într-una din aceste incursiuni ale clujului am fost la o frizerie.
să știți că nu m-am tuns, atât că cineva trebuia să o facă, fiindu-i însoțitor. deși eram intr-o curte interioară și acolo ajungea soarele. acesta ardea îngrozitor și din această cauză am intrat în spațiul adiacent frizeriei care era o croitorie.
înăuntru era răcoare și plăcut, iar doamna care lucra acolo m-a vazut imediat.
am mers direct la ea zicându-i că nu am nici o treabă cu hainele, ci în schimb imi place locul și că vreau să stau acolo un pic. frumoasă declarație am găsit să fac și eu, un mare curtenitor.
m-a invitat prompt să stau pe un fotoliu supradimensionat, poate că mă astepta, și și-a continuat treaba fără a se arăta disturbată.
m-au frapat hainele pe care le făcea ea acolo pentru vânzare, nu ajustările, îngustările si alte treburi total plicticoase (și cine nu e uimit de chestiile plicticoase?).
erau hainele pe care trebuie să ai curaj ca să le porți, "dar trebuie să le și știi purta" îmi zicea doamna, iar eu mă gândeam la un bal mascat italian.
nu era vorba de curaj sau de pretenții, ci de o oarecare demnitate și eleganță.
asta am văzut acolo și i-am multumit doamnei.
iar cât timp eram acolo - pictured this:
Pink Martini - Una notte a napoli
p.s.: publicat inițial în 03.05.2012/ editat după o pandemie, în timp de război, in 18.04.2022 (după prima înălțare a domnului).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu