dintr-odată simt un fel de premoniție că o să
pierd controlul și o să scap ceva din mână. Uite, în genul acesta de situații, dintre
toate, eu sigur telefonul o să îl dau de pământ. Și promit că o să fie și epic. Știind
că e posibil să îl scap mă voi agita să îl prind mai bine. E clar că o să reușesc.
Rezultatul e că îi dau una de zboară câțiva metri în față. Nu se poate? De două ori am pățit. De fiecare dată telefonul a decedat, în diferite feluri, dar
desigur cu ecranul defect. Posibil ca aceasta să fie cea de a treia lecție
Bun, ia o husă de telefon de care-ți place. Nu e musai să fie 360⁰, poate fi și tip portofel, tip nervură sau doar spate. Oricum ar fi e mai bine decât fără. Ia o husă omule, nu mai da cu piciorul în telefon atunci când încerci să îl prinzi înainte să ajungă jos!
Dacă în schimb ești super
ambidextru și atent permanent, eu te admir și te susțin.
Hai spor la spart ecrane!
_____________________________________
𝓐𝓻𝓽𝓲𝓬𝓸𝓵 𝓼𝓬𝓻𝓲𝓼 𝓹𝓮𝓷𝓽𝓻𝓾 𝓢𝓾𝓹𝓮𝓻𝓑𝓵𝓸𝓰
_____________________________________
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu