coacem la foc incet o mică lume
se poate pârpțli pe toate părțile cu atenție cinică
totul e să nu se facă mari exagerări
totul e să nu se facă sangerări
când pare totul pe jumătate pregătit
poți condimenta cu alte mici răutăți
recomandăm sare și piper și multe înjunghieri
mai recomandăm loviri repetate și zgârieri
invocam forțe divine dacă e cazul
vrem să ne simțim bine dacă tot muncim
la final să ne amintim cu plăcere
trebuie să facem si o poză cu mica lume
Realmente ne aflăm la răscruce de drumuri, la marele salt al istoriei, ne aflăm în momentul de impact sau ce doriți să ziceți voi, oricum adevărul e singur - de acum toate vor fi altfel. Purcedem cu mic și mare, și cu cei care vor veni, pentru că pe ei îi va afecta cel mai mult, spre viitorul cel mai așteptat de când e lumea și anume călătoria instantanee. În fața noastră se află însăși chintesența viitorului umanității. De acum nu mai suntem doar niște vectori, putem fi niște picături aproape cuantice. Istoria se va împărți în două în funcție de acest moment. Vă propun însă tuturor o săptămână de meditație în fața acestui fapt.
Timpul e următoare noastră frontiera pentru că cerul nu mai e. Împotriva timpului nu putem însă arunca nimic. E prea abstract ca să ni-l putem supune prin metode fizice. A îndoi timpul după metafizica fiecăruia ar însemna îndoirea unei foi pentru a ajunge la lună. Ar fi un lucru atât de dificil ca s-ar putea ca luna să nu mai fie acolo pentru a o ajunge. Dar oxigenul ne-ar lipsi și el ( și mă abat de la discurs din nou). Unitatea ne-ar lipsi și ea. O pădure nu suntem în stare să protejăm.
Dar despre această săptămână ce va fi trecut să vorbim. Ne va aduce pe toți mai aproape de noi înșine. Posibilitatea călătoriei instantanee nu ne va aduce mai aproape unul de altul. Lumea o va folosi pentru a fugi, pentru a se ascunde, iar s(t)atele și-ar pierde controlul asupra teritoriului. Nu. Teleportarea nu e pentru noi, teleportarea e pentru spațiul cosmic. Trebuie să ieșim din spațiul ludic terestru și să ne îndreptăm spre alte nuclee solide. Nu ne mai putem juca de-a oamenii și de-a viața. Știm deja că dacă rămânem aici încă un secol nu vom mai avea loc să ne ardem morții, iar acesta este un fapt. Dispersarea vă rog.
Amintiți-vă de mare, de munți, de cascada voastră preferată. Amintiți-vă de pomul din fundul grădinii, luați și niște semințe cu voi. Amintiți-vă de tornada de insecte si cirezile de cornute, vedeți dacă puteți teleporta paracopitate. Dar peste toate astea nu uitați oamenii vor trebui sa evolueze în continuare așa că nu va veți mai putea întoarce aici. Va fi nevoie să vă adaptați și să creșteți noi gene esențiale și fascinante. Cred că ne vom mai întâlni dacă nu suntem la ultima activare a teleportării prin minunații noștri urmași. Pentru că nu are rost sa fim naivi să credem că vom folosi teleportarea ca un instrument de propagare a păcii. Nici pacea nu o putem supune folosului nostru. Vă vorbesc eu ce nu am microfon sau portavoce. Vă vorbește, eu, cel care nu ar vrea să se trezească.
Nu se mai poate călca pe aceleaşi urme
e din nou nevoie de ceva nou şi revoltător
nu e firesc sa curgă la fel negrul
decît într-un pahar al artei noi şi întunecate
la-la-lasăm deoparte sclipiciul
să lăsăm deoparte bunăstarea
se lovesc din nou naţiunile
se distrug iar civilizaţi(ile albastre)
ne-om scălda-n sange şi urine
în pământ fierbinte-n plămân,
iar dedesubt de tot dinnou
o să ne ajungă il zeu (Dcnu)
nu e deloc o nouătate faptul că clujul se sufocă în propria sudoare a aglomerării. Dacă mergi la teatru în vară curg de pe tine litri de lichide de la căldura acoperișului bombat și ars de soarele amiezii. Dacă te gândești să mergi în unicul parc al orașului te vei prinde între pânzele hamacelor întinse de spider-men-ii împătimiți. Urci cetățuia și sigur vei apărea în cel puțin o poza sau selfie cu panorama town-ului pe cale să devină city with subway. Cobori în tenebre și berea cu prețuri de ClujCapitala îți ușurează ușor cardurile sau cașul multibacnotă. Amuzanta bere proastă. Ai mers la sala polivalentă? Ai avut loc?
Ieri a plouat la Rainy Castle, ca aproape în fiecare zi din fiecare ediție a festivalului încărcat de electrostatică. Dar, fie cât de rea vremea, lumea se tot înghesuie.
bye bye NY, hello CJ.
nightstalker - children of the sun
p.s. doar pe munte mai scapi de nebuni, dar acolo ești mult mai aproape de soare.
de vreun an nu mă lasă în pace o imagine. e pământul, care e uriaș și e acoperit de această atmosferă percepută în imaginea respectivă mult mai mult ca un lichid. mă văd înotând cu greu față de alte inteligențe marine. dar pământul văzut de la o distanță mai mare are un strat subțire din acest fluid. poate fi comparată cu o nucă. de ce? daca mă gândesc la asta, noaptea pe malul unei ape, am impresia că sunt mult mai aproape de zona pe unde umblă sateliții decât de cealaltă parte a pamântului sau că la nivel planetar oamenii îs mai aproape de primele descoperiri in materie de unelte cioplite decât de călătorii interstelare. nu vom fi o plagă cu adevărat decât când vom fi cucerit și transformat Marte cel puțin.
lăsînd de-o parte fanteziile. ce putem face ca să ne deosebim de celelalte specii inteligente, necunoscutele. ne putem pune problema de ce am vrea să ne deosebim de ele. de ce nu am vrea să nu ieșim în evidență și să ne vedem de traiul nostru liniștit pe vreo planetă rustică, poate chiar asta. ne aflăm în plină era cu ceva probabilități de dezvoltare a unor ambiții colonizatoare de spatiu. mici copii care ar vrea sa exploreze, cu sângele încă neumblat prin lavă de neutronică și oase neîntinse în găuri negre.
de-am fi inteligențe trecute prin filtre de dezvoltare spre impulsuri electrice cu experiență prin trecerile aleatorii ale universurilor multistrat ne-am afla în altă stare de spirit, probabil (ca-n reclamă).
acum încă cu picioarele în pământ, facem și noi ceva în legătura cu nemurirea noastră?
offline e mai greu câteodată. dai cu pixul și nu înțelegi apoi ce ai scris
online e și mai greu uneori. dai cu tasta și e plin de greșeli
deloc însă este inacceptabil - se strâng, se amestecă și se pierd toate de nu mai rămâne nimic
unde am rămas?
unele cifre cer aniversări și recapitulări. zici că treci prin viață și trebuie să ai rezultate, trebuie să lupți pentru ele. ceilalți se complac și-și desfac liniștiti o bere. astăzi am fost și mi-am luat apa minerală. vara e neortodoxă fără bule.
ce am avut până acum?
primavară în doi peri degerați. când părea că se mai încălzește mai scădea temperatura cu 5-8 grade și ploua o săptămănă. asa din martie pănă în iunie. nemții ăi mai fericiți i-a trasnit de au trebuit sa opreasca rock am ring. minunat, nu?
desigur a fost florența care e minunată, nu te poți opri din călcat piatra veche de cînd lumea. a fost și cabana ascunsă în pădure si ploaie. sau calatorii prin pe la brasov sibiu buca-rest. mare țară, păcat de autostrăzi si politici lipsă.
despre politica. iar neam ars. daca nu ne știm alege suntem noi alesi de proști. tot așa și ne ajungem iar în cine știe ce groapă comună și carne de tun. curaj tuturor!
dacă e să mai lăsăm dramatismul tot e bine. ne ascundem de soare printre betoane și ascultăm ce nu se aude la radio. thc
tot timpul, mereu. când scrii despre "seri lungi și apăsătoare" și "sfârcuri dezvelite cu delicatețe și căldură" sau când "sângele se prelingea de pe antebrațul lung spre cele cinci degete, iar de acolo își continua drumul sub forma de picuri înroșind oja și gresia de culoarea nudului", totul e doar despre tine
dar nu văd prostii
le simți atunci? le invoci, le chemi ca pe un secret energetic?
teoria ta despre viata e demodată
mai lasă-mă cu puritanismul tau, te știu eu mai bine
poate că știi tu, dar poate te las să monologhezi imediat
să întoxicăm un pic media!
cine vrea acum o Europă unită?
practic nimeni. cel puțin sua sau rusia, sau mai ales china, nu. Europa unită stârnește probleme până și indiei. o uniune europeană greoaie da, lentă și dezorientată în schimb da, e pe placul tuturor. rusia nu e la pământ așa cum s-ar vehicula, așa cum și-ar dori mulți. ei, rușii, sunt mai răbdători și suportă sacrificiile la un alt nivel. deși o catastrofă umanitară nu ar fi de dorit parcă încolo ar ghida unii evenimentele.
china ar dori să poată vinde cât vrea în europa, ar vrea deasemenea să poată fura câtă tehnologie vrea. o europa unită instituțional și cu adevărat operativă ar stingheri-o în mare parte. deși s-ar zice că nu mai suntem in anii '90, nu e problemă, china luptă în continuare. să nu uităm că ei sunt cei care mimează cel mai bine comunismul în continuare. dar când va cadea china, căci se va întâmpla și asta, ce ne facem?
statele unite sunt cei care au gândit uniunea europeana. nu e nevoie sa ne facem iluzii în privința aceasta. au pus cap lângă cap si eu zis că fac sue împotriva urss. practic ei au învins, dar poate nu e gata războiul. până la ultima picătura de sânge se pare că va fi lupta. de ce ar lupta sua contra sue? pentru resurse ca întodeauna. o uniune europeană slabă e ușor manipulabilă. păcat că avem disponibilă doar o singură planeta astfel ar fi loc pentru fiecare să-și facă câte o țară.
ce am cu india? nu știu exact ce au ei cu sue dar fiind așa mulți și fiind constant în creștere sigur coc și ei ceva. rămâne de vazut ce. poate de orient e vorba. ar vrea oare bolywood-ul să se mute la islamabad, asta cel mai probabil, poate chiar și până la kabul.
iar noi aici ne luptăm cu monștii nostri dodoni si alte prostii ce fac revoluții și vând țara pe bucăți la ruși.
ne rămâne uniunea europeana, puțin loc pentru câti vor să vină aici să-și facă țara lor.
raportați
din două în două secunde mi se oprește inima
repetați
mi se frânge cel mai mare mușchi al inimii când trebuie să pompeze fierbintele roșu revoluționar
rectificați
mi se cer tot mai multe fără să mi se ofere satisfacții. latura mea revoluționara tinde să nu existe
reluați
din două în două secole mi se fură țara
...
și mi se ciopărțesc visele
și-mi erodează elanul
e mai scurt
mai slab...
dar renaște mereu
condamnat ca un pheonix
speranță neregulată
te-ai tot dat rotund cum că una, cum că alta
eu maxim mă dau mare.. nu știu cum poți să mai vorbești despre formă
e o problemă unde fondul e important acum
tot timpul banii
și timpul, da
cum ziceai tu cu planeta aia
asta e concluzia ta nerodule, eu vorbeam de rotund, mediu sferic și acid ce ești tu
credeam că mi te imaginai mare domnitor la Suceava, cetate de scaun, apărător de drept al creștinilor
confuziile aste sunt tot timpul tot mai adânci, de ar mai înțelege cineva ceva. oricum e o dualitate temporară
ca și timpul
de dimineață și sărbătoare mare
însorit și mare
în mare și cald și soare, descrăcit și moale, sau tare?
depinde ce dorești. important e că e plin de sare
și pești
chiar delfini
să fim de acord?
union
p.s. doi doi
ascultă noaptea fraiere
mda, n-a durat prea mult liniștea
inevitabil, noi doi
poate odată
ca niciodată
și le vom povesti la nepoți
dar de mâine ne apucăm?
fără glumă
un om bolnav a zis că pacea e moartea națiunii. mulți oameni l-ar considera cel puțin nebun pe omul respectiv și ar avea cel Putin dreptate. dar cu toate astea pacea e o stare fragilă și aproape inexistentă pe terra. pe lună altă poveste!
dacă există un loc în care să te simți bine în pielea ta - te consideri fericit. ferice ție. aceste locuri sunt rare, tot mai puține spații au agățate piei pe cuiere roșii. cineva îți va face observație.
totuși ne mai mirăm câteodată de unele lucruri, Victorii mai mici ca lacul sau cascada dar plăcute la atingere. ei, aceste efemere plăceri ar trebui repetate cât mai des. a se citi anul viitor ne luăm iar țara înapoi. ceva se mișcă să vedem ce.
lucrurile impresionabile se întâmplă peste tot în mod permanent. problema pare sa fie unsă cu acel permanent. niciodată nu e unde vrei tu. zâmbește!
două rânduri mai târziu se trezi prinsă încă în vârtejul unui curent oceanic. se gândi alegoric la un cuib de stridii și chitoti. înot deasupra unui cuib de stridii.
la naiba cu toate fricile astea. se ridică și porni în pas leneș de somnoroasă spre baia albastră. de albastru nu îi era deloc frică.
se uită-n oglindă. era aceeași fată. aceeași față nimic diferit. nu mai avea încotro se pare. cu asta va trebui să iasă în lume și să lucreze.
mai am o singură vrere
nu, nu ai, aici nu e epigonii
aici e doar ce vreau eu, nu vezi ce negru e în jur?
normal. e noapte
mereu
e vorba despre perspectivă non-dedublatule if i've spoken english i've said that you just mumbling there
nu, nu vorbești engleză, nu e nici englezia aici
nu mai vreau să îmi zici negații
tu m-ai adus aici
dar nu am vrut, adică am vrut, dar mai degrabă o consecință, nu, nu
regret să te anunț chiar, dacă crezi că o fi vreo latrină pe aici, nu e. fii respectuos
vreau să cânt 'sunt doar un deal/ și-mi zic în minte/ dacă mi-ești cuminte/ o să fiu si neaaaam'
nici măcar nu rimezi tot
e mai mult decât ma așteptam, mai mult decât trei linii mioape
sigur patru linii îs mai bune
alunec iar...
patru rânduri mai târziu totul s-a transformat într-o armată de pioni interstelari. hoarda celor mai tineri în căutarea celor mai vechi. dramatismul totuși nu are nicio legătura cu realitatea. cele mai multe dialoguri se termină in cele mai potrivite feluri. păcat
1.
poartă pe buze curajul lor
și în inimi tot ce e mai scump,
o lacrimă-n surâs de dor
și corpul lor doar scrum
2.
mergi pe drum și tot ce ai
porți pe tine și e destul
poți fluiera liniștit din nai
îți îndoaie ușor sufletul
3.
carte-n cap carte-n ochi
înainte că-i lumină
zâmbește moțul într-un colț
noii oameni din țărână
mâine începe revoluția.
la ora la asta încă e liniște și probabil că cea mai multă lume nici nu banuiește ce se va întâmpla
dar avem idiciile
sunt la vedere și sunt de mult timp
încă de pe vremea apărării "sănătății de stat"
sau chiar de pe vreme "roșia montană"
de pe vremea "mickey mouse"
lumea vrea un trai mai bun, lumea vrea și respect. nu ne mai place sa fim luați de proști, nu ne-a plăcut niciodată dar acum ne revoltăm. pentru că au rezultate protestele. pentru că fiecare generație e datoare cu o revoluție.
mâine chiar dacă ieșim să ne uităm la un cer fără fum și artificii sper să fie un cer senin.
vreau ca toți să își aducă un tricolor, să-ți aducă o lumânare, să-si aducă versurile din "Desteaptă-te române" si sa ne unim acolo din nou. pentru că altfel vor ieși alții și ne vor lua viitorul.
vor ieși și vor face scandal.
vor sparge geamuri si vor lovi copii
vor semăna frică si ură
sunt cei ce nici nu pot cânta și vor striga lozinci despre moartea statului
4.
scoți o pană din arteră
și cât mai ai încă timp
storci cuvinte-n călimară
scurgi și rostul lor din nimb
Cămilele
sunt o specie de animale foarte demnă. Legenda spune că nimic nu le poate supăra cu adevărat. Chiar și atunci când se simt jignite după ore întregi de chin, vor răspunde
violent doar printr-un super scuipat. Violența lor e demnă prin pacifism. Umblă prin deșert sub povara blănii groase împotriva căldurilor, sub povara bagajelor altor specii purtându-și singure tot necesarul de hrană si APĂ. Îndură totul ca
un fapt obișnuit al vieții. Dar n-o să găsești vreun cult al lor. Mai mult poți observa
că aceastea sunt folosite adeseori ca unitate de plată pentru anumite bunuri/
servicii. Deseori sunt lăsate să îndure mai mult decât sunt ele capabile să suporte și chiar supuse chinurilor prin înfometare și însetare.
Ceea ce ne așteptăm acum de la noul guvern e tocmai această atitudine. Chiar dacă poate nici cămilele nu sunt așa cum scrie în paragraful precedent nici nu contează prea mult. Ne dorim doar niște oameni total dezinteresați de bunăstarea lor și să-și aloce tot timpul și restul resurselor pe care le dețin ca să treacă "cât mai grabnic la propășirea neamului". Și de ce nu ar face-o? Ar fi nevoie în sfârșit de astfel de oameni pentru că indignații nu mai au răbdare.
Nu am vrut sa zic nimic despre tot ce s-a întâmplat în ultimile zile, tragediile câte s-au întâmplat în România zilelor noastre.
Am tținut o pagină nouă tot timpul deschisă că să țin minte și să mă pot abține. Consider că la câte revolte, și păreri, și rahaturi s-au scurs pe această temă ar fi cel puțin inutil să mai zic și eu ceva, mai ales că nici nu am ceva tocmai deosebit de zis.
Cu toate astea mă tot frământă tema...
Cum e posibil, cum zicea și nemuritorul nostru președinte, ca în anul după Hristos 2015, în București să se poată întâmpla așa ceva? Cum e posibil ca nimeni să nu își poata asuma tragedia? Cum e posibil ca oamenii încă să moară la atâta timp după? Ce vom face la o calamitate mai gravă? Chemăm buldozerele și americanii să facă o țară nouă?
Trei demisii au fost cel puțin necesare, e timpul ca justiția să își facă treaba acum ca trecerea de la cele mai înalte poziții spre cele mai joase și neonorabile să se petreacă în mod logic pentru a acoperi umilințele zilnice la care a fost supusă o parte a țării.
Acest pas e necesar doar pentru a putea trece mai departe. Știm cu toții că schimbările nu se fac peste noapte sau timp de o săptămână. Dar știind că faptele pot fi condamnate și responsabilitățile pot fi împărțite deja se poate vorbi despre un început. Nu cred că e nevoie de meritocrație sau tehnocrație sau cine știe ce cuvânt care sa ămbrace sistemul sub o altă haină. E nevoie doar ca cei aleși să nu fie lăsați să fie îmbătați de putere si lingușeli transpartinice. Mă gândeam la un moment dat că dacă ponta își lua un consilier care să îi zică zilnic ce greșeli face în 3 luni am fi avut un premier strălucit. Bine poate nu chiar strălucit dar unul suportabil era posibil. Recunosc insă că el a caștigat oricum pariul făcut de mine cu imaginea lui de peste tot. A stat cu cel puțin 2 ani mai mult la Palatul Victoria decât mă asteptam.
Dacă unii se așteaptă ca să apară soluții prin aceste articole postate peste tot de tot felul de oameni mă îndoiesc că e nesar sa aiba astfel de gânduri. Soluțiile se afla totuși în altă parte la oamenii care au făcut școli pentru asta, la școli făcute pe bune mă refer.
Fiecare literă scrisă, fiecare caracter tastat, fiecare spațiu lăsat între e o continuă luptă
O fesă săltăreaţă te poate invita la dans
Un zâmbet se poate ascunde după o privire tristă, un gest simplu îţi dă tăria să continui
Trei zile fără mâncare
O lună fără un cuvânt scris
Ani de zile fără suflet
Exorcizarea sufletului în doi paşi
Exorcizezi
Te recuperezi
Apoi totul arde de la sine
Dacă poți mai zi ceva
despre bucurii şi furii
concerte de idei şi aventuri
călătorii prin spații
treceri de culori
aburi şi lentile
Sub toate se afla aceleași lucruri mereu, mereu se repetă sub forma unor generalizări nasoale inventate doar pentru a ne putea scuza impotența.
În cele mai adânci și ascunse locuri coturile folosite sunt uneori motive de bucurie pentru durerea dulce care o pot provoca în clipe de singurătate, mici ființe ce se simt sociale și pline de pasiune.
Peste toate se pot ridica aburi de alcool, thc, prafuri inrespirabile sau cenuși zburatoare, smoală răsturnată peste sărmani cu idei greșite și afuriți în convingeri
cum unele idei adună mai mulți adepți decât altele acestea pot răzbate și când nu au logică, un alt concept care ne scuză impotența.
Deci ne ridicăm cu toții și luptăm împotriva sărăciei și tot ce primim în schimb nu e decât mai multă mizerie.
În fiecare seară mi se zbate o venă nespartă și pe care îmi vine să o scot afară ca ultima parte a corpului care îmi amintește de o umbră a mea care umbla odată pe pământ cu capul în nori.
Sub piele îmi umblă piersicile și prunele umplute cu viermi belicoși convinși că viața nu e ultima redută
the crow and the butterfly - shinedown [pull remix]
