cozonac perfect cu Băneasa

 

Relația cu pâinea vine din străvechi vremuri. Pâinea ne-a ținut de multe ori în viață când nu mai era ceva pe lângă, poate doar o untură sau doar o ceapă. Dar acum relația cu pâinea este de du-te – vino, ori te îngrașă ori îți dă fibre hrănitoare și utile corpului. Cu aceste aspecte fiecare are responsabilitățile lui.

Adevărul e ca iubim pâinea și chiar mai mult decât atât, iubim cozonacii. Aceștia sunt o formă elevată a pâinii. Este un deliciu și în același timp o sărbătoare. Gustatul cât mai ales gătitul copturii în sine se înalță deasupra condiției umane.

În regulă, recunosc, în ultimul timp am început sa fiu un pic mai interesat de ce se poate face prin bucătărie. Am purces prin a găti ceva mâncăruri. Apoi am făcut niscaiva pâini. Acum sunt în proces de creare a maielei personale. Încă nu sunt la nivelul de maturitate cu ea dar nu mai am mult.

Acum am zis să mă elevez puțin așa că am pus de un cozonac. Nu am mai făcut, așa că dacă vedeți ceva greșeli tratați-le cu indulgență. La fel, dacă îmi iese bine sigur e norocul începătorului.

Am început prin a căuta rețete. Am studiat pe internet și sunt o multitudine de rețete noi și vechi, bune și extraordinare. Am ales una grea, demnă de un începător și era cât pe ce sa mă apuc sâmbătă pe înserat. Când am constatat că durează 12 ore am zis că las pe dimineață.

Duminică la 9, după ce m-am trezit am și fugit în bucătărie să scot ingredientele din frigider. Le-am pus pe masă să urce la temperatura camerei care era de 21 ℃. Apoi am pus pâinea corespunzătoare la copt și am început să mă pun și eu în ordine cu rutina matinală de igienă.

Revenit în bucătărie am început să cântăresc ingredientele și să le pun in boluri. Te rog frumos, dacă vrei să te apuci de așa ceva să-ți iei un cântar fără touch, sau dacă e cu, măcar să fie unul bun. Al meu când apăs tare îmi ia greutatea apăsării, și în loc să arate zero îmi arată minus ceva. Destul de frustrant.

Am cântărit în prima faza așa:

•           650 g faină pentru cozonac Băneasa
•           100 g lapte călduț
•           120 g zahăr
•           7 g drojdie uscată
•           60 g iaurt
•           40 g miere
•           2 ouă întregi plus 2 gălbenușuri
•           20 g de rom
•           150 g unt

           cântărire ingrediente 

Apoi cu frică și speranță am încălzit laptele. Nu am mai încălzit niciodată 100 g de lapte la aragaz și când am verificat era deja aproape fierbinte. L -am lăsat să se mai răcorească să fie la temperatura corpului, iar apoi am pus peste cele 7 g de drojdie și o lingură de zahăr din cele 120 deja cântărite. Am mai pus 100 g de făină din cea cântărita și am amestecat doar puțin. Cât i-am ras la o portocala siciliană coaja, drojdia a avut timp să se activeze. Tot în acest timp am pus 200 g de stafide la hidratat în sucul portocalei menționate și a shot-ului de rom mai sus cântărit. Cu această ocazie am constat că sticla de rom era pe post de atomoterapie – dopul de plută nu păstrează romul. Așa s-a evaporat jumătate de sticlă. Bun, mai departe. Am amestecat bine maiaua formată mai sus și am pus peste o folie de plastic ca să se poată desfășura în voie iar eu să documentez episodul. Time stamp 10:21

          preparare maia

Am scos maiaua după jumătate de oră de la dospit și am pus-o peste faină. Am mai pus restul de zahăr, iaurtul, mierea și amestecul de gălbenușuri. Am frământat până am obosit bine de tot. Între timp s-a trezit și prietena mea care sâmbăta și duminica doarme cu o oră în plus. A sărit rapid în barca mea și a început sa frământe delicat. În acest timp s-a constatat evoluția tehnologica din bucătărie care înseamnă roboți de bucătărie și cum, în lipsa acestora, cel mai probabil că o să apară ceva dureri de mâini și spate. Bun, notat.

După o jumătate de ora de frământat, 5 minute pauză, încă jumătate de oră de frământat, încă 10 minute de pauză, am încorporat untul în încă 50 minute iar masa de lucru a fost împinsă prin toată casa. Cât iubita mea a insistat să simtă aluatul frământându-l la fel de delicat eu am pregătit nuca:

•            200 g nucă, din care am ales câteva jumătăți pentru decorare
•            60 g de zahăr
•            120 g lapte
•            1 plic zahăr vanilat
•            10 g de cacao

Am mărunțit nuca și am amestecat-o într-un castron cu cacao. Operațiune realizată pe uscat. Am pus laptele într-o cratiță, zahărul și vanilia și am plasat-o pe aragaz fără frică. La temperatura de fierbere am turnat compoziția peste nucă. Deja mirosea a sărbătoare.

             preparare umplutură

Coca a fost băgată în cuptor doar cu becul aprins și lăsată la dospit o oră. Time stamp 12:30.

Cât stai și aștepți o oră poți să mănânci ceva. Poți bea o cafea. Poți contempla iarna care e gata după deal. Poți medita la timpul consumat până acuma în realizarea unui aluat deosebit de cozonac. Și desigur poți documenta tot procesul.

După ce s-a scurs timpul am scos aluatul, l-am împăturit de două ori pe două direcții perpendiculare și l-am pus înapoi la cuptor sub căldura becului. În mod surprinzător coca era călduță, finuță și plăcută la atingere. Am mai pus o ora la temporizator. Time stamp 13:30.

Tot timpul acesta te poți pregăti sufletește. Faci curat prin bucătărie, trebuie să fie totul strălucitor. Poți da drumul la mașina de rufe, la cea de vase, la cea de aspirat. Poți compune o poezie:

Cât e făina de albă

Cât e mirodenia de amară

Cât e drojdia de bună

Fără tine viața e brună

 

Sau

Strălucesc încă stelele

Se întăresc podelele

Se înmulțește drojdia

Îndulcește-mi amintirea

 

Știu, talentul meu la poezie poate fi depășit doar de cel la întors cozonaci. Bun, să mai verificam ce e în cuptor. Presimt că vine timpul umpluturii.

După ce s-a consumat ora de dospit iubita mea pus o lingură de ulei pe masă. Eu am cântărit coca rezultând 1220 de grame. A pus coca pe masă, a presat-o bine să iasă bulele de la dospire. Apoi a rulat-o rezultând o bagheta mai mare. Aluatul acum are viața lui și la fiecare acțiune de genul va necesita 15 minute de odihnă, exact ca în facultate.  Am lungit și răsucit franzela până a ajuns un șarpe de 75 cm și am mai lăsat-o 15 minute. Apoi le-am porționat în câte 305 g fiecare si am modelat 4 bile, care desigur, au nevoie de sfertul academic.

           modelare cozonac

Bilele au fost întinse și făcute mici suluri, care după ce s-au odihnit puțin au fost făcute pânză peste care am pus umplutura. După ce-a fost umplută fiecare pânză, le-am răsucit una după alta și le-am aranjat în cele 2 tăvi, una lungă și una rotundă. Le-am pus înapoi în cuptor la dospit la temperatura becului. Vor sta minim o ora jumătate acolo trebuind să umple frumos formele. Time stamp 16:00.

După trei ore le am dat cu puțin gălbenuș de ou bătut cu lapte și i-am decorat.

                     decorare cozonaci

Cuptorul e setat pe 250 ℃  cu recirculare dar când am pus cozonacii am setat temperatura 170 ℃.

După o jumătate de oră i-am întors in cuptor. Time stamp 20:00.

                proaspăt scoși de la cuptor

Acum la încă o zi de la mare isprava pot spune că acești cozonaci sunt totuși foarte buni. Pentru mine puțin cam dulci, stafidele având o dulceață puțin exagerată. Dar toate ingredientele, și mai ales faina de cozonac au performat incredibil de bine. Nu sunt convins că merită tot efortul dar pot înțelege unele costuri.

și cum chiar nu mai e mult, spor la cozonăcit.

_____________________________________

𝓐𝓻𝓽𝓲𝓬𝓸𝓵 𝓼𝓬𝓻𝓲𝓼 𝓹𝓮𝓷𝓽𝓻𝓾 𝓢𝓾𝓹𝓮𝓻𝓑𝓵𝓸𝓰

____________________________________