la-nviere

serios dacă mai înțeleg ceva
nici eu. e prea târziu
târziu ești tu. hai în pădure
lasă-mă cu submunții tăi, nu mă ajuți cu nimic
te desfășori iar peste tot și tot nu te vede nimeni
o fac cu grijă, mă topesc ceață în zori și adorm rouă pe mac
aseară mai era un pic si te plezneam
ac mă făceam și te coseam de perete, ți-ar fi plăcut?
sunt unul și același și mai tot timpul mai mulți
ești ceea ce bei, ceea ce crezi, ceea ce te înconjoară
rugăciunea viitorului cum va fi?
am un viitor incert pe mai multe direcții, păstrează-mi puterea de calcul suficient de mică să nu-l aflu
de azi in doua zile
zi-absurd mileniu

muse - dead inside

p.s. să vorbim iar despre oameni

       să ne-mprietenim cu ei

       sunt ceea ce suntem si noi

       punti absurde intre idei

roreala redprindra

Ca un mare loc cu soare
inima mereu-mi tresare
si aduce-ți la picioare
dragostea mea mare

vreau să mă întorc ca un om care se vrea stăpân pe situație, ceea ce mereu s-a vrut parte a comportamentului meu de om matur. domnișoara zâmbește strengărește de la o distanță de un metru de mine. e distanța la care doi oameni se pot atinge doar dacă doresc ambii. fără să aibă vreo noimă mi se afișează zâmbetul demult uitat de casanova.

Cele douăzeci și trei de mărgele
ce mi le dăruiești la ocazii cu mare plăcere
le-am aruncat în mare, să se spele
de rușinea pricinuită-n durere

sunt singur când chiar mă întorc și zâmbetul meu cuceritor se sparge neputincios de asfalt. dramatic. moment în care dacă nu m-aș fi lăsat de fumat sigur aș fi scos o țigară din pachetul ce l-aș fi luat din buzunar și mi-aș fi aprins-o în mod obișnuit păstrând aparențele pentru singurele ființe vii care mai existau, aceștia fiind secularii copaci ce se întindeau în întunericul nopții. conștient cam cât de penibil sunt îmi iau și situația ce mi-am creat-o în cap în care singur cu tot cu picioare m-am băgat și o sparg și pe ea de asfalt.

asCultă firicel de praf
sunt și eu un epigraf
scurt și nefru epitaf
pe urme-ortograf

intru-n pădure și mă prefac că nu am oprit niciodată, că ledul albastru nu se transforma încet într-un felinar pe măsură ce mă afund tot mai mult, far nebun în liniștea grea a unui motor ce iar gonește. crude simțiri ale unui om părăsit din nou de putere. un om care nu știe dacă poate suporta toată presiunea situației în sine care îl puse pe drumuri fără rost. Hai emergescule, ce mai gândești?

pct ths

    forest of shadows - november dream


p.s. +40.44

rubrica nemuritoare

Atunci când crezi că totul moare,
că totul pare să se scufunde iar,
că acum e chiar ultima oară,
rescrie-te
si-adună-te mărgăritar!
Nu mai te ruga de lumină
nu o mai întrista,
nopțile îs așa cum pot și ele,
te rabdă în insomnii-petale,
rescrie-te
ca cel de-i mohican...
Știi că tot mai adânc te duci,
mai adânc e cald
și te-neci în lacrimi și sudoare
nu e decât natural,
și rece
ca adevărul de la mal.

Recită la radio doamna de la rra. Drumul nu pare să ducă undeva, iar acest aspect se reflectă și prin ledul albastru al singurului post de radio pe care îl prinzi în mașină. Nu gonești prea tare și nu pentru că ți-ar fi frică să nu te surprindă vreo curbă, e simplul fapt că nu te grabești nicăieri și astfel guști fiecare mișcare de volan, schimbător, sau pedale ca și cum demult aparțin corpului tău.

De câte ori ți-am zis,
noi, noi avem acel abis
care ne leagă chiar jos de tot
cu sângele de be-he-he-he-mot...

Cântă cu voce adormită ledul albastru din dreapta volanului. În depărtare, având o porțiune de drum mai dreaptă, vezi pădurea ce se ridică ca un zid negru. Apeși pe accelerație ca un scelerat urmărit. Te și uiți-n retrovizoare, dar e întuneric acolo. Te apropii cu turații maxime de intrarea monumentală a pădurii. 

aaaaaaaaah!

te sperie ledul sclipitor exact când parcurgi trecerea. Te sperie atât de tare încât imediat apeși frâna și realizând că nu oprești imediat o tragi și pe cea de mână. Începi o mișcare de rotație trigonometrică și maiestoasă care se oprește după primele o sută optzeci de grade parcurse. Deschizi ușa și ieși.

Toate aceste schimbări din politica romînească nu pot decât să facă bine, a declarat un apropiat al președintelui României, iar Paul Rebergean prin soluția lui, scoasă acum la lumină si promovată intens în întreaga lume, nu doar că va desluși în sfârșit calea pe care vom putea pune lumea africană în mod definitiv trecută prin atâtea atrocități în istoria ei, dar ne va consolida încă o dată în poziția de lider regional și international promovându-ne în noul G10.

Afară e puțin răcoare. Curioasă vreme de vară. Te întorci și-ți scoți un hanorac de pe banchetă, Îl tragi peste cap și atunci observi pe cineva în reflexia geamului portierei. 

iar acum rubrica nemuritoare - dragoste cu amvoane

sixx:a.m. - drive

p.s. like and share https://www.facebook.com/pages/Mandor/335310563339591?ref=hl
p.p.s. 20:22

1m0g1nat1e

în exercițiu...
lumea a luat-o încet pe o cale a panicii. totul acum, dacă urmărești știrile, se rezumă la crimă (nu și pedeapsă) și teroare, minciună sau conspirație. dacă suntem atenți însă, putem observa că în prezent (adică ca zona temporală - ultimii zece ani să zicem) e un nivel al securității cu mult mai înalt decât in perioada interbelică de exemplu. cu toate astea, dacă nu am dreptate și totul se duce inevitabil de râpă, care ar fi un scenariu, cel mai rău?

dacă urmărim firul epic al prezentului...
se va institui în câteva state europene starea big brother [hello EUrasia and EAstasia]
rusia va alimenta în continuare diversiuni teroriste în ucraina, și va incepe altele noi și în zona nord estică a statului. Ucraina va fi total inguvernabilă, granițele ei vestice vor fi puse sub presiunea celor care vor încerca să plece... Foamete, Urgii, Țipete, idioții
franta și  anglia își vor monitoriza și teroriza cetățenii musulmani (și nu numai), astfel încât tot mai multi vor deveni teroriști. germania oficială va chema la calm în timp ce extremiștii germani vor prinde rădăcini electorale tot mai puternice.
moldova va fi zguduită de conflicte interetnice, conflicte armate vor aparea in sudul si nordul semițării, transnistria nemaifiind susținută financiar de rusia va reîncepe să tragă. Măcel, Agonie - teroare din secolul XXI
romania se va implica neoficial livrând arme și suport informațional și diplomatic
ungaria, bulgaria, serbia vor lega un legamânt cu rusia împotriva ordinii actuale încă a europei
statele unite vor interveni iar in orient pentru a opri isis, care vor lovi peste tot in europa
statele unite vor interveni prin intermediul altor state în europa
statele unite se vor infiltra in china
one center va fi doborat
china se va infiltra tot mai mult ÎN rusia, cumparând tot ce se poate pe partea asiatică a țării
în brazilia va incepe o revoluție a sărăcilor. la putere se va instala noua guvernare comunistă. cuba va jubila în săracie și încă în VIAȚĂ


australia va participa la eurovision ȘI jocurile olimpice de iarnă

insomnium - shadows of a dying sun

p.s. dedesubt se vede mai bine

1000100001?

 Câteodată te trezești că ești în mijlocul orașului și nici nu știi de ce. Îți tragi mirat și gluga de la geacă peste cap și te duci nervos și nedumerit mai departe de el, centru nu glugă (care oricum ar fi la feminin și atunci nici nu se pupă cu pronumele de dinainte. Vai!), să cauți locul pe care tot vrei/ ai vrea să îi pui un nume al tău. Cu toate astea te râcâie tare că uite cum umbli tu prin centru flămând și doar puțin de dubios înghețat în genunchiul stâng ca și Emergecul pe la începuturi de viață epică. Când te gândești la asemenea oameni care nu există de fapt, care nici ca idee nu se pot lăuda cu prea multe, niște oameni care trăiesc doar într-o singură minte și niciodată pe altundeva, ca în versurile lui zemfira, aproape că ți se face milă de ei. Dar în vene îți curge omnipotentul care îți dă aripi mai ceva ca taurul ăla roșu cu marketing mai mare ca jumătate de Africă și formă asemănatoare ca apa cu zahăr a bunicii. Știi că azi e ajunul unui crăciun vechi, știi că azi s-ar putea iar să fie cea mai rece zi din această iarnă, știi că asta îți afectează circulația sângelui și, din această cauza și pe a ta, așa că depui un efort mental mai intens pentru a fi atent la trafic deci să observi semaforul care tocmai s-a înroșit.  Oare Emergescu ar sta la semafor? Da, el e un tip care ține mult la reguli, la fel și Tengu, dar nu neapărat Koku, în niciun caz Dohu. Oricum nu o să fie nevoi de prea multe semafoare...  

 Verdele ți se imprimă pe retină. Te gândești că dacă ai fi fumat acum ți-ar fi înghețat mâna stângă mai tare, și că tot fumul expirat ți s-ar fi refugiat în glugă, tot la cald. Nu te poți hotărî dacă fumul ar fi fost mai fericit așa existând, sau ipotetic fiind se simte mai bine, tot ipotetic, pentru că nu ar face ceva rău unui om, care oricum umblă pe afară prin frig degeaba, deci tot cu mâna lui și-ar fi făcut-o. Pe străduța pe care tocmai ai ajuns cineva strigă prietenos către tine întrebându-te dacă știi unde e centrul. Îi arăți cu mâna fără țigară a ta spre mâna ei cu țigară care tocmai se întâmpla să se îndrepte spre locul care o interesa. Se oferă să îmi orfere jumătate bună, încă nefumată, dar refuz simplu cu un zâmbet în gând și cu un spate spre ea. 

Koku oare fumează? Cel puțin a încercat, dar dacă încă fumează urmează să se lase. Tengu nu fumează nici nu s-a gândit la așa ceva, Dohu e fumător înrăit și neimportant. 

 Te uiți la telefon și e prea frig totuși, și urmează să se facă și mai frig. Te întorci ca și cum exact pentru asta ai ajuns acolo și o iai spre stația de autobuz care ține acum de aceeași companie, dar cu alt nume, mai de jurnalist așa, și ți se arată salvarea cu două cifre, trei și zero, iar în minte oare Tengu ia autobuzul?

thc

blue october - debris

p.s. => album Sway pentru toți!
p.p.s. ...pentru primavăra apăsați replay!

Douăsute7zecIsiDoiU

Nu am crezut că se va întâmpla asta. O zic cu cea mai mare responsabilitate, cred ca poți să o simți după ton. Nu peștele desigur, tonul vocii. Nu am vrut să ajungi aici. Sunt sigur că înțelegi ce îți zic, întodeauna ai înțeles. Totuși știu că nu ma auzi.  

De pe movila de lut stai și te uiți în gol nevenidu-ți să crezi că în afară de movila pe care stai tu nu mai există pe tot întinsul din jurul tău, cât prinzi cu ochii, nicio altă formă de relief, nicio formă de mișcare, nici măcar vreun fel de formă de viață - plante sau animale. Ești doar tu, movila si nesfârșitul.

În jurul tău e o lumină indecisă, astfel încât dacă ți-ai aminti de apus sau răsărit nu ai ști exact care dintre ele e. Susul ar fi sus în mod classic dar cât te uiți în departare nu poți găsi o linie clară unde e cer, unde  e sol.

Ești plictisită, deși nu știi dacă e de bine sau nu. Nu știi exact dacă e plictiseală poate e resemnare, sau scarab, poate chiar eliberare. Rămâi așa, urmărind nesfârșitul într-o aștepare neclintită, clinică,  fiindu-ți frică să mai și respiri. Lumea care nu există și Didu.

pct ths

beck corlan - am să zbor

p.s. era noastră

p.p.s. Tides from Nebula la Cluj

p.p.p.s. a ieșit K/I președinte, semivictorie și dincolo de Prut

p.p.p.p.s. Începe a III-a negație

136pct

fiecare pas grăbit te aduce mai aproape de sfârșitul unei povești de așteptare

știați oare că pentru muzică trebuie sa mulțumim magnetului? Sigur că știați acest lucru, din cauza magneților care există în fiecare emitor de sunte: în căștile ce vi le puneți pe timpan, sau în boxele cu care încercați să dărâmați căminele unde stați. Văd că majoritatea dintre voi sunteți încă foarte tineri, dar trebuie să fie cineva pe aici printre voi care să îsi amintească de o asemenea ghidușie numită compact disk. Chiar mai mulți decât credeam a fost destul de popular la vremea lui. Dar oare e cineva pe aici care să fi auzit de un predecesor al lui, și anume banda magnetică? Nu ? Uite că pe această bandă magnetica se imprimau date și chiar sunete. Au fost o adevărătă revoluție. Dar de ce insist atât cu acest magnet vă întrebați, existând în natură și fiind atât de banal acum. Aș veni cu un exemplu edificator poate, din cauza studierii lui s-a ajuns și la curentul electric, iar odată cu folosirea curentului electric capacitatea de studiere a științei a explodat. Ca să nu vă mai plictisesc, nefiind aceata scopul și menirea mea de profesor, o să vă zic de ce vă tot bag în față acest magnet.

Făcu o pauză scurtă urmărind publicul - studenții, știind ca acum îi are în totalitate, dar că va trebui într-adevăr să le dea ceva mare dacă vrea să îi mențină atenți. Și vorbesc de lucruri destul de mari, unii le-ar numi excepționale,sefe mai mult. Datorită câmpurilor magnetice s-a descoperit/conceput teleportorul. Lumea în sală rămase înmărmurită. Desigur că descoperirea s-a făcut accidental și de asemenea este adevărat că încă nu s-a realizat o teleportare decât la nivel de electron, dar ce mi-i un electron ce mi-s o mie?

Ce e mai îngrijorător e că încă nu s-a putut repeta experimentul, ceea ce ne dă mari bătăi de cap. un student ridică două degete și întrebă fără să mai aștepte permisiunea  sigur că ați urmărit înregistrările video, în momentul numitei teleportări s-a observat ceva deosebit? În sală s-au ițit câteva zâmbete, profesorul ridică un deget și răspunde doar cum dispare electronul... Studentul insistă  mă refer la camerele de laborator, nu din aparat. Rebergean își mută privirea spre interior, apoi își scoase intelifonul din buzunar și începu să butoneze, între timp vorbi: o să ne uităm imediat. Pe panoul din fața amfiteatrului aparură imagini care se reflectau cei o sută treizeci și opt de ochi curioși. 

Îmi amintesc cu exactitate că în acel moment studentul din afiteatru, care mă provocase cu întrebarea referitoare la imagini exclamase fără să își dea seama ceva de genul: electron nenorocit cu masă infinită. Chiar atunci nu am înțeles ce au însemnat acele cuvinte, dar mai târziu au căpătat însemnătate. Acum majoritatea știm că teleportorul ne duce din punctul A în punctul B fără a ne denatura sau reasambla cum se credea înainte, în era preportor. Ce e și mai interesant e că se face și cu foarte mici costuri de energie, fiind nevoie doar să fii prezent în tubul electronului Heisenberg. Adică ia energie cât pentru o felie de pâine prăjită. Dar am să vă zic un lucru pentru că toți mă întreabă de studentul cu întrebarea. A murit. a murit pe o plajă mușcat de un paianjen australian. Nu știa că trebuie să aibă grijă la așa ceva. Până la urmă toate au un cost.

pct thc

the cure - pictures of you

p.s. Koku opri aplicația de înregistrare, îi mulțumi scurt și plecă. Apoi îi vibră geanta așa că își scoase de acolo telefonul. Era un sms de la Tengu - 4 luni, 15 zile

p.p.s.

'68#ro2014

fără îndreptări de comportament ne simțim în lume ca niște mici egoiști perfecți, mici opere de artă desăvârșite
fără să uităm să ne uităm în oglinzi nu putem să vedem decât cuta perfectă, linia care ne avantajează, pistruil magnific,
fără astea nu am fi decât niște numere
bare negre pe hârtie,
sensibile la lumina roșie
ce ard ca lumânările


aha
noi doi și alții doi de la doi
eu nu sunt un număr, nu sunt o cifră, nu sunt vulgară
tu ești ceea ce ai fi putut să fii mai mult doar dacă mi te întruchipai în imaginație - cadână cu mers de zână
mai zici asta o data si-ți șterg memoria
ți-i descărcat laserul, zi-mi cum te cheamă, este numele la fel de magnific ca tine?
eu sunt cursul vieții tale
știi de când mă urmărești încă?


mai veniți pe la noi, de săptămâna viitoare aducem și căprioare
sincer cred că am înțeles destul de bine cum e cu carnea neconvențională
să nu credeți că ce v-am servit astăzi este acea carne sau cea de săptămâna viitoare, am putea să vă servim însă oricând orice. vă mai așteptăm pe aici, acum ca știți și acest lucru.


periculosul drum al mătăsii,
pesimistul drum al sării
presupusul drum al sângelui
prestigiosul drum al evoluției

the killers - here with me

p.s. 

p.p.s. criminalii. 

TR3isiP4tru

doi doi,
doi zece

strigi o dată pe stradă și lumea crede că ești amuzant, speră să afle și de ce...
doi zece, doi zece,

dacă zice cineva că întelege defapt minte!
ce se petrece?

doi doi doi oi
îmi zice și mie cineva,
de fiecare dată e altceva
oare se duce pe panta lui hyperion,
coboară iar,
se învârte pion,

hai, mai
zi
zice zece zece,
doi zece
cine mai știe în numere nu se trece.
acum se știe deja
nu se mai numară și
ce dacă mai trece timpul
știm că merge doar într-o direcție
pentru noi,
și
nu mai vrea
sa numere clipele și altfel,
dar
așa zice că e mai bine
hm..
măi măi
își zic numărul 34 și te uit, ok?

Maynard James Keenan & The Flaming Lips Steven Drozd - Rocket Man (Elton John Cover)

p.s. 

        I.             XXXIV. 

de  nu mai poți,

de nu mai știi că ai și-un nume

curbează-te ca tei național

anume

dar nu ți-o lua la... fluier

că poate nu doare așa tare

dar e rușine

și dacă totuși o pățești

nu zici deloc la nimeni

dar nu uiți dovada vie

ai să revii cu minte

si lipsit de cuvinte

vei deveni în sine

cel ce are…

Minune!

7spre10negru

"ai votat?
da!
cu monta?
drept că am votat o femeie, dar nu ponta.
în regulă, ce mai faci?"

ne imaginăm un scenariu în care noi ne trezim în dimineața zilei de șaptesprezece noiembrie și aflăm prin vocea unui tânăr, anume muhuleȚ că "domnul victor viorel ponta" a adunat majoritatea voturilor.
ne imaginăm din discursul w ponta "mândru că sunt român, mândru sa fiu președintele tuturor românilor mândri".
apoi ne imaginăm începând cu această dată cum toată puterea se va concentra în mâna unui psd ce colcăie de corupți.
moare Dna,
tăriceanu din nou premier,
moare și Ani,
dragnea la parlament,
moare societatea civilă, aceasta emigrează in corpore
apoi ne imaginăm din nou "tati, dar ce-i rumenia?"

așa că avem iar mințile fierbinți, noi care ne cosideram sau chiar suntem tineri și care ne tot gândim la un viitor, oricât de nebulos ar fi el, legat de această țară.
dacă toamna trecută am luptat vitezește în stradă pentru anularea unui proiect dezastru pentru Roșia Montană, acum ne vedem nevoiti sa luptăm iar în stradă împotriva unui alt proiect, mult mai rău decât anteriorul amintit - proiectul ponta președinte.

 daca ponta va reuși să ne unească, eu zic că o va face împotriva lui.

așa că vă îndemn și eu pe toată lumea- să ieșim afară, pentru a putea convinge toți cetățenii, pentru a-i trezi din amorțeală, pentru a lămuri un lucru - #nupontapresedinte! și asta e în mod clar e unica cale dacă nu ne dorim un 17 noiembrie negru!

thc

mulțime furioasă - Deșteaptă-te române

9 orizontal

Hotărât
te îndrepți 
impietrit
spre un alt potir

Diminețile sunt mai aspre acum... nu mai ai timp să-ți amintești nici visele măcar. Tot timpul ești pe fugă, și în cât fugi pe față nu ți se poate citi efortul, de parcă te-ai deplasa pe o bandă rulantă de mare viteză. Diminețile se duc la fel fiecare, ca fiecare cafea baută doar calduță, ca fiecare lapte vândut din supermarketuri de câteva ori reciclat, ca fiecare spam alocat automat, ca fiecare celulă de piele ce se desprinde dramatic neștiută de nimeni.

Unde au rămas zorii soarelui întâlniți pe malul unei ape aburinde de colț de pădure, unde au rămas razele de soare care te prind în marginea unui câmp plin de promisiunea unei recolte bogate de toamnă, unde sunt clipele calde de tremur necontrolat în plămân de lângă gard, unde sunt spațiile nesfârșite...

Fiecare stea care pâlpâie, fiecare mesaj nerecepționat, fiecare privire lăsată în pământ, fiecare zi necolorată care se scurge necontrolat, lasă în urmă mici urme roșii filiforme, riduri în sângele care se crede  încă tânăr.

Să curgă atunci scrisorile, să se prelingă vinul în colțul unei buze roșii, să se strecoare filmele pe retină, să-ți pătrundă adevărul pe lângă limbă și să te doară dacă e încă dulce. Dacă nu vei găsi alt medicament poți căuta pelinul. 

pielea-mi e 

un ghem de celule

 ce se caută între ele

înghesuite-le

lee clayton - 10000 years/sexual moon 

p.s. 

4ca

Mai numeri?
Tot mă întrebi știi că nu o să-ți răspund!
Numeri tot mai mult, se vede după cearcăne, altfel ai mai dormi.
Treaba ta nu era doar să stai cu spatele la mine?
Și pe degete se văd crestături, și îs tot mai late... cum tot crește numărul...
Îmi imaginez câteodată că te întorci și încerci să zâmbești
Unele se suprapun peste cele vechi, altele peste cele încă proaspete, unele ating cearcănele chiar...
Iar când ai face primul pas spre mine aș face o plecăciune atât de adâncă încât aș zări pulpa ta albă.
Dar oare știi că nimeni nu a reușit, nimeni!
Mă mulțumesc dar și cu spatele tău,
Chiar nimeni...
Și cu vocea ta,
Până la urma pe toți îi înghite infinitul!
Și nu mă supăr,
Iar în infinit se ascunde totul!
Sunt doar un om în asfalt...

t

anathema - untouchable

p.s. Peste tot se așterne toamna
       și de peste tot răsare

        tot mai multă strașnică culoare

         de ciuperci otrăvitoare,

         peștele și el de-i hoț

        se acunde în abis de iarnă

      și așteaptă ca un moț

     să învie-n primăvară.

Timpul doi

Îmi ceri iertare din nou, crezi ca mi-a mai rămas, așa-i?
Undeva pe lume, cred cu tărie, mai există și se pierde în zadar.
Dar poate mai vrei și altceva... poate vrei să ne tolănim împreună pe iarbă și să nu ne pese de nimic.
Nu că aș fi impertinent.
Trebuia să te aștepți la lucrurile astea și să le programezi mult mai eficient. Lucrurile se fac eficient și nu astfel încât să termini toată iertarea din zonă. Nici mama nu mai are iertare!
Toate lucrurile sunt așezate haotic în univers. Nu poți pune asta in calcule. E nevoie de ceva mai mult.
Zici că așa au apărut lucrurile pe pământ, stațiile orbitale, Voyager, pură întâmplare?
Mă pronunț în schimb, decât pentru iertare, pentru înțelegere. E doar nevoie de mai mult timp.
Tot timpul timpul e problema.

nine inch nails - zero sum

p.s. toate scrisorile au un final

al doilea post

Îți place să cureți din tine tot și să aduci cuvintele cât mai aproape. Reușești atât de rar încât nu mai ești sigur dacă îți mai place, dar lauda de sine știe lumea cum se termină, cel mai des în coadă de topor de titan.

Îți mai place ca ochii din jurul tău, fie că îs blănoși sau epilați, să strălucească când se uită în direcția ta, nu are cum să fie însă legat de performanța ta, ține doar de imagine în sine. În lumea reală se pare însă că au o legătură strânsă(/mtă).

Ce-ți mai place dacă nu toamna? Toamna braziliană e cea mai frumoasă după cea pragheză, a fost desemnată de către UNESCO iar dacă aceștia nu se pricep, cine ar mai putea să se pronunțe? Un aspect al acestei probleme ține și de istorie, prima apariție a lui Koku a fost în octombrie.

   - Îmi... îmi  place când te întorci acasă și îmi vorbești.

   - Hai că iar îmi dai cu apă în ochi de simpatic ce ești!

Oare o să-ți placă vestea pe care tot amân să ți-o dau?

muse - blackout

p.s. de înainte de uragane și alte pierderi de timp

shh!

 hai să bem o bere
sau un vin
 știu eu un loc imaginar superb care încă trebuie construit, și, care totuși, are un succes iremediabil. să mergem acolo!
și cum îi zice locului pe care îl aclami atât?
 prietenii știu clar cum i se spune dar și voi aveți acum dreptul - the shire. i se spune în engleză pentru că cel care a gândit lumea aceea era și el englez. lumea lui viv și carol încă nu e așa cunoscută ca să faci un bar după ea.
hai acolo, bem o bere, ascultăm o piatră, o mai rostogolim...

unii își relaxează mușchii din punct de vedere strict literar și boem prin imaginația pe care o posedă absorbind lucruri noi doar legându-le de cele ce le au doar ei în minte. unii se relaxează fără să își dea seama atunci când asculta furtuna și greierii pitiți sub pietre în mijlocul unei nopți toride din mijlocul unei veri. unii stau încordați și asta nu are cum să îi deranjeze.. se revoltă și cuceresc noi dreptăți...

cît mai scrii despre unele și mai puțin despre altele încă te mai gândești unde a fost lovit cel mai rău.. lumea e doar o ghenă plutitoare prin univers, universul e doar o petală al unui multivers - totul pare să se reducă la poezie
erezie!
dacă nu mă crezi uită-te la soare prin ochii unui observator din universul cel mai vechi și vei vedea - acesta nici nu există...
noi încă nu existăm!

pănâ atunci

...Kumm - să nu spui nimănui

p.s. anti(/e)poezia sistemului

lectura de seară

p.s. explicația e simplă, Viv a încheiat povestea ei și s-a urcat pe perete ca o fotografie proaspăt developată

 moko - freeze

p.p.s. cine dorește un exemplar digital necorectat, nerevizuit și vrea să ajute cu păreri și critici constructive este bine-venit.

re-bella

ea este cea mainevorbită decât în șoaptă,
se duce și vine cum crede că merge timpul mai bine,
vrea doar universului să nu îi stea în cale,
în rest nu ține de nimeni, de nimic, de niciunde, iar asta îi deschide căi.

ea e tot timpul fără culoare;
nu are o culoare clară la ochi:
unii o cred de partea verdeții, alții de cea a mării, unii o preamăresc ca pe un soare...
nimeni nu intelege de ce încă nu se pot pune de acord cu acea culoare a părului -
să fie blond, să fie brun?

ea e și cântată, și scrisă, și recitată și urâtă,
a fost batută dacă nu era în timpul potrivit,
poate arsă pe rug,
poate trasă
ea...
ea a fost și prima,
ea a ridicat omul și în cer.

ea a dus omul pe lună și luna înapoi la om,
dar a fost o nebună,
o zgripțuroiacă -
o prințesă -
o floare,
un fulg

ea a fost...

shura - touch

p.s. hai mai zâmbește 

iulogie

...desigur e o prostie!

- tu sigur știi ce vrei?

Cum adică din unu doi sigur trec la trei?

- Hai dansează sub Maitreiy

Tu vorbești sau crezi în D-Day?

- eu le fac pe amândouă!

Tu nici pe una nu o termini!

- Nici să le încep nu-mi plac(e), de parcă nu mă cunoști propriu-zis mai mult decât știe cineva ceva despre un anumit lucru vreodată în universul acesta timpuriu și plin de alte universuri paralele printre ele și toate vechi în esenta lor concentrată, dar tembele (aaaaaaaaaaaaaah!).

ielele...

- ploile!

le le le

- pes(h)te noi va veni și blestemul cocunului care se vrea parizian în timp ce înca nu a cunoscut-o pe chirița cea mare...

Ștefanița?

- mă reflecți ca un prost!

sunt doar un alter ego, nu am aplicație de cosmetiz(o)are(?)

- (dar(ling) le are!)

T(ool)hc

Tool - Reflection

p.s.  desigur că e doar eulogie

revoluția celor o mie

Evenimentele nu au fost cunoscute atunci.
Sigur nu sunt cunoscute nici acum.
În popor circulă povești, poporul știe, a trecut prin toate.
Chiar dacă nu au fost toți participanți, toți cunosc cel putin un om căruia i s-a întamplat ca unul dintre cunoscuți / prieteni / rude să fi avut crunt de suferit.
Acele evenimente au săpat urme adânci în conștiința natională.

Se susține cu sute de argumente si lucrări științifice,
se arată prin mii de editoriale și emisiuni televizate / radio,
prin cărți de studii independente:
oamenii sunt mai educați și duc acum un trai mai bun, un nivel ce nu a mai fost atins!
Pe pereți / garduri încă mai poți vedea două caractere spălăcite: 革命.

Ei trec pe străzi,
unii le observă,
se miră că odată le trezeau emoții,
se minunează că încă le știu sensul...

Dar atunci au murit oameni,
au murit și animale desigur, și plante o grămadă, dar știu că doar oamenii te interesează...
Au murit crezând,
aveau un gând ce îi unea;
răsturnau lucrurile în favoarea lor
a celor o mie,
a poporului,
revoluția celor de știau sub o mie de ideograme.

Weezer - Say it ain't so

p.s. Emergescu se uită contrariat la Koku, voise oare să îmi zică ceva? Se îndepărta de lîngă monitor încercând pe cât posibil să nu scoată nici un zgomot, astfel îi va fi rușine să mă oprească și nu îi va vedea lacrimile șiroind.

p.p.s. cea de a suta aniversare, cum poți fi atât de igonant,  putu să gândească, dar nu întoarse capul pentru a nu fi văzută furia tristă din ochii ei

sprâncene amorțite

Tengu, ai auzit de virusul cel mortal?
Tengu se gândi o secundă, apoi își băgă un deget într-o șuviță creață ce îl deranja în vreun fel și răspunse:
Tengu nu prea știe despre ce vorbești.
Tengu, gândește-te bine, în Africa e un virus ce ba omoară, ba transformă oamenii în monștri, nu îți sună cunoscut?
Tengu își păstră degetul în șuvița rebelă:
Tengu, ar vrea sa își amintească, lui îi pare rău...
Tengu, mie mi-e e frica că ar putea să plece din Africa pe tot globul, să vină în Brazilia. Sunt prea tânără Tengu!
Tengu crede ca totul va fi in regulă.
Tengu, nu vreau sa pățim ceva, aseară am avut febra, cred că am avut contact cu un om de prin Africa, deși nu părea prea african, știa cam multe de acolo...
Tengu își scoase degetul din suviță, observând că aceasta nu avea de gând să se conformeze în vreun fel.
Tengu ar vrea să îți zică o chestie simplă și nu vrea să fie întrerupt.
Tengu e mulțumit că nu a fost întrerupt. Atunci cînd l-ai cunoscut el a zis yo soy Tengu, Tengu credea ca ești din Spania. Tengu a greșit, poate și tu greșești.
Tengu! se repezi și îl strânse în brațe.
Tengu vrea să te liniștească și să îți amintească faptul că și dacă ți-ar crește o mănă mai lungă, Tengu oricum te va considera cea mai frumoasa păpădie sălbatică.
Tengu rămînea în îmbrațișarea ei, unde de altfel era bine, dar mâna lui deja căuta din nou suvița rebelă ce trebuia aranjată.


tt

Au4 - So just hang on you, beautiful one

p.s. oare ar mai crede că sunt cea mai frumoasă?